338 matches
-
o eshatologie: ei nu mor, ci se bucură de o existență beatifică în Insulele Fericiților, Elysium, în care domnește acum Cronos. Altfel spus, eroii repetă, într-o anumită măsură, existența oamenilor din vârsta de aur, de sub domnia lui Cronos. Această eshatologie va fi amplu elaborată apoi, mai ales sub influența orfismului. Elyseul nu va mai fi doar privilegiul exclusiv al eroilor, ci va deveni accesibil sufletelor celor drepți și "inițiaților". E vorba de un proces destul de frecvent în istoria religiiJor (cf.
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de Timp ciclic, era deja cunoscută la evrei, numeroase alte idei religioase au fost descoperite, revalorizate sau sistematizate în Iran. Să amintim doar pe cele mai însemnate: articularea mai multor sisteme dualiste (dualism cosmologic, etic, religios); mitul Mântuitorului; elaborarea unei eshatologii "optimiste" proclamând triumful definitiv al Binelui și salvarea universală; doctrina învierii trupurilor; foarte probabil unele mituri gnostice; în fine, mitologia lui Magus, reelaborată în vremea Renașterii, atât de către neoplatonicienii italieni cât și de către Paracelsus sau John Dee. Totuși, de îndată ce lectorul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
incintă (vară), în care va salva pe oamenii cei mai buni și prăsila tuturor speciilor de animale. Vara a fost imaginată drept un lăcaș subteran, căci nici soarele, nici luna, nici stelele nu strălucesc acolo 65. E vorba de o eshatologie arhaică, poate indo-europeană (cf. iama Fimbul, în tradiția germanică), dar care nu corespunde deloc viziunii zoroastriene. Se înțelege totuși de ce s-a introdus Yima în acest scenariu mitologic despre sfârșitul lumii: el era regele fabulos al Vârstei de Aur, și
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
nu voi muri, ci voi trăi [.]; De certat m-a certat Iahve, dar morții nu m-a dat" (117:18). Sunt singurele aluzii la învierea morților înainte de robia babiloniană (587-538 î. Hr.) când o parte a populației va fi supusă influenței eshatologiei iraniene (cf. partea a II-a)1(). "Sclav" sau "servitor" al lui Iahve, omul trebuie să trăiască în frica de Dumnezeul său. Supunerea este actul religios perfect. Dimpotrivă, păcatul este nesupunerea, încălcarea comandamentelor. Totuși, conștiința precarității nu exclude încrederea în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a lui N. Iorga ; o chemare la ordine și o lecție de cuviință, apărută ̀ în 13 septembrie 1940 în Neamul românesc sub titlul răsunător ca o somație SĂ NU FIM MOJICI. Proclamând aceasta, știa că riscă. S-a văzut. Eshatologia tancului În 1953 la Berlin, în 1956 la Budapesta, în 1968 la Praga, tancurile sovietice au funcționat implacabil. În 1991, la Moscova, n-au mai funcționat. De ani de zile, de zeci de ani, trăiam în psihologia tancului. În folclorul
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
aproximative a proiectelor poetului, reiese că era preocupat de cosmogonie încă din perioada prestudențească și că această preocupare a devenit dominantă în perioada vieneză, când atât formația sa intelectuală, cât și forța sa poetică se constituie cu consistență. Cosmogonia implică eshatologia, de unde decurge o perspectivă a extincției universale (temă tratată în profunzime de I. Negoițescu, în cartea sa despre poezia lui Eminescu). Este logic ca această viziune cosmică să includă concentric sfera naturii, a societății și istoriei (de unde patosul politic) și
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în Scrisoarea I. Această perspectivă crepusculară, a stingerii vieții în univers, această viziune a morții nu ca fenomen individual, nu ca lege a vieții în perpetuă primenire, ci ca moarte cosmică, e celălalt versant al genezei. Cosmogonia, cum spuneam, implică eshatologia. Auroralul și mortuarul nu sunt capetele unei succesiuni decât în reprezentarea dată de percepția noastră temporală. Însuși cuvântul „crepuscul” are ambele ̀ nțelesuri, de „zori” și de „amurg”. În germană Dämmerung vine de la dämmern = a licări ; în latină crepusculum de la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
despre participarea omului la atributele lui Dumnezeu; pentru cristologie ne sunt oferite Învățăturile lui Chiril al Alexandriei, Leonțiu al Bizanțului și Nicolae Cabasila; semnificația Cincizecimii, ca episod al Întemeierii Bisericii, este explicată prin invocarea unui fragment din Ioan Hrisostom; pentru eshatologie sunt citate mai multe nume, printre care Maxim, Evagrie, Ioan Damaschin, Ioan Hrisostom, Simeon Noul Teolog etc. Regăsim un scenariu teologico-patristic identic parcurgând celelalte lucrări de căpătâi ale lui Stăniloae: Spiritualitate ortodoxă. Ascetică și mistică (1981) și Spiritualitate și comuniune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Etienne Fouilloux, La collection „Sources chrétiennes”. Editer les Pères de l’Eglise au XXe siècle, Paris, 1995. Cf. Fouilloux, op. cit. Hans Urs von Balthasar (1905-1988). Născut Într-o familie catolică,de limbă germană, din Lucerna (Elveția). După o teză consacrată eshatologiei În literatura germană modernă, intră În Compania lui Isus. La Lyon Îi Întâlnește pe Daniélou și Henri de Lubac, care-i este profesor. Aici Îi descoperă și aprofundează pe Părinții Bisericii. Va scrie cărți despre Origen, Grigore de Nyssa și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
între cele două epoci. De fapt, viziunile spectrale ale Apocalipsei constituie amenințarea insistentă a omenirii și a individului capabil să recunoască "semnele timpului" sau autenticitatea situației. Dar cum protologia biblică nu poate fi rezumatul a ceea ce se întâmplă la început, eshatologia nu poate fi văzută ca prognoză a ceea ce se va întâmpla la sfârșit. În zadar se caută revelația unui scenariu al ultimului act al tragediei omenirii. Nici Biblia nu vorbește limba științifică a datelor, ci folosește limba metaforelor, care nu
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
specifică evreilor, în timp ce viziunea apocaliptică, în accepția sa actuală, este dăruită creștinilor. Desigur, această constatare este relativă și aleatorie. În concepția ortodoxă există o eschatologie particulară, axată pe mântuirea personală, și una universală, urmare directă a Judecății de Apoi. Elementele eshatologiei universale în această viziune ar fi: desăvârșirea lumii trecute prin sfârșitul formei actuale a ei; a doua venire a lui Hristos; învierea generală a morților și schimbarea trupurilor celor de pe pământ; Judecata universală din urmă; viața veșnică întru fericire sau
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
va fi un semn că lumea de sus s-a completat 13. "Ultima zi, eschatia, ne spune cardinalul Daniélou, va fi ziua în care planurile divine în legătură cu creația se vor fi împlinit în întregime"14. Pentru a ilustra legătura între eshatologia realizată și eshatologia anticipată, teologul luteran Cullmann recurge la o analogie luată din istoria recentă a celui de-al Doilea Război Mondial. El compară Întruparea cu ziua "Z", a debarcării în Normandia, și eshatonul final cu ziua Victoriei. Atât pentru
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
semn că lumea de sus s-a completat 13. "Ultima zi, eschatia, ne spune cardinalul Daniélou, va fi ziua în care planurile divine în legătură cu creația se vor fi împlinit în întregime"14. Pentru a ilustra legătura între eshatologia realizată și eshatologia anticipată, teologul luteran Cullmann recurge la o analogie luată din istoria recentă a celui de-al Doilea Război Mondial. El compară Întruparea cu ziua "Z", a debarcării în Normandia, și eshatonul final cu ziua Victoriei. Atât pentru istoria sacră, cât
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
Două tradiții apofatice complet diferite, cea greacă veche Și cea a Vechiului Testament, cu figurile lor centrale (Platon Și Moise) au trebuit așezate în ordine. Pentru Platon, „apofatismul a avut o bază cosmologico-naturală, în timp ce, pentru Moise, apofatismul se baza pe eshatologie. Porunca împotriva imaginilor constituie granița dintre cele două tradiții apofatice .... În tradiția greacă, o astfel de poruncă lipsește Și, de aceea, nu există niciun criteriu pentru distincția între teologie Și idolatrie. Dumnezeu se amestecă cu zeii. Funcția apofatismului este total
Adversus haereses by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/153_a_172]
-
cît și cele privind viitorul, apropiat sau îndepărtat. Tipler consideră că teologii au ignorat, în mod surprinzător pentru el, "viitorul fundamental al cosmosului", ceea ce nu mi se pare deloc adevărat și că disciplina centrală a religiilor ar trebui să fie eshatologia, care se ocupă cu "studiul lucrurilor de pe urmă", sau cum va arăta viața de dincolo. Problema centrală a oricărei teorii privind învierea morților pare să fie stabilirea identității dintre persoana originală și cea înviată, crede autorul, și ne furnizează pilda
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
pe cale științifică. Cum spunea Sf. Apostol Pavel, "însușirile lui nevăzute, puterea Lui veșnică și dumnezeirea Lui se văd de la facerea lumii, cînd te uiți atent la lucrurile făcute de El" (Romani 1.20). Mesajul fundamental al creștinismului ar consta în eshatologia sa, în studiul viitorului ultim. Iisus Hristos este stăpînul împărăției viitoare a lui Dumnezeu și esența acesteia. Dumnezeu însuși se află într-un proces de devenire. Această viziune era deja prezentă în iudaismul timpuriu. În Cartea Exodului se relatează răspunsul
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
Omul de taină al Mareșalului (Ed. Elion, 29,98 lei); Gellu Naum - Zenobia (Ed. Humanitas, 18 lei); Gabi Dobre - Viața ca o luptă (Ed. Prahova, 35 lei); William Golding - Împăratul muștelor (Ed. Humanitas, 18 lei); Cristian Muntean - Ierusalim, istorie și eshatologie (Ed. Cartea Românească, 10 lei); Andrei Makine - Recviem pentru Est (Ed. Agora, 17,44 lei); Gordon Thomas - Semințele focului: China și culisele atacului asupra Americii (Ed. Allfa, 27,90 lei); Robert Louis Stevenson - Comoara din insulă (Ed. Niculescu, 7,78
Agenda2005-31-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/284028_a_285357]
-
de la adversari tocmai însușirile pe care le repudia oficial. Din acest motiv, tabloul patogenic pe care îl alcătuiește Vladimir Tismăneanu seamănă cu o descriere a dracului făcută cu ajutorul unor epitete luate din panoplia îngerilor. De pildă, marxismul este considerat o eshatologie seculară, iar comunismul o religie politică. Deja doi termeni a căror conotație aduce o tentă de ceremonie sacră. În fond, comunismul a fost un ritual macabru pe care l-au oficiat generații întregi de apostați, dar un ritual în care
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
Pentru Sfântul Grigorie, sufletul tinde spre întunericul divin, pierzându-și propria putere de a vedea doar pentru a se bucura de un mod mai măreț de a percepe prezența lui Dumnezeu. Deci, pe de o parte, Dumnezeu satisface sufletul. Dar eshatologia Sfântului Grigorie este rezumată într-un paradox, acela că satisfacția noastră nu va fi niciodată satisfăcută. După cum declară în De vita Moysis: „Aceasta este vederea adevărată a lui Dumnezeu: să nu fii niciodată satisfăcut în dorința de a-L vedea
Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/176_a_431]
-
legende; Îl luminează Ștefan-Vodă, nădăjduiește În Învierea Basarabiei martire și caută sprijin În Codrii Lăpușnei și ai Orheiului - „Eu vin să Înseninez pe cel ce moare... Eu vin s’aprind lumina ce se stinge”. Cuvântul se vrea o formă de Eshatologie. Îl țin În loc Meșterul Manole, Șarpele Timp, Pajura-mamă, Luceafărul, Mama Pădurii, Marele Tartor și Steaua Magilor; Îl solicită, alteori, Cronos, Venus și Crucea Sudului. Frecvent Învocații „munți” sunt permanțele etniei. Se departajează tranșant de „poeții noi” care Însingurați „plâng parcă
Refugiaţi basarabeni apostoli ai neamului românesc by Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91599_a_93564]
-
mai mari lucrări de exegeză din lumea noastră. Dar răul era deja comis; confuzia crește neîncetat, ca bulgărele de zăpadă, și există autori de tratate care se Încăpățânează să asimileze produse atât de diferențiate cum sunt analizele lui Lambkin și eshatologiile creștine ale florentinului. Nu lipsesc nici cei care, orbiți de simpla Fata Morgana a unor sisteme de calcuri analoage, Înfrățesc opera lambkiană cu nuanțata poligrafie a lui Paladión. Cazul lui Urbas este destul de diferit. Tânărul poet care accede astăzi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
este intercalată, destul de stângaci din punctul de vedere al tehnicii literare, o „apocalipsă a lui Noe”. Potopul reprezintă o distrugere aproape totală a vieții terestre, dar în același timp preludiul unei noi creații, a unei noi cosmogeneze. De altfel, orice eshatologie presupune o cosmologie. Totuși, autorul nostru are de rezolvat o contradicție: cum se poate justifica logic un al doilea potop după legământul încheiat între Iahve și Noe (Geneza 9,11)? Răspunsul: Dumnezeu anulează contractul încheiat cu Noe întrucât oamenii înșiși
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de a conferi literaturii apocaliptice o „tensiune purgatorială” cu efect curativ la nivel psihologic (asemănător efectului catharctic produs de tragedia antică). În studiul său, Vielhauer insistă și asupra caracterului universalist: „Orizontul temporal al apocalipticii este incomparabil mai larg decât orizontul eshatologiei naționale șiudaice - n.n.ț, deoarece el se întinde la creație până la distrugerea lumii, iar sfera în care se desfășoară aceste evenimente nu se limitează la pământ, cu Palestina și Ierusalim ca puncte focale, ci include pământul, cerul și lumea de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
despre participarea omului la atributele lui Dumnezeu; pentru cristologie ne sunt oferite învățăturile lui Chiril al Alexandriei, Leonțiu al Bizanțului și Nicolae Cabasila; semnificația Cincizecimii, ca episod al întemeierii Bisericii, este explicată prin invocarea unui fragment din Ioan Hrisostom; pentru eshatologie sunt citate mai multe nume, printre care Maxim, Evagrie, Ioan Damaschin, Ioan Hrisostom, Simeon Noul Teolog etc. Regăsim un scenariu teologico-patristic identic, parcurgând celelalte lucrări de căpătâi ale lui Stăniloae: Spiritualitate ortodoxă. Ascetică și mistică (1981) și Spiritualitate și comuniune
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a aborda probleme facile, evitându-le, În schimb, pe acelea care, prin natura lor, nu pot fi Înțelese În termeni comuni și care nu pot fi comunicate pe Înțelesul tuturor (cum sunt, de exemplu, cele despre moarte, neant, dialectică sau eshatologie). Răspunsul filosofului dezavuează, evident, claritatea (sau subtilitatea), câștigată În mod comod, În raport cu niște lucruri facile Înțelegerii și elogiază În schimb acea interioritate psihică dispusă să realizeze travaliul Înțelegerii profunde a marilor probleme ale existenței: „Prefer de o mie de ori
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]