505 matches
-
calofilie va simți frumusețea improvizațiilor literare, în schimb un om normal, cu tabieturi TV și cu obișnuința educării prin știri, adică omul „prea înstristat“ de care vorbesc autorii, va fi inapt a se bucura de ele. Teologia albinoșilor e pentru esteți, nu pentru amatorii de glumițe facile care se hlizesc inept la serialele de divertisment. Asociațiile libere făcute pe un fundal de fină erudiție cer o sensibilitate pe măsură, de unde și neputința unui crispulus homo (filfizon) în a le sesiza stofa
Turnul nebunilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5943_a_7268]
-
a "tinerilor furioși", dar și cu beatnicii americani (Jack Kerouac, în primul rând) pentru presupusa frustețe a relatărilor sale (am mai spus-o și altădată, Kerouac este departe de a fi scriitorul inocent pe care îl cred unii). Pentru mulți esteți, Radu Aldulescu rămâne un autor care impune respect prin forța sa epică, nu prin rafinamentul construcției sau al stilului. Aceasta ar putea fi, fără îndoială, concluziile unei lecturi de primă instanță. Culorile, sunetele, mirosurile și poveștile mahalalei sunt prea vii
Fără iluzii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7155_a_8480]
-
emoționale sau desuet-ironice coexistă; nimic nu se exclude. Volumul e o autentică manifestare postmodernă: savant și copilăros, sobru și ludic, nostalgic și updatat, preferă să nu aleagă, ci să juxtapună. E un produs editorial de succes, cu destinatar multiplu: pentru esteți și rafinați, pentru universitari docți și pentru tot felul de alți cititori. Cartea nu are un cititor privilegiat, după cum nu are nici un autor mai presus de ceilalți: e semnată Erotographos 50 + 1 (cifrele alcătuiesc un cod: istoria orală consemnează rolul
Epistolar erotographic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6483_a_7808]
-
bunele excepții se ocupă ei), un "textofag" în schimbare de piele. Își înghite textele din tinerețe, apoi pe cele din ce în ce mai tîrzii, pe măsură ce nu mai corespund, înghite "hapuri" edulcorate, însă cu gust de stricnină, dar supraviețuiește. Între inadaptatul interbelic, solitar și estet, și perfect adaptatul vremurilor noi nu se întinde vreun gol istoric. Sînt oameni care se pricep s-o ia de la capăt. "Oamenii începutului de drum". Nu cei de care vorbeau, prin anii '30, vestitorii "noului Adam", ci produsele (de serie
Citiți-le noaptea! by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11929_a_13254]
-
în Europa obscenului deceniu 1935-1945”. O ambiguitate trecută sub beneficiul de inventar al „compatibilităților” specific românești, care fac ca „cei răi” să poată coabita fără probleme de conștiință cu „cei buni”. E de discutat însă dacă „deliciile ambiguității, ale jocului estet, rafinat” - pandantul cultural al societății „compatibilităților” - sunt un dat esențial al culturii române sau ele țin mai degrabă de o strategie defensivă. Rămâne, adică, să ne întrebăm pe termen mai lung cât din ritualurile livrești, la care însuși Norman Manea
Carnavalesc și totalitarism by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3320_a_4645]
-
cult, care urmează să aprecieze performanța estetică, autenticitatea mimesisului, fibra caragialiană a portretizării mitocanului. Umorul - care ține în parte de situație, în parte de limbaj și care poate atrage în grade variabile atît pe consumatorul interesat cît și pe contemplatorul estet - este liantul ambiguu al acestei duble adresări. Ambiguitatea umorului produce de obicei reacții diferite: am constatat (din mesaje și comentarii de pe internet) că stilul mitocănesc al personajelor și "incorectitudinea politică" a situațiilor trezesc aprecieri entuziaste, dar și indignare (păstrînd proporțiile
Limbajul cotidian în publicitate by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/10200_a_11525]
-
cu un ego supradilatat, suferind de o devastatoare manie a persecuției și dominat de mila de sine, un ins care "iubind umanitatea în general, avea o puternică propensiune către răfuiala cu majoritatea ființelor umane luate în parte"; delicatul Shelley, moralist, estet și socialist avant la lettre, "cel mai politic dintre toți poeții englezi", era ca și Rousseau, "consumat de o dragoste furibundă pentru semenii lui, dar cu o flacără abstractă care îi frigea adesea pe bieții muritori aflați în preajma ei" - și
Opere și biografii by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/15838_a_17163]
-
chiar la domiciuliul din... Bergasse nr. 6: "Celui care, ca mine, i-a fost dat să viziteze casa lui Freud, în Bergasse nr. 6, atunci când medicul ajunsese pe culmile celebrității, deîndată i se vădea contactul dintre omul de știință și estet. Pătrundeam în casa aceea nu ca pacient, ci ca rudă îndepărtată (s.m., G.A.) desigur, totuși primit într-un mod care-mi îngăduia să circul nestingherit peste tot. Era, locuința aceea încăpătoare, etajată, nițel întortocheată, plină de cele mai felurite
Acasă la Sigmund Freud by George Ar () [Corola-journal/Journalistic/8817_a_10142]
-
Retorica lor este cea a dialogului între doi prieteni, A și B, în multe privințe opuși, fiecare construit ca reprezentant al unei paradigme de gîndire, ca purtător al unor valori. Unul este maturul, echilibratul, moralistul, celălalt e seducătorul, tînărul înfierbîntat, estetul. Narziss și Goldmund, într-un fel. Legitimitatea estetică a căsătoriei este scrisoarea maturului, happily married, catre sturlubatecul său prieten. Dincolo de îndemnul la stabilitate că forma superioară de exercitare a unei vocații existențiale (oarecum de presupus, din cunoașterea oricît de generica
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
elaborată mai întîi cu migala și pasiune. Legitimitatea estetică a căsătoriei este, astfel, românul tulburător al unui Don Juan "devorat" de contrapartea să reformata, soțul absolut, închinat pentru totdeauna unei singure femei. Misiunea moralistului care vrea să salveze sufletul seducătorului, estet prin definiție, căutător neostenit al frumuseții și iubirii în infinitatea lor de forme, este complicată, pentru că ea presupune o răstălmăcire a noțiunii de estetică. Pentru a putea ajunge la sufletul ce trebuie salvat, morală se deghizează în estetică. Dar e
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
reprezintă "acțiunea care se propulsează, impulsul infinit", multele lucruri care urmează a se întîmplă în viitor. Prima iubire este deci punctul de origine al iubirii care nu se poate propulsa pe șine spre viitor decît rămînînd fidelă impulsului inițial. Eroarea" estetului este că el încearcă să multiplice la nesfîrșit clipă inițială, schimbînd-o însă în același timp (altă iubita, alta iubire, alta clipă), pe cînd căsătoria rectifica greșeală, introducînd noțiunea de fidelitate, ca amintire și celebrare a acelei prime iubiri particulare. Numai
Revansa lui Don Juan by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18092_a_19417]
-
făceau Montaigne și Moliere, putem auzi de la femei simple lucruri de o justețe extraordinară. Cine e atent la o femeie aflată, conform destinului ei natural și etern, la ...cratițăť , poate să audă vorbe de mare bun-simț și de mare profunzime". Estet veritabil, chiar dacă aproape mereu moralizat, cu antenele întinse spre bolta umanului integral, Al. Paleologu se răfuiește și cu estetica, în felul în care o poate face un condei foarte avizat. Arta apare egalizată cu viața, nici superior-arbitrar abstrasă din viață
Recitindu-l pe Alexandru Paleologu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7039_a_8364]
-
ceas. Neavând încotro, groparii scot înapoi la suprafață mortul abia lăsat cu frânghiile în jos. Nou venitul, în loc de altceva, de vreo smerenie, repetă ca un bătrân maniac: Dacă s-a spus unu, unu să fie * 17 aprilie 1992. Frumosul indiferent, estet, vânător și mare coureur pervers, dând iama prin toate femeile din teritoriul său... Mă întreabă câte am posedat... Stau, mă gândesc, pormă zic nici una Vorba lui Alexandru cel Mare, am cucerit totul, dar nu posedăm nimic. Cu alte cuvinte, un
Rugăciune pe o carapace de broască țestoasă by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13770_a_15095]
-
personalitate "cam cețoasă" ca și opera sa. Suspecte ar fi "inclusiv (Dumnezeu să mă ierte!) confesiunile sale religioase". Cît îl privește pe Eugen Simion, acesta ar rămîne "un moralist superior", deși "incapabil (...) să-l înțeleagă pe Cioran altfel decît ca "estet al disperării", în ideea că esteticul salvează "erorile gîndirii". Care erori - aș putea să întreb, dar nu o fac",se pronunță (echivoc? ironic?) circumspectul exeget. Tudor Cristea e unul din criticii actuali în care se poate avea încredere, practicînd analize
Expertize convingătoare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7806_a_9131]
-
care, chiar dacă poate trece drept plictisitoare, cel puțin nu are nimic irațional sau catastrofic, pentru modelul iubirii creștine în contrast cu erezia dualistă. Într-un cuvînt, ne aflăm, așa cum remarca Starobinski, în fața operei unui exorcist. Fascinația produsă de mitul lui Tristan asupra estetului este confruntată cu privirea rece, pragmatică, a moralistului, conștient că sensul real al pasiunii este atît de îngrozitor și de inadmisibil, încît cei care doresc să o zugrăvească în violența ei extraordinară se văd constrînși să apeleze la limbajul înșelător
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
mei, ale mele, (iată, în curînd în volum la Editura Vinea) vor fi recitite în perspectivă istorică, se va putea vedea cu ochiul liber cum s-a născut o literatură și cum a supraviețuit ea cenzurii. Noi ne-am crezut esteți. Și am fost politicieni. Ne-am considerat cel mult lideri de opinie culturală. Și am devenit fără să vrem lideri de opinie politică. Nu întîmplător, scriitorii au dat cel mai mare număr de opere viabile în comunism și cel mai
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
jumuleală" de cărți. Adică, de-ar fi să adaptez - totul, în cartea celor doi scriitori, se adaptează... - ziceri vechi, corola devine salon cultural. Fluturii, pe care îi ,scriu", în răvașe de pe cîmpul de luptă, licuricii 1-6, sînt, cum altfel, niște esteți. Iată-l suferind, ca ultimul dandy în mizerie sau ca un rigă în agonie (evul e un cadavru, potiru-al lui mormînt - ,întorc" și eu, ŕ la Cernat & Ungureanu, niște versuri...), pe Cap de Mort, mare vrăjitor al curții imperiale ,apusene
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
o impresie, o idee preconcepută; nu-l părăsea înainte de a-i înțelege toate detaliile, semnificațiile multiple. Nu se întreba ce trebuie gândit, ce ar fi spiritual sau inteligent să gândești: ci doar ceea ce gândea el. De aceea îi decepționa pe esteții lacomi de eleganță manifestă. Cu doi ani înainte, ascultându-i o expunere, Riesmann, pe care îl impresiona logomania lui Baruzi, îmi spusese cu tristețe: „Nu are geniu!” În timpul unei lecții despre „clasificare”, scrupuloasa lui bună-credință ne pusese răbdarea la încercare
Simone de Beauvoir - Memoriile unei fete cuminți () [Corola-journal/Journalistic/5232_a_6557]
-
legea să nu-ți faci chip cioplit, dă la o parte orice posibilitate ca omul, - cum a făcut deseori - să se închine altor zei, închipuiți. Vițelul de aur, de pildă, trebuie să fi fost superb... Dumnezeu însă nu este un estet. Marele Stăpân, întâi că nu torelează niciodată nici cea mai slabă concurență... Din cauza legii drastice luată împotriva oricărei plastici, împotriva artei statuare, în definitiv, ca și picturale, inclusiv a portretului, văzut ca un fetiș, poporul ales nu a putut să
Deuteronomul (4) by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/12645_a_13970]
-
urca din nou pe baricade. În umbra poetului se ascundea întotdeuna un om politic abil, care știa să fructifice situația atît în favoarea sa, cît și în favoarea națiunii... Citindu-i poeziile de dragoste de țară sau de mamă, indiferent dacă ești estet sau nu, îți simți inima potopită de o străfulgerare dureroasă, rezonînd odată cu ritmul versurilor, în ciuda naivității lor mai mult sau mai puțin voite și a unor polițe plătite contemporanilor săi cu care ades s-ar război pe viață și pe
Cîteva considerații pe marginea postumității lui Grigore Vieru by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5430_a_6755]
-
luând calea vânzării, marfă devine superlativul admirației. Cumplită decădere, am spune, noi, cei cu trecutul alături, împreună cu noi. dar ei, care n-au nici un trecut, sunt de altă părere. Ei nici nu știu în ce dispreț al lumii bune a esteților era negustorul și obiectul activității sale, marfă, cum nu știu nici că o astfel de lume a existat. De altfel urmele ei sunt tot mai rare, măi șterse. În ultimul caz avem de-a face cu înlocuirea trecutului lexical cu
Legături periculoase by Nicolae Prelipceanu () [Corola-journal/Journalistic/18064_a_19389]
-
1978), nici în - la fel de imprecis simptomatologic - proza din Maimuțele personale (1968) sau din Alți doi ani pe un bloc de gheață (1974). Nu voi comenta, din rațiuni de precizie analitică, decât primul membru al acestei ecuații. Romanul cinic al fotbalistului estet, a cărui glorie sportivă și erotică e, din timp în timp, întreruptă (Maimuțele personale) și ferparele revuistice, nu toate post-mortem, presărate pe parcursul reconstituirii nuanțatului deceniu al șaselea (Alți doi ani pe un bloc de gheață) se pretează unei mai ample
Delfinii personali by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7728_a_9053]
-
iubesc, suferă și chiar mor (cazul Olguței) într-o lume atît de diferită de orice „cadru romanesc” cunoscut, încît fenomenul începe să poarte un nume: medelenism. Dincolo de rostirile critice cu accent pe toate bunele și relele acestui stil „liric” și „estet”, se dezlănțuie un public pătimaș ce reclamă neostoit din partea autorului autografe, conferințe și ... explicații cu privire la identitatea eroilor săi. Ideea că Dănuț ar fi urmat destul de fidel traiectoria existențială a scriitorului însuși trezește în Ionel Teodoreanu furia creatorului neînțeles: nici un scriitor
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/13121_a_14446]
-
Streinu � care l-a și editat), văzînd în plus în el un amator, spre deosebire de Cioculescu în ochii căruia Hogaș e "un meșteșugar lucid și aplicat" și un clasicist baroc. "Un Creangă trecut prin cultură", găsește Vianu, un "intelectualist și estet". Referințele cele mai numeroase se fac la Creangă și Sadoveanu, deși O. Botez se gîndise din prima clipă la Odobescu. În toate acestea se simte o bună doză de exagerare. Proaspătul descoperit dă interbelicilor impresia că e o revelație. Exagerările
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]
-
XIX, vocii poporului, culegîndu-i cîntecele sau observîndu-i viața și moravurile. Hogaș este și el un costumbrist, cu un termen extrapolat de Virgil Nemoianu în Romantismul îmblînzit de la spanioli la restul continentului Biedermeier. Ca și ceilalți, Hogaș este intelectualist și un estet (deși face caz de "mojicie", respingînd "literatura de salon"), ironic, clasicist în mentalitate și academizant în stil. Nu e cine știe ce deosebire de natură a mijloacelor între De la Văratic la Săcu și Cîteva ore la Snagov, după cum nici vechiul Alexandrescu vizitînd
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13859_a_15184]