1,345 matches
-
împărtășite eșecurile, alteori înseninate de proximitatea revederii. Firește, rămâne ceva în profunzimea acestei întâlniri și legături prelungite de-a lungul aproape a trei decenii care nu poate fi convertit integral în precizia elocvenței, tocmai pentru că greutățile așezate în balansul dialogului epistolar au o densitate diferită. Pentru Eliade, cele câteva zeci de scrisori către Wikander reprezintă o foarte mică parte a unui testament autobiografic ce însumează câteva mii de pagini de jurnal, alte câteva mii de scrisori, subîntinzând o tipologie a corespondenților
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
M. Mircea Eliade”, în Académie Royale de Langue et de Littérature franșaise, Bruxelles, 1977, pp. 16-26. În strânsă legătură cu întreg corpus-ul corespondenței, am constituit o coda complementară, considerând-o absolut necesară pentru întregirea unei ambianțe a acestui schimb epistolar. Ea este subdivizată în trei părți, după cum urmează: Addendum I conține traducerea a trei articole publicate de Stig Wikander în presa suedeză, două dintre ele special dedicate opereilui Mircea Eliade ca scriitor, respectiv istoric al religiilor. Al treileaarticol, cuaparența unei
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
1985, 7; Eugen Simion, Sfidarea retoricii, București, 1985, 206-211; Sorescu, Ușor cu pianul, 31-38; Constantin Barbu, Rostirea esențială, București, 1985, passim; Gheorghiță Geană, Paradigma freudiană a paideii, VR, 1986, 8; Adrian Marino, Logica teoriei literare, TR, 1986, 40; Gabriel Liiceanu, Epistolar, București, 1987; Marin Diaconu, Constantin Noica, „Revista de filosofie”, 1988, 2; Gabriel Liiceanu, Adsum? Modelul cultural și urgențele istoriei, „22”, 1990, 45; Lovinescu, Unde scurte, I, 305-307, II, 93-95, III, 40-43, IV, 228-234, V, 70-75; Negoițescu, Ist. lit., I, 352-354
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
din „teama de singurătate”, ce poate deștepta, din întunecatul ei cotlon, „teama de ratare”. Ciudate crispări la un glumeț cu limbă ascuțită, care pare să ia multe în joacă. O joacă fără pretenții, dar cu o doză de insolit este Epistolar cu 3 proști (2001), împricinații ce se recomandă astfel fiind Mircea Cavadia, Ananie Gagniuc și Bogdan Ulmu, „un reșițean din Brăila, un bucovinean din Constanța și un bucureștean din Iași”, cum zice în prefață Cornel Udrea. Un simpatic trialog, hârjoană
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
și un bucureștean din Iași”, cum zice în prefață Cornel Udrea. Un simpatic trialog, hârjoană a unor „proști” veselindu-se nevoie mare (chiar și când pomenesc de Cumătra), tachinându-se cu buruienoase voroave, insultându-se cordial, până la urmă ajunge un epistolar cu trei deștepți. Ca eseist, dominanta explorărilor lui U. o reprezintă, bineînțeles, teatrul. Cronicile în care el se avântă se sprijină pe „relecturări” cu sondaje în adâncime ale unor capodopere din dramaturgia universală, Cehov și Caragiale exercitând asupra-i un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
de regie, București, 1985; Povești de adormit părinții sau Carte cu copii pentru părinți, Focșani, 1990; Ce oameni originali!, Iași, 1994; Gastronomice... à la Păstorel!, Iași, 1998; Jurnal (de) ludic, Iași, 2000; Spectacolul gastronomic sau Arta & Arta culinară, Cluj-Napoca, 2000; Epistolar cu 3 proști (în colaborare cu Mircea Cavadia și Ananie Gagniuc), pref. Cornel Udrea, Reșița, 2001; Ion Creangă, dramaturg fără voie (Cinci scenarii destinate teatrului), Vaslui, 2001; Mic dicționar Caragiale, pref. Ileana Berlogea, Iași, 2001; Dicționar de personaje din teatru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290331_a_291660]
-
desăvârșită a ireversibilului este proba exilului (proba labirintului, cum o numise Mircea Eliade, alt mare exilat): o opțiune existențială și spirituală pe care Amintirile au menirea s-o legitimeze, răspunzând întrebării de subtext: De ce? Sondând o lume de coșmar, dialogurile epistolare schițează o fenomenologie sui-generis a împotrivirii față de comunism a intelectualului, înarmat doar cu unelte culturale. Coloana vertebrală a scrierilor lui C. se află însă în studiile sale de literatură comparată și de teorie literară. Între volumele aparent eterogene publicate în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
1941), 835-836, Ist. lit. (1982), 921; Dan Petrașincu, „Omul cu mârțoaga”, comedie de d. G. Ciprian, SE, 1943, 1788; Petru Manoliu, „Banii”, după Octave Mirbeau, TIL, 1944, 2414; Radu Popescu, „Capul de rățoi”, RMB, 1966, 6696; Brădățeanu, Istoria, II, 335-343; Epistolar Lucian Blaga. Dialog cultural cu G. Ciprian (publ. Simona Cioculescu), MS, 1982, 2; Vartic, Modelul, 242-250; Florin Faifer, Frumoșii nebuni ai lui G. Ciprian, CRC, 1983, 24; I. N. [Ionuț Niculescu], G. Ciprian, TTR, 1983, 7-8; N. Carandino, Teatrul așa cum
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]
-
lumea sa fictivă, cartea sa nu se poate imita decât pe sine. Proza lui este un univers producător de ficțiuni echivoce generic, având un singur gen proxim - istorisirea. După Sadoveanu, B. este al doilea mare povestitor modern al limbii române. Epistolarul imaginar publicat parțial înainte de roman și integral după el, cu titlul Scrisori din provincia de Sud-Est, oferă cheia generatoare a operei. Textele compozite reunite în el sunt magma amniotică fictivă și totodată embrionul din care crește opera. Nu întâmplător, subtitlul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285610_a_286939]
-
stânjenit de calitatea Îndoielnică a femeii cu care s-a Încurcat amoros, desconsiderând-o total. Nae se dorește protagonist de romanț, contrariat de turnura pe care a luat-o pe neașteptate povestea lor de amor. Și Nae, respectând convențiile compunerii epistolare, Încheie făgăduind să o adore pe Didina 6 până la moarte. Desigur, până la moartea iubirii lui pentru ea. Dar pentru Nae, ca și pentru un Rică Veturiano ori Mița, adorația e sinonimă cu iubirea epidermică. Rică Îi scrie și el Ziței
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
Scrisori din emigrație, îngr. Rodica Șerbănescu și Nicolae Copoiu, schiță de portret de Vasile C. Dumitrescu, București, 1992; Rechizitorii, îngr. Mihaela Constantinescu, pref. Nicolae Florescu, București, 1996; Vulpea roșcată, îngr. Vasile Iliescu și Virginia Șerbănescu, pref. Nicolae Florescu, București, 1996; Epistolar. Scrisori din exil, îngr. Mircea Coloșenco, București, 2001; Scrieri, I-III, îngr. și pref. Victor Frunză, București, 2001-2003; Politica istorică a României. Eseuri și medalioane, îngr. Mircea Coloșenco, pref. Cezar Petrescu, București, 2002; Scrieri din exil, I-II, îngr. și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
Slăbită, îndurând grele privațiuni, V. își păstrează puterea pe care i-o dă credința, de a nu urî pe nimeni și de a nu renunța la scris. Un lot de scrisori expediate Floricăi Rarincescu în 1952 și 1953 va forma epistolarul postum Scrisori din Costești (2001). I se îngăduie în 1955 să colaboreze cu traduceri la Editura de Stat pentru Literatură și Artă și publică tălmăcirea nuvelei Michael Kohlhaas de Heinrich von Kleist (1955) și o selecție din nuvelele lui Thomas
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
am cunoscut, București, 1987, 62-72; Cioculescu, Itinerar, V, 444-451; Ierunca, Românește, 45-53; Lovinescu, Unde scurte, II, 78-81; Andreea Deciu, „Scrisori către fiul și fiica mea” , RL, 1994, 32; Z. Ornea, Alice Voinescu - testament spiritual, RL, 1994, 40; Mircea Zaciu, Două epistolare, F, 1994, 10-11; Tania Radu, „Scrisori către fiul și fiica mea”, RITL, 1994, 4; Ion Simuț, Revizuiri, I, București, 1995, 257-261; Dan C. Mihăilescu, Mica bibliotecă de toamnă, „22”, 1997, 49; Frusinica Moraru, Femei arestate în anii 1949-1953 , „Analele Sighet
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
Francesco Vettori în 10 decembrie 1513, în care anunța elaborarea unui opuscul ce avea ca temă principatele, este poate cea mai faimoasa epistola din întreaga perioadă a istoriei moderne. Faima să este comparabilă sau chiar superioară altor scrisori sau texte epistolare precum A șaptea scrisoare a lui Platon, Corespondență dintre Abelard și Héloïse, Scrisoarea lui Dante către Cangramde de la Scală. O capodoperă a stilurilor epistolar și retoric, scrisoarea lui Machiavelli a fost tradusă și publicată în antologii în nenumărate rânduri și
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
întreaga perioadă a istoriei moderne. Faima să este comparabilă sau chiar superioară altor scrisori sau texte epistolare precum A șaptea scrisoare a lui Platon, Corespondență dintre Abelard și Héloïse, Scrisoarea lui Dante către Cangramde de la Scală. O capodoperă a stilurilor epistolar și retoric, scrisoarea lui Machiavelli a fost tradusă și publicată în antologii în nenumărate rânduri și continuă să ofere și astăzi nu numai hrană pentru gândire, dar și materie de studiu pentru toți cei care sunt interesați să studieze gândirea
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
este mai de încredere decât se putea crede"3. Autorul atașează la volumul de față un document care conține o nouă transcriere a celebrei scrisori a lui Machiavelli. Este una noutățile pe care profesorul Connell le aduce în domeniul arhivisticii epistolare legate de activitatea lui Machiavelli. El ridică apoi și o altă problemă care vizează nu atât copiile scrisorii, cât conținutul acesteia. În urma unor analize riguroase privind documentele din anii 1512-1513, Connell susține că oamenii de știință moderni, "fermecați" poate de
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
activitatea lui Machiavelli. El ridică apoi și o altă problemă care vizează nu atât copiile scrisorii, cât conținutul acesteia. În urma unor analize riguroase privind documentele din anii 1512-1513, Connell susține că oamenii de știință moderni, "fermecați" poate de frumosul stil epistolar machiavellian și, totodată, stimulați de un romantism ce pare a fi aproape organic genului biografic, au fost tentați să redimensioneze și să atenueze tonul aspru al lecțiilor amare ce transpare din capodoperă pe care Machiavelli o scria, atribuindu-l, mai
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Vettori în data de 10 decembrie 1513, în care anunța elaborarea unui tratat ce avea ca temă principatele, este cea mai faimoasa epistola din întreaga perioadă a istoriei moderne 1. Faima să este comparabilă sau superioară altor scrisori sau texte epistolare precum A șaptea scrisoare a lui Platon, corespondență dintre Abelard și Héloïse, scrisoarea lui Dante către Cangrande della Scală, Ascesa al Monte ventoso și Ad posteritatem lui Petrarca. Însă corespondență lui Machiavelli este adeseori considerată a fi "privată" și "modernă
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
dubii cu privire la oportunitatea vizitării prietenului sau Vettori la Romă sau privea retrospectiv la cei cinsprezece ani petrecuți în slujba studierii "artei de stat" ca secretar, dar și a vieții sale aflată în serviciul personal al familiei Medici. Capodoperă a stilurilor epistolar și retoric, scrisoarea lui Machiavelli a fost publicată, tradusă și cuprinsă în antologii în nenumărate rânduri și continuă să ofere nu numai hrană pentru gândire, dar și materie de studiu pentru toți cei care sunt interesați să studieze gândirea și
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
ar fi putut arată scrisoarea. Ceea ce rezultă dintr-o analiză a documentelor referitoare la Machiavelli, pentru perioada anilor 1512-1513, nu este că el a mințit cu privire la propriile sale condiții, ci că oamenii de știință moderni înșelați de frumosul sau stil epistolar și stimulați de un romantism ce pare a fi aproape organic genului biografic au fost tentați să redimensioneze și să atenueze tonul aspru al lecțiilor amare ce transpare din capodoperă pe care Machiavelli o scria, atribuindu-l mai degrabă injustițiilor
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
aceea, în nu prea îndepărtată Sant'Andrea reușea să aibă pulsul situației politico-diplomatice. 5. O nouă scrisoare a celor Dieci către Vettori și o semnătură misterioasă Una dintre problemele nerezolvate ale corespondentei dintre Machiavelli și Vettori privește lipsa de schimburi epistolare dintre cei doi prieteni după scrisoarea din 26 august. Până la acea dată corespondență dintre cei doi a fost permanentă, însă după scrisoarea adresată de Machiavelli lui Vettori la 25 august, în care cerea o favoare pentru Donato del Corno, urmată
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
scrisoare ca urmare a bunelor obiceiuri instituite între noi. Ultima scrisoare a noastră pe care v-am trimis-o a fost pe data de 10, în timp ce noi am primit de la dumneavoastră ultima scrisoare pe data de 5. Faptul că schimburile epistolare au fost atât de rare se datoreaza mai mult ca sigur lipsei de noi informații. Cu toate acestea, pentru a nu neglijă bunele obiceiurile, vă rugăm să trimiteți cel putin odată la 3 sau 4 zile o scrisoare așa cum de
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
se datoreaza mai mult ca sigur lipsei de noi informații. Cu toate acestea, pentru a nu neglijă bunele obiceiurile, vă rugăm să trimiteți cel putin odată la 3 sau 4 zile o scrisoare așa cum de altfel se obișnuiește în cadrul schimburilor epistolare între persoanele private. Textul demonstrează foarte clar că scrisoarea are același stil de redactare că și documentele din corespondență acelor zile pe care Vettori a avut-o cu magistratură celor Dieci, în care apar epistolele scrise în 23 noiembrie, la
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
timpul lui Lorenzo care acordă puțină atenție acelor aspecte care erau cândva considerate de importanță istorică, si anume efectul lui coroziv asupra regimului republican florentin. În lucrarea de față voi sugera că printr-o serie de noi întrebări cu privire la sursele epistolare referitoare la patronajul de' Medici ne vom apropia mai mult de înțelegerea modurilor în care de' Medici și Lorenzo Magnificul în particular -, au produs inovări structurale dramatice în practică patronajului social în statul florentin din secolul al XV-lea. Prin
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
de privilegii și de jurisdicție conferă acestei corespondențe o calitate formală care nu era prezenta în contactele dintre indivizii particulari. Deoarece guvernele copiau adesea scrisorile adresate lor de către cetățeni florentini influenți în registrele lor de deliberări, o serie de schimburi epistolare prin care un cetățean florentin se instituia că interlocutor al unei comunități supuse servește la legitimizarea informală a autorității sale personale pe plan local. În același timp, scrisorile de la cetățenii influenți ai Florenței constituiau, de asemenea, o formă căutată de
by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]