585 matches
-
timp cronometrat în zone ale timpului-plăcere”. Dar oricât de importante sunt ele, aceste strategii de vânzare nu explică totul. Adevărul este că există o legătură intimă, structurală, între hiperconsum și hedonism: această legătură nu e alta decât schimbarea și noutatea erijate în principiu generalizat al economiei materiale, ca și al economiei psihice. Febra schimbării perpetuetc "Febra schimbării perpetue" Una dintre caracteristicile majore ale bunurilor de consum în societățile noastre este faptul că ele se schimbă și că oamenii le schimbă la
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
de prevenire a riscurilor. În faza III, actul cumpărării nu se mai săvârșește fără cunoștințe, fără recul informat, fără o deliberare „savantă”. A trecut vremea cumpărării nevinovate și lipsite de griji; iată-ne ajunși în stadiul reflexiv 10 al consumului erijat în problemă, în obiect al îndoielii și al interogației. Ciclul III desemnează instaurarea consumului ca lume și ca problemă, ca bătaie de cap și conștiință reflectată. Astfel, „stadiul oglinzii” a fost înlocuit cu „stadiul speculativ” al consumului, cel în care
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
trăiesc mai puțin: cu cât se dezlănțuie apetitul pentru achiziții, cu atât se adâncesc insatisfacțiile individuale. Confuzie, deziluzie, dezamăgire, plictis și o nouă sărăcie: universul mercantilizat agravează metodic suferința morală a oamenilor, provocându-le o nemulțumire iremediabilă. Astfel, Penia se erijează în figură emblematică a hiperconsumatorului, în simbol al „tragicului” opulenței. Dar despre ce tragedie este vorba, de fapt? În ce măsură omul contemporan este strivit de proliferarea obiectelor și a divertismentelor? În timp ce împotriva culturii comerciale sunt trase noi salve de tun, în timp ce
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
corespunde unui individualism de precauție și de protecție. Febrei emancipării îi urmează obsesia prevenirii; extazului clipei - cultul conservării propriei persoane. Idealul urmărit de hiperindivid nu este să se bucure de ceva, ci, simplu, sănătatea. Metaforă contra metaforă, Dionysos și Narcis erijați în modele arhetipale ale culturii hipermoderne: alegerea nu-i greu de făcut. În cursa pentru medicalizarea societății, Narcis l-a învins pe Dionysos; un Narcis mai puțin nepăsător și mai vigilent, mai puțin admirativ în ce privește frumusețea sa și mai grijuliu
Fericirea paradoxală. Eseu asupra societății de hiperconsum by GILLES LIPOVETSKY [Corola-publishinghouse/Science/1981_a_3306]
-
mundi presupune, așadar, un spectacol planetar din care nimeni nu este exclus și în care orice ființă trebuie să se integreze. Să trăiești înseamnă să îți asumi un rol sub privirea Stăpânului Suprem. Gândit ca inițiator al spectacolului, Dumnezeu se erijează și în supraveghetor intransigent, condiție indispensabilă pentru a verifica derularea perfectă a reprezentației și inserarea exactă a fiecăruia în rolul care îi este conferit. Lumea este o scenă supravegheată. Supraveghere divină, supraveghere generalizată. În această organizare care a dominat universul
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
dă târcoale prin preajmă, aidoma unui zeu căruia el, biet om vânat cu insistență, îi uzurpă statutul de omniprezență invizibilă tocmai prin faptul că a aflat de existența lui, că îl „simte” pândindu-l... Într-adevăr, prin „anonimizare”, supraveghetorul se erijează în făptura divină care, odinioară, judeca muritorii de rând de la înălțimea tronului său ceresc. Numai că postura lui de supraveghetor pământean este complet lipsită de legitimitate spirituală și asta îl face detestabil: ceea ce putea fi acceptat ca un drept de
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
absent” vede totul, nimic nu-i scapă, aidoma unei puteri anonime care și-a propus să cunoască adevărul oamenilor, să-l testeze și să-l evalueze. Un Duce vizibil nu este oare mult mai neliniștitor decât unul invizibil? Primul se erijează în substitut profan al supravegherii divine, pe când celălalt ar oferi imaginea unui politician versat, controlând din umbră uneltirile colaboratorilor săi cu un scop strict pragmatic. Dar chiar și aici, supravegherea îl marchează într-un anume fel pe cel ce o
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
surprinde inițiative „ilicite”. Acestei supravegheri meticulos pregătite și temeinic motivate, căreia tragedia și drama îi furnizează dovezile cele mai flagrante, îi corespunde o alta, diferită, pe care comedia de bulevard o cultivă într-o asemenea măsură, încât aproape că a erijat-o în marca identității sale. Se confirmă astfel, încă o dată, acea particularitate a teatrului - veritabilă filosofie! - de a putea transforma orice în ceva opus, de a opera inversări care, relativizând sensul valorilor, interzice imobilitatea. Astfel, perspectiva „contrariului”, ca o imagine
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
ceea ce scapă unui autocontrol sever, ciudățenii care, interpretate, ar putea permite mai târziu descoperirea secretului atât de bine ascuns. Metoda? Suspectul trebuie spionat necontenit, urmărit pretutindeni, ținut sub observație, pândit - procedee politice pe care Polonius, maestru al acestor „tehnici”, le erijează în principii de educație și în măsuri preventive pentru evitarea oricărui risc. Preceptele lui Polonius alcătuiesc un întreg program comportamental, pe care prim-ministrul îl expune explicit fiului său, Laertes: „Pleacă-ți auzul la ceea ce spun toți ceilalți, dar nu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
evită „sinuciderea morală” către care îl împingea, încet, dar sigur, Nero. El va adopta de acum încolo o conduită morală plasată sub semnul „dezvăluirii”, eliberată de supraveghere și de spaimele pe care aceasta le trezește. Britannicus respinge supravegherea, manevrele oculte, erijându-se astfel în partizan al unei transparențe care îi interzice succesul politic, dar îi garantează, în schimb, izbânda etică. „Măcar eu nu-i pândesc fiecare vorbă/ O las să-mi lămurească lucrurile ce mă privesc cu adevărat/ Și nu mă
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, societatea burgheză are ca principale preocupări banii și... sexul. În ciuda unei pudori (ipocrite) și a unei sobrietăți (afișate) a moravurilor, în ciuda rigorilor impuse de normele sociale, zbenguielile erotice zgâlțâie instituția căsătoriei, erijată în temelie oficială a ansamblului social, și aduc dovada fragilității ei. Dorința fizică se strecoară acolo unde se credea că ordinea economică eradicase totul și-și impusese domnia absolută. Neprevăzutul trupului vine să clatine solidul edificiu conjugal și, luat cu
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
care o ridică la rangul de practică favorită: ea devine o anticameră a terorii, conducând (sau încercând să o facă) spre uitarea de sine prin teama de sancțiuni pe care orice nesupunere o produce. În Casa Bernardei Alba, îngrădirea se erijează în condiție esențială pentru exercitarea deplină a supravegherii impuse de către o mamă singuratică, tiranică, o femeie ce-și construiește o aparență masculină de împărat roman, potrivită pentru a interzice orice eschivare sau tentativă de autonomie. García Lorca organizează un univers
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
care poate să transgreseze limitele și să treacă de la un cadru de supraveghere la altul, căci este socotit a priori îndreptățit să controleze această subtilă „mise en abyme”, în care privirile și funcțiile de reprezentare sunt strict distribuite. Directorul se erijează în garant al ordinii, în cauțiune a programului ce trebuie să evite orice accident. Weiss, era limpede atunci, propunea un text despre Revoluția Franceză redusă la un spectacol dat de câțiva bolnavi mintal, plasați sub autoritatea unui pervers și chemați
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
imagini menite să amintească publicului că trăiește într-o lume constant supravegheată. De data aceasta, scena nu e refractară la modernitate; din contră, se arată disponibilă, deschisă, permeabilă. Asistăm când la captarea imaginilor, când la proiectarea lor, iar scena se erijează într-un veritabil dublu al lumii actuale, fiind, ca și lumea, supusă unei perpetue supravegheri. Utilizarea tehnologiei moderne a supravegherii este dovada unei voințe de contemporaneizare preocupate să disimuleze vârsta atât de înaintată a teatrului, să-i camufleze ridurile, să
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
Îl urau și mai mult pe cel care Încerca să rămînă”35. Aristide Ionescu 36 consideră, la rându-i, că În cadrul reeducării a avut loc un fenomen de satanizare a deținutului politic. O parte din discursurile lui Țurcanu, care se erija În evanghelizator pervertit, pledează pentru acest lucru: „Eu sunt Țurcanu, primul și ultimul. (ă) Eu sunt adevărata evanghelie. Am pe ce o scrie, pe stârvurile voastre. Dacă Hristos ar fi trecut prin mâinile astea, nu mai ajungea el pe cruce
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
sistemului". Cazul lui Julian Assange este unul elocvent despre cum poate cunoașterea scurtcircuita capilare ale sistemului modern de putere. Totodată puterea acestui sistem-cameleonic, ce-și schimbă formele de manifestare, sistem-caracatiță, care își corupe potențialul uman, osificat doctrinar, maniheistic pentru că se erijează într-un "apărător al Binelui!" -, și dogmatic pentru că susținătorii lui reprimă ceea ce ei stigmatizează drept "rău"! -, poate compromite capilare ale contra- sistemului politic și modern de putere! Lupta cu un sistem modern ticăloșit, compus din politicieni, diplomați, lideri de opinie
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
Reorientarea strategică a IC, politica frontistă urmată în Spania și Franța reprezintă un pericol pentru Biroul de la Londra, golind de conținut lupta pentru care acesta militează de ani de zile: alte forțe politice, mai puternice, preiau problema unității. El se erijează tot mai mult în apărător al socialismului revoluționar, față de "reformismul" celor două Internaționale. Din fuziunea IAG-ului cu Biroul de la Paris apare în februarie 1935 o nouă organizație, Biroul Internațional al Unității Socialiste Revoluționare (BIUSR), mai cunoscut și sub numele
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
iar această tentativă va lua sfîrșit. În ciuda convergențelor indiscutabile dintre acești militanți, ar fi totuși greșit să-i situăm pe toți pe același plan: ca urmare a imtermediului său ministerial, Marquet se repliază pe municipalitatea din Bordeaux, în timp ce Spinasse se erijează în apărătorul anumitor valori ale Frontului Popular (este vorba, în special, despre concediile plătite)... pînă în 1942, în "Le Rouge et le bleu", ceea ce diferă destul de mult de tentativele eșuate de înființare a unui partid unic, vizibil influențate de modelul
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
în comparație cu ISM: încă de la constituirea sa, noua Internațională caută să depășească cadrul european și să cîștige din influență în țările recent decolonizate din Asia de Sud-Est, în scopul vădit de a înfrîna ascensiunea comunismului internațional, "instrument al unui nou imperialism". IS se erijează în înlocuitoarea capitalismului european desconsiderat de politica sa colonială. Chiar dacă aceste concepții optimiste nu sînt imediat urmate de efecte, trebuie văzut aici începutul unei aprofundări a chestiunii coloniale care nu a mai fost abordată de socialiști din 192824. Rămasă atunci
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
Țărilor Baltice are vreo legătură cu socialismul! Dar să nu anticipăm... În definitiv, rațiunile diplomatice și cele ale unei "Realpolitik" sînt cele care determină alegerile politice ale Internaționalei față de socialismul de emigrare din Europa Orientală. Dacă anticomunismul continuă să se erijeze în principiu de bază, în schimb el nu poate să împiedice ca realismul de tip britanic al președintelui IS să influențeze deciziile luate. Ele se apropie mai mult de o încercare de coexistență pacifistă avant la lettre, din moment ce dezbaterile se
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
această practică unitară este favorabilă celor două formațiuni, iar stînga astfel unită se găsește aproape de victorie în alegerile prezidențiale din 1974. În timpul acelorași ani, Partidul Comunist Francez ia poziție față de Uniunea Sovietică și, împreună cu omologii săi, spaniol și italian, se erijează în apărătorul unui "eurocomunism" într-o lume "policentrică și multipolară" în cadrul căreia logica celor două "blocuri" tinde să treacă pe ultimul plan. Eurocomunismul nu semnifică numai un acord între adepții săi, în legătură cu construcția Europei. Conform comuniștilor italieni, Europa este chemată
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
moștenite din perioada interbelică Spania și Portugalia au sfîrșit prin a dispărea în beneficiul unui sistem democratic, în cadrul unui pluripartitism pus în aplicare de socialiști. De o manieră generală, acest model în al cărui apărători aceștia din urmă s-au erijat în mod constant, predomină astăzi în majoritatea Europei și din acest punct de vedere, istoria pare să le dea dreptate. Dar ei nu trebuie să se bucure, totuși, prea repede și nici să triumfe prea zgomotos, în măsura în care această victorie a
Europa socialiştilor by Michel Dreyfus () [Corola-publishinghouse/Science/1438_a_2680]
-
prin toată forța ei de înrâurire la formarea și dezvoltarea conștiinței socialiste, la formarea omului nou, a moralei socialiste ..." Incredibil, acest text demn de M. Novicov sau Sorin Toma,, este semnat, negru pe alb, de tânărul N. Manolescu, ce se erijează într-un vajnic megafon de comandamente ale PMR și îndrumător întru estetica realismului socialist care au fertilizat produse propagandistice semnate Veronica Porumbacu, Nina Cassian, Victor Tulbure, Emil Galan, Eugen Frunză, Petru Dumitriu ("Drum fără pulbere", "Pasărea furtunii"), Marin Preda ("Desfășurarea
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
pentru a-i cere să se supună îndatoririlor sale de moștenitor, având legea departea sa. Conflictul nu ajunge până acolo, deși mama pare foarte hotărâtă să-l reclame la Mitropolie, datorită intervenției unei rude, marele stolnic Pârvu Cantacuzino, care se erijează în arbitru, obligând-o pe mamă să-și înzestreze fiica cu propria zestre. În acest document trei principii converg: primul principiu legislativ prin care tatăl trebuie să-și înzestreze fiica, este susținut de Hera; al doilea principiu cutumiar prin care
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
momentul prielnic, își încarcă toată zestrea într-un car sau doar într-o boccea și pleacă. Rareori se întâmplă ca tatăl să-și trimită fiica înapoi. Se așteaptă venirea ginerelui pentru a da explicații, pentru a fi dojenit. Frații se erijează, la rândul lor, în apărătorii surorilor, gata oricând să se ia la bătaie cu cumnatul, chiar dacă în propria familie și ei își maltratează soțiile. Une le dintre aceste femei nu se pot adap ta la viața de cuplu, iar existența
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]