1,461 matches
-
la 1 iulie anul 1865. ------------ Prin Decretul din 2 iulie 1865, punerea în aplicare a Codului civil a fost amânată pentru data de 1 decembrie 1865. Articolul 1914 Fiica dotată înaintea promulgării acestei legi, de voiește a veni la o ereditate deschisă în urmă promulgării acestei legi, va fi obligată a reporta dota. ------------------
EUR-Lex () [Corola-website/Law/132342_a_133671]
-
Genetică (din greacă: ', "genitiv" și ', "origine") este o ramură a biologiei care studiază fenomenele și legile eredității și ale variabilității organismelor. Genetică studiază structura moleculară și funcțională a genelor, comportamentul genelor în contextul unei celule sau organism (de exemplu dominantă și epigenetica), modul de transmitere a caracterelor de la părinți la urmași, distribuirea genelor și variația și schimbarea
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
sunt universale pentru organismele vii, genetică poate fi aplicată la studiul tuturor sistemelor vii, de la virusuri și bacterii la plante și animale domestice și apoi la om (în genetică medicală). Omul începe să realizeze câteva lucruri esențiale și universale despre ereditate când are loc în mezolitic, când se cultivă intens plantele și se observă combinațiile dintre acestea. Unele simboluri ale eredității se găsesc în mitologia hindusa; acum 13 000 de ani, sumerienii polenizau plantele în mod artificial și creeau rase de
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
și animale domestice și apoi la om (în genetică medicală). Omul începe să realizeze câteva lucruri esențiale și universale despre ereditate când are loc în mezolitic, când se cultivă intens plantele și se observă combinațiile dintre acestea. Unele simboluri ale eredității se găsesc în mitologia hindusa; acum 13 000 de ani, sumerienii polenizau plantele în mod artificial și creeau rase de animale. Cea mai veche observație asupra transmiterii caracterelor ereditare de la părinți la urmași s-a găsit pe o tablă de
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
se transmit la urmași formă capului și a copitelor. Aceste mărturii demonstrează că în Chaldeea, acum șase milenii, se practică hibridizarea căilor. Odată cu evoluția societății umane și datorită creșterii necesarului de materii prime pentru industrie, s-au acumulat cunoștințele despre ereditate. Deși știință geneticii a început cu lucrările aplicate și teoretice ale lui Gregor Mendel la mijlocul secolului al 19-lea, alte teorii de moștenire i-au precedat lui Mendel. O teorie populară în timpul lui Mendel a fost așa numitul concept al
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
fost dovedită ca fiind greșită, experiența indivizilor nu afectează genele transmise copiilor lor.. Alte teorii includ pangenesis a lui Charles Darwin (care cuprindea ambele aspecte: dobândite și moștenite) și reformularea lui Francis Galton a pangenesis ca fiind particulară și moștenita. Ereditatea caracterelor (de exemplu: copilul moștenește trăsături atât de la mama, cât și de la tata) a fost observată încă din antichitate. Demonstrarea științifică acestui fapt a fost realizată abia în secolul al XIX-lea, mai precis în urmă experimentelor efectuate de călugărul
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
ani. Recunoașterea importanței descoperirilor sale a fost realizată doar la începutul secolului al XX-lea când Hugo de Vries, Carl Erich Correns și Erich von Tschermak au ajuns în mod independent la aceleași concluzii că și Mendel, redescoperind astfel legile eredității. În 1903 apare teoria conform căreia cromozomii sunt purtătorii eredității, iar în 1909 că genele sunt localizate pe cromozomi. În 1906, William Bateson a introdus termenul genetică. În 1927, este introdus termenul de "mutație" pentru a descrie schimbările suferite de
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
începutul secolului al XX-lea când Hugo de Vries, Carl Erich Correns și Erich von Tschermak au ajuns în mod independent la aceleași concluzii că și Mendel, redescoperind astfel legile eredității. În 1903 apare teoria conform căreia cromozomii sunt purtătorii eredității, iar în 1909 că genele sunt localizate pe cromozomi. În 1906, William Bateson a introdus termenul genetică. În 1927, este introdus termenul de "mutație" pentru a descrie schimbările suferite de materialul genetic. În 1953 este descifrata structura elicoidala, dublu catenara
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
este introdus termenul de "mutație" pentru a descrie schimbările suferite de materialul genetic. În 1953 este descifrata structura elicoidala, dublu catenara a ADN-ului iar în 1957 este descris mecanismul de replicare a ADN-ului. La nivelul cel mai fundamental, ereditatea organismelor are loc prin intermediul unor trăsături discrete, denumite gene. Această proprietate a fost observată pentru prima dată de către Gregor Mendel, care a studiat segregarea trăsăturilor ereditare la plantele de "Pisum sativum" (mazăre). În experimentele sale studiind trăsăturile pentru culorile florile
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
întâmplare una dintre cele două alele de la fiecare părinte. Aceste observații ale moștenirii discrete și a segregației alelelor sunt cunoscute împreună că Prima Lege a lui Mendel sau Legea Segregației. Geneticienii folosesc diagramele și simbolurile pentru a descrie moștenirea și ereditatea. O genă este reprezentată printr-una sau mai multe litere. Adesea simbolul „+” este folosit pentru marcarea unei alele non-mutante obișnuite pentru o genă. În experimentele de fertilizare și de împerechere (și în general când este vorba de Legea lui Mendel
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
și identici, oamenii de știință pot vedea dacă există mai mult sau mai putin efectul „înnăscut sau dobândit”. Un exemplu faimos de studiu al unei nașteri multiple include studiul cvadripleților Genain, care au fost frați cvadripleți identici dignosticați cu schizofrenie. Ereditatea este proprietatea ființelor vii de a avea o informație genetică, care se transmite de-a lungul generațiilor. Variabilitatea este proprietatea ființelor vii de a se deosebi unele de altele. Genă este un segment din moleculă de ADN, care determină apariția
Genetică () [Corola-website/Science/299680_a_301009]
-
procese programate biologic (genetic) și procese datorate interacțiunii mediului. Dezvoltarea poate fi fizică, aceasta influențând și viața interioară a individului, cognitivă (percepție, învățare, memorie, raționament, limbaj etc) și psihosocială (personalitate, emoții, relații cu ceilalți). Aceasta se referă la cât contează ereditatea(genotipul) și cât contează mediul în care se dezvoltă o persoană. Teoriile extreme susțin fie mediul ca factor exclusiv (behavioursimul) fie componenta genetică (teoriile etologice). Acestea sunt însă depășite, astăzi existând un relativ consens în ideea că există o interacțiune
Psihologia dezvoltării () [Corola-website/Science/306180_a_307509]
-
Hugo Marie de Vries (n. 16 februarie 1848 - d. 21 mai 1935) a fost un botanist olandez și unul dintre primii geneticieni. I se atribuie introducerea conceptului de genă, redescoperirea legilor eredității ale lui Gregor Mendel și dezvoltarea teoriei mutațiilor genetice. S-a născut la Haarlem. Tatăl său, Gerrit de Vries, a fost avocat și ministru al Justiției sub domnia regelui Wilhelm al III-lea. Mama sa, Maria Everardina Reuvens, a fost
Hugo de Vries () [Corola-website/Science/312532_a_313861]
-
loc important în opera scriitoarei. Într-un interviu, Hortensia Papadat-Bengescu se arată mirată că boala nu apare în aceeași măsură, ca temă centrală, la toți romancierii, ea reprezentând „compromisul firesc dintre viață și moarte”. De asemenea, scriitoarea acordă atenție problemelor eredității, interesată constant de detectarea și definirea „trupului sufletesc”. Romanele Hortensiei Papadat-Bengescu sunt, prin acuitatea observației și prin complexitatea tehnicilor de analiză, printre primele realizări de prestigiu ale prozei psihologice românești.
Hortensia Papadat-Bengescu () [Corola-website/Science/297555_a_298884]
-
insistă populării acestui „vis” cu prin „taina” nemuririi omnipotente. Nu numai „mâna nevăzută care l-a personaje și atitudini care izvorăsc din Rămas singur, barba lui Ruben devine tras în trecut” s-a purificat în această trăirile subconștiente ale unei eredități lățoasă, capul cornut, râsul hâd. revenire la realitate, dar și gândurile ancestrale, în care inimile s-au căutat și Destinul înamoratei Maria, ideală și disperate, solitare, autoironice ale s a u g ă s i t . A s t f
ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Ştefan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/87_a_52]
-
boală divină, ci o problemă medicală ce se poate trata și care își avea originea la nivelul creierului. El i-a acuzat pe cei ce atribuiau bolii o cauză sacră de răspândirea ignoranței prin credința în magie superstițioasă. Hipocrat propunea ereditatea drept cauză importantă, descria rezultatele grave la suferinzii în vârstă și menționa caracteristicile fizice precum și rușinea socială asociate. În loc de a o numi "boala sacră", el folosea termenul de "marea boală", ce stă la originea termenului modern "grand mal", folosit în
Epilepsie () [Corola-website/Science/321693_a_323022]
-
început, iar cartea este publicată în "Mesagerul rus" în porții periodice între februarie 1879 și noiembrie 1880. Prin "Frații Karamazov", romanul unei familii, Dostoievski vrea să creeze imaginea răsturnată a seriei "Les Rougon-Macquart" de Émile Zola. Determinismului zolian bazat pe ereditate Dostoievski îi opune credința în libertatea nestrămutată a individului, a personalității umane. Romanul plasează în centru o suită de personaje fascinante: moșierul hedonist și vulgar Feodor Karamazov, precum și fiii săi — nestatornicul și impetuosul Dmitri, inocentul și piosul Alioșa, raționalistul ateu
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
Conform lui Bahtin, diversitatea eroilor lui Dostoievski amintește de o « viziune carnavalescă asupra lumii » și resuscitează forme literare antice precum dialogul socratic și satira menipee. Grație libertății maxime a personajelor sale de a alege binele sau răul, necondiționate de istorie, ereditate sau condiție socială, Dostoievski este considerat un gânditor existențialist, la fel ca Søren Kierkegaard, Friedrich Nietzsche sau Jean-Paul Sartre. În eseul "Existențialismul este un umanism", Sartre consideră afirmația lui Dostoievski din "Frații Karamazov" « Dacă Dumnezeu nu există, totul va fi
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
echipa de medici care făcea „selecția”, adică hotăra la sosirea prizonierilor în lagăr cine să fie reținut pentru muncă și cine să fie trimis direct în camerele de gazare. Mengele a profitat de ocazia de a-și continua studiile asupra eredității, folosind deținuții drept cobai. Era interesat îndeosebi de gemeni. Începând cu anul 1943, gemenii erau selectați și puși în barăci speciale. A studiat și o boală numită "Noma", care îi afecta în special pe copiii de romi din lagăr. Deși
Josef Mengele () [Corola-website/Science/302760_a_304089]
-
ale omului. Ceea ce este fundamental pentru toate științele legate de biologie este de a înțelege din ce sunt compuse și cum funcționează celulele. Cunoașterea asemănărilor și diferențelor este în special importantă în biologia celulară și moleculară. Genetica este știința genelor, eredității și varietății ale organismelor. Genele codează informații necesare pentru sinteza proteinelor care joacă un rol important în influențare (dar în multe cazuri nu determină complet) a fenotipului final al organismului. În cercetările moderne, genetică prevede unelte importante în investigarea funcțiunilor
Biologie () [Corola-website/Science/296515_a_297844]
-
Severus sau Dioclețian au stat la baza legilor din perioada târzie a Imperiului Român, fiind reunite în codexurile lui Theodosiu al II-lea sau a lui Iustinian. Datorită problemei succesiunii, izbucneau războaie civile. Unii împărați au încercat să introducă principiul eredității, dar cu succes limitat. Mulți își ridicau fii la rangul de "Caesar", apoi de "Augustus", cu sau fără atribuții precise, printr-un mod de guvernare duală. Dioclețian a introdus sistemul conducerii în patru, Tetrarhie, luând această decizie datorită extinderii imperiului
Migrația popoarelor () [Corola-website/Science/305010_a_306339]
-
profesori de la universitate și de colegii de la mănăstire să studieze variația plantelor, executându-și cercetările în grădina mănăstirii. Între 1856-1863 a cultivat și a studiat plante de mazăre, experiențele sale ducând la generalizările ce ulterior au devenit cunoscute ca „Legile eredității ale lui Mendel”: Mendel și-a citit lucrarea „Versuche über Pflanzen-Hybriden” („Experiențe asupra hibridizării plantelor”), în 1865, la două întruniri ale Societății de Istorie Naturală din Moravia. Publicarea lucrării sale în 1866 în jurnalul societății a avut un impact slab
Gregor Mendel () [Corola-website/Science/312544_a_313873]
-
ars lucrările din bibliotecă. Recunoașterea importanței descoperirilor sale a fost realizată abia la începutul secolului al XX-lea când Hugo de Vries, Carl Erich Correns și Erich von Tschermak au ajuns în mod independent la aceleași concluzii, redescoperind astfel legile eredității. Pentru a împiedica autopolenizarea florii, el ii tăia staminele lasându-i doar pistilul. Apoi, lua dintr-o altă floare polenul cu o periuta si il transfera pe pistilul florii ale cărei stamine au fost tăiate. In felul acesta, Mendel amesteca caracterele
Gregor Mendel () [Corola-website/Science/312544_a_313873]
-
s), de unde continuă în ritmul inițial (un cadru la 10 s). Examinează dosul mâinii bărbatului care doarme; detaliază structura pielii; intră într-un vas capilar prin care curge sângele; examinează o leucocită și pătrunde în interiorul nucleului acesteia, care găzduiește mecanismul eredității, sub forma de molecule ADN. Detaliază structura lor de dublă spirală construită din blocuri care reprezintă „literele” cu care este scris codul genetic. Într-un grup format din trei atomi de hidrogen legați de un atom de carbon, deslușește electronii
Powers of Ten () [Corola-website/Science/330427_a_331756]
-
de la formele simple la cele mai avansate, deci strămoșii tuturor formelor vii de astăzi au fost organisme monocelulare. În anul 1858, primește o scrisoare din partea naturalistului Alfred Russel Wallace. Observațiile pe care acesta le formulează, călătorind prin America de Nord, referitoare la ereditate și transformarea proprietăților printre specii, îl fac pe Darwin să grăbească finalizarea teoriei evoluției. Câteva luni mai târziu, atât Alfred Russell Wallace cât și Chales Darwin se prezintă la Linnean Society pentru atestarea teoriei evoluției. Acest consiliu decide asupra întâietății
Charles Darwin () [Corola-website/Science/297419_a_298748]