1,413 matches
-
el apelează la tropul antic al străpungerii dulce-amărui a dragostei, astfel că textul vorbește de „rana dulce a Celui care este săgeata aleasă”<footnote Asupra istoricului acestei teme în literatura Și filosofia greacă, interesant este studiul semnat de Anne Carson, EROS the Bittersweet. An Essay, Princeton University Press, 1986. footnote>. Origen continuă prin a explica efectul emoțional al rănii invitând retoric cititorul să-Și imagineze o panoplie bogată de senzații, cogniții Și speranțe: „Dacă este cineva care a fost străpuns de
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
mâncare, Dar viul ou la vârf cu plod Făcut e să-l privim la soare!" Văzut în lumina soarelui, oul relevă însăși esența universului, imaginea eternă a increatului. În Ritmuri pentru nunțile necesare sunt evocate trei căi de cunoaștere: prin eros ( sau senzuală), reprezentată astral prin Venus, prin rațiune, având simbol pe Mercur, și prin contemplație poetică, care e tutelată de Soare. Fiecare experiență este o "nuntă", adică o comuniune cu esența lumii, dar prin primele două contopirea nu este perfectă
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
mai simpli poezia pune problema raportului dintre cunoașterea logică și cea metaforică așa cum o pusese și Blaga în Eu nu strivesc corola de minuni a lumii. În Uvedenrode pe aceeași temă a nunții e reluată într-un material poetic, ideea erosului ca încercare eșuată de cunoaștere. Titlul, inventat de poet, definește un spațiu de coșmar, "o râpă a gasteropodelor ", reprezentare a purei vieți vegetative. Faza de tranziție este de o puternică originalitate, derutantă pentru cititor, căruia i se solicită un efort
Ion Barbu () [Corola-website/Science/296811_a_298140]
-
Saadi. Esențial este însă faptul că umanismul său profund precum și actualitatea scrierilor sale îl eliberează pe Saadi de orice dogmă sau doctrină. Tematic vorbind, lucrările marelui poet dezbat o multitudine de subiecte și celebrează cu preponderență dragostea, solidaritatea socială, prietenia, erosul și devotamentul religios. Capodoperele lui Saadi sunt Golestan (Grădina florilor), lucrare definitivată în 1258 și Bustan (Livada), finalizată în 1257. Golestan este scris în proză ritmată și adeseori rimată, conținând pe alocuri și versuri. Volumul conține opt capitole, primul despre
Saadi () [Corola-website/Science/333582_a_334911]
-
naratologice și psihanalitice, consideră epicul rebrenian drept unul impur din punctul de vedere al realismului, întrucât conține și accente romantice și de melodramă. Criticul distinge o schemă epică omogenă și coerentă, vizibilă pretutindeni și structurată în jurul relației dintre împlinirea prin eros și pulsiunile suicidare. Din această perspectivă, Răscoala, de exemplu, este acreditată drept un discurs despre mitologia personajului, iar dorința de pământ drept o aspirație spre tanatic. În opoziție cu interpretările tradiționale se situează și Introducere în opera lui I. Al.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
poate fi explicată prin reperele esențiale ale lirismului, prin multitudinea sentimentelor pe care le etalează, când cu discreție și rafinament, când cu deznădejde și sarcasm. În versurile din Insula verde, autorul pătrunde, ezitant ca un puritan, pe cărările înșelătoare ale erosului. O anume detașare ironică și extrapolarea erotismului la întreaga lume vie domină confesiunea. Ușurința de a se mișca în universuri paralele, sugerate printr-o serafică polifonie a versului, conduce la generalizarea procedeului în volumul Orbite. Dedublat, autorul evoluează aici pe
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287507_a_288836]
-
Această "multidisciplinaritate" solicită, dar și antrenează pe cititorul interesat, să se "autoeduce", obligându-l să iasă din comoditățile unei lecturi facile. Prezentarea unor schimbări de concepții și comportamente culturale ale studenților o face în partea I. Mai puțin transparent, de la eros autorul a trecut la descrierea preluării nihilismului filosofic european în America (partea a II-a) și a încheiat cu prezentarea stării universităților americane comparativ cu paiedeia grecească de pe vremea lui Socrate, cu ceea ce a constatat Alexis de Tocqueville (1805-1859) în
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ei se lasă subjugați de noile ritmuri muzicale (pop, rock, manelele sud-estice), de melodii barbare, care conduc sufletul spre anarhie, iar corpul spre entropie. Dintre aspectele negative ale rock-ului, faptul că exercită atracția barbară față de dorința sexuală, nicidecum dragostea, erosul; cultivă gustul pentru starea orgiastică, care, fiindcă este reprimată de părinți, produce ura adolescenților față de ei, față de orice prejudecăți și autoritate în general; generează conflicte în numele așa-zisei conștiințe eliberate evocată de Tocqueville ca notă a "viitoarei arte democratice"; (12
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
ori la homosexualitatea de la care nici autorul nu s-a abținut să o practice (cum menționează S. Antohi în Postfață). (12, nota 4, p. 467) Și pentru că americanii nu tradiția, ci viitorul îl prețuiesc (12, p. 290), au făcut din eros o obsesie care a cam golit atât viețile indivizilor, cât și cele ale comunităților, prin dezagregarea familiilor. În astfel de realități se manifestă nihilismul postbelic. Heidegger l-a suscitat și mai mult prin reflecțiile sale din Ființă și timp. Problematica
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nu rezultă din simplul refuz al poftei trupești. Dimpotrivă, iubirea îi recunoaște poftei dreptul ei limitat și totodată o înalță într-o formă superioară a dorinței, dincolo de frumusețea trupurilor, a sufletelor, a conduitei și a cunoașterii, către frumusețea în sine. Erosul, așa cum îl înțelegea Platon, e aspirația către prototipul Frumosului la care participă tot ce e frumos, e aspirația către Ideea de Frumos. Se vădește astfel faptul că "iubirea platonică" este cât se poate de strâns legată de marea realizare filosofică
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
nu este atât conținutul natural al argumentului, nici problemele morale pe care le implică, cât mai ales faptul de a fi o expresie plină se sens. Relevanța sa semantică are ceva ce repetă, chiar dacă în parametri diferiți, eficacitatea paideică a erosului platonic: sexualitatea ca mirare, ca dorință de frumusețe și de exprimare creativă a frumuseții. În contextul dramatic al timpului nostru și în lupta aproape disperată pentru sens, sexualitatea devine, în cazuri extreme, un drog, un refugiu exaltant și efemer. Oricum
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
adevărului, în acțiunea îndreptată spre organizarea «republicii». Un articol al lui Kurt Hildebrand despre gândirea platonică are un titlu sugestiv și emblematic pentru considerațiile pe care le facem: Platon. Lupta spiritului pentru putere. Forța generatoare a geniului platonic ar fi erosul, înțeles ca celebrare a frumuseții și puterii, impuls dinamic și unitar îndreptat spre dominarea realității sensibile, pe lângă realitatea interioară. Prin urmare, a contempla ar însemna a domina, în timp ce ideea ar fi punctul de legătură dintre gândire și acțiune. Ideea nu
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
monogame, nucleare în constituție și extinsă prin grijile pentru copii și pentru cei mai în vârstă ar fi ajuns să fie înlocuită de o luptă pentru putere și pentru afirmarea egală și reală a bărbaților și femeilor. Alții consideră că „erosul” prea vulcanic, ce ar fi fost înlocuit în familie de gentilul și spiritualul agape, trebuie readus în familie și bazat pe un parteneriat efectiv și afectiv. Totul pare să ia în zilele noastre o singură turnură: indiciile practice și vocabularul
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
așteptarea căsătoriei constă în înlăturarea practicilor și a relațiilor de gen tradiționale ale bărbaților și femeilor în vederea construcției unor relații bazate pe: a) complementaritatea diferențelor de gen; b) concilierea în familie a principiilor corporatist-raționale cu cele ale conviețuirii de tip eros și agape; c) acceptarea acelor inegalității care pot fi compensate prin egalitatea alternativă a priceperilor, opțiunilor și performanțelor soțului sau soției. Relațiile familiale de gen nu mai apar ca date sau ca „naturale”. Ele sunt negociate, mereu evaluate și ocazional
[Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
tipărește corespondență în revista "Les Lettres Nouvelles"; ori cenzuratul Henry Miller, prezentat elogios încă în 1946 și căruia îi reliefează revolta contra conveniențelor sociale ipocrite, vitalitatea debordantă, deschiderea mitică și chiar religioasă, simțul tragicului. "Transfigurarea abjecției" la Jean Genet, obsesia erosului și a morții la Georges Bataille, "povestea reluată la nesfârșit a unui individ condamnat să rătăcească în așteptarea unei odihne din ce în ce mai problematice a cărei formă supremă ar fi neantizarea", la Samuel Beckett, experiențele-limită ale drogatului Michaux, "cruzimea" teatrului lui Artaud
Maurice Nadeau în serviciul literaturii by Ioan Pop () [Corola-journal/Journalistic/14207_a_15532]
-
Nu atât despre îndestularea simțurilor e vorba în sexualitatea antică, cât despre o panoplie de simboluri amenințătoare, începând cu violul ca ritual matrimonial și încheind cu proteica, ubicua angoasă a castrării! S-ar părea că, în anumite epoci cel puțin, erosul și violența sunt de nedespărțit. Pe lângă această constatare, rafinamentul erotic al unui împărat ca Tiberiu, despre care cartea ne sesizează la un moment dat, pare doar o simplă perversiune de colecție. Ca un bun gal al zilelor noastre, Pascal Quignard
Ecografii pentru sănătatea zilnică by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15918_a_17243]
-
la exegeza dezinvoltă, nonșalantă, a culturii, la imersiunile, tulburătoare uneori, în rezervoarele intimității sau ale teoriei psihanalitice. Nefiind doctrinară, viziunea lui Sombart asupra unei lumi în care reconcilierea celor doi termeni ai axei arhetipale masculin/feminin se face prin mijlocirea Erosului și a plăcerii, ar fi și mai convingătoare dacă autorul nu ar conferi adesea enunțurilor sale o tentă apodictică. Dar aceasta este o meteahnă specifică idiolectului literar sombartian, răscumpărată de o erudiție neostentativă, de perspectivele cu totul noi pe care
Nicolaus Sombart și supremația femeii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13014_a_14339]
-
E sentimental și i-ar plăcea să scrie versuri. Precum la Minulescu și Topîrceanu (ambii valahi, deci produse ale mediului caragialesc), superficialitatea afișată, redundantă, nu e străină de emoție, sub masca grotescă lunecă lacrimi. Comportarea arlechinului nu exclude misterele sufletești. Erosul dezlănțuie elanuri și stimulează inventivități în contrastanta materie ingrată a prozei părelnic iremediabile: Cînd eram tînăr, voiam să scriu pentru tine/ o poezie de dragoste./ Cînd eram tînăr, cînd te văzusem în holul acela mare,/ uitîndu-te la televizor, într-o
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
a literaturii din zonă, marchează desprinderea polemică de modalitățile lirice ale epocii. S-a manifestat ca un poet egal cu sine, cultivând modele, teme, aspirații ce nu au trădat niciodată sensul armonios al existenței. Dominantele tematice ale liricii lui sunt erosul și bucolicul. O întreagă figurație clasicizantă (Pan, Narcis, Elena, nimfe, fauni) însoțește aceste scenarii, transpuse într-o poezie elaborată în respectul formei. Rigoarea prozodică spre care poetul aspiră îl face să opteze pentru sonet sau alte forme fixe. Temperament stenic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287670_a_288999]
-
care a dus la consacrarea dependenței lui Eminescu de modele străine. În lungul studiu Ontologia arheității tonul de dispută se plasează nivelul (înalt) filosofic, Kant și Schopenhauer în special, pe tema genialității, agnosticismului, conștiinței transcendente, metempsihozei etc. Polemica privitoare la "erosul divin" la Eminescu, așa cum reiese în special din postuma Preot și filosof, pune în cauză schisma dintre creștinism și metafizică. O permanentă răfuială întreține Theodor Codreanu cu eminescologia tradițională care l-a "osificat" pe poet în clișee ca: "romantic întârziat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
că "poetul aduce în gândirea europeană mesajul ontic al poporului său. Intenția lui cea mai statornică a fost să dovedească lumii că românismul poate fi roditor în sensul major al creației culturale". La fel de incitante și profitabile sunt capitolele: Eminescu și erosul divin, De ce totuși Eminescu și Einstein?, Armonia eminesciană, În oglinda pozitivismului. Din aceasta perspectivă, mi se pare normală reacția de apărare împotriva celor care îl atacă, din rea credință ori din interes și prostie, pe "omul total al culturii române
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
existenței, ci de una a ființei. Și el o resimțea, desigur, ca venind din propria lui insolită experiență de viață, pe care am numit-o "Complexul Bacovia". Mai departe, criticul schițează esența "complexului" suferit la vârsta de 16-18 ani: "Sfidarea Erosului și închinarea în fața lui Thanatos, la o vârsta când nu se face așa ceva. Primul care a resimțit nepermisa eroare a fost Bacovia. El va trăi toată viața cu o puternică conștiință a păcatului său primar care se suprapune peste păcatul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
central, care este, așa cum am precizat mai sus, copilăria. Argumentul este cu atât mai viguros cu cât criticul aduce în dezbatere comparatistă atitudinea eminesciană și bacoviană: "Unii ar putea lesne specula că Vieru a rămas pe treapta orală, maternă a erosului, de unde și rolul central acordat mamei în universul său poetic. De facto, "principiul" matern al mitului său personal se fundează, la rându-i, pe un alt grund, pe legea abisală a creativității paideumice a copilăriei. Asta înseamnă să recunoaștem că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nou sistem politic, plus că mai trebuie să-și clarifice opțiunile filosofice (o perioadă destul de lungă va oscila între materialism și idealism, între evoluționism și creaționism), precum și pe cele artistice și culturale. Dacă mai adăugăm și tulburările de creștere, descoperirea erosului și a legilor de integrare într-un grup social, avem un portret-robot al artistului la tinerețe: curios, avid de informații, cald, senzual, dar cu mișcările retractile ale unei mimosa pudica, sinistru uneori în prejudecăți ("inferioritatea intelectuală a femeii vine din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
parte și Mihai Viteazu, Ștefan cel Mare, Ion Antonescu ori cărturari precum Iorga, Eliade, Noica. Autorul constată existența a două Europe: pe de o parte, Europa hiper-corecților, a celor care propagă libertăți de orice natură, culminând cu libertatea totală a erosului și care își sprijină programele pe nesănătosul principiu al "minoritarismului la rang de lege", iar pe de altă parte avem bătrâna Europă, a unui creștinism parțial amorțit, o Europă a marilor tradiții culturale care mizează pe o firească interdependență și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]