492 matches
-
foarte vizibilă ochiului omenesc - culoarea tristeții?" Universul pe care-l descoperă copilul, în lumina secretului și a înșelătoriei, are două atribute esențiale: e frumos și nestatornic. Aceasta mi se pare esența unei metafizici a iubirii în romanul Yasuhi Inoue: un estetism filtrat și stilizat pînă la perfecțiunea de stampă (de altfel motivul picturii, al tabloului, decorului, ornamentului infuzează constant povestirea). E un estetism care creează iluzia optică a nemișcării, dincolo de care însă mișcarea, schimbarea, nestatornicul sînt imposibil de reprimat. Tristețea este
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
e frumos și nestatornic. Aceasta mi se pare esența unei metafizici a iubirii în romanul Yasuhi Inoue: un estetism filtrat și stilizat pînă la perfecțiunea de stampă (de altfel motivul picturii, al tabloului, decorului, ornamentului infuzează constant povestirea). E un estetism care creează iluzia optică a nemișcării, dincolo de care însă mișcarea, schimbarea, nestatornicul sînt imposibil de reprimat. Tristețea este rezultatul unui contrast dintre această frumusețe fixă, imobilă, ca un chip acoperit de fardul impenetrabil și imobil al măștii, și infailibila evanescență
Culoarea tristeții by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17308_a_18633]
-
fi chiar în afara spiritului pe care Andrei Cornea îl induce cărții încă din avertisment. Citindu-l atent pe Platon, autorul Poveștilor impertinente și apocrife vorbește acolo despre trei feluri de povești: cele evazioniste, ale miezului zilei, mai înclinate să privilegieze estetismul curat; cele, dimpotrivă, ale miezului de noapte, bântuite de fantasma politicului și de marota planurilor; și, la final, cele ale faptului serii, făcute pentru mângâierea sufletească, pentru atenuarea panicii, pentru consolarea în fața morții. Recursul la Platon, așadar. E și acesta
Pensula lui Ingres by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6494_a_7819]
-
devenit dogma pieței libere, drept unic mecanism ce garantează funcționarea societății." De o factură aparte este eseul semnat de Ilinca Ilian, Artistul și societatea spectacolului, care se constituie într-o veritabilă minimonografie a Secesiunii. D-sa pornește de la definirea specificului estetismului vienez, pentru a configura toată complexitatea mișcării se-cesioniste ca fenomen de avangardă, aflat în corelație cu prerafaeliții englezi, cu les décadents, cu simboliștii francezi și belgieni. E urmărită, de asemenea, cu o salutară grijă pentru nuanțe, efervescența teoretică și pasională
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
de prezent; (III) agent al culturalizării nediscriminate social; (IV) promotor al comuniunii intelectuale." Dar, dincolo de aspectul "solar" al cafenelei, urmărit și regăsit mereu în literatură, Sorin Tomuța analizează și partea umbroasă a fenomenului, manifestată prin concentrarea în acest mediu a estetismului asocial cultivat de mișcarea Jung-Wien, apatia socială a artiștilor săi, preocuparea lor excesivă de "tematica psihologică". Concluzia sub acest aspect e generalizatoare și gravă, dar veridică: "Imaginea Vienei unitare și surâzătoare, metropolă a culturii și a traiului nepăsător, este pur
Portretul unei culturi by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/7476_a_8801]
-
vârf și îndesat că am dreptate. Fiindcă tot ce scrie el acolo decurge, într-o formă sau alta, direct din considerațiile lui Breban). E ciudat cum o întreagă pleiadă de critici care și-a făcut un titlu de glorie din estetism, din a discerne fin între om și operă, se dovedește până la urmă incapabilă să separe categoric personalitatea de operă. Excepție face Nicolae Manolescu. Cronica sa din România literară, ca și, mai apoi, capitolul din Arca lui Noe, sunt singurele mostre
Explicații by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4817_a_6142]
-
care „amorul postcomunist cu Vestul”13 coexistă cu o formă de naționalism revenit la viață, o noțiune de capitalism de piață de secol XIX se suprapune cu neîncrederea în consumismul de masă, iar modurile suprapolitizate ale producției culturale viețuiesc alături de estetismul radical și de entertainment-ul ieftin. Aș argumenta, însă, că această confuzie ideologică ce marchează un moment est-european al postmodernității necesită o reevaluare critică, pe care o oferă postmodernismul teoretic. Teoria și literatura postmoderne pot pune în discuție fragmentarea sferei sociale
Paradigme în culturile literare – postmodernism, postcomunism, postcolonialitate și translingvism – by Marcel Cornis-Pope () [Corola-journal/Journalistic/5440_a_6765]
-
literară, „Observator cultural”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „Cultura” și altele și veți vedea. La fel cum despre foiletoniștii anilor 1960 s-a spus că au reprezentat un remakeal criticii estetice interbelice, despre criticii anilor 2000 se spune că reprezintă un remakeal estetismului șaizecist. Nici după 1989 n-a lipsit tendința îndepărtării criticii de estetic. Ion Bogdan Lefter a fost unul din promotorii unui alt chip de a face critică decât acela călinescian. Ca și al schimbării canonului. S-ar zice că n-
Colocviul criticii literare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3665_a_4990]
-
materialitatea, frecvent adusă în discuție, a poeziei argheziene, la nivelul viziunilor desfășurate și al lexicului utilizat. Cuvântul popular, suculent este ales mai mult ca element de contrast, ,vulgaritatea" vocabularului nefiind căutată pentru sine, ci pentru a face corp comun cu estetismul atitudinii. Tehnica poate fi urmărită în poezie, ca și în pamflete (atât în cele cu adresă precisă, cât și în textele ce-și uită practic obiectul, în incandescența injuriei). Mai mult decât atât, propensiunea spre pitorescul ori prozaismul existenței, patinarea
Cuvinte potrivite by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10721_a_12046]
-
-i înțelegem întreaga operă." (s.m.) Afirmație temerară, deoarece, în timp, pe măsură ce cunoaște tot mai profund omul și opera, interogațiile devin tot mai dramatice. În 1978, se întreabă "în ce măsură ura agnostică față de lume nu devine cumva un alibi pentru hedonismul, egoismul, estetismul individual, pentru dezangajarea personală, a cărei autocunoaștere poate duce apoi, de fapt, la o mare bunătate, amabilitate și iubire de aproapele. Un ocoliș straniu." O problemă pentru el este și cea relațiilor lui Cioran cu transcendența. "În realitate - scrie Kraus
Vestigiile unei prietenii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6623_a_7948]
-
e la mijloc o reacție împotriva spaimei de Univers, o spaimă învinsă, după cum ar spune Mihail Bahtin, prin rîs. Adică o eliberare mai mult ori mai puțin izbutită (căci un reziduu de tragism persistă), prin amoralism, versatilitate, exagerare, printr-un estetism "funciar și absolutizant", exploziv, avînd o alură de act gratuit, gidian. Conștient că produce uimire, contrarietate și, nu mai puțin, hilaritate prin comportamentul său neconvențuional, G. Călinescu a fost neîndoios un personaj comic, într-un dublu înțeles: ca emițător al
Bufoneria lui G. Călinescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15515_a_16840]
-
răbufnește în penultimul, Zmeie pe cer, o colecție de lungi epitafuri ceremonioase. Nu m-aș încumeta să spun că e cea mai reușită secțiune din carte, dar cu siguranță e cel mai prietenos și, în definitiv, mai poetic. De un estetism desăvârșit, aceste câteva poeme (Daniela, Cumergetreaba, Zmeie pe cer și Csilla) oferă o versiune îmblânzită stilistic a altminteri îndărătnicului Ștefan Manasia: „ai grijă la secretarele cu ten gras,/ la șefi cu picior/ de iac tibetan// cât te invidiez dintr-o dată
Bonobo, om sucit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3199_a_4524]
-
la orientarea din anii ’50, la sloganuri care-i merseseră cândva la inimă. Tezele ne întorceau astfel la „spiritul patriotic, revoluționar”, la combaterea „manifestărilor de cosmopolitism”, a „diferitelor mode artistice împrumutate din lumea capitalistă”, la respingerea misticismului, a idealismului, a estetismului, toate prevăzute într-un document oficial, într-o tablă de legi care nu admitea scutiri sau abateri. Apariția intempestivă a Tezelor din iulie a stârnit contrariere și nu doar atât. Toți se întrebau: ce se urmărește? Revenirea la practicile detestabile
Recitind Imposibila Întoarcere by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5961_a_7286]
-
covoare pe podea și pe pereți, icoane de colecție și picturi contemporane pe sticlă. Ești cuprins de o emoție puternică care se naște din acest contrast între înăuntru și afară; absența de repere tulbură și încântă. Pentru că acest loc de estetism intim este suspendat și plutește într-un spațiu precar. Unde este adevărul acestui oraș? În fidelitatea față de aceste decoruri vechi inspirate din interioarele pline de liniște ale bisericilor bizantine sau în urâțenia indiferentă a acestor construcții rapide, rău terminate și
Privirea celuilalt by Mihai Sorin Rădulescu () [Corola-journal/Journalistic/13271_a_14596]
-
societății să se piardă printre cuvinte. Și decît o critică sociologică, în stare a decela paradoxul cu pricina, mai suportabilă era una care îl întreținea cu dibăcie. Nimic nu putea fi mai străin de politica culturală a partidului comunist decît estetismul. Și estetismul caracterizează prima literatura adevărată care se naște la începutul deceniului 7. Din acest estetism, critica, la rîndul ei, a făcut o politică. Și a cîștigat, pe multe planuri, războiul cu politica partidului. Sînt, firește, și alți factori, ca
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
se piardă printre cuvinte. Și decît o critică sociologică, în stare a decela paradoxul cu pricina, mai suportabilă era una care îl întreținea cu dibăcie. Nimic nu putea fi mai străin de politica culturală a partidului comunist decît estetismul. Și estetismul caracterizează prima literatura adevărată care se naște la începutul deceniului 7. Din acest estetism, critica, la rîndul ei, a făcut o politică. Și a cîștigat, pe multe planuri, războiul cu politica partidului. Sînt, firește, și alți factori, ca și unele
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
cu pricina, mai suportabilă era una care îl întreținea cu dibăcie. Nimic nu putea fi mai străin de politica culturală a partidului comunist decît estetismul. Și estetismul caracterizează prima literatura adevărată care se naște la începutul deceniului 7. Din acest estetism, critica, la rîndul ei, a făcut o politică. Și a cîștigat, pe multe planuri, războiul cu politica partidului. Sînt, firește, și alți factori, ca și unele imponderabile, care ar merita să fie luați în discuție dacă vrem să înțelegem ce
Estetică și politică by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16639_a_17964]
-
sunt expresii ale spiritului burghez, preluate la modul decadent de modernismul lovinescian, "ilustrând descompunerea artei și literaturii burgheze". Scriitorii exilați (Mircea Eliade, de pildă) nu sunt pomeniți. Modernismul occidentalizant e oaia neagră a epocii proletcultiste, acuzat de cosmopolitism, formalism, evazionism, estetism, ermetism, decadentism, inaccesibilitate, spirit burghez, adică îndepărtare de popor. Pe măsura apropierii de actualitate, criteriul ideologic, al participării literaturii la construcția socialistă, e decisiv, fiind frecvent invocat. Literatura trebuie să ilustreze spiritul revoluționar al proletariatului, să mobilizeze, să participe la
Canonul literar proletcultist (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8236_a_9561]
-
capitol privind " Vânătoarea de vrăjitoare", mai exact cu asanarea terenului de "fasciști", "legionari", "trădători", "mistici", "reacționari" etc., cel de față, Reeducare și prigoană, înfățișează pe larg ofensiva politrucilor dogmatici împotriva "decadentismului" (modernismului), a poeziei "evazioniste" a "turnului de fildeș", a estetismului și în genere a artei "descompuse" burgheze, "intrate în putrefacție". Cam acesta era limbajul (primitiv) al tinerilor critici ideologi marxist-leniniști, formați la școala stalinistului A. A. Jdanov. Ca să promoveze o literatură nouă, realist-socialistă, în fond mistificatoare și propagandistică, era nevoie
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
tot în ianuarie 1948, și retipărit apoi în volumașul Critica criticii. Autorul, frate bun întru proletcultism și acțiune demolatoare cu Sorin Toma, demonstrează fuga profesorului de materialismul dialectic și istoric și "căderea în idealismul retrograd", folosind "metoda metafizică". Adept al "estetismului maiorescian", fostul director al ziarelor Tribuna poporului, Lumea, Națiunea, toate servind noul regim, ar fi avut o concepție filosofică și estetică "dăunătoare". Cu atâtea păcate ideologice, el nu mai era demn să fie profesor la Facultatea de Litere din București
Literatura română și comunismul (II) by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Imaginative/10314_a_11639]
-
de oglinzi înșelător să pună în circuit o literatură cu puține și neglijabile resturi partinice.” Cu aceste “victorii de etapă”, obținute în condiții de război ideologic, cu tactice învăluiri ale potentaților, retrageri silite de directive, sau incursiuni temerare, cu steagul estetismului sus, generația primă a „Stelei“ se poate mândri pe bună dreptate. Redactori la revistă au fost, în anii ’70, ’80, Virgil Nistor, Aurel Sorobetea, Mircea Ghițulescu, Constantin Cubleșan, generații diferite, peocupări diverse, temperamente și crezuri estetice complementare, armonizate în funcție de cerințele
Semicentenarul unei reviste - La „Steaua“ care a răsărit by Adrian Popescu () [Corola-journal/Imaginative/13044_a_14369]
-
așa cum s-a constatat (cu ușurință), lirismul Angelei Furtună e dezinhibat, impetuos, marcat de-o forță interioară caracteristică, în aceeași măsură am putut observa că funcționează precum o frînă, precum un antidot al propriei sale materii. Intră în joc un estetism extrem de elaborat precum un năvod ce ar prinde o vietate marină agitată, gata a-l sfîșia. Rădăcina biologică a acestui flux energetic deturnat pe orbita osîrdiei convenționale e de altminteri acut conștientizată: "eu sînt doar o particulă a estetosferei și
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
care a apărut această carte trebuie să dea de gândit. Încheiată de autor în 1978, propusă spre editare în prima parte a deceniului trecut (cu o prefață de Dan C. Mihăilescu, refăcută acum), respinsă probabil de cenzură din motive de estetism exacerbat, ar fi fost firesc să fie recuperată imediat după '90. Ea a fost însă tipărită abia acum, cu o nouă și cu o atât de semnificativă nouă întârziere. De data aceasta, pare să fi funcționat cenzura economică. Dar și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Ură față de multinaționale și de salariile patronilor „vinovați“ de performanță și, deci, de acumulare. Furie asasină pe Wall Street, moarte celor doi sau doișpe la sută care dețin trei sferturi din averea Franței, jos luxul, rafi na mentul, „cultismul“ și estetismul. Vivat insignele cu Guevara, Cas tro, Mao, Chavez, șepcile și bărbuțele leni niste, vivat incendierea mașinilor în parcările pariziene, vivat devastatorul huliganism londonez, manifestațiile comuniste italiene, marșurile „indignaților“ Spaniei și Portugaliei. Vivat spume gația antieuropeană a narcisis mului grecesc, irespon
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
dispoziție vitală, stenică. Sînt autori la care mecanismele temperamentale funcționează în direcția unui compromis, "rotunjind" (restaurînd) condiția umană pe ambele ei versante, cel declinant prin criza conștiinței și cel ascensional prin instinctua-litatea care cîteodată își găsește un drum sofisticat grație estetismului. În această situație se află și Radu Voinescu, criticul avizat, cunoscut în speță din coloanele revistei "Luceafărul", pe care-l comentăm acum ca autor al volumului de versuri intitulat Hierofantul. Hierofant, firește, al poeziei, d-sa pleacă de la simțămîntul unui
Barocul damnării by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14797_a_16122]