1,078 matches
-
și viziunea vorbitorilor asupra lumii, iar, pe de altă parte, este o greșeală considerarea limbilor ergative ca fiind creații ale unor populații primitive, ale unei gândiri inferioare, în care multe lucruri erau dincolo de înțelegerea omului (de unde ar rezulta aplecarea limbilor ergative nu către agent, uneori necunoscut, ci către pacient, către cel care suportă o anumită acțiune). Dixon susține, dimpotrivă, că numai cei care folosesc o limbă ergativă au adevărata noțiune a agentivității, dovadă fiind și faptul că agentul primește o marcare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
primește o marcare specială. (b) Partițiile − arată Gildea (2003) − sunt o cale de cercetare diacronică, dar nu oferă explicații cognitive pentru apariția/existența ergativității. Autorul inventariază explicațiile semantice și pragmatice date în literatura de specialitate pentru apariția ergativității: rolurile semantice (ergativul e legat de agentivitate, iar absolutivul, de afectarea pacientului); existența unei structuri argumentale preferate (DuBois 1987, Dixon 1994); punctul de vedere (ergativul este mai puțin central, prin urmare agentul ocupă o poziție periferică), tranzitivitatea (ergativul emfatizează tranzitivitatea anumitor evenimente), arătând
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
existența ergativității. Autorul inventariază explicațiile semantice și pragmatice date în literatura de specialitate pentru apariția ergativității: rolurile semantice (ergativul e legat de agentivitate, iar absolutivul, de afectarea pacientului); existența unei structuri argumentale preferate (DuBois 1987, Dixon 1994); punctul de vedere (ergativul este mai puțin central, prin urmare agentul ocupă o poziție periferică), tranzitivitatea (ergativul emfatizează tranzitivitatea anumitor evenimente), arătând că niciuna dintre aceste explicații nu poate constitui motivația unică pentru apariția ergativității. Gildea (2003) acceptă ipoteza lui S. R. Anderson (1977
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pentru apariția ergativității: rolurile semantice (ergativul e legat de agentivitate, iar absolutivul, de afectarea pacientului); existența unei structuri argumentale preferate (DuBois 1987, Dixon 1994); punctul de vedere (ergativul este mai puțin central, prin urmare agentul ocupă o poziție periferică), tranzitivitatea (ergativul emfatizează tranzitivitatea anumitor evenimente), arătând că niciuna dintre aceste explicații nu poate constitui motivația unică pentru apariția ergativității. Gildea (2003) acceptă ipoteza lui S. R. Anderson (1977)94, conform căruia o gramatică cu ergativ în propozițiile principale apare ca urmare
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
agentul ocupă o poziție periferică), tranzitivitatea (ergativul emfatizează tranzitivitatea anumitor evenimente), arătând că niciuna dintre aceste explicații nu poate constitui motivația unică pentru apariția ergativității. Gildea (2003) acceptă ipoteza lui S. R. Anderson (1977)94, conform căruia o gramatică cu ergativ în propozițiile principale apare ca urmare a unui proces în care gramatica-sursă se întâmplă să conțină un agent în cazul oblic și susține că apariția tiparelor ergative este un fenomen distinct, care precedă introducerea acestor tipare în propozițiile principale. Schimbările
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acceptă ipoteza lui S. R. Anderson (1977)94, conform căruia o gramatică cu ergativ în propozițiile principale apare ca urmare a unui proces în care gramatica-sursă se întâmplă să conțină un agent în cazul oblic și susține că apariția tiparelor ergative este un fenomen distinct, care precedă introducerea acestor tipare în propozițiile principale. Schimbările inițiale sunt într-adevăr, așa cum se arată în numeroase studii, semantice și pragmatice, dar, ulterior, se produc schimbări morfologice individuale. Concluzia la care ajunge Gildea (2003) este
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
produc schimbări morfologice individuale. Concluzia la care ajunge Gildea (2003) este că sintaxa și morfologia ergativă provin întotdeauna din reinterpretare (engl. re-analysis), un mecanism care nu schimbă faptele sintactice, ci reprezentarea acestora în mintea vorbitorilor. Cu excepția trecerilor de la pasiv la ergativ, se pare că ergativitatea este un accident istoric care s-a repetat în diverse părți ale globului, sintaxa ergativă s-a pierdut ușor, dar morfologia e mai conservatoare, ceea ce explică numărul mare de limbi cu morfologie ergativă și numărul mic
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
că ergativitatea este un accident istoric care s-a repetat în diverse părți ale globului, sintaxa ergativă s-a pierdut ușor, dar morfologia e mai conservatoare, ceea ce explică numărul mare de limbi cu morfologie ergativă și numărul mic de limbi ergative la nivel sintactic. 8. CONCLUZII În această prezentare generală a ergativității nu am putut cuprinde, desigur, toate informațiile pe care o cercetare de peste o sută de ani a limbilor ergative le-a scos la iveală. Am subliniat însă că acceptarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de limbi cu morfologie ergativă și numărul mic de limbi ergative la nivel sintactic. 8. CONCLUZII În această prezentare generală a ergativității nu am putut cuprinde, desigur, toate informațiile pe care o cercetare de peste o sută de ani a limbilor ergative le-a scos la iveală. Am subliniat însă că acceptarea existenței unor limbi pentru care modelul gramatical cunoscut nu se poate aplica și crearea unei metodologii de investigare a mecanismelor ergativității a dus la conștientizarea existenței a multe limbi (având
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a scos la iveală. Am subliniat însă că acceptarea existenței unor limbi pentru care modelul gramatical cunoscut nu se poate aplica și crearea unei metodologii de investigare a mecanismelor ergativității a dus la conștientizarea existenței a multe limbi (având caracteristici) ergative, răspândite în toată lumea (vezi supra, 1.). Dintre diversele definiții care au fost date ergativității am preluat, în această lucrare, definiția lui Dixon (1979, 1994 − vezi supra, 2.1.), dar am prezentat și alte definiții care pot evidenția anumite trăsături ale
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în această lucrare, definiția lui Dixon (1979, 1994 − vezi supra, 2.1.), dar am prezentat și alte definiții care pot evidenția anumite trăsături ale fenomenului (vezi supra, 4.1.). Am arătat că nu toate limbile se supun clasificării tipologice acuzativ/ergativ, ci numai cele a căror marcare are bază sintactică (vezi supra, 2.2.). În ceea ce privește nivelurile lingvistice la care se manifestă ergativitatea (vezi supra, 3.), în literatura de specialitate se vorbește de ergativitate morfologică (intrapropozițională), de ergativitate sintactică (interpropozițională), de ergativitate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
considerată o inadvertență terminologică de către Dixon −, se manifestă la nivelul unităților lingvistice ale majorității limbilor, deci nu reprezintă un criteriu de clasificare a limbilor. În discuția despre accepțiile termenului ergativitate (vezi supra, 4.), am insistat în mod special asupra cazului ergativ în teoria localistă, deoarece în acest domeniu trebuie căutată originea unei înțelegeri diferite a ergativului (criticată de Dixon) prezentă la autori ca Lyons, Halliday, Burzio etc. (vezi supra, 4.2. și 3.4.). În secțiunea 5. am încercat explicarea confuziei
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
deci nu reprezintă un criteriu de clasificare a limbilor. În discuția despre accepțiile termenului ergativitate (vezi supra, 4.), am insistat în mod special asupra cazului ergativ în teoria localistă, deoarece în acest domeniu trebuie căutată originea unei înțelegeri diferite a ergativului (criticată de Dixon) prezentă la autori ca Lyons, Halliday, Burzio etc. (vezi supra, 4.2. și 3.4.). În secțiunea 5. am încercat explicarea confuziei frecvente, mai ales în studiile de pionierat în acest domeniu, între ergativ și pasiv, fără
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
înțelegeri diferite a ergativului (criticată de Dixon) prezentă la autori ca Lyons, Halliday, Burzio etc. (vezi supra, 4.2. și 3.4.). În secțiunea 5. am încercat explicarea confuziei frecvente, mai ales în studiile de pionierat în acest domeniu, între ergativ și pasiv, fără a intra în detalii privind configurația sintactică a acestor construcții, care va fi descrisă în capitolul 2. Această confuzie poate fi justificată atât prin încercarea de aplicare în studiul limbilor ergative a modelului lingvistic occidental, cât și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
de pionierat în acest domeniu, între ergativ și pasiv, fără a intra în detalii privind configurația sintactică a acestor construcții, care va fi descrisă în capitolul 2. Această confuzie poate fi justificată atât prin încercarea de aplicare în studiul limbilor ergative a modelului lingvistic occidental, cât și prin posibilitatea ca ergativul să fie, diacronic, rezultatul gramaticalizării pasivului. Spre sfârșitul secțiunii (5.3.) am arătat că pasivul poate să apară și în limbile ergative, dar nu reprezintă un mecanism la fel de sistematic și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
a intra în detalii privind configurația sintactică a acestor construcții, care va fi descrisă în capitolul 2. Această confuzie poate fi justificată atât prin încercarea de aplicare în studiul limbilor ergative a modelului lingvistic occidental, cât și prin posibilitatea ca ergativul să fie, diacronic, rezultatul gramaticalizării pasivului. Spre sfârșitul secțiunii (5.3.) am arătat că pasivul poate să apară și în limbile ergative, dar nu reprezintă un mecanism la fel de sistematic și de productiv ca în limbile acuzative. În secțiunea 6. am
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
atât prin încercarea de aplicare în studiul limbilor ergative a modelului lingvistic occidental, cât și prin posibilitatea ca ergativul să fie, diacronic, rezultatul gramaticalizării pasivului. Spre sfârșitul secțiunii (5.3.) am arătat că pasivul poate să apară și în limbile ergative, dar nu reprezintă un mecanism la fel de sistematic și de productiv ca în limbile acuzative. În secțiunea 6. am prezentat definițiile și funcțiile antipasivului, un termen destul de recent în lingvistică, considerat frecvent ca fiind "imaginea în oglindă a pasivului". Am oferit
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
În ultima secțiune (7.) am avut în vedere tipurile de schimbări lingvistice care implică ergativitatea. Am subliniat că, spre deosebire de schimbările minore, o schimbare tipologică nu este unidirecțională, fiind inventariate, în bibliografia consacrată problemei, atât treceri de la sistemul acuzativ la cel ergativ, cât și invers. Din punctul de vedere al evoluției lingvistice, diversele tipuri de partiții prezentate sub 3.1.3. pot fi considerate dovezi ale unui stadiu de trecere de la un tip lingvistic la altul, trecere care poate fi influențată și
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
3.1.3. pot fi considerate dovezi ale unui stadiu de trecere de la un tip lingvistic la altul, trecere care poate fi influențată și de contactul direct sau indirect cu o limbă diferită. În final, am subliniat ideea că sistemele ergative nu sunt legate de un grad de civilizație inferior, chiar dacă s-a discutat caracterul ergativ al limbilor primitive (indo-europene, semitice), limbile ergative nu sunt numai limbi ale triburilor și ale populațiilor primitive, ci sunt pur și simplu limbi diferite de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
lingvistic la altul, trecere care poate fi influențată și de contactul direct sau indirect cu o limbă diferită. În final, am subliniat ideea că sistemele ergative nu sunt legate de un grad de civilizație inferior, chiar dacă s-a discutat caracterul ergativ al limbilor primitive (indo-europene, semitice), limbile ergative nu sunt numai limbi ale triburilor și ale populațiilor primitive, ci sunt pur și simplu limbi diferite de cele pe care le cunoaștem și, prin aceasta, foarte interesante. Anexa 1 urmărește tocmai crearea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
influențată și de contactul direct sau indirect cu o limbă diferită. În final, am subliniat ideea că sistemele ergative nu sunt legate de un grad de civilizație inferior, chiar dacă s-a discutat caracterul ergativ al limbilor primitive (indo-europene, semitice), limbile ergative nu sunt numai limbi ale triburilor și ale populațiilor primitive, ci sunt pur și simplu limbi diferite de cele pe care le cunoaștem și, prin aceasta, foarte interesante. Anexa 1 urmărește tocmai crearea unei imagini de ansamblu a limbilor ergative
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergative nu sunt numai limbi ale triburilor și ale populațiilor primitive, ci sunt pur și simplu limbi diferite de cele pe care le cunoaștem și, prin aceasta, foarte interesante. Anexa 1 urmărește tocmai crearea unei imagini de ansamblu a limbilor ergative nu numai sub aspectul răspândirii geografice și al particularităților fiecărei limbi, ci și al diversității socioculturale pe care o ilustrează populațiile care vorbesc aceste limbi. Capitolul 2 DE LA TIPOLOGIE LA SINTAXĂ: ERGATIVITATEA ȘI CONCEPTELE SINTACTICE FUNDAMENTALE 1. PROBLEME Deși cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
numai sub aspectul răspândirii geografice și al particularităților fiecărei limbi, ci și al diversității socioculturale pe care o ilustrează populațiile care vorbesc aceste limbi. Capitolul 2 DE LA TIPOLOGIE LA SINTAXĂ: ERGATIVITATEA ȘI CONCEPTELE SINTACTICE FUNDAMENTALE 1. PROBLEME Deși cercetarea limbilor ergative are o vechime însemnată (vezi Capitolul 1, 1.), conștiința faptului că diferențele tipologice dintre limbile de tip acuzativ și cele de tip ergativ trebuie să fie corelate cu instrumente diferite de analiză sintactică și morfologică a apărut destul de târziu. În
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
limbi. Capitolul 2 DE LA TIPOLOGIE LA SINTAXĂ: ERGATIVITATEA ȘI CONCEPTELE SINTACTICE FUNDAMENTALE 1. PROBLEME Deși cercetarea limbilor ergative are o vechime însemnată (vezi Capitolul 1, 1.), conștiința faptului că diferențele tipologice dintre limbile de tip acuzativ și cele de tip ergativ trebuie să fie corelate cu instrumente diferite de analiză sintactică și morfologică a apărut destul de târziu. În cercetările mai vechi care privesc domeniul ergativității s-a încercat interpretarea realităților lingvistice din cele două tipuri de limbi într-un model unitar
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
diferite de analiză sintactică și morfologică a apărut destul de târziu. În cercetările mai vechi care privesc domeniul ergativității s-a încercat interpretarea realităților lingvistice din cele două tipuri de limbi într-un model unitar, de unde au rezultat confuziile de tip ergativ = pasiv, problemele terminologice de identificare a cazurilor morfologice etc. În studiile dinspre sfârșitul secolului al XX-lea au fost identificate însă mai multe probleme pe care analiza limbilor ergative le pune teoriei lingvistice. Aceste probleme sunt legate de modul potrivit
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]