48,369 matches
-
compusele lui unu în foma de masculin: douăzeci și unu iunie, treizeci și unu decembrie; această inconsecvență a normelor dă naștere la diferite ezitări sau încercări de uniformizare". Evident, această analiză e ignorată de unii vulgarizatori care tratează totul în termeni de eroare și care inventează uneori false justificări și raționalizări, susținînd că în doi martie ar fi vorba de o ,greșeală de acord". În urmă cu cîteva decenii, forma de feminin era cu siguranță mai puternică. I-A. Candrea, în Cours complet
"Două Mai" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11542_a_12867]
-
mitic, ieșit din circuitul istoriei. Formele lui, sustrase și ele oricărei funcții previzibile, nu par a avea decît un singur sens: acela de a media între om și univers, de a celebra frumusețea creației sau de a sancționa dezordinile și erorile acesteia. Insă la fel de bine, și cu o îndreptățire egală, pictura Paulei Ribariu poate fi un proiect, o formă de a anticipa o existență exemplară, sustrasă accidentalului și derizoriului. Artista pare a fi găsit un numitor comun al existenței în spațiu
Cine este Paula Ribariu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11527_a_12852]
-
și atâtea apariții într-un gen care ar trebui să fie cel mai restrictiv, mai elitist, mai ferit de veleitari, încât titlurile realmente importante riscă să se piardă în mare: sticle cu manuscrise rătăcind în larg, departe de țărmul receptării. Eroarea pe care o fac chiar și unii dintre poeții înzestrați este așa numita ripostă editorială. Își tipăresc multe, prea multe volume într-un interval scurt, căutând calea mai ușoară a publicării la edituri obscure, fericite să-i aibă în portofoliu
Copilul bătrân by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11539_a_12864]
-
de sicofanții din imediata apropiere, șansele. Și poate că vor lua singura decizie folositoare cu adevărat României în acest moment: declanșțarea de urgență a procedurilor pentru alegerile anticipate. Altminteri, degeaba se vor dăuli peste un an c-au comis o eroare.
Țara împăraților goi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11553_a_12878]
-
gudura pe lângă principalii profitori ai revoluției - nu ne mai miră de mult. Dar ca un membru proeminent al partidului respectiv să n-aibă habar cu cine e aliat - e dincolo de bunul simț. Am spus ,bun simț"? Iar am comis o eroare capitală, având în vedere subiectul rândurilor de față. Adică stilul în care PSD-ul a condus țara - învrăjbindu-i pe unii contra altora, folosindu-se de adversarii de ieri pentru a-i anihila pe cei de azi. Dacă la atât
Fantomele nu au crampoane by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11576_a_12901]
-
un anume fel timpul judecă și totodată plătește. O singură sentință și o singură scadență îi sunt recuzate: pe de o parte s-a dus muzica de ieri cu toate ale ei, iar pe de altă parte timpul decontează întotdeauna erorile. Compozitorii, ca și discipolii lor, pot fi crepusculari; muzica însă, oricît de fugitivă, tot îți lasă urmele trecerii sale. Fie că le numim sintaxe sonore ori categorii sintactice, fie fenomene sonore fundamentale sau structuri temporale, monodia, polifonia, omofonia și eterofonia
Stringendo by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11592_a_12917]
-
aceeași voluptate cu care refuză viața socială. Mărturisirea lui e un crez emoționant al respingerii, în fond, a literaturii a cărei glorie, dacă se datorează existenței, este meschină: Cînd am renunțat la critică n-a fost un capriciu și nici o eroare, cum s-a zis. Am renunțat la un succes dezgustător. Dezgustător fiindcă îl obțineam întorcînd spatele. Abia atunci am început să merg în spatele necunoscutului, a unui spate întors. Spunînd și repetînd că nu știu dacă ce scrie e bun, tot
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
mesaj sec și redundant care se grefează într-un mod complet artificial pe text, ba chiar îi trage covorul de sub picioare, degenerând într-un soi de tragedie cu marionete. Ceea ce arată că devreme în cariera lui Nichols începuse să facă eroarea a cărei încununare e "Ispita". }i se rupe inima când vezi că un regizor poate strica într-atât niște scenarii excelente... A fost odată ca niciodată un film violent cu gangsteri, de fapt cel mai violent din epoca sa: Scarface
Violența de la ordinea zilei by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11637_a_12962]
-
rotindu-se în jurul unei axe pe care poetul a fixat-o, de la început, cu multă fermitate. Poezia adevărată nu excelează neapărat prin claritate, și autorii care confundă turnantele de montaigne russe ale versului cu șirurile logice ale silogismului fac o eroare care, sporind înțelegerea, sacrifică lirismul. O "zeamă de creier", cum a numit Al. Piru opera poetică a Anei Blandiana, nu e un calificativ prea măgulitor pentru nici un practicant al genului. Și totuși, cel puțin la fel de frecventă este și greșeala contrară
La vie en prose by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11629_a_12954]
-
nu doar în România. Tocmai din aceste motive, e un prilej de tristețe împingerea problemelor de cultură fie spre ore imposibile, fie de canale ce amintesc, în cel mai bun caz, de rezervațiile pentru speciile în curs de dispariție. Marea eroare, perpetuată de la un director de televiziune la altul, a fost să încurajeze acest tip de segregație. Când aud de cultură, șefii de televiziuni se iau cu mâinile de cap, văzând cum li se subțiază conturile și cum dă peste ei
Terorismul prin "rating" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11643_a_12968]
-
textuale și rafinamente narative, Cristian Teodorescu nu face decât să scrie o proză, cum să zicem mai bine?, cuminte... Numai într-o discuție asupra mijloacelor, procedeelor artistice este acceptabil un asemenea epitet. Și chiar și atunci, ar fi o mare eroare să condiționăm valoarea estetică a unei opere de noutatea tehnicii de asamblare epică. Pe această linie logică, se poate ajunge la concluzia că ilizibilul, dar novatorul Alain Robbe-Grillet îi e superior bătrânului, "cumintelui" Cehov. Într-o generație de scriitori cu
Timpuri noi by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11651_a_12976]
-
anume Ťmit parizianť mai există încă, deși este lipsit de orice justificare, pentru intelectualii care au făcut experiențe identice sau analoage cu ale mele" (Prezențe românești..., p. 89). Concluzia: "a miza la infinit pe Paris și pe francofonie este o eroare. Și nu cred nici echitabil, nici tolerabil a primi la infinit lecții, bătăi condescendente pe umăr, refuzuri, observații suficiente și critici neîntemeiate de la oricine, numai fiindcă hazardul a făcut să se nască în Vest și nu în Est" (id., p.
Hermeneutica lui Adrian Marino by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/11666_a_12991]
-
considerat că "magistralul essay al domnului Lucian Blaga, Spațiul mioritic" a adus "indirect o confirmare a palidei mele intuiții" ("Frumosul românesc", Gîndirea, octombrie 1935). Ulterior însă, Botta a declanșat o adevărată polemică de presă, care a culminat cu articolul "O eroare: Spațiul mioritic al domnului Blaga" (Timpul, 18-21 mai 1941). El l-a acuzat pe Blaga că i-a preluat ideile și conceptele. Acesta din urmă i-a răspuns ironic, cu "aserțiuni calomnioase" și "atacuri ad hominem", după cum pretinde Botta. Cei
DUELUL LA ROMÂNI (urmare din nr. trecut) by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11656_a_12981]
-
din păcate, secolul XX a adăugat noi posibilități de pierzanie, la care cel mai damnat dintre poeții de odinioară nici nu se gîndise. " La sottise, l’erreur, le péché, la lésine, Occupent nos esprits et travaillent nos corps". Deci - prostia, eroarea, zgîrcenia, păcatul carnal. Doar atât? Se vede că secolul al XIX-lea plutea încă într-o inocență de invidiat, pe care noi am pierdut-o de multă vreme. (Titus Popovici era îndrăgostit de Baudelaire: în cîteva puncte cruciale de narațiune
Doar talentul e de-ajuns? by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/11713_a_13038]
-
m-a uluit... Ci-că știi dumneata, - zice - dacă știu eu, - că în antichitate, și nu numai, se declara război, așa, pe câte o greșeală de gramatică, luată drept ofensă; și nu că cine știe ce pact ar fi devenit de neînțeles, în urma erorii, ori în doi peri, ori periculos, ci numai și numai de dragul gramaticii?... Rămas singur, - fandaxia, gata! Ceva a început să pută tare, din ce în ce mai tare, încât a trebuit să deschid larg fereastra. Dar de afară venea o duhoare și mai și
Necazurile domnului Sache by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/11746_a_13071]
-
pentru "consolidarea diplomației culturale românești." Oricum, pentru niște potențiali "diplomați culturali" mint cam mult și cam nerușinat. E dreptul lor să spună că am scris un articol "suburban în ton, marcat de o lipsă de deontologie profesională, și de numeroase erori logice și de informație" (admirați, vă rog, stilul și tehnica originală a plasării virgulelor!) Dar nu înțeleg de ce e nevoie să-mi pună în gură cuvinte pe care nu le-am rostit niciodată. Întrebarea e retorică: evident, pentru a le
Nu trageți în patrupede! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11712_a_13037]
-
privim cu atenție, acoperiți de praful abraziv, de funinginea și de noroiul anilor, ne privim și cred că amândurora ne pare foarte bine că nu ne-am căsătorit. Ei, fericirea, cum zice Proust, e, cel puțin pentru unii oameni, o eroare" (p. 35, în volumul Între lumi). Suntem acum în măsură să deslușim acest episod misterios din tinerețea exuberantă a lui N. Steinhardt. Ioan Pintea, deținătorul arhivei personale de la Rohia a călugărului Nicolae, tipărește în 2004 un jurnal de o sută
N. Steinhardt îndrăgostit by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11724_a_13049]
-
i-ar fi declarat lui Ceaușescu că s-ar sinucide dacă "realismul socialist" ar fi reintrodus în literatură. O reacție pro domo, fără consecințe pregnante, căci în colimatorul său critic intrau exclusiv detalii, defecte ale punerii în lucrare a doctrinei, erori în selecționarea "cadrelor" etc. în realitate, romancierul care urca mereu trepte de carieră și de succes, inclusiv pecuniar (Florin Mugur, redactor la Editura Cartea Românească, îmi povestea cu amar umor, cum își aranja Preda secondat de scutierul său fidel, Mihai
O revizuire convingătoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11722_a_13047]
-
latino-romane), greco-catolic și protestant (pentru a nu vorbi decît de limbajele creștine). Textele traduse de baptiști, penticostali sau adventiști se caracterizează printr-un limbaj șocant de modern, dar și, din păcate, prin excesul de calcuri din engleza americană, prin numeroase erori de sintaxă și stîngăcii de exprimare. Totuși, cîteva eșantioane recente de pe Internet par să indice o ușoară schimbare: limbajul a devenit mai arhaizant, mai tradițional, poate și din nevoia de a nu-l speria pe potențialul prozelit printr-un stil
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
actualizantă: "lucruri extrase de la locul de muncă". Contrastul - nu numai stilistic, dar și de corectitudine a expresiei - apare adesea în interiorul aceleiași fraze: "îmi făceam eu personal control asupra stării mele și mă întrebam: < >". În plus, textele în discuție cuprind și erori care nu mai depind de traducere, ci par să reflecte limitele culturale ale unor vorbitori nativi. E vorba de greșeli de ortografie ("Ceia ce vezi este real") sau de morfosintaxă, precum extinderea lui ca și ("Interiorul părea ca și un
Stilul religios și stîngăciile traducerii by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11726_a_13051]
-
monolog interior, ceea ce aproape determină cititorul să treacă cu vederea unicul succes al personajului. Care e "privat" și de Potter: în lungmetraj, lui Orlando doar i se acceptă de către un editor manuscrisul la care lucra de secole. Digresiune: înmulțindu-i erorile, Potter creează o breșă între spectator și personaj, temperând astfel identificarea. Fiecare dintre segmentele filmului se încheie cu nereușita protagonistului/protagonistei: eșuează în a păstra lângă el femeia pe care o iubește, în a scrie poezie, în a fi un
Orlando, peliculă feministă (I) by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11774_a_13099]
-
se desfășoară lucrurile în orice partid totalitar, Iliescu știe că marea primejdie provine întotdeauna din interior. Geoană se află exact în situația în care se găsea, în 1965, Ceaușescu în raport cu Dej: puterea în partid se poate obține doar capitalizând pe seama erorilor predecesorului. Dacă va urma sfatul diplomatului din sine, căutând o soluție amiabilă, care să-i satisfacă pe sprijinitori, dar care să-i lase un spațiu de manevră și lui Iliescu, Geoană se poate considera pierdut. Dacă, în schimb, va declanșa
Un țar de tranziție by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11759_a_13084]
-
vînturilor unui destin încărcat de ponderea ideilor de tot felul, a căror jerbă o face să se plece cînd într-o parte, cînd în alta. Dar și a unei soarte impregnate de teama că a suprima ceva înseamnă o gravă eroare, că nimic nu trebuie omis, nimic nu trebuie lăsat ne-reformat, ne-transformat, ne-reinterpretat ori că nu e igienic să te mai lași dus în ispitele epocilor trecute. A fi dus în ispită însă este sinonim cu a te
Coborîrea aurei by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11773_a_13098]
-
extrage o ideologie a "occidentalizării fără modernizare". Chiar dacă o asemenea concluzie e justă (o confirmă publicistica însăși), Imaginarul spațiului public își dezvăluie două carențe serioase. În primul rând, citind poezia "publică" eminesciană dintr-un unghi politic, Caius Dobrescu comite aici eroarea de a deduce o metodă de lectură din tema poeziilor. Sofismul mi se pare evident: dacă, de pildă, într-un roman oarecare unul din personaje se îndeletnicește cu onorabila profesiune de zarzavagiu, nu înseamnă că am avea nevoie de o
"Politicile" imaginației by Andrei Terian () [Corola-journal/Journalistic/11768_a_13093]
-
finalizare în paradoxala noastră cultură, sfîșiată ca Ioan Vodă cel Cumplit de către cămilele divergente, între elanurile adolescenței și picotelile senilității. Cu alte cuvinte, am zis da într-o doară, mizînd pe faptul că Oravitzan îmi cerea textul cam tot așa. Eroare, însă! Spre deosebire de mine, care am plecat din Banat și nu m-am mai întors, adică mi-am mutat azimutul de pe Alpii austrieci pe lanțul Balcanic, Silviu Oravitzan s-a întors la Lugoj sau, după caz, la Timișoara, de pe toate meridianele
O poveste despre lumen și lux by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11776_a_13101]