2,011 matches
-
lungimea unui picior. Carol cel Mare i-a oferit lui Ogier sabia Kurt, arhiepiscopului Turpin Almace, iar Durendal a păstrat-o pentru el. Măi târziu într-un vis i s-a spus să î-o dea pe Durendal contelui Roland. Etimologia numelui este incertă, dar poate fi derivată din limba germană sau din nordica veche "all macht", înseamnând "Atotputernica".
Almace () [Corola-website/Science/329538_a_330867]
-
de asemenea menționați ca "Jasones", "Jassics", "Jàszok", etc... sunt un fost popor sarmatic, parte din grupul Alanilor, care apare în secolul al XIV-lea în Moldova și Ungaria. Sarmații vorbeau o limbă indo-europeană iranică. Numele iașilor medievali are probabil aceiași etimologie iranică precum cel al iazigilor antici: în limbile sanskrită și hindi, „Yazg, yash” înseamnă „bună faimă”. Iazigii sunt menționati de Ovidiu ca „"Ipse vides onerata ferox ut ducata Iasyx/ Per media Istri plaustra bubulcus aquas"” și „"Jazyges et Colchi Metereaque
Iași (popor) () [Corola-website/Science/324170_a_325499]
-
una din primele sarcini ale Academiei Române, aceea de a crea un dicționar al limbii române. Primele persoane încredințate cu această misiune au fost A.T. Laurian și Ion C. Massim, care au imprimat un caracter latinist demersului. Astfel, ei situau etimologia cuvântului Slatina în "stella latina". În urma criticilor românești și străine și persiflărilor, misiunea redactării unei noi versiuni a dicționarului i-a fost încredințată lui Hasdeu. Acesta însă nu s-a mărginit la cadrul impus de Academie și de regele Carol
Etymologicum Magnum Romaniae () [Corola-website/Science/333047_a_334376]
-
limba română, bazându-se pe tradițiile orale din mănăstire. P. P. Panaitescu remarcă faptul că acei călugări știau unele pasaje din istoria slavonă pe de rost, fapt care se reflectă în exactitatea unor nume și fapte, precum și în existența unor etimologii populare (de exemplu Ștefan, fiul cneazului Lazăr al Serbiei, este numit „Silnic” — cuvânt provenit din slavonul „Sil'nîi”, „cel tare”). De asemenea, elemente din viața călugărului Nicodim se regăsesc și în viața lui Isaia, precum și în cea a patriarhului sârb
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
Rona de Sus (în , în , în ) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România. Etimologia numelui localității: Din Rona (< magh. rona „neted, câmpie" < sl. ravinŭ „șes, platou") + de + Sus. Comună Rona de Sus este atestata documentar din 14 mai 1360 (possessio olachalis Felseurouna Stani filii Petri Olahy, Felseu Rouna). , într-un document emis de regele
Rona de Sus, Maramureș () [Corola-website/Science/301588_a_302917]
-
purtau în numele propriu. Numele de origine geografică se referă, cum este de așteptat, la râuri, munți, vai, câmpii etc. Hiroshima, de exemplu, înseamnă „insula mare”, iar Takayama „muntele înalt”. În partea de nord a Japoniei sunt multe nume geografice cu etimologie ainu, în special cele care se termină în "-betsu" (de exemplu, Monbetsu) sau "-nai" (de exemplu, Wakkanai).
Nume proprii japoneze () [Corola-website/Science/317421_a_318750]
-
vântului este doar sub 3 pe scara Beaufort. Dovezile arheologice indică o așezare neolitica în oraș, datând de la 5000 la 2000 î.Hr. Numele orașului în cadrul Imperiului Român a rămas Naissus, care este derivat din numele latin Naissos numele său original. Etimologia numelui original Naissos ("Orașul nimfelor") a fost derivat dintr-o creatură mitică din mitologia greacă - Naiada (din grecescul νάειν, "a curge", si νἃμα, "apă curgătoare"), care a fost nimfa apelor dulci, râurilor și lacurilor. Nis, este o posibilă locație a
Niš () [Corola-website/Science/314127_a_315456]
-
Limbii Române, definiția chimiei este următoarea: Definiția generală a chimiei (cea acceptată în mod implicit de marele public) s-a schimbat de-a lungul timpului, pe masura ce noi ramuri au fost incluse în studiul chimiei. Că și componența a istoriei științelor, etimologia termenului de ""chimie"" este considerată a fi una diversă, fără a se fi ajuns la un anumit consens. Prima menționare a termenului de "chimie" este atribuită lui Diocletian în anul 296, în momentul când ordona incendierea cărților locuitorilor din Alexandria
Chimie () [Corola-website/Science/296531_a_297860]
-
la alta; astfel, Dimitrie Cantemir le numea cu unul dintre epitete, "Frumoasele", simplificându-le funcția mitologică la domeniul erotic și considerându-le deci niște „Nimfe ale aerului, îndrăgostite cel mai des de tinerii frumoși” Mitul Ielelor este de origine incertă. Etimologiile speculate de mulți folcloriști sunt oarecum fanteziste, întrucât "Iele" nu este un nume, ci pronumele personal, la persoana a treia, plural, feminin "ele" (sinonim în alte regiuni cu "Dânsele"); numele lor, real tainic și inaccesibil, este înlocuit cu simboluri atributive
Iele () [Corola-website/Science/299510_a_300839]
-
caracterizat de contemporani (de ex. profesorul Craus din Königsberg) ca fiind unul pripit și negândit. Sub semnul întrebării se afla și reprezentarea cuvintelor luate de la popoare care (încă) nu aveau scris propriu, iar autorii au ignorat poziția fizico-geografică popoarelor și etimologia cuvintelor. Cuvintele străine erau scrise așa cum erau auzite în grafie chirilică, câteodată fiind cu mult îndepărtate de pronunțarea corectă. Strângerea datelor s-a făcut în grabă și de oameni necunoscuți în domeniu, în consecință dicționarul a ajuns să conțină o
Peter Simon Pallas () [Corola-website/Science/311817_a_313146]
-
de la cuvântul mongol "tumbaz" care a ajuns aici odată cu Hoarda de Aur; mai sunt încă folosite în Mongolia și în Tibet. În epoca țaristă și în cea sovietică, istoriografia oficială a propus, pentru cât mai multe așezări moldovenești, denumiri și etimologii provenite cu precădere din limbile tătară și slavă, bunăoară Cahul pentru Frumoasa sau, aici, "tembosarî" însemnând „dîmburi galbene”, sau "dub" însemnând „stejar”. Legenda locală, deformare a studiilor lui Ion Casian Suruceanu, susține că aici Nistrul ar fi fost traversat de
Dubăsari () [Corola-website/Science/297404_a_298733]
-
de corpul negru depinde numai de temperatura sa absolută. În natură, un asemenea obiect nu există, el reprezentând o situație limită (absorptivitate completă) a proceselor de emisie-absorbție a radiațiilor. Conceptul a fost creat de către fizicianul german Kirchhoff în anul 1860. Etimologia termenului sugerează faptul că un asemenea corp va apare „negru” (sau „absolut negru”) fiindcă nici o rază de lumină nu va fi reflectată de pe suprafața lui. Spre deosebire de corpul negru, care nu există, distribuția spectrală a radiației corpului negru este întâlnită în
Corp absolut negru () [Corola-website/Science/314142_a_315471]
-
292 loc.; 1972: 379.660 loc. Județe vecine: la nord-est județul Vaslui, la est județul Galați, la sud-est județul Brăila, la sud județul Buzău, la vest județul Covasna, la nord județul Bacău. În română veche „frânc”, „frâncu” însemna „occidental”, „frânc”. Etimologia „francea”-„vrancea” este probabilă, mai ales având în vedere vecinătatea zonei Vrancea cu zona populată în evul mediu de sași. Potrivit lui Bogdan Petriceicu Hașdeu, originea numelui "Vrancea" ar fi traco-dacică și ar proveni de la cuvântul "vrana", care se traduce că
Județul Vrancea () [Corola-website/Science/296670_a_297999]
-
primarul guvernator al Berlinului este Michael Müller, din partea SPD. Originea numelui "Berlin" este nesigură. Ar putea avea origini în limba slavilor occidentali care au locuit pe teritoriul Berlinului de azi și poate fi asociat cu vechiul polab "berl-"/"birl-" („mlaștină”). Etimologia populară face legătură între numele orașului cu cuvântul german pentru urs, "Bär". De asemenea, un urs apare pe stema orașului. Cele mai vechi evidențe ale așezărilor pe teritoriul Berlinului actual sunt o tijă de lemn ce datează aproximativ din 1192
Berlin () [Corola-website/Science/296630_a_297959]
-
pe apă și veșmintele din frunze. Pe lângă forma românească, "Paparudă", și cea aromână, "Pirpiruna", este înregistrată forma bulgară "Perperuda" (obicei bulgar în timp de secetă) și, totodată, se găsesc consemnate, dialectal, formele sârbo-croate "Perperuna", "Perepuna", "Peperuna" și slavonul "prporuše". Cu privire la etimologia formelor bulgare și sârbo-croate, Gieysztor înclină să explice cuvântul ca derivat din teonimul (nomen dei) Perun, în opinia sa, peperudele fiind ""cu siguranță"" (zapewne) ""tovarășele lui Perun"". Ovsec, pe de altă parte, avanseaza ipoteza că ar putea fi explicate prin
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
păpăruda. În riturile se participau fete tinere de 12-16 de ani ("dodolitsy") înpodobite cu flori. Are legături nordice (vezi și pe Ярило sau pe Кострубоньки sau pe чучела Масленицы din mitologia est-slavă). Ipoteza originii tracice este bazată numai de o etimologie ipotetică și nu de răspândirea riturilor asemănătoare. De luat în considerare este și înrudirea termenului cu cuvântul "rudar" (slava "ruda") postpus termenului "papa" (tata)(tatăl aducător de ploaie). Nuditatea Paparudei e menită sa evoce puritatea genuină a naturii însuflețite, gata
Paparudă () [Corola-website/Science/306401_a_307730]
-
Surse medievale arată diferite nume pentru municipiu: "Stetin" (1133), "Stetyn" (1188), "Priznoborus vir nobilis in Stetin", "Symon nobilis Stettinensis" (1234), "in vico Stetin" (1240), "Barnim Dei gratia dux Pomeranorum... civitati nostri Stetin" (1243), "Stityn" (1251), "Stitin" (secolul XIII). Sunt diverse etimologii pentru originea numelui Szczecin, care în latină a fost cunoscut ca "Stetinum" și în germană ca "Stettin". În secolul XVI, literatura poloneză folosea două diferite variante a numelui: Szczecin, bazat pe pronunția poloneză, și Sztetyn, bazat pe pronunția germană. Forma
Szczecin () [Corola-website/Science/297827_a_299156]
-
unei repetiții poate fi un model ritmic, o parte dintr-o melodie sau o melodie completă în sine. Ambele forme - "ostinate" și "ostinati" sunt acceptate la forma de plural, în limba română și limba engleză, acesta din urmă reflectând cuvântul etimologiei italiene. <br> Un celebru tip de ostinato, numit "crescendo Rossini", își datorează numele de la un crescendo care stă la baza unui model muzical persistent, care culminează, de obicei, într-o cadență vocală-solo. Acest stil a fost imitat de mulți compozitori
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
afirmă că un riff este o scurtă repetiție a unei fraze muzicale, memorabilă, în care se "concentrează" o mare parte din energie și entuziasm, ca în cazul unui căntec rock. Cei mai mulți muzicieni rock, folosesc riff-ul ca sinonim pentru ideea muzicală. Etimologia termenului ""riff"" nu este cunoscută. Unele surse explică faptul că ""riff"" este o abreviere pentru figura ritmică sau pentru refren. Utilizarea termenului este folosită în comedii, sub forma ""riffing"", cu sensul explorării verbale într-un anumit subiect. În înregistrarea din
Ostinato () [Corola-website/Science/329975_a_331304]
-
literatura engleză, avându-l ca profesor pe George Dempsey, cel care în puțin timp avea să observe că elevul lui este „un băiat cu o pletoră de idei în minte”. Studiul filologic de la Colegiul Belvedere presupunea o atenție sporită acordată etimologiei sau gramaticii, dar și tehnicilor de traducere, care trebuia să apropie textul transpus într-o limbă străină de spiritul originalului. Kevin Sullivan evidențiază rolul disciplinei iezuite în formarea lui Joyce ca artist al cuvintelor, fascinat, chiar obsedat de posibilitățile și
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
mâna lui Bloom amintește de bușteanul în flăcări cu care Ulise l-a orbit pe Polifem; în "Circe", Bella Cohen, patroana bordelului, este asemănată cu vrăjitoarea care îi transforma pe bărbați în porci. Joyce a fost foarte preocupat și de etimologia numelor din epopeea greacă. Cuvântul „Telemah”, provenind din „tele + machos”, „departe de război”, sugerează destinul lui Stephen Dedalus, care hotărăște să se izoleze într-un turn de fildeș al artei, departe de pasiunile mărunte și înverșunările anodine ale vulgului. Pentru
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
Telemah”, provenind din „tele + machos”, „departe de război”, sugerează destinul lui Stephen Dedalus, care hotărăște să se izoleze într-un turn de fildeș al artei, departe de pasiunile mărunte și înverșunările anodine ale vulgului. Pentru „Odiseu”, Joyce a imaginat o etimologie destul de îndoielnică, „Outis + Zeus”, unde „Outis” („nimeni”), numele comunicat de Ulise ciclopului, pare să nege divinitatea zeului olimpian. „Odiseu” ar însemna așadar pentru Joyce un Dumnezeu care renunță la propriul sine și cade în mrejele materiei, o temă pe care
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
htonian dătător de viață, a cărui moarte și coborâre în glie asigură fertilitatea unui loc și bunăstarea locuitorilor săi. O explicație alternativă a eponimiei orașului este furnizată de Pomponius Mela, care consideră că Abdera a fost sora regelui mitic Diomede. Etimologia numelor „Abderos” și „Abdera” este controversată. Opinia cel mai larg acceptată argumentează în favoarea originii feniciene a acestor nume. Ea se bazează pe existența unei așezări feniciene omonime în sudul Peninsulei Iberice (vezi Abdera, Spania), pe mărturiile scrise cu privire la prezența fenicienilor
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
Spania), pe mărturiile scrise cu privire la prezența fenicienilor în insula Thasos din imediata vecinătate și pe faptul că primele monede bătute de Abdera urmau (după câte se credea, mai ales în trecut) un sistem de unități de măsură fenician. Conform acestei etimologii, numele reprezintă un cuvânt compus din fenicianul „"Abd"”, care înseamnă „sclav” și numele zeiței Hera (prin urmare, „sclav al Herei”). Etimologia tracă (propusă de Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff) pune în legătură numele „Abdera” cu epitetul "Derenos" sau "Derainos" purtat în această
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]
-
Abdera urmau (după câte se credea, mai ales în trecut) un sistem de unități de măsură fenician. Conform acestei etimologii, numele reprezintă un cuvânt compus din fenicianul „"Abd"”, care înseamnă „sclav” și numele zeiței Hera (prin urmare, „sclav al Herei”). Etimologia tracă (propusă de Ulrich von Wilamowitz-Moellendorff) pune în legătură numele „Abdera” cu epitetul "Derenos" sau "Derainos" purtat în această regiune de zeul Apollo. În fine, D.K. Samsaris a argumentat o etimologie greacă a acestui nume, bazată pe indicația din "Lexiconul
Abdera, Tracia () [Corola-website/Science/297361_a_298690]