1,082 matches
-
activat extemporaneu cu H 2 O 2 , pentru 10-12 minute, la temperatura camerei, etapă urmată de contracolorare cu hematoxilină. Colorarea pentru receptorii estrogenici și cel progesteronic se relevă prin apariția unui precipitat de culoare brună la nivelul nucleilor din celulele epiteliale. Secțiunile colorate conform protocolului de lucru au fost investigate cu un microscop Nikon, cu obiective diferite: x10, x20, x40. Au fost considerate negative pentru ER și PR tumorile care prezentau mai puțin de 10% din nuclei marcați. Tumorile cu un
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
cromogen al peroxidazei, DAB, activat extemporaneu cu H 2 O 2 , pentru 10-12 minute, la temperatura camerei, etapă urmată de contracolorare cu hematoxilină. Colorarea pentru pS2 se relevă prin apariția unui precipitat de culoare brună la nivelul citoplasmei din celulele epiteliale. Secțiunile colorate conform protocolului de lucru au fost investigate cu un microscop Nikon, cu obiective diferite: x10, x20, x40. Au fost considerate negative pentru pS2 tumorile care prezentau mai puțin de 10% din nuclei marcați. Tumorile cu un procent de
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
asupra funcției receptorilor [410]. Deși interesul major al ER este cel referitor la conduita în cancerul mamar, sunt o serie de întrebări importante privind semnificația acestora în istoria naturală a bolii: ER prezintă aceeași structură și aceleași funcții în celulele epiteliale mamare normale și în celulele maligne ? de ce există un procent de carcinoame ER negative ? de ce un procent din tumorile ER pozitive nu răspund la hormonoterapie ? de ce un număr mic de tumori ER negative răspund la hormonoterapie ? care este rolul ER
CANCERUL GLANDEI MAMARE BIOLOGIE MOLECULARĂ ŞI MARKERITUMORALI Volumul 2 by Emil ANTON, Nicolae IOANID () [Corola-publishinghouse/Science/422_a_768]
-
normale au capacitatea de a-și recunoaște micromediul specific lor și de a interpreta corect localizarea lor, comportându-se în conformitate cu instrucțiunile primite în procesele de determinare și diferențiere din primele etape ale embriogenezei. În virtutea acestei miraculoase capacități de recunoaștere, celulele epiteliale care se divid într-un ritm alert, atunci când ajung în contact cu măduva osoasă, încetează a se mai divide și mor. Tot astfel, când celulele de măduvă osoasă sunt injectate intravenos, ele diseminează în tot organismul uman. Dar, dintre toate
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
se explică faptul că cele mai comune neoplazii sunt cele care apar în țesuturile regenerative de toate tipurile, dar în special în cele cu ritmuri rapide de diviziune celulară, precum măduva roșie hematopoietică și epiteliile dând leucemiile și, respectiv, carcinoamele epiteliale, cele mai rare fiind tumorile țesuturilor cu celule care, în mod normal au o rată mică de proliferare, cum ar fi, de exemplu celulele musculare sau care nu se mai divid, așa cum este cazul neuronilor. Fenomenul de oncogeneză (tumorigeneză sau
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
diferite de neoplazii, care afectează cele mai diverse țesuturi și organe umane. Aceeași diversitate de neoplazii este întâlnită și la animale, cele mai bine studiate fiind cele de la șoarece, acesta fiind animalul model în carcinogeneza experimentală. Neoplazia primară a celulelor epiteliale din epidermă, cavitatea bucală, epiteliile organelor digestive, ale plămânului, ale sistemului genito-urinar, poartă numele de carcinom. Neoplaziile inițiate prin transformarea malignă a celulelor musculare și conjunctive se numesc sarcoame. Celulele hematopoietice transformate malign produc leucemii, iar ale altor elemente ale
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
numesc sarcoame. Celulele hematopoietice transformate malign produc leucemii, iar ale altor elemente ale sistemului imunitar produc limfoame. Neoplazia celulelor nevroglice se numește gliom, iar aceea a celulelor retiniene se numește retinoblastom. Cele mai frecvente neoplazii umane sunt cele de origine epitelială (carcinoamele), acestea reprezentând 90% din spectrul tumorilor umane. Frecvența mare a carcinoamelor are o explicație relativ simplă, legată de probabilitatea mai mare a celulelor epiteliale de a fi expuse la acțiunea factorilor fizici, chimici și biologici carcinogeni, teratogeni și mutageni
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
a celulelor retiniene se numește retinoblastom. Cele mai frecvente neoplazii umane sunt cele de origine epitelială (carcinoamele), acestea reprezentând 90% din spectrul tumorilor umane. Frecvența mare a carcinoamelor are o explicație relativ simplă, legată de probabilitatea mai mare a celulelor epiteliale de a fi expuse la acțiunea factorilor fizici, chimici și biologici carcinogeni, teratogeni și mutageni. Deși în țesuturile conjuctive se produc numai 10% din spectrul neoplaziilor umane, acestea sunt totuși prevalente la om, ca incidență. Concepția actuală despre transformarea malignă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
factori de creștere extracelulari și pot prolifera chiar și în absența acestora, ceea ce explică eșecul unor astfel de strategii. În plus, celulele transformate malign produc factori de creștere specifici lor care promovează propria proliferare (efect de avalanșă!). Fibroblastele și celulele epiteliale normale manifestă o dependență strictă de suportul solid. In vitro, ele trebuie să se atașeze la un suport solid reprezentat de pereții vasului de cultură sau suprafața unei lame de sticlă. Celulele maligne, cu origine în fibroblaste sau în celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
normale manifestă o dependență strictă de suportul solid. In vitro, ele trebuie să se atașeze la un suport solid reprezentat de pereții vasului de cultură sau suprafața unei lame de sticlă. Celulele maligne, cu origine în fibroblaste sau în celulele epiteliale, pot crește fără să se atașeze la o suprafață solidă, manifestând o anumită independență față de suportul solid de ancorare. Expresia maximă a independenței de substrat este reflectată în capacitatea celulelor ascitice de a crește în suspensie, atât in vivo cât
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
în cultură. S-a dovedit că numai celulele care răspund în mod normal la PDGF și exprimă receptorul pentru PDGF pe suprafața lor sunt susceptibile la transformare cu sis, așa cum sunt fibroblastele și celulele musculare netede, nu însă și celulele epiteliale, care nu au receptor pentru PDGF. De aici s-a dedus că transformarea indusă de sis necesită interacțiunea produsului genei sis, respectiv PDGF, cu receptorul specific (Cooper, 1995). Aceste date vin în sprijinul modelului că sis/ PDGF-B induce transformarea celulară
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Această familie are cinci membri: FGF-1 (FGF acid), FGF-2 (FGF bazic), produși int-2 (FGF-3) și hst (FGF-4) și FGF-5. S-au mai descris FGF-6 și factorul de creștere al keratocitei (KGF), acesta din urmă fiind identificat ca mitogen pentru celulele epiteliale. Prima genă identificată din această familie a fost int-2, o oncogenă decelată inițial la șoarece, în carcinomul mamar indus de MMTV (Mouse Mamary Tumor Virus), ca țintă pentru activarea prin inserție a promotorului. Prin experiențe de transfer genic au fost
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
EGF, ceea ce sugerează importanța funcțională a acestei căi autocrine, în oncogeneză, la om. TGF-β este considerat atât ca factor supresor tumoral, cât și ca promotor al progresiei și invaziei tumorale. Este un inhibitor puternic al creșterii celulare normale (stromale, hematopoietice, epiteliale). Datorită capacității sale de a inhiba proliferarea celulară, el suprimă dezvoltarea tumorii în stadiile timpurii. Dar, odată cu progresia, tumorile devin rezistente la efectul inhibitor al TGF-β, iar în stadiile tardive ale dezvoltării tumorii, celulele secretă cantități mari de factori de
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
altor tirozin kinaze; - pe un subdomeniu de 343 aminoacizi, HER-2 este în proporție de 78% omoloagă cu secvența comună a membrilor familiei src; - segmentul carboxil terminal conține 18% prolină și are caracter hidrofob. Proteina HER-2 a fost identificată în țesutul epitelial normal dar și în cel malign, în țesutul neuronal, în țesutul inimii și în celulele hematopoietice. Expresia HER-2 este scazută în celulele mononucleare ale măduvei osoase și ale sângelui periferic. La mamifere, receptorul HER-2 joacă un rol important în dezvoltarea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
semnalizare PI3K-AKT, poate duce la creșterea nivelului survivin, un inhibitor al apoptozei (Sanuma și colab., 2005). Gena her-2 este supraexprimată pe suprafața celulelor tumorale HER-2 pozitive la un nivel de 10 până la 100 de ori mai mare decât în celulele epiteliale normale mamare. Astfel, dacă pe suprafața unei celule epiteliale există aproximativ 20 000 receptori HER-2, pe suprafața unei celule epiteliale tumorale apar 2 000 000 receptori HER-2. Structura proteinei din celulele tumorale este aceeași cu cea din celulele normale, de unde
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
inhibitor al apoptozei (Sanuma și colab., 2005). Gena her-2 este supraexprimată pe suprafața celulelor tumorale HER-2 pozitive la un nivel de 10 până la 100 de ori mai mare decât în celulele epiteliale normale mamare. Astfel, dacă pe suprafața unei celule epiteliale există aproximativ 20 000 receptori HER-2, pe suprafața unei celule epiteliale tumorale apar 2 000 000 receptori HER-2. Structura proteinei din celulele tumorale este aceeași cu cea din celulele normale, de unde se confirmă încă odată că starea de transformare malignă
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
pe suprafața celulelor tumorale HER-2 pozitive la un nivel de 10 până la 100 de ori mai mare decât în celulele epiteliale normale mamare. Astfel, dacă pe suprafața unei celule epiteliale există aproximativ 20 000 receptori HER-2, pe suprafața unei celule epiteliale tumorale apar 2 000 000 receptori HER-2. Structura proteinei din celulele tumorale este aceeași cu cea din celulele normale, de unde se confirmă încă odată că starea de transformare malignă ține de un reglaj cantitativ (amplificare) al sintezei unor proteine relevante
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
autozomal dominant a fost denumit sindromul Li - Fraumeni, având indicativul McKusick 114480. Șoarecii knockout pentru gena p53 se dezvoltă normal, dar fac tumori cu o rată înaltă. Mutațiile induse de benzopiren apar în pozițiile 175, 248 și 275 în celulele epiteliale bronchiale, aflate în cultură. Figura 20.1 prezintă proteina P53, mutațiile genei p53 și un model de funcționare a genei p53 (Passarge, 2000). În mod normal, gena p53 este inactivă. Ea devine activă și dirijează sinteza proteinei P53 în celulele
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
genetic în polipoza și carcinomul de colon. Genele mutatoare în neoplaziile de colon și echivalența lor cu genele mutatoare de la Escherichia coli sunt prezentate în tabelul 20.3. În cazul neoplaziei colorectale se poate constata dezvoltarea carcinomului malign din creșteri epiteliale benigne (adenoame). La rândul lor, adenoamele pot fi clasificate în forme timpurii (mai mici de 1 cm) sau târzii (peste 1 cm) și cu focare de evoluție carcinomatoasă. Fearon și Vogelstein (1990) au identificat următoarele stadii în evoluția APC: - pierderea
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
de ADN din regiunea deletată, reușind să identifice segmente codificatoare exonice, utilizate pentru a izola o clonă cADN a genei dcc. Gena dcc, localizată în cromozomul uman 18, este o genă supresoare a creșterii tumorale. Ea este transcrisă în celulele epiteliale normale ale colonului, precum și în alte tipuri de celule, dar expresia sa este redusă sau absentă în carcinoamele colorectale. În aceste neoplazii, gena dcc devine ținta unor deleții homozigote sau a mutațiilor punctiforme somatice. In aceleași neoplazii este frecvent deletată
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
Cea mai comună izoformă de APC este o proteină de 2843 de aminoacizi, cu omologie redusă față de alte proteine cunoscute. Ea este localizată în citoplasmă, cu acumulare pe marginile laterale sau în regiunile subapicale ale anumitor celule, în special cele epiteliale. Această proteină are roluri multiple: în procesul de transducere a semnalului, în aderența intercelulară, în stabilizarea citoscheletului și în reglarea ciclului celular, precum și în apoptoză. Pe baza implicării sale în carcinoamele de colon, ereditare sau sporadice, se admite că gena
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
și colaboratorii (1998) și Sobol și colaboratorii (1994) în această direcție nu au fost însă concludente. Liu și colaboratorii (2007) au comparat profilul de expresie genică al celulelor canceroase de sân cu tumorigenicitate redusă CD44 + CD24 cu acela al celulelor epiteliale normale. Genele care se exprimă diferențiat au fost utilizate spre a genera o semnătură genică a „invazivității”, desemnată IGS186. Semătura genică de „invazivitate” IGS a fost corelată pozitiv (p<0,01) cu supraviețuirea în general și cu supraviețuirea fără apariția
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
baze în intronul 15 al genei aif. Această deleție intronică sugerează existența unor mutații în aif care nu au fost încă identificate sau a unor mecanisme epigenetice care modifică expresia sa. Deoarece aif este exprimată la nivele ridicate în celulele epiteliale colorectale comparativ cu celulele normale, se consideră că mecanismele epigenetice sunt probabil mai importante decât mutațiile pentru tumorigeneza colorectală mediată de aif (Jeong și colab., 2006). 30.2. CALEA APOPTOTICĂ EXTRINSECĂ Calea apoptotică extrinsecă este mediată de către activarea receptorilor morții
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
simț arhitectural putea scrie astfel despre ziduri și exalta în locul lor o deschidere de hău, necondițională, fără nuanțări și discernământ, cum pare a fi cea mistică. Alergic la indiferența atroce și compactă a elementelor, omul nu poate trăi în contact epitelial cu frigiditatea lor cosmică, ci își amenajează o lume de suprafețe intermediare cu permeabilitate selectivă, înăuntrul căreia poftește exteriorul numai pe alese, trecându-l mai întâi protocolar, aspru-mângâietor, printr-o sumedenie de anticamere și șicane calorifere, până capătă fragilitatea abordabilă
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
și noaptea permeabilă de dinainte-i trebuie să-i fi auzit venind și să le fi ieșit cumva în întâmpinare. Cât din noapte poate fi întâlnită? O aripă catifelată de buhă ștergea spornic stridențele stârnite de întrebare; trupul lui înregistra epitelial cum pipăia ea expert văzduhul fluid în clipita încăpătoare și cum se lăsa să lunece de-a lungul fileurilor lui subțiri, ce se înfășurau în urmă-i într-un turbion păstrător de secret. Acum îl învăluise, iar sunetele filtrate de
[Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]