590 matches
-
o însușire comună științelor sociale și celor exacte este aceea că "dinamica transporturilor și a scurtcircuitului" asigură cunoașterii o productivitate masivă lucru reamintit atît de des de trimisul lui Hermes. Un blestem instituțional: diversele teritorii intrate în joc s-au erijat în principate, fiecare cu dialectul, clerul, frontierele și jurisdicțiile sale. Modesta noastră tentativă riscă să lovească cel puțin patru suveranități recunoscute: politica, științele juridice, sociologia și istoria. Va trebui să facem slalom printre tirurile încrucișate ale Științelor politice, Facultății de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
simptomatice ale vechilor culturi, odinioară vii, care au dispărut în final, sufocate de propriile lor metode. Patologia ideii "trădează" modul său originar și vital de comunicare și de inculcare. Academismul, muzeomania, naftalina folclorică ce impregnează societățile sovietice reprezintă forma "tradiție" erijată în normă a viitorului, răzbunare postumă a arhivei asupra invenției. Didactismul, spiritul lîncezit, discursul apretat și corvoada moralizatoare reprezintă școala întoarsă împotriva ideii și spatele chircit sub nuia. Simplismul necioplit, stereotipul, limba de lemn sînt forma manualului devenită conținut al
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
personală, ci ca pe o diminuare a prestigiului întregului sat. Și, o dată ce scade prestigiul satului, scade și prestigiul lor individual. Ei depindeau de sat și de miturile lui fondatoare. Au dat un răspuns colectiv. Noi. Farmacistu vorbea în numele colectivității. Se erija în lider. Totuși, de admirat că solidaritatea devenea aici posibilă. Oamenii se simțeau răspunzători pentru reputația satului. Scriitorul era văzut în cazul de față drept un turnător. Scrisul era, cum spuneam, asimilabil delațiunii. Rolul scriitorului era acela de spion. Nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
anihilare prin râs a Hameleonului. Cu cât eforturile în această direcție sunt mai mari iar rezultatele se lasă mai mult așteptate, cu atât locul râsului, triumfător în superioritatea lui, este luat de râsul sarcastic, vehement. Numai astfel Cantemir se poate erija, la modul imaginar, în învingătorul puterii pe care în planul realității nu o poate înfrânge. Numai în vis Hameleonul este lipsit de replică și de putere (în vis puterile sunt diminuate sau chiar anulate). Numai în acest spațiu al fantasticului
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1384]
-
i-am detestat? Ei, cum vă închipuiți c-o să vi-i înșir? Unii dintre ei îmi sunt și astăzi așa-ziși prieteni. Sfânta ipocrizie! De detestat cu adevărat, detest vulgaritatea și reprezentanții ei, detest atotprezenta mârlănie, detest ignoranța care se erijează în atotcunoaștere, detest fățărnicia căreia știu că 85 nu mă pot sustrage nici eu, detest aroganța și desfigurarea pe care le aduce puterea. Sentimentele negative, din care am gustat și eu din plin, sunt gelozia, invidia, răutatea, disprețul față de cei
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
sensualismul sau materialismul, spiritualismul, scepticismul, misticismul. Eclectismul nu-i decât o expunere a sistemului, urmată de o critică luminată. Doi oameni, unul în vechime, altul în present, au arătat neantul filosofiei speculative: Pyrrhon și Kant. Pyrrhon din Elis, filosof grec, erijând scepticismul în sistem, a distrus filosofia veche prin celebrul Non liquet, nu-i clar. Discipolii lui, exagerând doctrina maestrului, o ruinară. Unul din ei, Arcesilas, zicea că în filosofie poți să negi ce se afirmă și să afirmi ce se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și-o asumă. Omul puternic este cel care Încearcă să explice o deficiență, un eșec, analizându-se În primul rând pe sine și actele sale și acest „reflex” va trebui să-l aibe și o națiune sau cei care se erijează În conștiința ei vie, explicită, cum ar fi istoricii sau scriitorii. Multe din foarte gravele erori pe care le-am săvârșit, singuri sau În grup, În secolul trecut, au fost cele care au pornit tocmai din acest reflex nenorocit, instinctiv
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stângace, de „Împiedicată”, de pătată de toate acele „rele de suprafață” cum ar fi corupția, diletantismul politic și ziaristic, mafiile, câte sunt, supremația obraznică a banului și, Încă o dată, acea criză a identității națonale care ia mai degrabă false forme, erijând și Împingând „În sus, mereu În sus” inși care se reprezintă numai pe ei Înșiși, incapabili de acel „organ moral al colectivității”, de onestitate cetățenească minimă. Și noi nici nu le reproșăm aceste „absențe”, ei sunt produsul ceaușismului și al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Brûler tout ce qu’on a adoré, adorer tout ce qu’on a brûlé”. Făcută din oportunism, o răsturnare similară constat și la noi. Văd și mă mir că unii care abia au prins tonul glasnost-ului încearcă să se erijeze în democrați. Ce despărțire subită de dogmatism, ce năpîrlire dezgustătoare! Cu lipsa noastră, specifică, de memorie, nu-i exclus ca ei să fie crezuți! *Nu doar o singură dată discursul prezidențial se aseamănă cu cel regal. „V-ați arătat astfel
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
potolească. TALLEYRAND Nu încape nici cea mai mică îndoială că o funestă nepăsare față de deosebirea dintre bine și rău a fost teme iul naturii Domnului de Talleyrand; trebuie totuși să facem dreptatea de a recunoaște că s-a ferit să erijeze în princi piu orice formă de imoralitate. Știe să prețuiască virtutea altora; îi aduce laude frumoase; o respectă și nu caută vreodată s-o corupă prin vreun sistem vicios. S-ar părea chiar că găsește un soi de plăcere contemplând
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
a rămas cu buzele umflate. 4. Urmări: Deci, 1. în urma acestui revoltător proces, maestrul Ludovic L. (sub orice nume) a putut în continuare cita în voie din Borak cel Bătrân (autorul său preferat) și nimeni nu s-a mai putut erija că ar fi vorba despre manipularea unui plagiat; 2. necontestând nici o clipă plagiatul, cerând doar decăderea vinei în urma perioadei de prescripție, maestrul Ludovic L. a demonstrat și de această dată că se poate pierde un proces chiar și în cazul
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
scurt, acesta adusese la cunoștința „guvernatorului” județului Fălciu faptul că „...de câțiva ani” era antreprenorul „...feredeului israelit din Hușși cu un contract semnat cu obștea israelită din acest oraș”. Scandalul izbucnise odată cu pretenția unui român (Ștefan Theodor) de a se erija În adevăratul arendaș al stabilimentului fără a-i aduce lui Moisă Ițic Segal vreun act doveditor. Mai rău, acesta Îl amenințase cu bătaia În public și Moisă Îi amintise prefectului că Ștefan Theodor „...umblă cu o pușcă la el”. În
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
limitorfe, cum sunt: Manifest electoral din 1926, lansat de P.N.L. Fragment din articolul semnat de Hristache Daniilescu în ”Viitorul Olteniței”, la data de 31 ianuarie 1926 Omul politic liberal a răspuns și la calomnii ale unor opozanți, care s-au erijat în pamfletari, ceea ce denotă că era un înfocat susținător al P.N.L. sub fosrma unei replici la un articol denigrator, intitulat ” Răspuns la o calomnie”, Hristache Daniilescu apără atât partidul din care făcea parte, cât și onoarea familei sale. Iată ce
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3144]
-
Peron la putere a fost marea revoluție, la care această clasă nu se aștepta și nu o credea posibilă. Eva Duarte, cu viață tumultuoasă în trecut, ajunsă Eva Peron, soție de președinte, răscolită de ambiții și dornică de onoruri, se erija, acuma, în prima "damă" a țării. Căpătase "la folie des grandeurs". Societatea dominantă de pînă atunci s-a socotit ultragiată de a avea în fruntea ei o aventurieră și, printr-o eroare de calcul, a repudiat-o și a dus
by Sergiu Dimitriu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1057_a_2565]
-
care se învârtesc în jurul nostru și profită de naivitățile unora este demonstrată în cartea ” Trăim printre ticăloși” , apărută în anul 2009, la Editura ”Encolloby”. Dând definiția ticălosului, adică a omului lipsit de scrupule, arivist, derbedeu și neisprăvit, Alexandru Ionescu se erijează într un justițiar al societății românești actuale. Un capitol deosebit de interesant al ”cărții cu bătaie lungă” în ceea ce privește racilele societății actuale, este cel intitulat ”Rapel pentru lichelele comuniste”. Iată ce spune autorul cărții în acest capitol: ”Toți comuniștii erau niște lichele
Mari personalități oltenițene by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1699_a_3145]
-
a le recomanda o atitudine demnă în fața a ceea ce, probabil, ne aștepta insulte, poate maltratare. În timp ce evocam imaginea patriei, căreia trebuia să-i dăm totul, vagonul se oprea în fața unui covor roșu, larg, flancat de vase cu flori și verdeață erijate la rang de arme, printre care, în fracuri scoase de la naftalină, cu pantofi de lac instrumente de tortură cele două siluete gemene ale primarului și prefectului se grăbeau să-mi arate afișe proaspăt lipite pe ziduri, traducîndu-mi conținutul care era
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
după câțiva ani, Liiceanu și Pleșu, să Îndrăznească!... Am regretat apoi, În anii când locuiam la Paris, nu departe de locuința sa, tot În al șaselea arondisment, răceala lui Ionescu și a grupului care-l Înconjura și care s-au erijat peste noapte În fanatici apărători ai literaturii contemporane, deși nu erau creatori, nu aveau exepriența nemijlocită a mediului literar românesc, de zi cu zi, nu-i cunoșteau pe vizitatorii lor, mulți scriitori de renume, Însă caractere diferite și având reacții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
să bea tărituri, coniac și apoi votcă, deși a durat prietenia, întâlnirile noastre s-au „espasat”, au devenit mai rare și mai întâmplătoare. Poeții citeau, apoi, din manuscrisele lor, cei trei poeți ai grupului, noi doi, eu și Matei, ne erijam în critici, mai ales Matei, știutor a deosebi filiații în literatura română, engleză sau spaniolă. El însuși citea rar, prima lectură a lui de care mi-amintesc a avut loc în locuința sa de tânăr căsătorit - de fapt, a socrilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care alții au o vocație mai potrivită!... Sigur, unii, cum o spuneam, mai ales ne-creatorii, cei care nu au trăit experiența fantastică și epuizantă a expresiei creatoare, originale, ne recomandă, cu o exigență ce se învecinează cu tirania morală, erijându-se în procurori civici, făptura ideală a creatorului: artistul excelent ce trebuie să îmbine și curajul moral, și pe cel civic, săritor în ajutorul văduvei și orfanului și, dacă se poate, pălmuind cu vehemență și obrazul potentatului, fie el cardinal
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Însă doctorul cel cu penicilina nu-și făcea reproșuri. A avut nerușinarea să pună la îndoială sinuciderea, insistând să fie făcută autopsia. L-a despuiat pe mortul gata îmbrăcat de gravitatea ce i-o dădea costumul cel bun, s-a erijat în mare specialist și i-a făcut mortului autopsia într-o zi toridă de vară, chiar lângă scara dudului, pe-o masă de tăiere, în mijlocul curții. De aceea a trebuit pus imediat capacul la sicriu când mortul tăiat bucăți a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
împărțirile succesive ce au dus la dispariția Poloniei ca stat, au socotit că a sosit momentul favorabil declanșării luptei pentru redobândirea patriei lor. În acest scop, generalul de brigadă Joachim Denisko, conducătorul emigranților polonezi din Moldova și Valahia, care se erijau în propagatori ai spiritului și ai ideilor revoluționare 198, a elaborat împreună cu ambasadorul Franței la Constantinopol, Aubert Dubayet, un plan de acțiune contra Austriei. Respectivul plan prevedea ca trupele poloneze să treacă din Moldova, prin Bucovina, spre Galiția habsburgică, provincie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
a pășit pragul casei, l-a luat și l-a dus acolo împotriva tuturor protestelor și... a regulilor de siguranță, într-o casă de sănătate. Astfel, libertatea personală și drepturile individului au fost puse în pericol; astfel, cineva s-a erijat în tutore nedorit; astfel, destinul subsemnatului a devenit înfiorător și fără speranță de salvare. El se asemăna unui om ce fusese din pripă îngropat de viu, cu groaznica diferență că avea de luptat nu numai cu moartea, ci avea mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
putea veni prea curând. Maiestatea Voastră, acestui destin fără seamăn i s-a supus petiționarul mai mult de un an și jumătate, din 16 martie 1788 până în noiembrie 1789, când a fost trimis omenește acasă, în Bucovina. Așa cum cineva se erijase în tutore nedorit și, plecând de la supoziții arbitrare, îi aruncase libertatea și viața în haos, tot astfel fusese acum mai mult decât firesc să se gândească să-l aducă acasă. A trebuit să existe și un supliment al acestui rău
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
timp cronometrat în zone ale timpului-plăcere”. Dar oricât de importante sunt ele, aceste strategii de vânzare nu explică totul. Adevărul este că există o legătură intimă, structurală, între hiperconsum și hedonism: această legătură nu e alta decât schimbarea și noutatea erijate în principiu generalizat al economiei materiale, ca și al economiei psihice. Febra schimbării perpetuetc "Febra schimbării perpetue" Una dintre caracteristicile majore ale bunurilor de consum în societățile noastre este faptul că ele se schimbă și că oamenii le schimbă la
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]
-
de prevenire a riscurilor. În faza III, actul cumpărării nu se mai săvârșește fără cunoștințe, fără recul informat, fără o deliberare „savantă”. A trecut vremea cumpărării nevinovate și lipsite de griji; iată-ne ajunși în stadiul reflexiv 10 al consumului erijat în problemă, în obiect al îndoielii și al interogației. Ciclul III desemnează instaurarea consumului ca lume și ca problemă, ca bătaie de cap și conștiință reflectată. Astfel, „stadiul oglinzii” a fost înlocuit cu „stadiul speculativ” al consumului, cel în care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1981_a_3306]