1,539 matches
-
se dedică acestui ,exercițiu" cinic-exhibiționist; mă întreb, cu naivitate, firește, oare cărților înzestratului prozator care e dl Constantin Mateescu li se va acorda măcar un sfert din spațiul rezervat poetei stabilite acum în State?). Dar să revenim. Cum se explică epitetul ,fals" din titlul cărții de care ne ocupăm? Avem impresia că fie printr-o relativizare a plăsmuirii literare, care, oricît de iscusită și inspirată de bună-credință, n-ar fi capabilă a capta satisfăcător duhul dramatic al vieții, fie printr-o
Adevărul unui "fals exercițiu" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11093_a_12418]
-
nu făcea nici o aluzie la mine) atunci cînd am văzut că Marin Preda enumera revista Dacia rediviva printre revistele Ťlegionareť. Cu cîtă ușurință se pot face astăzi tot felul de afirmații fără noimă!" Urmează precizările de rigoare care stabilesc netemeinicia epitetului. Iar în privința autorului Necuvintelor găsim rînduri ce consună cu vechile noastre întristate considerații, care nădăjduim că vor găsi un credit mai larg măcar într-un viitor ceva mai îndepărtat: ,Nichita Stănescu împlinește azi 50 de ani. Cred că nici un poet
Condei acid - II by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11212_a_12537]
-
dezastrul într-o operă de artă, aprinzându-ți cititorii, prin febra transmisă... Aimer, quelle misčre! Fată mică, ce blestem! cum spune, undeva, un clasic francez". Elogiul e, după cum se poate vedea, unul de tip șvaițer: ,lamentabilă", ,cârpă umană" nu sunt epitete prea măgulitoare. Din întregul fragment reiese, cu suficientă claritate, un anumit model mental al autorului, un construct mai degrabă psihologic decât critic. Pare de la sine înțeles că o femeie își transferă în scris ,trăirile", arderile, instinctele și sentimentele; în timp ce bărbatul
Femina by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11230_a_12555]
-
ca persoanele cu care dl ministru trebuia să se întâlnească să nu fie informate cu privire la vârsta "fragedă", pentru poziția în care se afla, a ministrului nostru. Mai auzisem, bineînțeles, despre Victor Ponta, pe care presa noastră îl gratifica adesea cu epitete nu tocmai măgulitoare din aria celor pe care le folosim în speță când ne referim la prădătorii din lumea animală. Știam că, protejat al lui Adrian Năstase fiind, nu mă puteam aștepta să se formeze într-un politician integru, de
Generația așteptată? by George Șipoș () [Corola-journal/Journalistic/10632_a_11957]
-
altuia - în scrisul cult); de asemenea, sînt semnalate informațiile prețioase asupra morfologiei dialectale furnizate de vechile gramatici românești. Se discută, în contextul fenomenelor de omonimie totală sau parțială, statutul așa-zisului "gen comun", ilustrat în română mai ales de unele epitete depreciative populare (un / o găgăuță). Este demonstrată importanța criteriului formei în adaptarea neologismelor și în încadrarea lor în clase de gen; prevalența formei este explicată ca o consecință a constrîngerilor impuse de articolul enclitic. Extrem de interesante sînt situațiile hibride, ale
Lecții de gramatică by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10724_a_12049]
-
termenul propriu-zis de "intelectual" și tot atunci intelectualii au început să se privească pe ei înșiși ca pe o categorie umană aparte. Așadar, a apărut un om potrivindu-se întocmai speciei lui homo europaeus, acea specie definită de Linné prin epitetele de levis, argutus, inventor (agil, ager, inventiv). Pînă la jumătatea secolului XX, intelectualii propriu-ziși au fost literații și umaniștii. Într-un cuvînt, artiștii emoțiilor umane, acei veșnici cîrtitori la adresa unei lumi pe care nu o puteau stăpîni și pe care
Apusul intelectualilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/10766_a_12091]
-
sau în literatura franceză, cu rădăcini românești, a lui Celan sau Fundoianu-Fondane conturează un anume profil) și a gustului pentru călătorii, pentru experiențe, după atîta ,închidere". O plecăciune făcută, cu toată detașarea modernității (foarte) tîrzii, diferenței fondatoare. Ceva mai ,jovial" (epitet care-i este, de altfel, foarte drag...) scrie Horia Gârbea scurte portrete de poeți, prozatori, dramaturgi ,în ascensiune". Precumpănesc, parcă, primii, în contextele mai largi ale promoțiilor sau ale generațiilor, ale căror ,ideologii" dau, de cîte ori se poate, linia
Critimixuri și alte fixuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10983_a_12308]
-
neîntrecut: „Ah! ce plăcere a perorației cu voce ridicată are, ce atacuri în versuri și proză răspândește în jur, mai ales când deasupra lui Portrete în peniță Un boem, poate ultimul: Tudor George veghează fața surâzătoare a zeului Bachus. Mitraliază epitete, aruncă metafore cu brandul, nu se teme de nimeni și nimic, este unic și strălucitor, spumant și în vervă, urmărit cu stupoare sau simpatie, cu înțelegere sau iritare,” (Mircea Micu). în suita de întâmplări povestite de Mircea Micu în cărțile
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
pe altarul înnoirii. Pași de eliberare de dogme, descătușări de forme și tematici în spațiul cultural începuseră să-și facă apariția, aș îndrăzni să spun, chiar înainte de 1955. Spre sfârșitul anilor 1951-1952, Ion Heliade Rădulescu începe să fie dispensat de epitetele defăimatoare care îl însoțiseră până acum. în același an școlar, războiul din 1877, în care contribuția românilor a fost mai mult decât însemnată și a dus la deplina independență a statului față de înalta Poartă, care până acum se numea Războiul
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
am stîrnit și-n al amintelii laț l-am prins"". Și încă, cu un adaos filologic: "El este "lefter", adică "fără bani"; cuvîntul provine însă din ngr. (e)lefteros, corespunzător vgr. eleutheros, însemnînd "liber" și fiind, totodată, și unul din epitetele lui Zeus". Zoe, exponentă a unei "burghezii solide", ar fi intrat deja în Europa prin înrudirea cu Hedda Gabler, "prin groaza estetică de scandal și ridicol". Mița, "electrica ploieșteancă", după cum o gratulează musiu Năică, trezește amintirea "faimoaselor doctrine" esoterice ale
Caragiale între oglinzi paralele (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10884_a_12209]
-
băgat sub masa din sufragerie cu halba de ,bistrițeană" cu tot și toată seara n-a vrut să mai iasă de-acolo. Dreptatea e că președintele pesedeului se enervase rău de tot, mai ales după ce a descoperit că epuizase toate epitetele cu care să împroaște puterea (cancer, schizofrenie, putregai...). Am ,mutat" de pe Realitatea Tv pe Antena 3, dar tot așa de nervos era domnul Geoană... Se supărase pe toată lumea, inclusiv pe colegi, cărora le-a spus că gândise un ,Cod al
Noroc cu domnul președinte Băsescu!... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10895_a_12220]
-
are cum s-o evite: contra-revoluționarii nu puteau face mare lucru, drept pentru care - printre altele - au ales discursul sublim, vituperant, pesimist, uneori misticoid, apologetic a ceea ce Compagnon numește antimodernitate. Frustrați în registrul acțiunii (nu-i numește autorul, cu un epitet rar, excelent ales - scrogneugneux, stîlcire a înjurăturii sacré nom de Dieu - care bodogăne, cîrcotași, cîrtitori?), anti-modernii sînt revanșarzii spirituali ai modernității, cei care armează stiloul și trag în premianții zilei cu salve de cerneală, în efortul de a-i despuia
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
grele, pe trepte, fără titluri academice.” (p. 54) Verdictele sunt spelci înfipte în carne vie, Pandrea avînd ceva iremediabil clevetitor, culegînd bîrfe și colportînd defăimări cu care își unge contemporanii. Deformarea avocățească i se simte în faconda iute și în epitetele zemoase cu care își tămîiază adversarii. Dar ce e uimitor e că mirodeniile stilistice cu iz oriental sunt altoite pe o matriță curat apuseană, lui Pandrea putîndu-i-se imputa orice, dar nu lipsa culturii occidentale. Sub unghi istoric, Pandrea e un
Agnosticul cu cobiliță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3986_a_5311]
-
și Franța, reprezintă unul dintre exemplele de mixitate culturală care fac ca acest raport să fie atât de strâns și de complex, depășind cadrul îngust al influențelor. La acest nivel, nu e cazul să închei cronica printr-un șir de epitete ornante. Ediția îngrijită de Constantin Zaharia este impecabilă din punct de vedere filologic, dar în același timp ne furnizează un text cioranian cursiv, care respectă mersul gândirii autorului și se citește la fel ca oricare dintre cărțile lui antume. Cunoașterea
Cioran, ultima carte în românește by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3989_a_5314]
-
Udrea. Cred că dna Udrea - și o spun, nu e nici un fel de jignire - cred că dna Udrea se bucură. Este în mod sigur urmașul politic în tot al lui Traian Băsescu, așa încât aceste cuvinte pe care le folosește și epitete nu mă deranjează, cum nu m-au deranjat nici de la Traian Băsescu.
Ponta: Eu pe Chirieac nu-l fac morsă. Dați-i niște lămâi! by Editura DCNEWS Team () [Corola-journal/Journalistic/30727_a_32052]
-
seară, într-o declarație de presă. "În ceea ce mă privește, sunt perfect sănătos, nu sunt bolnav de nimic, nici măcar de somn. Președintele face ce a mai făcut și altă dată, la nivelul ăsta a ajuns, la nivelul ăsta este. (...) În ceea ce privește epitetele pe care i le-a adresat domnului Ponta, iarăși, cred că poate oricine să judece în ce măsură un asemenea limbaj este compatibil cu o funcție de demnitate în stat oarecare, o funcție de demnitate publică, nemaivorbind de cea supremă", a declarat liderul PNL
Antonescu: Băsescu ignoră un vot copleșitor, e varianta suspendării by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/40899_a_42224]
-
care le aduce Aura Christi în acest eseu de o originalitate expresă. Ultimului capitol din care am citat amplul fragment de mai sus, care se ocupă de misterul farmecului straniu, de misterul „idioțeniei” lui Mîșkin, îi putem aplica, fără ezitare, epitetul de capodoperă. Prin îndrăzneala de a ataca altfel o problemă, cea a unui personaj faimos și criptic, ultracomentat, nu rareori uitat, ocultat de mai noile generații de literați, români sau europeni, ca și prin asociațiile inedite, suprinzătoare nu rareori, provocând
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
sub USL. "Constat - nu pot să spun cu plăcere, dar cu indiferență - că jignirile și insultele celor de la PDL escaladează în fiecare zi. Văd că totul este o înjurătură de la ei, totul este o insultă, totul este o înșiruire de epitete care mai de care. Ne plângeam de nivelul politicii românești și de cum se vorbește în politica românească. Domnul Blaga s-ar califica și în spatele Gării de Nord după limbajul pe care îl folosește", a spus Ponta. El a susținut că atitudinea PDL
Ponta: atacurile PDL denotă disperare. Blaga s-ar califica în spate Gării de Nord () [Corola-journal/Journalistic/41915_a_43240]
-
lumea asta concretă și vastă/ Îngerii cântă din corn toată ziua/ Pământul trece pe lângă ei ca o arcă/ Dar ascultă cineva muzica lor / Cineva măcar încearcă?” (Trei îngeri) Cititorul va observa că tocmai „imperfecțiunile” îndeobște reproșate traducătorilor, precum adăugarea unor epitete sau a unor lămuriri metaforice (de obicei e preferabil să „tai”, în loc să adaugi) dau un farmec deosebit variantei românești. Rochia oranj devine la Cărtărescu strălucitoare, cornul e de argint, pământul trece ca o arcă. Schimbarea de timpuri (gerunziul din ziua
Mircea Cărtărescu și Bob Dylan by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4059_a_5384]
-
exponent. "începând de la Maiorescu - constată Mircea Scarlat - privirea lui Creangă ca exponent s-a impus ca un loc comun, reluat de toți exegeții ulteriori. Pare paradoxal, dar criticul care nu i-a dedicat humuleșteanului nici un studiu special, ci doar unele epitete și citări elogioase, a impus clișeul cel mai viabil în exegeza lui Creangă". într-adevăr, argumentează eseistul, Maiorescu îl citează pe creatorul nemuritoarelor povești de unsprezece ori, dar niciodată nu-l comentează. Ceea ce șefului Junimii i-a fost suficient pentru
Mircea Scarlat și posteritatea lui Creangă by Constantin Coroiu () [Corola-journal/Imaginative/10224_a_11549]
-
curiozității umane". Această dăruire totală era și o moștenire a dârzeniei înaintașilor săi și ea a făcut din el un însingurat, însingurare care s-a accentuat în urma destrămării familiei sale. Mulți l-au văzut doar ca un însingurat și unele epitete au revenit adesea sub pana celor care l-au evocat: mizantrop, ascet, un mare izolat, o fire închisă, hipersensibilă, necomunicativ, rigid, aspru, neadaptabil, distant. Bunii cunoscători ai săi însă au denunțat aceste "impresii ușoare". Emilian Constantinescu scrie că izolarea savantului
Omagiu lui Ovid Densusianu by Iordan Datcu () [Corola-journal/Imaginative/10645_a_11970]
-
sensibilă și romantică, a găsit în poezie sprijinul, s-a regăsit în versuri, cuvinte, expresii frumoase, scrise cu vocație interioară de poet cu suflet de aur și inimă bogată. Prin Elena Munteanu poezia câștigă în profunzime. Simbolul, metafora, asociația neașteptată, epitetul, ritmurile cele mai felurite capătă, într-o interpretare strict funcțională, adecvată conținutului, capacitatea de a revela un vast univers sufletesc în care răsună acorduri grave, duioase sau gingașe...”( Rodica Elena Lupu). La rândul ei, Elena Munteanu scrie: „Să mă strecor
DE ULTIMAORA CARMEN - GALINA MARTEA de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373584_a_374913]
-
șunci ar asigura hrana pe trei zile pentru salariații firmei, în timp ce altul este o gorilă care clefăie ca un porc când își rumegă Orbit-ul... Dură femeie, nu? Însă nu pot să nu recunosc sincer că, pentru acuzațiile, invectivele și epitetele administrate vecinul Pălăriosu, am fost mândru de ea. De fapt, când e vorba de făcut rele, suntem un cuplu admirabil: ne completăm perfect unul pe celălalt și găsim modalități de exprimare la auzul cărora firile mai sensibile dau în preinfarct
Manual conjugal-alternativ by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Imaginative/13220_a_14545]
-
la viziuni cosmice mult posterioare. Sfâșierea sufletului vestește direct sfâșierea vânătorului de către propriii săi câini, a căror ferocitate (la injoncțiunea zeiței surprinse la scaldă, cu alte cuvinte, contemplarea a Ceea-ce-nu-trebuie-văzut-de-ochi-omenești, cu cruzime și pe loc pedepsit!) este perfect redată de epitetul „dodecafon”(ic) - cel puțin pentru auzul amatorului de armonii clasice. Starea Eu-lui liric este proclamat aleatorie, el este trimis de „zaruri” într-un vis sau în altul - și, cum spune Mallarmé : un coup de des jamais n’abolira le hasard
Profil Cezar Baltag by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13366_a_14691]
-
icoană pe care păcătoasa o ia cu mâna între degetele căreia fumegă nelipsita-i țigară. Povestirea lui Ion Ifrim are o densitate livrescă și intertextuală de netăgăduit. Puține sunt paginile în care să nu apară măcar un nume propriu. Comparațiile, epitetele personificatoare, metaforele și antonomazele inspirate se declanșează în lanț. Astfel, eroina principală cățelește „în stilul flegmatic al lui Marlon Brando câte două pachete de Carpați pe zi, plus unul de kent” (p.18). Ea este când Papesa Ioana, când George
ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 534 din 17 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358243_a_359572]