620 matches
-
, Mihail (2.X.1841, Tiur, j. Alba - 16.VII.1918, Râmnicu Vâlcea), estetician și traducător. Fiu de țărani, S. a urmat liceul la Blaj, apoi Academia de Drept din Sibiu, ca bursier al Astrei, al cărei membru devenise din 1867 și căreia îi va dona o bună parte din manuscrisele sale. Își întrerupe
STRAJANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289967_a_291296]
-
, Scarlat (20.XII.1891, București - 5.II.1947, București), estetician, critic și istoric literar. Este fiul Olimpiei (n. Bitowonsky) și al lui Alexandru Strauss-Struțeanu, funcționar. La București învață la liceele „Sf. Sava” și „Gh. Lazăr”, aici absolvind în 1912 secția modernă, și este student la Facultatea de Litere și Filosofie
STRUŢEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289987_a_291316]
-
a determinat comisia ASCD să-și schimbe radical poziția și strategiile. Ea a conchis că teoria curriculumului trebuie reconceptualizată, în sensul de abandonare a noțiunilor și principiilor eminamente pozitiviste și behavioriste. Până atunci ASCD rămăsese surdă la vocile nonconformiștilor: literați, esteticieni, fenomenologi, teologi, antirasiști, feminiști, sociologi etc. „Marele curent al științei” părea calea sigură și infailibilă pentru construirea curriculumului. Descoperirea faptului că teoriile „științifice” sunt contradictorii și ireconciliabile nu numai că a zdruncinat încrederea în infaibilitatea „marelui curent”, ci a năruit
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
înnobilat”tc "14.5. De la „curriculumul caricaturizat” la „curriculumul înnobilat”" „Păcatul ascuns” al pedagogiei moderne și al curriculumului modernist - caracterul ireconciliabil al teoriilor și modelelor - a fost dezvăluit, fără reținere și căințe, în 1971, de către Elliot Eisner. Acesta era un estetician nemulțumit de abordarea „cvasilogicistă” a problematicii curriculumului, care eluda nu numai dimensiunea afectivă a formării personalității umane, ci și facultățile prospective, precum imaginația, ce ar fi trebuit să fie puternic implicată în activitatea de proiectare curriculară care, în esența ei
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
să-și ia singur soarta în mâini, pentru a-și îndeplini destinul după voia sa. Este atât de vechi și de îndrăzneț tâlcul acesta, încât trebuie dezvăluit mereu și nu trebuie uitat niciodată. Dar nu așa cum fac criticii literari și esteticienii care văd în Odiseea o „epopee”, adică o născocire frumoasă spre adormirea copiilor și încântarea soțiilor credincioase. Ci așa cum fac hermeneuții curriculumului, care caută fundamente pentru construirea omenească a destinului de către fiecare membru al spiței noastre. Nu trebuie să ni
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Scrisul lui e un regal pentru publicul neposomorât. Fastidios nu o dată prin exces de vervă, are totuși resurse să intereseze și să delecteze. Dar nu e vorba aici de un scriitor. În Luca Pițu se manifestă întreita figură a eticianului, esteticianului și filosofului. E greu de spus care dintre ei predomină. MIRCEA MIHĂIEȘ SCRIERI: Le Chasseur de corbeaux, Muizon (Franța), 1986; Lettre à un ami occidental, Muizon (Franța), 1990; Naveta esențială, Iași, 1991; Sentimentul românesc al urii de sine, Iași, 1991
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
, Ioan (8.VIII.1843, Popteleac, j. Sălaj - 29.VIII.1936, București), prozator și estetician. Este fiul Mariei și al lui Vasile Pop. Își începe învățătura în casa părintească, după care se înscrie la un gimnaziu din Cluj, terminându-l în 1863. Student al Facultății de Filosofie la Viena, o va absolvi în 1867, tipărind
POP-FLORANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
în timp ce Romeo (1873), Horea (1885), Avram Iancu, regele Carpaților (1891) sunt încercări de roman istoric. Se adaugă o amplă epopee, Ștefaniada (1925), și o piesă cu subiect istoric, Avram Iancu (1924). Un merit deosebit îi revine lui P.-F. în calitate de estetician. El este, la noi, autorul primului tratat de estetică tipărit (I-II, 1874-1887). În concepția sa, această ramură a filosofiei studiază materia și sistemul formal al artei, pentru a găsi un principiu fundamental și general, apt să rezolve toate problemele
POP-FLORANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
se află într-o stare de „joc”, adică de mișcare liberă (idee preluată din estetica germană a epocii). În felul acesta, apar „frumosul în sine”, dar și „urâtul” atunci când jocul nu priește spiritului. P.-F. e astfel și printre primii esteticieni români care definește noțiunea de „urât”, în același timp în care ea circula intens și în estetica europeană. Un accent deosebit cade pe aspectul senzorial al frumosului, în speranța autorului de a afla unele legi estetice precise, el putând fi
POP-FLORANTIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288896_a_290225]
-
actorului de a lua înfățișări diverse pentru plăcerea celorlalți. Dintre toate cărțile scrise de P., întâmpinată cu numeroase comentarii a fost Minima moralia (1988). Titlul ar putea conține o trimitere la Theodor Adorno și la lucrarea acestuia din 1951, dar esteticianul german adăugase un subtitlu - Reflecții dintr-o viață mutilată - pe care autorul român nu pare a și-l însuși, subtitlul său fiind Elemente pentru o etică a intervalului. Cartea lui P. (el însuși trăind pe atunci o „viață mutilată”) stabilește
PLESU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288852_a_290181]
-
POPESCU, Titu (1.V.1942, Stupca, azi Ciprian Porumbescu, j. Suceava), critic literar, estetician și prozator. Este fiul Letiției (n. Totoianu) și al lui Titu Popescu, jurist. Învață la Liceul „Horia, Cloșca și Crișan” din Alba Iulia (absolvit în 1960), urmând apoi Facultatea de Filologie, secția română, a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj, pe care
POPESCU-26. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
stabilește în Germania, ca azilant politic. Aici devine colaborator al mai multor publicații ale exilului românesc, iar între 1989 și 1993 este redactor-șef la „Curentul”, care apare la München. Debutează în 1965 la „Tribuna”, iar prima carte, Mihail Dragomirescu estetician, îi este editată în 1973. Colaborează mai cu seamă cu articole de critică literară și de estetică la „Steaua”, „Cronica”, „Astra”, „Familia”, „Orizont”, „Cahiers roumains d’études littéraires”, „România literară” ș.a. Format la școala clujeană de istoriografie și estetică-teorie literară
POPESCU-26. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
ineditul ei, prin ingeniozitatea ei și, nu în ultimul rând, prin parfumul nostalgic ce-l degajă”, și albumul Martin Frei - fascinația culorii (2000) întregesc o operă diversă, dar susținută de gustul pentru frumos și de fascinația esteticului. SCRIERI: Mihail Dragomirescu estetician, București, 1973; Idei estetice în scrierile lui Mihai Ralea, Cluj-Napoca, 1974; Specificul național în doctrinele estetice românești, Cluj-Napoca, 1977; Necesitatea esteticii, Timișoara, 1979; Cărți cu ieșire la mare, Cluj-Napoca, 1980; Arta ca trăire și interpretare, Timișoara, 1982; Concepte și atitudini
POPESCU-26. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
Nimeni nu-i profet în țara lui, ci în exil, București, 2000; Martin Frei - fascinația culorii, Sibiu, 2000; Convorbiri despre exil și literatură, București, 2001; Antichitatea mirabilă, München, 2002; Din perspectiva exilului, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Eugen Uricaru, „Mihail Dragomirescu estetician”, ST, 1973, 4; Constantin Coroiu, „Mihail Dragomirescu estetician”, CRC, 1973, 35; Constantin Cubleșan, „Idei estetice în scrierile lui Mihai Ralea”, T, 1974, 9; Traian Liviu Birăescu, „Specificul național în doctrinele estetice românești”, O, 1977, 4; Dan Mutașcu, Un eseu, SPM
POPESCU-26. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
în exil, București, 2000; Martin Frei - fascinația culorii, Sibiu, 2000; Convorbiri despre exil și literatură, București, 2001; Antichitatea mirabilă, München, 2002; Din perspectiva exilului, Cluj-Napoca, 2002. Repere bibliografice: Eugen Uricaru, „Mihail Dragomirescu estetician”, ST, 1973, 4; Constantin Coroiu, „Mihail Dragomirescu estetician”, CRC, 1973, 35; Constantin Cubleșan, „Idei estetice în scrierile lui Mihai Ralea”, T, 1974, 9; Traian Liviu Birăescu, „Specificul național în doctrinele estetice românești”, O, 1977, 4; Dan Mutașcu, Un eseu, SPM, 1977, 361; Doina Uricariu, Specificul național în estetică
POPESCU-26. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288947_a_290276]
-
, Catinca (5.IX.1929, București - 19.I.1981, București), traducătoare și jurnalistă. Este fiica Ioanei (n. Suchianu) și a esteticianului și sociologului Mihai Ralea. Urmează cursurile secundare în SUA și este absolventă a Facultății de Limba și Literatura Franceză a Universității din București. Se impune ca reporter și redactor de radio și televiziune. Ca traducătoare a debutat în 1957 cu
RALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289121_a_290450]
-
al conceptului literar și artistic r. e dublat de unul tipologic. Se vorbește de un „realism etern” (René Wellek), de un „realism nețărmurit” (Roger Garaudy). Analog a fost conceput r. și mai înainte, în perioada interbelică, de o seamă de esteticieni germani, englezi, americani, polonezi (citați de Henryk Markiewicz în Conceptele științei literaturii), fără ca aserțiunile lor să aibă un răsunet internațional, precum cel stârnit ulterior de ideile lui René Wellek și Roger Garaudy. Pentru Stanislaw Ossowski, de exemplu, aparțin r. „toate
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
exemplu, aparțin r. „toate acele valori artistice care constau într-un anumit raport de concordanță cu realitatea”, ceea ce ar însemna, în consecință, că „orice creator mare și original [...] a fost realist” (Bazele esteticii, 1933). Indiferent de amplitudinea atribuită sferei conceptului, esteticienii și teoreticienii literaturii sunt unanimi în a considera drept principiu definitoriu al artei realiste veridicitatea, prin aceasta înțelegând adecvarea imaginii artistice la obiectul ei, selectat din existența obiectivă. Pentru cât mai multă precizie, unii definesc r. ca reflectarea obiectiv exactă
REALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289156_a_290485]
-
în evidență viziunea cercetătorului asupra culturii populare, ca și maniera de abordare a tot ce aparține acestei culturi. Folcloristul are în vedere un ansamblu unitar și de aceea, rămânând în afara oricărei școli sau direcții etnologice, el se afirmă ca etnopsiholog, estetician, sociolog sau filolog, indiferent dacă se ocupă de folclor, etnografie, artă populară, istoria folcloristicii sau de instituționalizarea cercetării științifice. În domeniul istoriei folcloristicii, M. este considerat „unul dintre fondatorii acestei discipline” (Ion Taloș), un deschizător de drumuri, studiile sale fiind
MUSLEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288332_a_289661]
-
, Alexandru A. (27.VIII.1884, Iași - ?), poet, estetician și traducător. Este fiul cel mai mare al Ecaterinei (n. Pandeli) și al lui Anton Naum, poet junimist, profesor universitar și academician. Părea la început sortit să-și egaleze părintele, dacă nu chiar să îl întreacă. Înclinația spre poezie, dragostea
NAUM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288376_a_289705]
-
, Edgar (13.IX.1908, București - 30.III.1993, București), estetician, eseist și traducător. Provine dintr-o familie de funcționari, Italia Papu (n. Bettelli) și Iacob Papu. La București învață la liceele „Sf. Iosif” și „Sf. Sava”, absolvit în 1927, obține licența în litere (1931) și în filosofie (1932). Debutează la
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
al XX-lea, dar de fapt atemporale: calul, căruța, câinele. În toate aceste proze există un simț deosebit al fantasticului, congener cu lumea mitică și cu aura legendară a locurilor descrise. Unii comentatori consideră mai importantă activitatea de eseist și estetician a lui P. Oricum, aceasta este bine conturată, având o solidă armătură filosofică. Obiectul asupra căruia își orientează eseistul percepția filosofic-estetică este literatura și arta, luate la un loc, cu toate că el se simte atras mai cu seamă de mirajul artelor
PETRISOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288797_a_290126]
-
NENIȚESCU, Ștefan I. (8.X.1897, București - 3.X.1979, București), poet, estetician și traducător. Este fiul Elenei (n. Ștefan) și al poetului Ioan S. Nenițescu. Urmează școala primară și liceul în orașul natal (1904-1916), frecventează cursurile Universității „La Sapienza” din Roma și ale Facultății de Litere și Filosofie din București. Își susține
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
libertate”. Altfel spus, istoria artei este „și filosofie, și istorie”. În acest mod, autorul se desparte polemic de autonomismul estetic, dar și de pozitivism, recunoscându-i artei capacitatea de a integra umanul în întreaga lui complexitate și rețea de determinări. Esteticianul uzează de o logică și de un lexic conceptual proprii, dificile - acesta fiind și unul din motivele pentru care opera lui a fost puțin comentată și uneori considerată drept o creație bizară și obscură. În tinerețe N. a tradus breviarul
NENIŢESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288422_a_289751]
-
probleme de editare, precum și de istorie politică sau culturală. Volumele publicate de O. la începutul activității sale, A. D. Xenopol. Concepția socială și filosofică (1965, în colaborare cu N. Gogoneață), Junimismul..., Falansterul de la Scăieni (1966, în colaborare cu I. Cojocaru), Trei esteticieni (M. Dragomirescu, H. Sanielevici, P.P. Negulescu) (1968), îi fixează o incontestabilă vocație de istoric literar interesat cu precădere de configurarea și evoluția marilor mișcări de idei aflate la confluența dintre estetic, politic și ideologic. Perspectiva dominantă este cea sociologică, autorul
ORNEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288593_a_289922]