878 matches
-
și prin prestigiul colaboratorilor, una dintre cele mai importante reviste românești din exil. Înrudită structural cu celelalte publicații din Paris care au precedat-o („Luceafărul”, „Caete de dor”, „Ființa românească”), au apărut simultan sau au fost editate și mai târziu („Ethos”), L. realizează o mai profundă cercetare a fenomenului literar românesc contemporan. Fără un articol-program propriu-zis, intențiile și atitudinea revistei se relevă totuși de la primul număr: L. tinde să reprezinte, într-o formă sau alta, întreaga mișcare literară românească, să fie
LIMITE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287817_a_289146]
-
Alexandru Sever, „Puterea”, VR, 1964, 11; Teodor Vârgolici, „Viitorul al doilea”, GL, 1964, 5; Dumitru Solomon, „Puterea”, LCF, 1964, 13; Valeriu Cristea, Personaj și biografie, RL, 1976, 20; Dumitru Micu, Două romane, CNT, 1976, 31; Valentin F. Mihăescu, Eros și ethos, LCF, 1978, 5; Valentin Tașcu, Teoria „petelor de necompromis”, ST, 1978, 2; Laurențiu Ulici, Teatrul tezei morale, CNT, 1979, 25; Constantin Cubleșan, Atitudinea morală ca act politic, TR, 1979, 51; Alex. Ștefănescu, Un roman al aducerii-aminte, RL, 1980, 4; Costin
LEU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287791_a_289120]
-
București, 1963-1964, Știința logicii, București, 1966, Prelegeri de estetică, I-II, București, 1966, Studii filosofice, București, 1967, Prelegeri de filosofie a religiei, pref. trad., București, 1969. Repere bibliografice: N. Bagdasar, Istoria filosofiei românești, București, 1940, 219-228; Athanase Joja, Logos și ethos, București, 1967, 261-264; N. Tertulian, Misiunea unei generații, RL, 1978, 20; Vaida, Mitologii, 204-207; D.D. Roșca în filosofia românească. Studii, coordonator Tudor Cătineanu, pref. Dumitru Ghișe, Cluj-Napoca, 1979; Cotruș, Meditații, 502-506; Tudor Cătineanu, Structura unei sinteze filosofice, I-II, Cluj-Napoca
ROSCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289368_a_290697]
-
1971. În 1980 i se acordă Premiul special al Uniunii Scriitorilor pentru întreaga activitate. Primul articol îi apare în 1923, în „Lumea universitară”. Ulterior colaborează la numeroase publicații, printre care „Națiunea”, „Societatea de mâine”, „Revista de psihologie”, „Revista de filosofie”, „Ethos”, „Țara nouă”, „Revue d’esthétique”, „Lenau-Forum”, „Zeitschrift für Kulturaustausch”, „Südosteuropa Mitteilungen”, „Steaua”, „Tribuna”, „România literară”, „Luceafărul”, „Contemporanul”, „Viața românească” ș.a. După un debut legat de preocupări în domeniul psihologiei, R. se orientează definitiv către cercetările de estetică și teorie literară
RUSU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289410_a_290739]
-
se transcriu în norme și atitudini, iar atitudinile se specifică și exprimă în opinii. De remarcat că acest model are un corespondent la nivel sociocultural: în fiecare societate și cultură - și cu deosebire în societățile moderne și complexe - funcționează un ethos, un nucleu axiologic fundamental (valori de bază), o mentalitate (un sistem de norme, crezuri, atitudini), clădită pe acel nucleu, și o opinie publică (reacții mai mult sau mai puțin consensuale la diferite evenimente, situații, personalități marcante). Atât la nivel individual
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
Colaborează, de asemenea, la revista „East Europe” din Statele Unite. Redactează capitolul despre dramaturgia românească din volumul L’Histoire du spectacle, în seria „Encyclopédies de la Pléïade” (1965). Revistele românești din exil o numără printre colaboratorii consecvenți („Luceafărul”, „Limite”, „Caete de dor”, „Ethos”, „Cuvântul românesc”, „Ființa românească”, „Dialog”, „Agora”, „Lumea liberă”, „Contrapunct” ș.a.). A mai semnat I. Cristu, Ina Cristu. În 1978 Editura Limite din Madrid îi tipărește cronicile radiofonice difuzate între 1962 și 1971, cu titlul Unde scurte. Ca traducătoare mai publică
LOVINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287853_a_289182]
-
înființat de profesorul Arnold Bergsträsser. E prezent în periodice precum „Punta Europa” din Madrid și „Arena” din Londra, trimite versuri și eseuri la reviste ale exilului românesc - „Luceafărul”, „Înșir’te mărgărite”, „Caete de dor”, „Destin”, „Revista scriitorilor români”, „Prodromos”, „Limite”, „Ethos” ș.a. Figurează cu douăsprezece poeme în antologia Poezia românească nouă (1956), întocmită de Vintilă Horia. În 1988 i se va acorda Premiul pentru literatură al Academiei Româno-Americane de Arte și Științe. Apariție dintre cele mai reprezentative pentru momentul primului impact
STAMATU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289850_a_291179]
-
valorile morale pe care Eul le acceptă sau le refuză, precum și de ordin spiritual, metafizic. Prin această caracteristică, Psihologia Morală se configurează ca o disciplină particulară În domeniul discursului epistemologic, referitor la viața sufletească a persoanei umane. 1 PSYCHE ȘI ETHOS (NATURA MORALĂ A PERSOANEI UMANEĂ De la om la persoană Obiectul psihologiei este omul. Ființa gânditoare și conștientă, capabilă de acte ca forme de manifestare ale voinței sale, cu reacții și conduite specifice la care participă În totalitate, atât cu trupul
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
N. Paulescu, Traité de physiologieă. Aceasta face ca În cazul Persoanei, tot ceea ce „este” să nu poată fi decât o „singură dată”. În felul acesta fiecare Persoană este unică și irepetibilă. Faptul de a fi unic se justifică printr-un ethos, acea ființă morală care atribuie Persoanei o valoare individuală, făcând prin aceasta ca ea să aibă caracter de unicitate. A viețui reprezintă faptul de „a trăi” al Persoanei, prin trupul carnal; a exista reprezintă faptul de „a fi ca subiect
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Normele morale contribuie la formarea personalității unui individ, În principal prin influențarea/modelarea Eului personal al acestuia. Prin educație, valorile și normele morale sunt interiorizate de persoană, care se formează conform cu ele. Rezultatul este caracterul. Referitor la acesta, Heraclit spunea: Ethos anthropo daimon, Întărind astfel afirmația socratică prin recunoașterea faptului că „daimonionul” interior al omului, cel care-l mobilizează, este caracterul acestuia. Ca și sentimentele morale, ideile morale se formează și se desăvârșesc pe niște structuri interioare ale persoanei umane. Sunt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de dincolo”, CRC, 1974, 37; Val Condurache, Miniaturi, CL, 1975, 1; Constantin Blănaru, Prozatori suceveni, CRC, 1976, 45; [George Sidorovici], CRC, 1976, 52 (semnează Al. Călinescu, Cătălin Ciolca, Grigore Ilisei); Popa, Dicț. lit. (1977), 505; Mihail Iordache, Un reprezentant al ethosului românesc, „Pagini bucovinene”, 1982, decembrie; Satco-Pânzar, Dicționar, 207-208; Popa, Ist. lit., II, 807; Ion Murgeanu, Opera omnia. Am cunoscut pe..., „Cetatea literară”, 2002, august. C. Dt.
SIDOROVICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289666_a_290995]
-
în 1913, la „Arhiva”, cu studiul Spre ideal (Importanța învățământului clasic). E prezent cu versuri, note, studii, cugetări, traduceri în „Glasul țării”, „Orpheus”, „Revista clasică”, „Luminătorul”, „Convorbiri literare”, „Revista Fundațiilor Regale”, „Viața Basarabiei”, „Însemnări ieșene”, „Cuget moldovenesc”, „Cetatea Moldovei”, „Camenae”, „Ethos”, „Analele științifice ale Universității din Iași”, „Anuar de lingvistică și istorie literară”. Povestea lui Nala, un episod din Mahabharata tradus din sanscrită, a fost distins în 1937 cu un premiu al Academiei Române. Multe lucrări i-au rămas în manuscris. După
SIMENSCHY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289677_a_291006]
-
Ea este o atitudine protectoare față de om și de viața acestuia. Atitudinea de îngrijire se va dezvolta în două direcții de acțiune practică. Pe de o parte, se va urmări cultivarea și formarea omului ca ființă socială și morală, în conformitate cu ethosul (valorile morale), iar pe de altă parte, se va urmări cultivarea și ocrotirea omului ca ființă purtătoare de viață, în conformitate cu nevoile biosului (valorile biologice). Să analizăm în continuare aceste aspecte (vezi schema de mai jos). p. 31. cap. 29 Sistemul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
ca ființă purtătoare de viață, în conformitate cu nevoile biosului (valorile biologice). Să analizăm în continuare aceste aspecte (vezi schema de mai jos). p. 31. cap. 29 Sistemul de valori privind omul și viața Îngrijirea omului (atitudine protectoare față de om și viață) ETHOS (valoarea morală a omului) Educația (formarea omului) Paideea BIOS (valoarea omului ca ființă și ca viață) Medicina (îngrijirea omului și a vieții) Medicina preventivă Profilaxia (sănătatea) Medicina curativă Therapeia (boala) Persoana umană 2) Îngrijirea omului și a vieții Am stabilit
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
și a vieții) Medicina preventivă Profilaxia (sănătatea) Medicina curativă Therapeia (boala) Persoana umană 2) Îngrijirea omului și a vieții Am stabilit că acțiunea de îngrijire este o atitudine protectoare față de om și de viață, care se desfășoară în două direcții: ethosul și biosul uman. Ethosul reprezintă o acțiune complexă de îngrijire a omului, care începe din momentul nașterii sale și urmărește formarea acestuia ca persoană morală în conformitate cu un anumit sistem de valori care, la momentul istoric dat, reprezintă pentru societate „virtuțile
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
preventivă Profilaxia (sănătatea) Medicina curativă Therapeia (boala) Persoana umană 2) Îngrijirea omului și a vieții Am stabilit că acțiunea de îngrijire este o atitudine protectoare față de om și de viață, care se desfășoară în două direcții: ethosul și biosul uman. Ethosul reprezintă o acțiune complexă de îngrijire a omului, care începe din momentul nașterii sale și urmărește formarea acestuia ca persoană morală în conformitate cu un anumit sistem de valori care, la momentul istoric dat, reprezintă pentru societate „virtuțile” ce fac ca omul
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
de valori care, la momentul istoric dat, reprezintă pentru societate „virtuțile” ce fac ca omul să fie demn de sine, în raporturile sale cu ceilalți, și care, dând un sens înalt vieții, fac ca aceasta să merite să fie trăită. Ethosul organizează viața și-i atribuie un sens în raport cu nevoile primare și aspirațiile secundare, spirituale, ale omului, făcând din ea teatrul împlinirilor și al desfășurării de sine a umanului. Îngrijirea morală a omului, educația acestuia, are ca scop formarea omului, mai
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
pe sfârcurile singurătății,/ către pierduta cale a Domnului,/ la înălțimea morții și a somnului./ Fără amintiri, fără gânduri, fără plângeri” (Anahoree). Totuși, în ultima sa scriere în versuri, Hrisovul clipelor („o parabolă în ton de baladă”, publicată întâi în revista „Ethos”, Paris, 1975), poetul mistic, halucinat și cețos, aproape unic în literatura română, revine la reveriile medievale, imaginând o stranie întâmplare tragică la o curte voievodală, ca o ilustrare a certitudinii că moartea este suprema realitate. T. a scris și proză
TUDOR-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290284_a_291613]
-
Ovidiu Papadima, „Urcuș”, G, 1937, 3; G. Călinescu, „Urcuș”, ALA, 1937, 862; Cioculescu, Aspecte, 147-149; Lovinescu, Ist. lit. rom. cont., 94-95; Munteanu, Panorama, 123-126; Streinu, Pagini, II, 32-49, III, 193-233; Vrabie, Gândirismul, 155-157, 200-203, 218-226, 300-301; Alexandru Busuioceanu, Poeții „Gândirii”, „Ethos”, 1941, 1; Călinescu, Ist. lit. (1941), 797-800, Ist. lit (1982), 881-884; Virgil Carianopol, Cu poetul V. Voiculescu (interviu), RL, 1970, 31; [V. Voiculescu], G, 1943, 7 (semnează Nichifor Crainic, Ion Pillat, N. I. Herescu, Ovidiu Papadima, Pan M. Vizirescu ș.a.); Pillat
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
lotul „criminalilor de război”. La proces, în favoarea lui depun mărturie D. Gusti, Vasile Băncilă, Anton Dumitriu, N. Georgescu-Roegen. La ultima înfățișare (15 ianuarie 1948) se apără timp de patru ore cu un discurs extraordinar (Ultimul cuvânt), publicat integral de revista „Ethos” de la Paris, în 1983. Închis la Aiud, moare la patruzeci și opt de ani. Se povestește că protejase cu trupul lui, pentru a-l salva, un coleg de celulă grav bolnav. Înainte de a se stinge, ar fi spus: „Să nu
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
de școală”. Sunt și alte deosebiri față de tinerii filosofi din anii ’30. Emil Cioran crede, de pildă, în Schimbarea la față a României că ortodoxia și țăranii cu miturile și morala lor mioritică reprezintă o povară pentru România și pentru „ethosul eroic” pe care vrea să îl impună acestor latini de răsărit inerți, vegetativi, resemnați în nenorocul lor istoric. V. pornește de la ideea (Prolegomene sociologice la satul românesc) că există două Românii, una profundă, eternă, creatoare, stabilizatoare (România rurală), alta impură
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
1991. Repere bibliografice: Călinescu, Cronici, I, 246-256; G. Călinescu, Marele profet, VR, 1933, 10; Belu Zilber, Feciorii lui Nae sau Tânăra generație, „Șantier”, 1934, 12; Călinescu, Ist. lit. (1941), 802, Ist. lit. (1982), 886; E.M. Cioran, Lettre sur Mircea Vulcănescu, „Ethos” (Paris), 1973, caiet I; Vasile Vetișanu, Cuvânt necesar despre Mircea Vulcănescu, VR, 1982, 10; Eugen Simion, Un punct de vedere despre specificul nostru, CC, 1983, 1-2; Constantin Noica, O amintire despre Mircea Vulcănescu, „Almanahul literar”, 1983; Vasile Vetișanu, Mircea Vulcănescu
VULCANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
Pompidou, Valéry Giscard d’Estaing și François Mitterand, S. a revenit în România, însoțindu-l pe Charles de Gaulle în vizita oficială din 14-18 mai 1968. Colaborează cu poezii, proză, medalioane și cronici literare la reviste românești din exil: „Limite”, „Ethos”, „Ființa românească”, „Revista scriitorilor români”, „România”, „Cuvântul românesc”, „Mele”, „Contrapunct”, „Dialog”, „Lupta” ș.a. Publică versuri în limba franceză la „Revue de Belles-Lettres” (Geneva), „Cahiers de l’Est”, „Création” și „Polyphonies”, iar eseuri și cronici literare în „Journal de Genève”, „Esprit
STOLOJAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289963_a_291292]
-
duble față de cele ale unei gospodării de salariați, o diferență care nu impresionează), dar nu a fost în stare să creeze o clasă de capitaliști. Ceea ce le lipsea acestor oameni, cel puțin o parte dintre ei fiind, probabil, purtători ai ethosului capitalist (Sandu, 1996, 1999), era tocmai capitalul. Către jumătatea primului deceniu al tranziției, România crease o economie de piață, dar nu una capitalistă. Aproape 40% din populația ocupată a societății românești lucra în agricultură, în sistem privat. Cea mai mare
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]
-
postcomunistă era cam tot atât de capitalistă ca și Humuleștii lui Creangă, în care gospodarii locali își exploatau terenurile agricole în regim de proprietate privată, iarna le vindeau negustorilor țesături, oale și lemnărie, iar Ionică a lu’ Ștefan a Petrii avea suficient ethos capitalist ca să vândă o pupăză la târg. Altfel, „noii capitaliști români”, asemenea celui care și-a cheltuit banii pentru a transforma decorurile unui serial american într-o realitate românească, dovedeau un singur lucru: că pot utiliza economia de piață pentru
O nouă provocare: dezvoltarea socială by Cătălin Zamfir [Corola-publishinghouse/Science/2099_a_3424]