2,349 matches
-
ochii stăpânirii. El nu avea a se teme de nimic. Și totuși, luat de val, nici măcar nu oprise prin satele prin care trecuse. Zorul îi făcuseră să nu vândă nimic din marfa aflată în căruțe. Ghicitoarele sau fetele ce-și etalau de regulă bidinelele cu câteva fire de păr de porc, muiate din belșug în smoală, nu coborâră din căruțe ca să poată să adune ceva de-ale gurii. Întreaga provizie a fiecărui sălaș se rezuma la câteva străchini de fasole, o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
paralelă cu a noastră, Într-a 11 B,”la agro”, cum le spuneam celor de la mecanică agricolă. Unii sunt convins o iubeau În taină, alții Încercau să se facă remarcați cum credeau ei mai bine, Îmbrăcând maieuri mulate pe corp, etalându-și bicepșii și tricepșii. Îi trimiteau pe ascuns bomboane, flori ori poeme copiate stângaci de prin cărți, o invitau la plimbare În parc, la teatru ori la film, copleșind-o cu valuri de complimente. Ba chiar se mai și băteau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
privească pe celălalt, erau niște străini fără istorie sau identitate, genul de oameni cu care te întâlnești o dată în viață și atunci în locuri total neinteresante - pe scara rulantă sau în metrou -, când nu poți face nimic pentru a-ți etala calitățile tale de individ al acestui secol atât de modern. Fiecare mișcare a vecinului putea fi anticipată, de pildă bătrânul din colțul din dreapta își dregea glasul în timp ce privea cu coada ochiului sânii plăcut formați ai secretarei roșcate. Aceasta rămăsese cu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Fără să i se dea dreptul la nici o explicație sau implorare, Vladimir fu scos cu forța din apartament, obligat să se urce în mașină și dus la secție. Aici urmară alte interogatorii din ce în ce mai dure. Diferiți indivizi se perindară prin fața lui, etalându-și gradele și metodele de a-l face să mărturisească. I se dădu voie să fumeze și să folosească toaleta personalului, în schimb nu i se oferi nimic de mâncare, iar de băut, doar un pahar cu apă. La început
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ai fi zis că-i ardelean, nu moldovean, avea și tot soiul de habitudini câtă eleganță a expresiei! de natură epicureică. Când porneai atacul, firește că voiai să vezi dacă ai calculat cât mai aproape de adevăr cărțile mortului. Tom le etala și așteptai să vezi răspunsul. Ei bine, exact atunci bestia asta își turna tacticos bere în pahar, încetișor, încetișor, să nu facă spumă prea multă și ronțăia meditativ o alună, două, de simțeai că înnebunești, nu alta. Dacă-l ironizai
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
culmea !) chiar aici, în acest apartament. Încerca să se lase pătruns prin toți porii, de atmosfera acea caldă, pe care numai Karin-tante știa s-o înfiripe. Știa să cucerească interlocutorul prin felul ei de a nara și de a și etala ideile. În tot răul și un bine. Pila funcționă în sensul că găsise, nu un post de profesor, cum era și firesc în toiul anului școlar, ci un post de pedagog suplinitor pe vreo două luni exact la școala la
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Dumitru Avakian Nu cred că exagerez observând că Bruxelles, Capitala regatului Belgiei, apare astăzi drept o imagine-vitrină a Europei Unite. Atât în plan instituțional, cât și în cel cultural artistic. Este o metropolă relativ mică ce etalează astăzi un potențial important. Dat fiind cumulul actual al instituțiilor comunitare, dată fiind vocația locului, aceea de mare intersecție privind circulația valorilor. De tot felul. Culturale, artistice, economice. Dată fiind nașterea și dinamica conceptelor politice, diplomatice. Date fiind abordările și
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
și umanistul Da Vinci. Aflată sub înaltul patronaj al M.S. Regele Albert II, expoziția este închinată aniversării a 50 de ani petrecuți de la momentul semnării Tratatului de la Roma, piatra de temelie a actualei U. E. Muzeele Regale de Artă ale Belgiei etalează o expoziție cu totul inedită intitulată "Rubens - Atelierul geniului", un spațiu ce investighează de o manieră cvasiexhaustivă, plenară, personalitatea acestui artist ce marchează epoca de sfârșit a Renașterii din arta flamandă, perioada de consistență a Barocului vest-european. Atelierul artistului, colaboratorii
Bruxelles - o vitrină a capitalei europene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9190_a_10515]
-
la fel. De parcă singurul scop al vieții lor era să ajungă Într o țară din Occident. CÎnd se vedeau ajunși acolo, uitau de clasa muncitoare, de idealurile pentru care fuseseră pregătiți, iar Întreaga activitate politico-ideologică se dovedea neputincioasă În fața mărfurilor etalate În vitrinele magazinelor de lux. Fiindcă sunt niște materialiști, lipsiți de ideal. Vor numai bani și nimic altceva. Am observat același lucru și la unii din tovarășii care mă Însoțeau În vizitele efectuate În străinătate. Văzîndu-i cum le sticlesc ochii
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
dăduseră foc; erau nemulțumiți fiindcă primiseră prea puțini bani. Printre cei care așteptau să intre În clădirea Parlamentului, am remarcat o blondă cam plinuță, cu ochii mari și apoși, sub patruzeci de ani. Îmbrăcată Într-o blană de nurcă și etalînd cam multe ghiuluri la ambele mîini, părea tipul de femeie cu spirit practic, eventual implicată În afaceri, și care știe bine ce vrea. Din cînd În cînd se trăgea mai deoparte și Își aprindea o țigară. Mi-am aprins și
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
iepure. Mașinile erau două Rolls-uri rablagite luate cu japca de comuniști din garajul Palatului, care abia mai pufăiau, lăsîndu-ți impresia că dintr-o clipă în alta o să cadă grămadă într-un morman de fiare vechi. Supape, arbori, bujii, vibrochene, își etalează taximetristul cunoștințele de mecanică, forjate în timpul războiului, fără revizii și alte alea, vremuri nasoale. Surpriza mare a fost, continuă Roja, cînd din ele au coborît patru haidamaci cît toate zilele, în paltoane de piele, tunși, rași și frezați la fel
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ușile metroului, la suprafață stăpânesc cimitirele, bisericile, au ocupat trotuare Întregi, au ocupat bolile mizeriei, scări de bloc, subsoluri, autobuze, tramvaie, păzesc coșurile de gunoi, și sticlele de spirt, nasc și mor, mor și se nasc. Bocesc, se roagă, Își etalează defectele fizice suferințele, dar câteodată, e drept foarte rar, se Întâmplă, ca În cazul lui Antoniu și al fetei, ca așteptarea interiorizată să ia locul zvârcolililor și al vaietelor. Când a Început să cerșească, Antoniu se gândea că Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
plânsete, strigăte se fac auzite În permanență, acoperind până și șuieratul puternic al trenurilor. Se decupează cu claritate un fond sonor, ca o muzică dodecafonică, interpretată de coardele vocale ale unor ființe de pe altă planetă. Noi brazde de gunoaie Își etalează semeț Înflorirea, și, mai lipsește foarte puțin, ca deasupra celor două rulote să fie arborate drapelele mizeriei și promiscuității depline, pentru a ști odată pentru totdeauna, că ghetoul este o republică cu dezvoltare spectaculoasă, și cu legi bine definite. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
E convins, că bătrânul cloșard Îl urmărește cu privirea, de acolo, dintre Îngerașii neîntinați. Tocmai a traversat bulevardul Iuliu Maniu, și s-a oprit În fața unui chioșc de ziare, timp În care citește câteva titluri de-o șchioapă, de pe cotidianele etalate comercial. Zgomotul tramvaielor și claxoanele mașinilor, Îl amețesc. Se simte, ca după o lungă boală, și n-a mâncat mai nimic de vreo câteva zile. Are În buzunarul paltonului, adresa unei edituri, copiată dintr-un ziar. În urmă cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
ca un jeleu invizibil, iar muncitorii de la construcții nu păreau preocupați de starea mea. Bronzați ca niște greci, râdeau și strigau, perfect conștienți că joacă teatru În fața unor spectatori În pauza de prânz. Cei mai mulți erau la bustul gol; unii Își etalau tatuajele care arătau ca niște boli de piele exotice. Un muncitor tocmai ieșea din pivniță, cărând găleți pline cu mortar. Mergea cu pași fermi, dar afectați, ca de marionetă, cu brațele alungite și gâtul Înțepenit, dat pe spate. Pe pieptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Își scrisese cândva dizertația despre tatuaje, dintr-o perspectivă „socio-biologică“. În aceasta, Karp susținea că nu execuția tatuajului, ci modelul ales era cel care trăda clasa socială la care aparținea persoana respectivă. În partea superioară a afișului un piept scobit etala un cuplu asemănător cu cel pe care tocmai am avut prilejul să-l văd. Lângă el, un antebraț acoperit cu păr blond și des dezvăluia o siluetă culcată pe o parte, cu mâinile sub cap și picioarele desfăcute generos. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
plutind În aer. După părerea Dorei, era simplu să te gândești că femeia Își invita prietenii sau dușmanii să descopere gaura În care șoricelul mititel se grăbea să se ascundă de urmăritorul său fioros. Cât despre ea, nu avea de etalat nici un tatuaj. „De ce să-mi poluez trupul?“ a ripostat vinerea trecută, când stăteam În fața oglinzii șifonierului ei. Amintindu-mi de ceva ce am auzit, mă Întrebam dacă femeile chiar considerau bărbații tatuați ca având „clasă“. Dora mă ajuta să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
răsplăteau îndrăzneala și capacitatea de concentrare a fetei, cu tot răpăitul grav bum-bum-bum al tobei noastre mari și cu toate temerile și țipetele înfricoșate ce răsunau atunci când sânii ei adorabili păreau gata-gata să ia foc - cu toată admirația și îngrijorarea etalate cu atâta sinceritate, cred că ai noștri o priveau cu o oarecare detașare comică, izvorâtă din convingerea că exact ăsta-i genul de talent pe care din capul locului numai un goi s-ar fi putut gândi să-l cultive
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu un tip fardat, pe nume Sheldon. — Of, futu-i, Shelly, sunt prietenii tăi, n-ai decât să facu tu lipia cu usturoi. Mamă, micuții tăi gentlemeni au crescut de-acum mari și stau întinși pe prosoape de plajă albăstrii, etalându-și narcisismul furios. Și, oi Got, mă pomenesc strigat de unul dintr-ăștia: — Alex? Alexandru cel Mare? Ia zi, dragule, n-ai văzut unde mi-am pus tarhonul? Poftim, mamă, iată-ți micul gentleman sărutându-se pe buze cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
considerase cândva că nu-i va Întâlni decât din cealaltă parte a baloților de mătase și a stivelor de hârtie igienică. Marile doamne care-l invitau la seratele lor literare erau Încântate de expresiile lui colorate. Ce farmec avea să etalezi un romancier care se trăgea dintr-o familie de prăvăliași dacă acesta nu aducea cu sine vagile rămășițe ale provenienței sale, ceva din izul de tejghea? Domnul Stein Îi aruncă o privire. — Cred că n-ar strica, Îi spuse el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
Îmi făceam griji pentru Marci. Starea ei de spirit era foarte exaltată, plină de elan, dar părea forțată. În mod sigur Îi era dor de Christopher... —Nu că Îți place culoarea asta ca vanilia a jachetei de schi? zise Marci, etalând o ținută vestimentară de schi superbă, pe care o cumpărase de la Jet Set În St. Moritz. Marci strânse Între degete jacheta. E atât de plăcută... uite, are o steluță roșie pe guler, În stilul caracteristic pentru Jet Set, și pantaloni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
atunci de ce Sophia i-a spus lui Marci că Hunter Îi dăduse colierul? am protestat eu. —Deoarece Sophia Îl voia pe Hunter pentru ea Însăși, scumpo, zise Milton. Voia ca tu să crezi că acel colier era pentru ea și, etalându-și-l pe al ei prin fața ta, a obținut exact ce dorea - haos. Nu e de mare ajutor nici faptul că Marci e așa o răspândacă. Sophia a manevrat-o cum a vrut. Și cum rămâne cu Christopher? am Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
dați seama, dragii mei, are impresia că e de ajuns să spună cuvîntul partid că-i și sînt deschise toate porțile face femeia un gest deznădăjduit. Vreți să-l dau eu afară? s-a oferit tînărul asistent, gata să-și etaleze condiția fizică. A, nu! a intervenit femeia, temîndu-se de scandal. Vreau să văd pînă unde merge insolența clasei noastre muncitoare a șoptit spre cei doi -, apoi îl dau singură de urechi afară și vin la Operă. Sper să ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
M-ar fi uitat, cred. O aventură și atît, ceva aducînd mai degrabă a viol. "Mamă, ți-l prezint pe domnul Teofănescu." Era înalt, frumos, manierat..., l-am zărit cu coada ochiului. Păcat că nu l-au lăsat să-și etaleze mușchii! Trebuie să-l fi iubit mult Maria, cred că-l mai iubește și acum. Iar maică-sa mă ocolește (nu cred că mă urăște cu patimă) pentru o declarație ce nu-mi aparține. Dac-aș ști că Maria se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
la birou și-și plimbă îndelung privirea peste sticla groasă, sub care stau tot felul de imagini ale unor femei ce te fac să crezi că viața e un paradis continuu. Sfîrșește prin a da un bobîrnac uneia ce-și etalează piciorul gol de la genunchi în sus, pînă spre șold, un picior frumos, superb chiar, ca al Măriei Săteanu; o femeie cu un zîmbet dulceag, de peltea, căreia, cu un ceas mai devreme, i-a dat un bobîrnac și Theodor Săteanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]