1,945 matches
-
reconstituie „istoria psiho-biografică interioară” a acestora sub forma unui „context lingvistic” în care cuvintele înlocuiesc imaginile concret-obiective ale suferinței somatice din medicina generală, ele fiind purtătoarele trăirilor subiective ale bolnavilor psihici. În felul acesta psihopatologia se constituie ca un domeniu epistemologic, în care subiectul cunoașterii este „obiectivat” numai prin discurs, iar de natura discursului va depinde delimitarea și înțelegerea domeniului de cunoaștere al fenomenelor psihice morbide. 8. Metode și tehnici în psihologia medicală și psihopatologie Atitudinea metodologică Pentru K. Jaspers, în
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Precizarea stării psihice a subiectului în momentul examinării; b) Reprezentarea și denumirea stării psihice constatată la subiectul examinat printr-o codificare epistemică; c) Fixarea conceptuală a semnificației stării psihice constatată la subiectul respectiv; d) Încadrarea subiectului examinat într-o categorie epistemologică convențională universal acceptată de specialiști. Aceste obiective se realizează printr-o suită de „acte de dedublare” metodică, așa cum se poate vedea în continuare: 1) Examenul psihologic sau clinico-psihiatric permit construirea unui „dublet medico-psihologic” al suferinței considerată ca boală psihică: a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
raționament de tip deductiv, care urmărește să dea o formă logică, coerentă, „suferinței bolnavului”, convertind datele de semiologie clinică (simptomele) în elemente din care se construiește „cunoașterea medicală”. Aceasta va avea, în final, o formulare diagnostică, reprezentând rezultatul unui demers epistemologic. Etapele gândirii medicale reprezintă un raționament care, pornind de la aspectele subiective relatate de bolnav, și datele de observație obiectivă constatate de medic, vor conduce la o concluzie finală de factură logic-obiectivă, care este diagnosticul clinic. Acest tip de raționament este
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de o mare subtilitate, care are ca model filozofic raționamentul fenomenologic, pornind de la „bolnav” și ajungând la „boală”, sau de la ființa umană la alteralitatea acesteia, în care bolnavul ca persoană se va recunoaște. În felul acesta diagnosticul stabilește un „acord epistemologic” între medic și bolnav. Etapele raționamentului medical al diagnosticului clinic sunt reprezentate în schema de mai jos: fig. p. ms. 107 Partea accesoria a suferinței BOLNAVUL Partea esențială a tulburărilor Simptomele clinice Fenomenele vitale DIAGNOSTICUL Criterii de evaluare clinică a
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ca un proces de „transformare” a suferinței în boală, un act de medicalizare a subiectului care este bolnavul. Raționamentul medical al diagnosticului clinic este conceput după modelul raționamentului fenomenologic, așa cum acesta a fost explicat de către Ed. Husserl. Boala este conceptul epistemologic al suferinței, iar precizarea naturii și formei acesteia reprezintă diagnosticul clinic. Acest aspect se poate vedea foarte clar în schema din pag. 109 ???. Schema de mai sus rezumă, într-o formă concentrată, un model tipic de „raționament fenomenologic”. Bolnavul își
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
rând aspectele antropologice ale acesteia. Elementul care sintetizează dimensiunea antropologică a bolii sunt „modelele patologice”, de factură etiologică sau terapeutică ale acesteia. Pentru F. Laplantine, „modelele sunt construcții teoretice cu caracter operator, ipoteze de cercetare elaborate plecând de la o ruptură epistemologică în raport cu ceea ce este trăit și care nu se poate substitui realității empirice, întrucât ele au scopul precis de a exprima și de a pune în evidență ceea ce este ascuns”. Efortul de a construi „modele ale bolii” constă în a identifica
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
sau manifestările clinice anormale, din care să reconstituie tabloul clinic al bolii. Aici cercetarea medico-psihiatrică se oprește. Ea nu merge mai departe. Activitatea medicală se desfășoară între diagnostic și tratament, cele două momente ale actului medical. Boala psihică este concluzia epistemologică a actului de observație clinico-psihiatrică. Boala psihică, văzută ca rezultat al raționamentului clinic, exprimă în și prin diagnostic sinteza observației și a concluziilor. Ea exprimă starea de alteralitate sau de anormalitate psihică a „cazului” sau a bolnavului psihic. Dar din
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
morbide” observate de medicul-cercetător la subiectul/bolnavul său. Ea este expresia științifică a stării de dezechilibru sau de tulburare patologică a personalității individului respectiv. Gândirea medico-psihiatrică, se înscrie în cadrul raționamentului clinic general care nu face practic, nici un fel de distincție epistemologică (și, de altfel, nici nu urmărește acest lucru) între tulburările somatice, tulburările psihice sau tulburările psihosomatice. Gândirea clinică este bazată pe „privirea” și „ascultarea” bolnavului și a relatărilor acestuia a suferințelor sau tulburărilor sale. Prin aceasta ea este și rămâne
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
A. Lanteri-Laura, A. Tatosian, E. Minkowski, M. Manfredi, D. Cargnello). Modelele mai sus menționate nu reprezintă „forme clinice” ale nebuniei ci modalități de înțelegere ale acesteia sau, altfel spus, „atitudini metodologice” față de „fenomenul nebuniei”. Ele sunt, în primul rând „etape epistemologice” în cunoașterea fenomenelor clinice ale nebuniei, care au condus la constituirea conceptului de boală psihică, ce reprezintă ideea centrală a oricărei nosologii psihiatrice, așa cum vom căuta să arătăm în continuare. Conceptul de „boală psihică” Ideea de „boală psihică” este rezultatul
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
nebuniei, care au condus la constituirea conceptului de boală psihică, ce reprezintă ideea centrală a oricărei nosologii psihiatrice, așa cum vom căuta să arătăm în continuare. Conceptul de „boală psihică” Ideea de „boală psihică” este rezultatul unui lung proces de constituire epistemologică, în care își aduc contribuțiile cunoștințele generale despre om (antropologia), studiul bolilor (medicina), atitudinea față de omul aflat în suferință (psihologia, morala, religia) și sistemul de valori socio-culturale. Conceptul general de „boală” are accepțiuni diferite din punct de vedere istoric, în raport cu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
așa cum s-a arătat mai sus. În sensul acesta M. Sendrail recunoaște existența în paralel a unei „istorii medicale” a bolii și concomitent a unei „istorii culturale” a acesteia. M. Foucault face precizarea că în cadrul medicinei boala reprezintă un domeniu epistemologic particular, cu caracteristici și evoluție proprie, absolut specifice. În sensul acesta autorul menționat se crede îndreptățit să accepte existența unei „arheologii a cunoașterii medicale”. F. Laplantine extinde sfera acestei probleme, vorbind chiar de o „antropologie a bolii” prin dispunerea tematicii
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
care devine „fenomenul morbid” al umanului, starea patologică. Toate aceste aspecte trebuie luate în vedere atât de medici, cât și de psihologi. O unică și exclusivă „înțelegere” a bolii, în perspectiva medicinei se dovedește a fi incompletă metodologic și insuficientă epistemologic. Boala devine „centrul de întâlnire” al medicinei cu psihologia și antropologia medicală. Psihologia medicală se constituie ca un domeniu de reflecție teoretică, dar și de acțiune practică, în înțelegerea și explicarea bolii. Dar, spre deosebire de spiritul clasic al clinicii care avea
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
obiect de observație medicală boala, psihologia medicală își va deplasa atenția asupra persoanei bolnavului (M. Balint, P. Le Gendre, P. Sivadon, E. Rist, H. Sigerist). Rezultă, în mod explicit, din cele de mai sus, că problema se centrează asupra aspectului epistemologic al temei necesitând o riguroasă precizare a obiectului și metodologiei. Importanța psihologiei medicale constă în faptul că ea vine să completeze punctul de vedere clinic referitor la boală. Indiferent de natura acesteia, somatică, psihică sau psihosomatică, boala are un dublu
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
endogene, a stărilor de arierație mintală, psihopatii etc. Deși abandonată astăzi, teoria degenerescenței cuprinde, in nuce, ideea de ereditate tarată sau patologică, cu implicații asupra formării sistemului personalității individului. Interesant este faptul că, deși formal abandonată, ea revine în câmpul epistemologic al psihopatologiei sub forma deficienței care nu este altceva decât o reevaluare a degenerescenței sub alt punct de vedere, și sub forma deteriorării care este corespondentul degradării; aspecte de care, de altfel, am amintit deja în capitolele anterioare. Ceea ce se
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
psihică, cercetările moderne au pus în evidență existența unui grup de tulburări care interesează în mod egal atât sfera somatică, cât și sfera psihică, configurând o patologie psihomatică. Patologia psihosomatică se constituie târziu în câmpul clinicii medicale ca o sinteză epistemologică derivată din concepția despre Om. Ea este, în primul rând o viziune antropologică interdisciplinară ce reunește în sfera ei medicina somatică și psihiatria, creând domeniul medicinei psihosomatice, așa cum se poate vedea în schema de mai jos. ***Schemă, pag. 381 bis
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
ocupă însă în mod specific de anumite aspecte ale omului, concluziile fiecăreia dintre acestea ducând la configurarea unei anumite imagini a omului, precum și la o anumită concepție teoretică despre om, corelată cu o anumită atitudine practică ce decurge din demersul epistemologic respectiv. Ceea ce este important de reținut este faptul că în sfera științelor umane, deși obiectul cunoașterii este unic, cunoștințele pe care la avem despre acesta sunt multiple, variat nuanțate și ele exprimă formal cunoașterea anumitor domenii ale umanului, iar dincolo de
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
între psihopatologie și aceste discipline. Raporturile dintre științe sunt de mai multe tipuri. Acestea pot fi următoarele: raporturi obiectuale, privind modul de a considera natura obiectului cercetat; raporturi metodologice, privind atitudinea față de obiectul cercetării și tehnicile de studiu utilizate; raporturi epistemologice care privesc ce anume se urmărește în cunoașterea obiectului supus cercetării științifice; raporturi de interferență urmărind a scoate în evidență ceea ce este propriu fiecărui domeniu și ceea ce este comun tuturor acestora în raport cu obiectul cunoașterii științifice; raporturi formale, privind caracterul practic-aplicativ
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
clinico-medicală a psihiatriei, care prin caracterul ei va rămâne în limitele formale ale necesităților impuse de stabilirea cadrului nosologic al bolii psihice, și anume diagnosticarea. Psihopatologia va căuta ca înaintând dincolo de diagnostic, să descopere sensurile umane ale nebuniei. 3) Raporturile epistemologice Stabilind ce obiective urmărește cercetarea în psihopatologie, vom remarca faptul că aceasta se intersectează cu psihologia, de la care preia modelul de a gândi obiectul, cu filozofia de la care preia metoda de studiu, cu psihiatria de la care preia materialul clinic și
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
Teoria generală a curriculumului educațional: o abordare diacronică și hermeneutică a întemeierii ca știință teleologică Cuprinstc " Cuprins" Precizare propedeutică 11 Introducere. Aventura epistemologică a unui concept exotic 15 Cacophony of voices 15 Decriptarea și arheologia semnificațiilor curriculumului 17 Clarificări etimologice 17 Sensul denotativ 18 Sensuri conotative 19 Hermeneutica mitologică a sensurilor conotative 20 „Predestinarea” științifică și responsabilitățile cercetătorului, designerului și managerului de curriculum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și în viitor. Vom analiza aceste evoluții în spațiul educațional euroatlantic - ceea ce ne va obliga să urmărim procesele similare din România. Or, acestea din urmă comportă un specific care ne determină să începem cu câteva clarificări introductive. Introduceretc "Introducere" Aventura epistemologică a unui concept exotictc " Aventura epistemologică a unui concept exotic" Cacophony of voicestc "Cacophony of voices" Teoria contemporană a curriculumului 1 pare să fi devenit, actualmente, cea mai importantă disciplină pedagogică. Conceptul de curriculum tinde să acopere aproape toate domeniile
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
evoluții în spațiul educațional euroatlantic - ceea ce ne va obliga să urmărim procesele similare din România. Or, acestea din urmă comportă un specific care ne determină să începem cu câteva clarificări introductive. Introduceretc "Introducere" Aventura epistemologică a unui concept exotictc " Aventura epistemologică a unui concept exotic" Cacophony of voicestc "Cacophony of voices" Teoria contemporană a curriculumului 1 pare să fi devenit, actualmente, cea mai importantă disciplină pedagogică. Conceptul de curriculum tinde să acopere aproape toate domeniile studiate în secolul al XIX-lea
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
și atât; rezultatele nu sunt „adevăruri” în sensul celor stabilite de științele naturii, ci metafore, care pot revela adevăruri autentice, dar nu le putem elucida prin demersuri logico-matematice; • în al treilea rând, știința curriculumului nu se lasă supusă nici taxonomiilor epistemologice clasice. Este o știință nomotetică? Nu, nu chiar! Este o știință descriptivă? Nu, nu numai! ș.a.m.d. Nu vom întreprinde aici o plictisitoare conlocutio pentru a lămuri chestiunea. În paginile următoare se va vedea că avem de-a face
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cerceta, în continuare, pe cele mai semnificative, încercând să sugerăm, din evoluția lor, fundamentele unei științe teleologice a curriculumului cât mai riguroasă teoretic și cât mai folositoare pentru formarea „omului complet” în „cetatea educativă” devenită „sat global”. Dar această zidire epistemologică o lăsăm pentru altă dată. (Va fi încercată în lucrarea noastră Pedagogia postmodernă și educația ultramodernă.) Note și referințe bibliograficetc " Note și referințe bibliografice" 1. P. Jackson, „Conceptions of Curriculum and Curriculum Specialists”, în W. Pinar, W.M. Reynolds, P.
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
în ceea ce privește găsirea și asumarea unei baze teoretice solide pentru dezvoltarea curriculumului. Ei preferă să rezolve această problemă cât mai ușor recurgând la fundamentări economicizante eficientiste, pragmatice sau epistemice. Modelul lui Tyler, de exemplu, păcătuiește prin faptul că recurge la soluția epistemologică: fundamentarea curriculumului pe gândirea sistematică și logică a acțiunii. Dar este suficientă această opțiune? Desigur, nu. Hilda Taba consideră că fundamentarea curriculumului trebuie să includă probleme ale societății și culturii, soluții privind procesele învățării, rezultate ale cercetărilor privind dezvoltarea individuală
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
supuse unor critici postmoderniste virulente în ultimele decenii, curricula moderne sunt încă vii și se află la baza multor reforme educaționale care se desfășoară în spațiul euroatlantic. Autorii lor au aspirat și au reușit să le confere o anumită unitate epistemologică și praxiologică, ceea ce permite abordarea lor într-o manieră sistematică și sintetică, extrem de utilă tuturor celor implicați în proiectarea modernă și managementul științific al schimbărilor curriculare. Expunem această prezentare sintetică în capitolul următor, spre folosul educatorilor și conducătorilor de școală
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]