749 matches
-
recurge la eseu ca la o formulă înlesnitoare de exprimări libere a esenței lucrurilor și a vieții, încât generații întregi de scriitori au apelat și apelează la această moștenire spirituală a umanismului, pentru ca la rândul lor să lase, prin scrisul eseistic, posibilitatea noilor căutări în a ajunge mai repede la morală și înțelepciune. Eseul aplicat fie și unui text memorialistic este, cum se știe, discursul care se încadrează în egală măsură unui conturat sistem lingvistic și estetic, dar, vorba lui Roland
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și estetic, dar, vorba lui Roland Barthes, trebuie să aibă și "dimensiunea mitică a clarității depline", acea limpezime a cuvântului cu o complexă rezonanță, pentru a cuprinde esența dar și sensul, inspirația dar și fondul, realismul dar și fantezia. Textul eseistic se identifică cu rostirea care își asumă puterea de judecată, de prețuire, de observație, de definire concisă asupra altui text ce constituie cartea în sine, epică, lirică, dramatică etc. Și eseistul se mișcă în Bibliopolis pentru a surprinde mișcarea ideilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
veacurilor și chiar a mileniilor. Dintr-o fatalitate asupra căreia nu am puterea să dispun, genul în care scriu se numește eseu, termen care mi-a devenit nesuferit, pentru că de la o vreme încoace cunoaște o inflație absolut devalorizantă. Una-două, „eseu”, „eseistic”. A ajuns să însemne incompetență (și să o absolve) și pseudo eleganță. De fapt, eseul pretinde o competență totală în cel mai ignorat domeniu, cel al umanului (în care antropologia e rareori competentă, și atunci destul de puțin). Cuvântul „eseu”, impus
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
Debutează cu versuri în revista „Lumina” a liceului din Rădăuți (1965). Prima carte, Cea mai tânără Ecaterină, premiată la concursul de debut al Editurii Junimea, îi apare în 1975. Cele mai multe volume sunt de poezii, adăugându-li-se cărți de proză eseistică - Serpentine (1989), Coridorul dintre ceasuri (2000) - și pentru copii - Când adoarme o buburuză (1986), Băieței, clopoței și fetițe, luminițe (1991). Poeziile de început din Cea mai tânără Ecaterină, în afara celor omagiale, întrețes o atmosferă de vrajă, de magică iubire: „Eu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288520_a_289849]
-
în revistă ipotezele critice anterioare, cântărind justețea sau erorile acestora și propunând puncte de vedere noi și pertinente, lucrarea este un studiu impresionant și aproape exhaustiv, în care documentarea atentă și minuțioasă se îmbină fericit cu parantezele digresive și comentariul eseistic. Coordonatele ideatice fundamentale ale operei mateine sunt, în opinia lui C., „patima morții”, mitul „semeței seminții”, „demonismul”, „dandismul”, mitul „vârstei de aur” și nu în ultimul rând „violența pamfletară”, care trimite direct la opera ilustrului părinte al lui Mateiu. Una
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286452_a_287781]
-
fiecăruia (1980), Cenușar-Voinicul și Cenușăreasa-Mireasa (1981), Facă-se voia ta, Sfârlează! (1985), Colacul-marele, frate bun cu soarele (1988) ș.a. Piesele sale pentru copii și pentru cei mari au fost montate în câteva spectacole. În proză s-a afirmat prin romanul eseistic Cobaiul nu triumfă (1996), iar în folcloristică, prin cărțile Teatrul popular (1981) și Primiți „Căluțul”? (1983). F. este și autor de texte pentru cântece de factură populară, corale și de estradă, autor de librete. SCRIERI: Neîmpăcatul meșter, Chișinău, 1974; Cerul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287000_a_288329]
-
criză sunt proprii cunoașterii de adâncime a omului. Atenția specială dată complexelor maladive, trăirilor crepusculare, de invazie onirică pare să fi generat prozele din Oameni în ceață, unde colecția de „cazuri” reține prin veracitatea descrierii proceselor nevrotice. Deși schematice și eseistice, povestirile grupate în Puterea mitului aduc o sensibilă modificare de viziune. Omul împrumută, aici, ceva din măreția forțelor elementare. O înfiorare lirică străbate aceste pagini, unde se anunță teme ale eseisticii filosofico-antropologice și, totodată, tonalitatea ei imnică din ultima fază
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
spectacolului (regie, jocul actorilor, scenografie etc.), contextul social al acesteia, aspecte ale politicii culturale (repertoriu, reconsiderarea clasicilor sau montarea adecvată a producției autorilor moderni etc.) sau cu privire la sociologia receptării, critica dramatică etc. Toate sunt tratate nu în mod „tehnicist” , ci eseistic, deseori într-o alternare incitantă a unghiurilor de vedere, printr-o procedare sincretică, așa cum, de altfel, e și domeniul investigat. Nici dimensiunea literară a teatrului, fie că e vorba de dramaturgia clasică ori de textul contemporan, nu este neglijată. Cartea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289419_a_290748]
-
Întreaga sa paranoia „ideologică” se Înscrie În ceea ce el numește „excursul În irațional” al Nemților, „excurs” ce Începe cu Kant, revoluționarul filosofiei moderne! Și eu cred că nu avem Încotro și primul reflex matur al istoriografiei și al psihologiei sau eseisticii noastre speculative este de integrare a acestei discutabile jumătăți de secol, ce Începe imediat după sfârșitul războiului - război care ne-a Împins Încă o dată În ceea ce numim schizofrenie colectivă: am luptat cu același „entuziasm” și la Răsărit, și la Apus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
alte câteva cazuri „de vârf” ale culturii române contemporane, ilustrând acel fenomen pe care l-am numit „șocul libertății”. Pleșu, deși Împovărat de sarcini publice sau revuistice, a mai publicat una sau două cărți, În care s-a aventurat În eseistica patristică, christică, părăsind, se pare, preocupările mai vechi de exegeze ale artei plastice, nu știu, nu sunt „specialist” În materie și nu pot să le judec. Liiceanu, Însă, În care nu numai „maestrul său”, dar și multă lume Își punea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
acestor rânduri, tocmai acest subtitlu Îmi permite, sub scuza unor „segmente de existență”, a unor notații biografice - pe care unii comentatori le deplâng deja ca fiind insuficiente față de „molozul teoretic”! -, de a face acest amalgam, de a discursa, la modul „eseistic” cu adevărat, cu atâta nonșalanță despre una sau alta, provocând probabil iritarea unor spirite riguroase, obișnuite să trateze marile concepte ex cathedra. E aici reflexul romancierului care sunt și care a Învățat de la marii săi maeștri, un Dostoievski sau Thomas
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
obișnuite să trateze marile concepte ex cathedra. E aici reflexul romancierului care sunt și care a Învățat de la marii săi maeștri, un Dostoievski sau Thomas Mann, că pot fi inserate În corpul ficțional, În „povestire”, În „story”, elemente ample discursive, eseistice, noționale. Dar și Înaintea lor sau contemporan cu marele Rus, Victor Hugo a Îndrăznit această abatere de la vechile reguli ale unei bune și molcome povestiri. Acele „burți” enorme eseistice și discursive din Mizerabilii pe care nu puțini contemporani inteligenți nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
inserate În corpul ficțional, În „povestire”, În „story”, elemente ample discursive, eseistice, noționale. Dar și Înaintea lor sau contemporan cu marele Rus, Victor Hugo a Îndrăznit această abatere de la vechile reguli ale unei bune și molcome povestiri. Acele „burți” enorme eseistice și discursive din Mizerabilii pe care nu puțini contemporani inteligenți nu le-au apreciat cum se cuvine - vezi observațiile sarcastice ale lui Flaubert din Corespondența sa! Prin aceasta, prin „acestea”, e semnificată, În mod esențial, noua „libertate” a prozei moderne
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
când orice lucru atins/ se schimbă-n durere.” Versul piere și el odată cu pierderea sentimentului: „Despre iubire n-am să vorbesc./ De-atâta liniște au început să-mi crească/ solzi peste buze.” Dimensiuni ale poeziei române moderne este un exercițiu eseistic ce urmărește să identifice motive presocratice la câțiva poeți transilvăneni (Lucian Blaga, Octavian Goga, Aron Cotruș și Ștefan Aug. Doinaș). Cele patru elemente primordiale sunt identificate, toate, în poezia lui Lucian Blaga, autoarea găsind și influențe goetheene în tratarea lor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287549_a_288878]
-
Ion Marin Sadoveanu, Ion Călugăru, Urmuz, Bucura Dumbravă, Cezar Petrescu, I. Agârbiceanu, Gib I. Mihăescu. Se constată aceeași diversitate de stiluri, dar primează calitatea. Teatru se tipărește puțin: piesa A doua conștiință de Barbu Delavrancea. Sectorul de critică este susținut eseistic de Em. Bucuța, Ramiro Ortiz, Francisc Șirato (arte), Vasile Munteanu (teatru), Al. Busuioceanu, Marcu Beza, Dragoș Protopopescu (critică). Sporadic revin rubricile „Cronica ideilor” și „Cronica socială”. Puternic este sectorul de recenzii și mai ales „Revista revistelor din țară și din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286560_a_287889]
-
veșnica înlănțuire a povestirii (spunerii). Este atâta concentrare în orice demers al său, atâta dorință de a nu scăpa nici o nuanță încât nu pot așeza literatura Alicei Botez decât sub suveranitatea subtilității. Ca orice scriitor cu profunde cunoștințe filosofice, critice, eseistice, este ușor terorizată de ideea că literatura nu poate face abstracție de experiențele inteligenței din alte domenii, ci trebuie să le valorifice, să și le asimileze. Cărțile ei fac parte din categoria celor „dificile”, nu în sensul că sunt greoaie
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285836_a_287165]
-
de eseistică, deși pot să fie incomparabil mai influente cultural decât cele canonic-științifice, nu pot să fie luate în seamă într-un CV universitar. Munca academică este pur și simplu o muncă, iar cariera academică o carieră, alta decât cea eseistică, jurnalistică, medicală etc. Au regulile lor și abilitarea vine în consecința respectării acestora. De exemplu poți să fii strălucit ca eseist, dar doctoratele se dau urmând criterii standard: admitere, cursuri speciale în școli doctorale, 3-4 examene și 3-4 referate cu
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
iar harta marilor descoperiri geografice se umpluse încă de la James Cook de locuri cunoscute, închizând, treptat, unul după altul, misterele insulare și oceanice. În secolul al XX-lea, odată cu ivirea altor și altor tipuri de epic (psihologic, rea list, naturalist, eseistic, expresionist, decadent etc.) și odată cu închiderea evazionismului romantic, sub presiunea determinismului și a cunoașterii experimentale, literatura marină și-a pierdut din importanță și s-a exilat pe rafturi estetice inferioare. Totuși, pradă unui hedonism generalizat, omul postmodern caută și el
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
compartimentare diferită a abordării, cu dese excursuri asupra unor date de evoluție și de tehnică navală, foarte necesare. Sper din toată inima ca metodologia mixtă și, poate, deconcertantă a tratării (expunere evenimen țială pură, comentariu și comparație de opinii, reflecție eseistică, critică literară) să fie compensată de frumusețea subiectului și de bogăția reproducerilor ima gistice. Sigur, nimic definitiv, nimic fără riscul unei subiectivități asumate. Pirați, corsari, bucanieri (se-nchid bocaporții, se ridică ancora, se-ntind pânzele) Ilegalitatea pe mare, comisă cu ajutorul
PIRAŢI ȘI CORĂBII Incursiune într‑un posibil imaginar al mării by Adrian G. Romila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/850_a_1578]
-
comite un atentat și dintr-o dată devine foarte omenos și credincios doar prin schimbarea în mintea sa a unui set de informații cu altul. Capacitatea de a elabora, totuși, o scriitură de calitate este vizibilă în Diavolul citadin, o proză eseistică, experimentală, în care literatura e doar un pretext de a face observații despre paradoxurile existenței. Invocând și caracterizând precedentele apariții ale diavolului în literatură, R. le opune propriul personaj, fără nimic diabolic, în afara faptului că e, prin voință divină, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289286_a_290615]
-
într-un târziu, aparent deprofesionalizat, dar reușește să facă față. În jurul său descoperă multe existențe mutilate ori zdrobite, figurile conturate de autor nefiind deloc schematice. Există în roman și o tramă „aventuroasă”, mai multe filoane erotice, după cum apar și pasaje eseistice ori secvențe cu aspect de transcriere brută sau pagini de reportaj. Cartea a impus un prozator care, între altele, a „scris altfel despre «obsedantul deceniu»” și a susținut convingător teza că „niciodată istoria nu poate face din om o unealtă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287645_a_288974]
-
e nici o biografie romanțată, nici o vulgarizare a gândirii platoniciene, ci o nouă mărturie la dosarul întrebărilor majore pe care și le pune, pe care nu poate să nu și le pună omul contemporan. MONICA LOVINESCU Diversă ca expresie, ficțională și eseistică, redactată în patru limbi neolatine, încărcată de livresc și vertebrată în același timp de exil, ca topos fundamental, opera lui Vintilă Horia se alătură ilustrei triade a lui Mircea Eliade, Emil Cioran și Eugen Ionescu printr-o creație simptomatică pentru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287448_a_288777]
-
progress a lui James Joyce: „Poezia este mereu o nouă esențialitate. A o defini înseamnă a o concepe segmentar. Cum se poate defini ceva ce nu s-a terminat?” (Poezia, 1947). Măsura deplină a pătrunzătorului spirit critic și a talentului eseistic ale autorului este dată de excepționalul volum Bacovia. Sfârșitul continuu (1977), lucrare fundamentală pentru exegeza critică dedicată marelui poet. Simțind în G. Bacovia un spirit profund înrudit cu propriile sale agonii interioare, C. comentează opera înaintașului cu fervoarea și interesul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
opere memorabile, cum spuneam, comparabile cu cele dintre cele două războaie și absolut comparabile și „concurențiale” cu cele ale Occidentului contemporan! Nemaiamintind de creațiile literare, artistice din celelalte țări „socialiste” - Ungaria, Cehoslovacia, Rusia sovietică -, școlile lor de proză, poezie chiar eseistică, de artă grafică și cinematografie. Da, chiar și În cinematografie, deși, se știe, era zona cea mai supravegheată de cenzura comunistă: un Tarkovski cu al său genial Rubliov este și azi de neegalat, ce să mai vorbim de uriașa școală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pericolul acelei sectarizări a omului gânditor, al Îndepărtării fatale a limbii și limbajului filozofilor, ca și a problemelor lor, de un public cât de cât mai larg, mai „deschis” și curios de textele lor, s-au „aventurat” Într-un limbaj eseistic, apt nu numai de a atrage și pe „laici” spre terenurile aride ale gândului, dar și de a salva Întreg, uriașul domeniu de acea Înstrăinare pe care o resimțim acută și dureroasă azi, noi, cei care nu ne „mulțumim” doar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]