659 matches
-
interpreteze simptomele, ca să se încerce un diagnostic. A se vedea, din partea catolică „nesupusă”, Emile Gillabert, Saint Paul ou le colosse aux pieds d’argile, Editions Métanoïa, 1974, în timp ce, din partea catolică „supusă”, aș cita: Dacă în tinerețe a frecventat stadionul, aceste escapade clandestine care constituiau un păcat în fața legii - concesii făcute farmecului fructului interzis - ar trebui plasate printre cele care se citesc în filigran în patetica pagină a Epistolei către Romani. Aici, unii psihanaliști, în lumina „artei lor”, au vrut să citească
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
într-un bar, seara, pentru „a se cunoaște mai bine”. Aici, discuția a continuat relaxată cu multe glume și spirite legat de ceea ce se întâmplase peste zi. Ionescu s-a simțit bine și a propus, chiar el, ca astfel de „escapade” de seară, să continue după zilele de seminarii. și într-adevăr, în următoarele două zile au început să se întâlnească în același loc la o oră stabilită și să petreacă, toți patru, momente agreabile. În a patra zi de la prima
Comunicarea eficientă by Ion Ovidiu Prunișoară [Corola-publishinghouse/Science/1885_a_3210]
-
A urmat școala primară în orașul natal și Academia Mihăileană din Iași. Elev al Școlii Militare din același oraș, a terminat-o în 1861. Fire boemă, recalcitrantă față de rigorile vieții militare, mai ales din cauza piedicilor pe care aceasta le punea escapadelor sentimentale, poetul demisionează în 1873, când dobândise gradul de căpitan. Retras la Tecuci, duce o viață aproape idilică. În 1876 acceptă funcția de prefect al județului Cahul. Odată cu izbucnirea războiului, în 1877, reintră în armată, cu gradul de maior, și
SERBANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289636_a_290965]
-
autor și personaj de roman, este un tânăr inteligent și cultivat, cu o mare poftă de cultură și dornic să se pătrundă de viață, să experimenteze limitele proprii în nesfârșite discuții cu amicii, ca și în excese bahice sau în escapade prelungite în natură. El privește lucrurile dintr-un unghi adesea pieziș, dându-le o față nouă, neașteptată, de multe ori grotescă. Pe cât de decis în judecăți livrești, pe atât de fragil în structura sa interioară, Teofil alternează gesturile intempestive cu
ŢOPA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290226_a_291555]
-
expresie posibilă antiliteratura, aceste proze conțin totuși literatură, în schiță extrem caricaturală, evident, Pompiliu Constantinescu crezând că poate identifica în ele embrioni de teme și tipuri. Decodările criticului sunt discutabile, dar nu se poate nega că aventurosul Stamate, lansat în escapade extraconjugale, e un „burghez” (poate nu chiar cu totul „fără imaginație”), că Ismaïl, cocotă masculină (cu „favoriți și rochie”), ascunde „schema sufletească a politicianului”, că Algazy și Grummer, Cotadi și Dragomir travestesc rudimente ale unor psihologii de comercianți. Preluând sugestia
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
marginea subtilelor metamofoze coloristice datorate alternanței anotimpurilor - contemplate estet, în compania „licorii vechi, aurii și vii” a coniacului Hennessy, într-o încăpere decorată parcă „după estampe sau descrieri” din casa lui cu aspect de „cetățuie maură”, situată în Dealul Spirii -, escapadele amoroase nocturne și luxoasa cafenea Esplanade, unde, după orele de trândăvie matinală, își face apariția în ipostaza de arbiter elegantiae. Lipsit de viață interioară propriu-zisă - consecință a ororii de psihologism a autorului -, Lucu Silion se lasă „traversat” de trăirile și
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
decorativism desuet, la limitele banalității (poetice), dar nu lipsit de farmec: „ - Iubito, copacii sunt râuri / Din care beau apă păsările, tămăduindu-se,/ Iubito, mai departe e luna, / Luna de care te reazimi ca de o piatră rotundă”. Caracteristice sunt și escapadele neoavangardiste ale lui P., care nu fac figură de acte de răsfăț livresc, fiind depistabile mai cu seamă în Alergarea copacului roșu (1985), care cuprinde și texte în proză, unele dintre ele de mare petulanță imagistică, aparent absurdă, de fapt
PANAITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
de la Campanella până la Marx - să proiecteze promisiunea edenică într-o istorie naturaliter entropică. Într-o lume industrială și tehnicizată (supremația „insistentei cereri de livrare”, în terminologia lui Heidegger: die Herausforderung), incapabilă de gândire poetică și imaginație simbolică, utopia este o escapadă cu pretenții de rigoare științifică. Totalitarismele de culoare brună și roșie au escaladat acest delir al utopiei într-un proiect de inginerie socială fără precedent. Promisiunea imanentă a unui ev țesut din reconcilierea săracilor și bogaților a fascinat mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
anii ’80 mobiliza pasiuni colective lipsite de termen de comparație. Succesele clubului Steaua și ale echipei naționale nu-i potoleau însă ura nedisimulată față de Ceaușescu („Râdeam de el, îl imitam maimuțărindu-l, înjuram. L-aș fi ucis” - p. 95)1. Escapadele boeme sau adaptarea mimetică la muzica pop occidentală nu erau nici ele veritabile soluții, atât în formă, cât și în conținut. Fapt semnificativ, Paul Cernat n-a intrat într-o discotecă până în anul 1990. La o anumită speranță îndemnau doar
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
urmeze. Reușește într-un timp scurt să facă locuibilă casa părintească („...fusese părăsită în urmă cu 15 ani, intra vântul prin toate colțurile...”). Se gospodărește, își cultivă pământul, crește porci, păsări, își mai permite din când în când câte o escapadă la oraș („...aveam pe cineva în oraș, nu mă complicasem în sat, ca să nu pută....”). După spusele inculpatei, primii patru ani trăiți după întoarcerea la țară au fost cei mai frumoși ani din viață. În acest timp, fratele mai mare
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
lung. Uneori, lipsea și câte o jumătate de lună. în tot acest timp, mintea lui Napoleon urzea tot felul de planuri, fostul împărat neexcluzând posibilitatea de a deveni viitorul împărat. întorcându-se, într-o zi de marți, dintr-una din escapadele lui amoroase, colonelul a aflat, cu surprindere, că Napoleon plecase în seara zilei de duminică. Direcția? Probabil spre golful Juan. De acolo, Parisul nu părea prea departe. începuse, ceea ce istoricii au numit „cele 100 de zile”. Un interval scurt
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92339]
-
și reînsufletiță mai târziu în anii liceului, sunt alte câteva note autografice scrise cu emoție și respect, pe alocuri cu autoironie visavi de reacțiile pripite de adolescent, și care completează registrul amplu, caleidoscopic al istorisirilor din acest volum. «O mica escapadă de vacanță» și « Finalul unei mari iubiri» abordează în două povestiri (acțiunea începută în prima și continuată peste ani în cea de a douaă, în manieră proprie, motivul clasic al iubirii nemuritoare, al găsirii sufletelor pereche, care despărțite în condiții
Pelerinul rătăcit/Volumul I: Povestiri by Nicu Dan Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91839_a_92881]
-
și de frunza de trifoi, Detroitul deja avusese de-a face cu roțile. Am nouă ani și mă țin de mâna cărnoasă, transpirată, a tatălui meu. Stăm lângă fereastră, la ultimul etaj al hotelului Pontchartrain. Am venit În centru pentru escapada noastră anuală, când luăm prânzul Împreună. Sunt Îmbrăcată cu fustă mini și ciorapi lila. Pe umăr, la capătul unei curele lungi, Îmi atârnă o poșetă albă, din piele lăcuită. Geamul aburit e plin de pete. Suntem foarte sus. Peste câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
cu seamă: sunt în stare să țiu la cineva? Totuși, mereu mintea mea face o imagine: Irina, lângă un om străin, care, cum nu-l cunosc, ia forme diferite. Irina dând explicații asupra nunții, pregătindu-se, încercînd rochii, făcând mici escapade în doi, sau mai mulți, și ei doi la o parte. El vorbindu-i, făcând socoteli, și ea ascultîndu-l. Pe urmă, ziua nunții, felicitări, lumină, și Irina repezită prin odăi, privind, vorbind, și încordată lăuntric. Căci, oricum, nu va putea
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
au devenit imediat cunoscuți, și o văd înconjurată de ei tot timpul, câte unul ales la întîmplare, sau mai mulți deodată, prietenă cu toți, la fel de cochetă și de zâmbitoare. Și cu fetele face la fel. Se tutuiesc, se joacă, fac escapade în mare. Când era la școală - mi s-a povestit - avea obiceiul să aducă cu ea o serie de prietene bune cu care învăța, vorbea, făcea și desfăcea același lucru, căci totul dura timp mult, oricât au încercat, la început
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că eu îmi închipuiam că îi era ne-cesară această singurătate, căci mă atrăgea perspectiva din vârful Ciracmanului, sau posibilitatea de a face o plimbare numai cu Viky, fără nici o intenție de flirt, numai cu satisfacția unui bărbat însurat făcând o escapadă inofensivă (căci consideram legătura dintre mine și Ioana ca ceva oficial). Ioana n-a avut curajul să mă reție. Urcatul l-am făcut fiecare după temperamentul său, eu agitat, prea în urmă sau prea înainte, cu momente de osteneală și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o dată ca să-l încerc: - Pentru mine, senzualitatea nu joacă rol prea mare. - Ba eu sunt senzual! Și-l văd înfiorat, sclipind la soare, umflîndu-se: pe la începutul aventurii, pe când căpătase o femeie curată și de familie bună, oricând la dispoziție, după ce escapadele lui se făcuseră printre dame și printre slugi. - N-am noroc, îi spusei. Am avut o metresă care îmi făcea cîteun copil la fiecare lună. Ce mai cheltuială! - Drace! Și a plecat de la mine îngrijat, probabil să o întrebe pe
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
că nu am avut curajul să mă degajez, să plec. Plimbarea pentru câteva ceasuri la Cavarna devine obligatorie, căci îmi permite să cred că mai am oarecare libertate (așa de umilă, că-mi dam seama de asta), și după o escapadă de câteva ceasuri pe ulițe umile, satisfăcut de curajul meu, neliniștea să nu se fi întîmplat ceva Ioanei mă invadează tot mai mult, și o pornesc înapoi spre port, mai înainte de ora ce mi-o fixasem, grăbindu-mă tot mai
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lor prin toate ungherele, și sunt enormi, după zgomotul pe care îl fac. Ahmed, pisoiul, se ghemuiește lângă mine de frică, dar desigur că tot așa ar face un motan oricât de mare, fără să aibă curajul să pornească în escapade pe acoperișuri. În port, în afară de Ahmed, pe care l-a adus aici fantezia Ioanei, cred că nu mai există nici o pisică. Câteodată, zgomotele guzganilor sunt așa de ciudate, încît mă întreb ce pot ei să facă. Mai departe, ușa unei
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Axente a trebuit să-l aducă înapoi, căci mirosul tare îi făcea rău. Mi-am spus că poate muzica ar distra-o puțin; Viky prinde cu ușurință toate temele, dar de obicei nu are curajul să refuze vreo plimbare, vreo escapadă în mare din pricina unei melodii. Acum a trebuit ca doamna Axente să ridice diafragma patefonului înainte de terminarea bucății. (Și doamna Axente, care întredeschise ușa ca să anunțe după primele note: "Ce fericită este! Parcă s-a vindecat dintr-o dată!") Cum Viky
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ca Anrella să poată face altceva decât să privească uimită, Craig ieși în față. - Sunt doctor, zise el. Iar schimbările bruște de temperatură, cum este aceasta, sunt foarte dăunătoare pentru oamenii în vârstă. Duceți-vă la Mountain Lake. Faceți o escapadă, luați-vă o zi de repaos. Duceți-vă, nu mai stați! Când reveni lângă Anrella, ei deja părăseau veranda. Trecură vâjâind, două minute mai târziu, în două automobile hodorogite. Anrella se încruntă la Craig. - Din punct de vedere psihologic povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
se va chinui, va da meditații, își va impune regimuri severe de hrană, ca să-și cumpere, bunăoară, un volum de Haeckel. În ciuda tuturor lipsurilor, tinerețea sa e plină de idealuri generoase. Precumpănesc ocupațiile intelectuale, dar nu sunt disprețuite plăcerile: plimbările, escapadele nocturne, chiar bahice, amorurile. Disponibil pentru amor de timpuriu, Ibrăileanu se descrie exact mai ales când relatează, în finalul acestor pagini, episodul primului amor adevărat. Timiditatea sa structurală, combinată cu neîncrederea în sine ("Simțindu-mă urât, sărac, stângaci, fără putință
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
-i burdușea buzunarele cu bani nemunciți, le da uitării cu o repeziciune dezarmantă, rostind amenințări cu o tonalitate Înfricoșetoare...!! Cunoscând aceste ciudate anomalii În comportarea Șefului de Șantier, Tony Pavone Își propuse să fie diplomat refuzând cu delicatețe o eventuală escapadă prin cârciumile din raza Șantierului. În acest scop, afișând o figură carateristică omului necăjit, deschise ușa biroului stând În pragul ei pe picior de plecare, dar totuși i se adresă cu o voce neutră. „Cer scuze, Șefule...Astăzi, sunt extrem de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aspecte conduse cu dibăcie de Tony Pavone despre dragoste, despre unele intimități mai Îndrăznețe.Bazat pe aceste considerente Tony Pavone avea avansată iluzia unei certitudini: dacă propunerea ar veni ea n’ar avea nimic Împotrivă, fiind dornică de o vijelioasă escapadă...!!” Marele admirator Însă,din timiditate ori poate de teama unui refuz de fiecare dată amâna invitația, dorind să aprofundeze dacă frumoasă femeie Întradevăr Îl plăcea ori se juca cu el de-a „Pisica cu bietul Șoricel”. Cu o studiată pedanterie
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
unității militare să descopere falșul: ajutorul meu de infermier le-a Îndosariat fără a observa diferența dintre cele două externări, spitalul mai trimisese un exemplar...! Rămâne un mister cum de s-a aflat, eu nu am povestit nimănui mica mea escapadă...! Prietenul meu, doctorul infermeriei nu a avut cum să mă ajute: comandantul nu-i mărturisise intenția. De concediu ce mi se cuvenea nu mai putea fi vorba plutind În imaginația mea o atmosferă blumburie ce până și ofițerul politic mi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]