1,259 matches
-
Barițiu, un dicționar german-român. Mai multă însemnătate prezintă Gramatica română (1860-1861). În discursuri, disertații (unele reproduse în „Foaie pentru minte, inimă și literatură”), M., membru în comisia filologică transilvăneană, argumentează pe larg romanitatea limbii române, declarându-se pentru o ortografie etimologică. În articolul Purismul în limba română, inserat în „Revista română”, el cere înlăturarea cuvintelor de origine nelatină și înlocuirea lor prin vocabule culese din cărțile vechi sau existente în graiurile românilor din toate provinciile. Bun cunoscător al literaturii bisericești, M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288293_a_289622]
-
se ascunde în spatele cuvintelor. Nici etimologiștii nu au mers prea departe, cu toate că au dezvoltat studii savante pe aceast subiect. A invoca un radical slav (kal-/lut) nu are altă urmare decît mutarea discuției pe alt plan. În multe situații, forma etimologică provoacă dificultăți nedorite, în privința originii și conținutului unui ritual. Soluția convenabilă se arată mult mai simplă: descoperirea ritualului pînă la identificarea de motive, variante și tipologii, cum au procedat folcloriștii de mai tîrziu, de la A. Candrea la Mihai Pop sau
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
literaturii, ci ca lingvist, clasifică metaforele astfel : "Images concretes, saisies par l'imagination, images affectives, saisies par une operation intellectuelle...". Cele trei categorii stabilite de el le-aș numi 1) metafora poetică; 2) metafora rituală ("fixă"); și 3) metafora lingvistică (etimologică sau moartă). 30. În legătură cu justificarea metaforei rituale și a imaginilor de breaslă în stilul lui Milton, vezi C. S. Lewis, Preface to Paradise Lost, Londra, 1942, p. 39 și urm. 31. Vezi Heinz Werner, Die Urspriinge der Metapher, Leipzig, 1919
[Corola-publishinghouse/Science/85060_a_85847]
-
atragere a capitalurilor naționale. De altfel, acest proces s-a manifestat în toate țările ex-comuniste, care se află în tranziție spre economia de piață liberă, între care se înscrie și România. 1.2. Concept, clasificare, funcții 1.2.1. Concept Etimologic, termenul byrsa este de origine greacă, care a condus la noțiuni similare utilizate în diferite țări : la bursa (latina medievală), la bourse (limba franceză), la bolso (limba spaniolă), la borsetta (limba italiană) etc. În limbajul comun, termenul de bursă este
BURSE – ediţia a II-a by Aurel CHIRA, Elena GÎNDU, Benedicta DROBOTĂ, Andy-Felix JITĂREANU () [Corola-publishinghouse/Science/388_a_1103]
-
noțiuni similare utilizate în diferite țări : la bursa (latina medievală), la bourse (limba franceză), la bolso (limba spaniolă), la borsetta (limba italiană) etc. În limbajul comun, termenul de bursă este folosit și ca bursă de studiu, care își are originea etimologică în “săculețul” folosit în Evul Mediu pentru păstrarea banilor. Așa cum s-a arătat, bursa este o piață prin excelență, o instituție specifică economiei concurențiale, privată sau de stat, înființată prin lege și supraveghetă de stat. Referitor la conceptul de bursă
BURSE – ediţia a II-a by Aurel CHIRA, Elena GÎNDU, Benedicta DROBOTĂ, Andy-Felix JITĂREANU () [Corola-publishinghouse/Science/388_a_1103]
-
copaci, o cabană și cel puțin doi iepuri, războiul ar fi putut fi evitat 12. Din păcate, neputând avea loc un arbitraj internațional, cele două republici surori au fost obligate să-și salveze fiecare propria onoare. (Argumente invocate precum dovezile etimologice aduse de savanții din Republica Vandana de Nord ori dovezi reieșind din două cioburi ale unui vas evident de sorginte sudică au rămas fără efecte.) Luptele dintre cele două republici surori s-au terminat cu 243 morți din nord și
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
154 4.10. Numele sfânt. Meșterul Manole și Maria da Maria / 166 4.11. Din nou despre numele sfânt: Incognito la Buchenwald / 173 4.12. Supranume și nume de camuflaj / 176 4.13. Nume și identitate / 186 4.14. Confirmări etimologice ale realității mitice / 191 4.15. Numele - dar al tinereții fără de tinerețe / 197 4.16. Numele arhetipal / 207 4.17. Numele și adevărul lucrurilor / 211 Capitolul 5. Considerații finale / 219 Bibliografie / 233 Abstract / 241 Résumé/ 245 Prefață Mitologiile nominale. O
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
Nuntă în Cer, "Zacharias" din Pe strada Mântuleasa, Anghel D. Pandele din Nouăsprezece trandafiri etc.). Matei Călinescu se oprește asupra numelui recurent din proza lui Eliade, Ileana, și îl analizează în strânsă legătură cu sărbătoarea Sânzienelor. Vorbind despre această ipoteză etimologică, Matei Călinescu 17, interpretează cele două fețe ale sărbătorii ca suprapuse, dar distincte: pe de o parte, cea creștină care marchează nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (derivarea etimologică nesigură din latină, Sanctus Johannis) și cea păgână care o are în vedere
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
și îl analizează în strânsă legătură cu sărbătoarea Sânzienelor. Vorbind despre această ipoteză etimologică, Matei Călinescu 17, interpretează cele două fețe ale sărbătorii ca suprapuse, dar distincte: pe de o parte, cea creștină care marchează nașterea Sfântului Ioan Botezătorul (derivarea etimologică nesigură din latină, Sanctus Johannis) și cea păgână care o are în vedere pe zeița Diana (etimologie considerată incertă, dar sugestivă: Sânziana=Sancta Diana). De asemenea, referindu-se la Noaptea de Sânziene, vedea ca pe un exemplu clar de coincidentia
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
cunoaștere începe de la nume, urcă la definiție, ajunge la imagine, apoi la știință, și prin asemănarea inteligenței cu obiectul atinge natura, ousia obiectului 42. După ce în prima parte susține teza lui Cratylos, căutând în materialitatea cuvintelor esența lucrurilor, furnizând explicații etimologice pentru a susține conformitatea dintre nume și caracterul lucrului, iar în a doua apără teza convenționalistă a lui Hermogenes, Socrate, cel care dirijează dialogul, avansează propria teză, invitându-l pe Cratylos să părăsească numele și să se întoarcă la lucruri
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
ambiguă și un caracter anonim), familia diacritică (sau distinctivă, urmând originea cuvântului - n.m.) (nume care revelează atributele persoanei sau ale locului), familia himerică (nume create în întregime), familia mitologică (nume legate de mitologie), familia biblică (nume legate de Biblie), familia etimologică simplă (nume formate în limba sa de origine), familia etimologică multilingvă (nume care pot aparține la două sau mai multe limbi de origine), familia de identitate națională (indică un loc), familia toponimică, familia paronomastică (demonstrând capacitatea scriitorilor de a crea
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
originea cuvântului - n.m.) (nume care revelează atributele persoanei sau ale locului), familia himerică (nume create în întregime), familia mitologică (nume legate de mitologie), familia biblică (nume legate de Biblie), familia etimologică simplă (nume formate în limba sa de origine), familia etimologică multilingvă (nume care pot aparține la două sau mai multe limbi de origine), familia de identitate națională (indică un loc), familia toponimică, familia paronomastică (demonstrând capacitatea scriitorilor de a crea calambururi), familia istorică (nume care reflectă istoria trecută), familia hagiografică
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
este punctul unde autoarea întâlnește "resemiotizarea poetică a textului, datorită instituirii unui referent al numelui propriu în spațiul textului, prin noi convenții impuse intradiscursiv" (s.a), despre care vorbesc Carmen Vlad și Emma Tămâian. Această motivație de natură estetică, fonetică, etimologică, simbolică, uneori chiar grafică a numelui se dobândește grație faptului că, în text, el nu mai este o "copie a sistemului onomastic din limbă", ci "purtătorul unor semnificații derivate, care vor coincide, măcar parțial, cu semnificația generală a scriiturii"163
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
clasa socială, naționalitatea, sau identifică prin porecle și supranume. Caracterul motivat al onomasemului literar se observă la nivelul semnificării, fiind ales în virtutea împlinirii funcției indicative, aceea de nume al personajului, ca actant literar (natura motivațiilor numelui poate fi stilistică, socială, etimologică, psihologică, istorică sau culturală). În actul de construire a universului ficțional, "onomasemele acționează ca nuclee formative, catalizând forța unei creativități viguroase"166, numele de persoane și cele de locuri funcționează asemeni unor cărămizi. În contrapartidă, sunt "numele inventate" 167, sintagmă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
o însușire a actantului, fie vreo semnificație a operei" (Apostol Bologa, Acvila Baldovin). În ceea ce privește intepretarea numelui propriu din textul literar din perspectiva etimologiei sale, pertinența demersului se justifică prin intenționalitatea operei, "dacă discursul sugerează, din vreo perspectivă anume, necesitatea explorării etimologice"181. De aceea, nu se poate pune semnul egalității între etimologia unui nume și conotațiile lui care reprezintă "fie ceea ce aduce numele din alte contexte, fie ceea ce sugerează contextul în care tocmai se discută. Încărcătura culturală (mitologică, religioasă, istorică etc.
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
revelație primordială, pierdută, regăsită de inițiați și transmisă camuflat, în fabule și mituri, pentru a fi inaccesibilă profanilor; Newton credea că adevăratele secrete se găsesc camuflate în textele ezoterice 69. În elementele marginale se păstrează adevăruri fundamentale: superstiția - în înțelesul etimologic, super stat, "ceea ce stă deasupra", ceea ce rămâne, se păstrează 70. "Uneori etimologiile pot salva un cuvânt restaurându-i sensul inițial", sensul nobil al cuvântului superstiție fiind acela de idee sau de ritual care "rămâne deasupra" istoriei, vreme nu de o
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
gestul arhetipal, menține fără încetare lumea în aceeași clipă aurorală a începuturilor"90). Eliade este un hermeneut al miturilor care descoperă "în adevăratul înțeles al cuvântului "arhaic": arhè-uri, principii, adevăruri primordiale, structuri originare (...) Mentalitatea arhaică (sensul acestui cuvânt fiind cel etimologic: ceea ce ține de un arhè al lucrurilor, adică de principii, de elementar, originar) este placentar nu cu o psihologie, ci cu structurile ontologice. De aici importanța esențială a reîntoarcerii la actul originar, la un arhè al lucrurilor, la un origo
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
elementar, originar) este placentar nu cu o psihologie, ci cu structurile ontologice. De aici importanța esențială a reîntoarcerii la actul originar, la un arhè al lucrurilor, la un origo, pe care am remarcat-o în sfera spiritualității arhaice"91. Traducerea etimologică a arhetipului este de tipar (atât în ordine cronologică, cât și logică) a unor serii de fenomene 92. Termenul de arhetip devenit popular datorită lui Jung, deși folosit în alt sens ("structuri ale inconștientului colectiv") decât cel pe care i-
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
sub fervoarea blândă și cumpătata serenitate care caracterizează toate modurile românești de a fi în lume"9; trimiterea este, după cum afirmă Matei Călinescu, la personajul de basm Ileana Cosânzeana, pe care o relaționează cu sărbătoarea folclorică a Sânzienelor, în derivare etimologică Sancta Diana 10. Numele este recurent în proza scriitorului, iar etimologia lui l-a interesat, se pare, pe savant, de vreme o analizează în volumul al treilea din Istoria sa: numele zeiței Diana a devenit în românește zâna, prin varianta
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
pe savant, de vreme o analizează în volumul al treilea din Istoria sa: numele zeiței Diana a devenit în românește zâna, prin varianta intermediară, dziana; un derivat este zânatec, cu sensul de zăpăcit, nebun, luat de Diana (de zâne). Ipoteza etimologică a lui Eliade se bazează pe importanța cultului Dianei: "Sânzienele, zâne mai degrabă binevoitoare, au împrumutat numele lor importantei sărbători creștine a sfântului Ioan Botezătorul"11. Am considerat necesar apelul la lingviști pentru a lămuri acestă etimologie. Dacă pentru lexemul
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
16; interpretarea din lat. sanctus dies Iohannis este recunoscută și de Al. Graur 17. Despre etimologia cuvântului Sânziană, un singular refăcut după Sânziene, vorbește și Marius Sala, atribuindu-i originea din Sanctus Iohannes (varianta intermediară, Sândziană)18. O altă ipoteză etimologică este cea a lui Vasile Pârvan care preia de la Sextil Pușcariu etimonul Diana pentru Zâna și consideră că Sânziana se revendică din Sancta Diana, fiind "o formă eufonică, analogistică, de ordin secundar" a lui Sânzana, iar închinătorii Dianei - Dianatici, zănatici
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
integrând-o în sfera vieții, într-un anumit sens, sacrificând din nou viața"43. Nunta în cer este o constantă a prozei eliadești (v. La țigănci, Noaptea de Sânziene). Numele lui Barbu (pe care Hasdeu îl considera, printre alte soluții etimologice, ca fiind o creație românească pe baza substantivului barbă; în acest context, trebuie menționat și românescul Bărbat, care continuă cognomenul roman Barbatus, derivat, de asemenea, de la barba 44) Hasnaș a fost interpretat ca bărbatul (Barbu <lat. barbatus = bărbat, cu barbă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
lui Eliade cu privire la acest personaj feminin, văzut ca o întrupare a unui a etern feminin românesc irecognoscibil, duc la ideea unui mit (recreat) al soarelui și lunii, și, de aceea, proiectat în rândul iubirilor imposibile. Interpretarea este susținută la nivel etimologic, analiza structurii antroponimului și a numelui sărbătorii demonstrează prezența aceluiași radical indo-european *swel- (desemnare a soarelui) atât în corpul fonetic al numelui personajului principal, cât și în numele sărbătorii, alăturare regăsită în sintagma Ileana Sânziana (Cosânzeana). 4.2. Litomantul Eliade sau
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
deoarece ele "nu seamănă deloc"), ci vizează latura semnificantă a numelui. Adriana reproduce numele personal latin Hadrianus (fem. Hadriana), la origine un cognomen cu semnificația "de la Hadria", derivat de la toponimul Hadria 84, localitate de unde își are numele marea omonimă. Analiza etimologică a numelui 85 pune numele în legătură cu elementul arhetipal, și, prin aceasta, cu esența dionisiacă a personajului (lucru pe care îl evocă și numele cunoscutului personaj mitologic Ariáne prin jocul lingvistic Adriana/Ariana). Semnificația numelui trebuie căutată și în repetarea obsesivă
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
definite de Eliade ca "două lumi mitologice diferite, antagonice și totuși până la urmă identice" care "se ciocnesc, intră treptat în contact una cu cealaltă, iar lumea birocratică începe să funcționeze în chip fantastic"420 se realizează o sinonimie la nivelul etimologic al numelor personajelor, legitimată de echivalențele între cele două tipuri de reprezentanți aflați în "identități/realități alternative" dintre care cea mai evidentă este Oana-Anca Vogel (despre o logică a simetriilor vorbește Ștefan Borbély punând semnul egalității între grupul de prieteni
[Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]