685 matches
-
mormânt) este o inscripție funerară sau o creație lirică constând într-un text scurt, în versuri sau proză, onorând o persoană decedată și care este înscris pe piatra funerară a mormântului. Pe o piatră tombală din Seini, Maramureș este scris epitaful: Cimitirul Vesel din Săpânța <poem>"Cine vre strînge avere" "Crească vită cu plăcere" "Și să scoale diminiață" "Eu așa am fost în viață" "Aci se odihne batrîna" "Stan Anuța Deloaie. "A trăit 78 de ani" "A dormit la anu 1958
Epitaf () [Corola-website/Science/321504_a_322833]
-
limbajul folosit este comprehensibil, deși el demonstrează o particulară lipsă de interes față de construcția frazei. Stilul său este arhaizant, dar lucid. De asemenea, el a fost autor al unor scurte lucrări, printre care orația de la funeraliile împăratului Ioan Vatatzes, un epitaf pentru soția sa Irina Laskarina și un panegiric pentru împăratul Theodor al II-lea Laskaris. Pe când era prizonier în Epir, el a scris două tratate asupra Sfântului Duh.
Georgios Akropolites () [Corola-website/Science/324690_a_326019]
-
iconografiei răsăritene, inclusiv dverele împărătești, de o reală valoare artistică, dezvăluie prin realizarea chipurilor, prin cadru arhitectonic, elemente decorative, vesmintele cu broderie de perle, penelul ușor zugravi de tradiție postbrâncovănească. Numele acestora, ca și data realizării, au fost citite de pe epitaful, aflat din întâmplare, pictat „Stan zugravul Filip sin popii Radu, Toma, 1771“. Dacă prin activitatea să artistică Stan zugravul este întâlnit în numeroase monumente din satele transilvănene, pentru Filip, avem la Acmariu, singura mărturie a activității sale, după prezenta, alături de
Biserica de lemn din Acmariu () [Corola-website/Science/318598_a_319927]
-
ca fiind „"ciocul în formă de cârlig al harpiei"”. Deși aveau caractere diferite, se pare că și soția sa s-au apropiat foarte mult unul de celălalt, chiar dacă nu a putut s-o educe precum o educase pe Jane. În epitaful său, scris de el însuși, Morus a elogiat-o pe Jane pentru cei patru copii, și pe Alice pentru că a fost o mamă vitregă iubitoare. A declarat că nu își poate da seama pe cine iubește mai mult, și și-
Thomas Morus () [Corola-website/Science/303204_a_304533]
-
biserică nouă închinată Nașterii Maicii Domnului, ei fiind despăgubiți de comunitatea românească căreia i-a rămas vechea biserică. În localitate există și două cimitire, unul romano - catolic, maghiar și unul ortodox, comun pentru sârbi și români. În acesta din urmă, epitafurile sunt scrise de multe ori în ambele limbi, amintind astfel de trecutul comun al celor două etnii atât în plan bisericesc cât și familial. În anul 1762 Turnu era un înfloritor târg al comitatului Cenad de el aparținând ca filiale
Turnu, Arad () [Corola-website/Science/300309_a_301638]
-
lingvist, nu poți să nu observi în acest bocet preponderența lexicului de sorginte latină: În așteptarea clipei decisive, mi-am adus aminte brusc de cântecul bradului, rostit monoton, pe două voci, la căpătâiul defunctului, care e mult mai profund decât epitaful meu. - Bradule, bradule,/ Cin ți-a poruncit/ De mi-ai coborât/ De la loc pietros/ La loc mlăștinos/ De la loc cu piatră/ Aicea la apă?/ Pe unde-am umblat,/ Rea jale-am rămas;/ Pe unde-am bătut/ Rea jale-am făcut
Ovidiu și protoromânii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10342_a_11667]
-
cala vasului în care se ascunseseră fugarii, iar supraviețuitorul, la capătul puterilor, leșină pe chei, fiind adus de grănicerii egipteni înapoi pe vas. Nuvela este, acum, de un atroce realism și se constituie într-un pandant al Hotarului..., ca un epitaf adus împrejurării că din fugari mulți au căzut victime tentativei, că riscul fugii a fost extrem, reușita o excepție. Fugarul cunoaște miza: Nu mai putem rămâne aici. Nu mai este țara noastră. Americanii sunt departe, își duc existența netulburat, senini
Un romancier al exilului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8819_a_10144]
-
acolo unde vechiul dascăl și-a desfășurat o mare parte din activitatea sa culturală. Sub soclul statuei, într-o cutie de metal, se găsesc osemintele lui Asaki, strămutate din cimitirul bisericii Patruzeci de Sfinți. Pe crucea vechiului mormânt figura următorul epitaf pe care Asaki l-a scris cu mâna sa proprie, cu puțin înainte de moarte: Aici zace corpul celui care în viață purta numele de Gheorghe Asaki. Ear după ani, recăzând în pulbere, sufletul ce-l învia se întoarse în sânul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Abia în hol am redevenit serioși. Oamenii președintelui ne-au controlat încă o dată, după care ne-au înapoiat buletinele. Păream în regulă, nu plecasem cu vreun tablou sub pulover. I-am salutat deferent, exagerat, ipocrit. „Instituția prezidențială“ - suna ca un epitaf. Acum chiar mă stăpâneam cu greu. Te-apuca râsul când îi vedeai în uniforma lor bleumarin închis, cu epoleți mustăcioși, cu biluțe, și chipiuri cartonate pe dinăuntru. Mai ales femeile, jurai că le-au turnat într-un costum de ghips
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Vase, din metal alb, donator necunoscut, 1945; trei acopereminte pentru Sfintele Vase, din pluș, donator necunoscut, 1945; icoană din lemn, donator necunoscut, 1881; sobă din fontă, stare mediocră, donator necunoscut, 1943; două cădelnițe, din metal alb, donator necunoscut, 1954; Sfântul Epitaf, pânză pictată, stare rea, donator necunoscut, 1901; veșminte preoțești din mătase, stare mediocră, donator necunoscut, 1944; cărțile de slujbă pe care le regăsim la subcapitolul dedicat bibliotecii; două cruci pentru procesiuni, din lemn pictat, donator necunoscut, 1934; un analog, din
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
cruce din plumb nichelat (1947), sfeșnice din aramă (1951), Sfântul potir, din metal alb (1967), Disc, din metal alb (1951), cruce pentru procesiuni (1922), 11 candele din metal alb (1969), icoană din lemn, stil rusesc, cadelniță din metal alb (1964), epitaf, pânză pictată (1965), două epitafe, pânză pictată, degradate, două rânduri de veșminte din mătase (1971); 12 Minee, legate În pânză (1922), Evhologhion (1922), Tipic (1911), Triod (1921), Penticostar (1934), cruce pentru procesiuni, analog, din lemn de tei (1955), strană pentru
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
sub motiv că coclește. În a doua parohie slujba de la Catavasii. Preotul lipise lumânarea aprinsă de Sf. Evanghelie și rezemat de Sfânta Masă stătea de vorbă cu un credincios În completă inconștiență de unde se află și ce săvârșea. Pe Sf. Epitaf de pe Sf. Masă Înșirate lumânări; În Sf. Potir nimic din aceleași motive omenești ... (cocleală); În schimb Sf. Vase erau Între bani, lumânări, prescuri etc. Credincioși puțini. La cârciuma deschisă Însă erau mult mai mulți și jucau popici. În a treia
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
sau 18, Ovidius a murit, fiind înmormântat la Tomis, un alt mister, iar prezența sa pe aceste meleaguri a fost eternizată prin înfrățirea orașului Constanța cu orașul natal al poetului Sulmona, în cele două orașe existând statui identice ale poetului. Epitaful de pe statuia din vechiul Tomis reprezintă propriile versuri trimise din exil soției sale: „Sub astă piatră zace Ovidiu Cântărețul iubirilor gingașe, răpus deal său talent O, tu, ce treci pe-aice, dac-ai iubit vreodată Te roagă pentru dânsul: să
Caleidoscop by Gicuţa Elena Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Science/91784_a_93505]
-
a acestora, o moștenire artistică unică, pe care ne-a lăsat-o Ștefan cel Mare, “un tezaur de neprețuită valoare și interes istoric”, cum îl caracteriza V. Vătășianu. Este vorba de lucrări cu caracter religios, cum sunt acoperământele de mormânt, epitafele, epitrahilele, vălurile liturgice, dverele și oralele. De obicei, compoziția epitafelor reprezintă Punerea în mormânt a lui Iisus. Corpul neînsuflețit al Mântuitorului este așezat pe piatra roșie de Efes, iar în jurul lui se află Maica Domnului, Maria Magdalena, apostolii, Nicodim și
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
S-au păstrat din vremea lui Ștefan cel Mare cinci văluri liturgice, unul din 1481 și două din 1493, dintre care două sunt la Putna, unul la Sucevița, altul la Athos și unul la Muzeul Național de Artă. Din patru epitafuri numai unul este la Putna, dar cele cinci dvere se află la Putna. S-au mai păstrat zece epitrahile, care au cusute pe ele trei personaje în jurul răscroielii gâtului și mai multe personaje pe cele două fâșii care coboară. Nouă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
religioase, nu mai puțin am simțit inima noastră mișcîndu-se de patriotism și însuflețire. Săvîrșindu-se liturgia, publicul cu preoții în frunte se aranjază într-o procesiune maiestoasă care se oprește la portic. La mijlocul porticului pe o masă se vedeau urna consacrativă, epitaful lucrat pe catifea albastră închisă a d-nei Maria Rosetti, epitaful pe catifea roșie a d-nelor din Bucovina; iar lângă masă răzemate de stâlpi străluceau în toată pompa lor frumosul stăndard al d-nelor din Iași și mărețele flamure a doamnei Haralambie
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
patriotism și însuflețire. Săvîrșindu-se liturgia, publicul cu preoții în frunte se aranjază într-o procesiune maiestoasă care se oprește la portic. La mijlocul porticului pe o masă se vedeau urna consacrativă, epitaful lucrat pe catifea albastră închisă a d-nei Maria Rosetti, epitaful pe catifea roșie a d-nelor din Bucovina; iar lângă masă răzemate de stâlpi străluceau în toată pompa lor frumosul stăndard al d-nelor din Iași și mărețele flamure a doamnei Haralambie ș-a școalei de belle arte din Iași, provezute cu
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
întru amintirea domnului Ștefan. A doua zi luni dimineața publicul iarăși se adună în portic și plecă ca în ziua procedentă la biserică pentru ascultarea sfintei liturghii. După liturghie procesiunea cu preoții oficianți reîntorcîndu-se la portic, ieu darurile: adică urna, epitafurile și standardele și le transportă în biserică, unde se depun pe mormântul aceluia pentru care le destinară dăruitorii lor. Dar înainte de a rădica darurile din portic, Prea Cuvioșia Sa părintele egumen al mănăstirei se suie la tribună și dă cetire
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
paraclis, descoperite la mănăstirea Văratic. C.Z. Buzdugan semnează mai multe eseuri: Poezia feminină - despre scriitoarele Carmen Sylva, Elena Farago (Fatma), Maria Baiulescu, Natalia Iosif, Riria (Coralia Xenopol), Maria Mavrodin, Maria Cunțan; Scrierile doamnei Sofia Nădejde, Între morminte - despre literatura epitafurilor. La rubrica „Cronica”, Duiliu Zamfirescu, cel „care pretinde că se trage din împărații bizantini”, este sancționat pentru „ieșirea împotriva poporanismului” prin atacul „contra lui Coșbuc și Goga”. Revista conține și traduceri din Corneille, Lenau, Shakespeare. Alți colaboratori: Elena Farago, C.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286918_a_288247]
-
prin metaforă. Artistul făcea desigur o glumă când se autointitula sculptor, pictor, poet. El „sculpta” doar atât cât să clarifice compoziția, păstrând suprafața lemnului, iar cu vopseaua nu căuta alte subtilități în afara celor impuse de ritmare și alternarea culorilor. Nici epitafurile sale nu sunt „poezie”; ele stau foarte aproape de bocet, versificația, rima și ritmul pe care sunt construite țin de mnemotehnica oralității, prin care o idee sentiment se cere esențializată. Aceste aspecte ale creației lui Stan Pătraș capătă viață, strălucire chiar
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
preschimbă brusc în flăcări și gaz / pojghița dulce-a formelor, subțiri". În momente de "tăcere" activă, privirea unui Doinaș împovărat de neliniștile veacului, emană melancolie: "Eu și vechii greci / cu totul altfel ne trăim infernul" scria el în 1966. Un Epitaf (subliniat tragic) mai depresiv ca orice alt text al poetului, aproape mazochist, amintește vehemența verbală din Rugăciunea unui dac: Da: mie celui stins aici uitare Să cadă praful pe scriptura mea (...) La poarta nopții puneți câinii răi să latre dulăul
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
întors cu fața către stele Și de-am ajuns cu fruntea la izvor Socot norocul pribegiei mele. Cuibul sărac în care odihnesc Cu pruncii mei și-o brumă de muiere. E aici o împăcare horațiană, solară. E, totodată, un preafrumos epitaf. CEZAR IVĂNESCU NELINIȘTI ȘI MITOLOGII Ce răsuciri interioare (și nu numai) în biografia poetului de la "Baaad"! Impulsuri din toate zările: ecouri de clasicitate elină și reverie romantică, un tempo rememorativ elegiac și răbufniri tonale dure, insule de pax magna și
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a constatat că urmele creștine descoperite istoric (cf. literatura istorică) și arheologic, aparțin populației autohtone stabile, cel puțin pentru secolele IV-VI. Trecerea la creștinism nu s-a realizat brusc datorită reminiscențelor păgâne despre viața de dincolo, reminiscențe verificabile pe epitafele unor creștini de la începutul secolului IV. Afirmația este susținută, pe de o parte, de prezența unei inscripții latine descoperită la Tomis, în care ni se vorbește despre Câmpiile Elysee, considerate a fi locul de fericire destinat sufletelor celor drepți, în timp ce
Elemente ale prezenţei paleocreştine în necropolele din Sciţia Minor (secolele IV-VI) by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100982_a_102274]
-
dezolării după mari himere risipite: „Odată, spre Cythera vântu-i purtase./ Morții curenți submarini/ singuri i-aduc înapoi./ Nude catarge. Scheletul văzduhului mort i-nsoțește. Singuri și-alături se-ntorc./ Țărmii de aur dispar...”. În Histriana poeta, mult abundentă odinioară, adoptă formula epitafului lapidar și astenic (modele ca Ion Pillat, Jules Renard sau Eugenio Montale au fost remarcate aici), gravitând cu o serenitate amară, pe tema clipei inundate în milenii. Nouă ca stare a eului e reflexivitatea calofilă asupra morții: „Estetică, pe țărmul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288980_a_290309]
-
tot ce ajunge la mine despre acel trecut. La fel se întîmplă cu toate faptele istorice pe care le cunoaștem 41. Nume proprii, date, formule care rezumă un lung șir de detalii, uneori o anecdotă sau un citat: acesta este epitaful evenimentelor de odinioară, la fel de scurt, general și sărac în semnificație ca și majoritatea inscripțiilor pe care le citim pe pietrele de mormînt. Într-adevăr, istoria seamănă cu un cimitir în care spațiul este măsurat și în care trebuie mereu să
by MAURICE HALBWACHS [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]