353 matches
-
PCM pentru scrierea și redactarea lucrării "Istoria RSS Moldovenești" (vol. 1-2, 1951-55). În anul 1949, A.M. Lazarev, ministrul Educației Publice, alături de istoricii Iachim Grosul și N. Mohov, a scris un "Curs de istorie a Moldovei", în care era prezentat mitul "etnogenezei moldovenești". Erau prezentate următoarele teorii: Menționăm câteva: Ulterior, în anul 1974, Artiom Lazarev a publicat volumul "Organizarea statului sovietic moldovenesc și problema basarabeană", în care aprofundează teoriile prezentate inițial. Printre susținătorii lui Artiom Lazarev se află moldoveniștii și PCRM Lucrări
Artiom Lazarev () [Corola-website/Science/311078_a_312407]
-
H., provincie a Imperiului Roman, rămânând după 395 d.Hr între Hotarele Imperiului Roman de Apus. Între secolele V-VII se stabilesc aici triburi ale slavilor, care vor asimila populația autohtonă (iliri, celți, traci, coloniști romani), în contextul procesului de etnogeneză al slovenilor. În secolul VII se constituie Marele Ducat al Karantaniei (Karinthiei), dependent de Bavaria (circa 750), apoi de Regatul Francilor (circa 788), temporar supus de unguri (907-955). În secolele VIII-X este adoptat creștinismul (catolicismul), slovenii stabiliți în extremitatea nord-vestică
Istoria Sloveniei () [Corola-website/Science/311454_a_312783]
-
diavol Ipoteza că acest nume ar proveni de la cumani este puțin probabilă lingvistic Interesant este că acoperământul capului caracteristic călugărilor ortodocși se numește Comănac / Comănace iar cumanii au fost convertiți la catolicism și nu la ortodoxism. De fapt, nu numai etnogeneza diferitelor uniuni tribale de Pecenegi, Oguzi Vestici (Tork în cronicile Rus) și Cuman-Qipcaqs nu este clarificată dar nici numele lor tribale nu este clar. Vestul (Grecii și Latinii) și uneori sursele Rus îi numeau Comani, Cumani, Kumani. Ungurii Evului Mediu
Cumani și pecenegi în Țara Făgărașului () [Corola-website/Science/309513_a_310842]
-
despărțirea proto-românilor de către populațiile slave așezate printre ei, a creat cele patru grupuri lingvistice : daco-român, aromân, meglenoromân și istro-român ; dacoromânii absorbind treptat slavii din nordul Dunării, în timp ce slavii au absorbit treptat majoritatea aromânilor, meglenoromânilor și istroromânilor din sudul Dunării. Așadar, etnogeneza bulgarilor și românilor are rădăcini în parte comune, încă vizibile în limbile actuale și în toponimie, chiar dacă istoricii actuali naționaliști, atât bulgari cât și români, încearcă să demonstreze ca cele două popoare au evoluat separat și fără contacte încă din
Țaratul Vlaho-Bulgar () [Corola-website/Science/309587_a_310916]
-
componența etnică, Albania antică era o țară destul de pestriță. Conform datelor autorilor din antichitate, numărul triburilor albaneze ajunsese la 26. Unele dintre acestea se numeau utii, sodii (țodî, isadiși), gardmani, este posibil, ainiani,anariachi și alții. Un oarecare rol în etnogeneza triburilor albaneze l-au avut, în mod vădit, helii, lehii, silvii (cilbii), lupenii (lpinii), didurii (lidoii) și alte triburi care pot fi considerate ca făcând parte din grupurile etnice albane. Datele arheologiei și, parțial ale izvoarelor scrise, arată că uniunea
Istoria Azerbaidjanului () [Corola-website/Science/309141_a_310470]
-
Iași, 2001, p. 1-7. C.rezumate ale comunicărilor 1.Noi date privind evoluția Hallstattului timpuriu în nordul Moldovei, în Symposia Thracologica, IV, 1986, p. 43-44 (în colaborare cu Paul Sadurschi). 2.Concepția lui Gheorghe Brătianu despre rolul factorului dacic în etnogeneza românilor, în Symposia Thracologica, VI, 1988, p. 21. 3.Despre datarea sfârșitului lui Decebal și al războaielor daco-romane, în Symposia Thracologica,VII, 1989, p. 331-332. 4.Considerații privind semnificația cuvântului cométai, în Symposia Thracologica,VIII, 1990, p. 153-154 (în colaborare
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
281-298 (în colaborare cu Paul Sadurschi). 33.Mormintele de inhumație, de tip Costișa, descoperite la Prajeni (jud. Botoșani), în SCIVA, 39, 1988, 1, p. 45-52 (în colaborare cu Paul Sadurschi). 34.Concepția lui Gheorghe Brătianu despre rolul mediului geografic în etnogeneza și evoluția istorică a românilor, în Lucrările Seminarului Geografic “Dimitrie Cantemir”, Iași, nr.9, 1988 (1990), p. 481-487. 35.Preocupări ale abatelui Henri Breuil privind unele descoperiri arheologice din România, în Analele Științifice ale Universității “Al.I.Cuza” Iași, Istorie
Nicolae Ursulescu () [Corola-website/Science/308821_a_310150]
-
reacțiune la afirmarea identității naționale românești în decursul secolelor trecute, dar a provocat la rândul ei o reacțiune la fel de ne-științifică în rândul unor cercetători români, care la rândul lor minimalizează sau ocultează aporturile slave, maghiare, cumane și altele în etnogeneza poporului român, sau mai mult, încearcă să demonstreze o identitate și o perenitate etno-culturală între cei mai vechi indo-europeni, dacii sau macedonenii din Antichitate și români, negând validitatea tuturor studiilor istorice care nu coroborează ipoteza dânșilor, ceeace daună grav credibilității
Antiromânism () [Corola-website/Science/306099_a_307428]
-
prin strămutările (spontane sau forțate) de triburi dacice între nordul Dunării și Imperiul roman, și prin educarea în Imperiu a unor tineri șefi daci luați ostateci de Romani. În această teorie, Dacia este nucleul original al limbii române (și al etnogenezei poporului român), populațiile romane din sudul Dunării (de exemplu Aromânii) provenind din migrații pornite din Dacia. Lingviștii țărilor din sudul României sunt favorabili acestei ipoteze, deoarece ea se potrivește cu teoriile oficiale ale acestor țări, conform cărora nu existau populații
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
Ioan Aurel Pop consideră de asemenea că poporul și limba română s-au format atât la nord cât și la sud de Dunăre În această teorie, nucleul original al limbii române (« "vatra străromână" » a lui Nicolae Iorga) și deci al etnogenezei românilor, se afla atât în nordul cât și în sudul Dunării (într-o zonă cuprinzând Dacia și Moesia, la nord de linia Jirecek) în timp ce Dacii liberi au migrat spre Balcani alungați de năvălirile goților, hunilor și slavilor, constituind în definitiv
Istoria limbii române () [Corola-website/Science/306408_a_307737]
-
Grupului pentru istorie alternativă", un colectiv independent de cercetători ai istoriei vechi, din care făceau parte I.C. Chițimia, Pândele Olteanu, Virgiliu Ștefănescu - Drăgănești, Paul Tonciulescu, David Popescu și alții, elaborând o lucrare monumentala “Daco-Romanica. Studii privind cultura română în epoca etnogenezei”, lucrare rămasă inedită, alături de alte cercetări privitoare la scrierile străromâne, “Biblia goților” și alfabetele necunoscute din România. În aceiași perioadă, în sprijinirea cercetării “Codex Rohonczi” s-a implicat cercetătoarea Viorica Enăchiuc, care va edita abia după aproape douăzeci de ani
Artur Silvestri () [Corola-website/Science/314111_a_315440]
-
anul 9 î.Hr. o includ în provincia Illyricum. Regiunea Metohia a primit valuri ale migrațiilor slave în secolele V-VII prin care nou-veniții se vor amestecă cu ilirii, tracii și coloniștii români rămași și îi vor slaviza, ducând astfel la etnogeneza formării poporului sârb. În anul 630 această a devenit o parte dintr-un nou principat format de sârbi numit Marele Principat Raška, aflat sub stăpânirea Imperiului Bizantin, având capitala Dostinik, condusă de Casă Vlastimirović. La începutul secolului X, Metohia a
Metohia () [Corola-website/Science/314899_a_316228]
-
i sunt un grup de popoare de origine mongolo-turco-turanică dispersați pe arii întinse ale Asiei dar prezenți pe arii restrânse și în anumite regiuni ale Europei de est. Etnogeneza tătarilor de astăzi suscita controverse vii și puncte de vedere uneori contradictorii: prima teorie, mai veche, ai cărei partizani sunt îndeosebi autorii ruși, îi consideră pe vechii tătari ca fiind de origine mongola. Al doilea punct de vedere, care capătă
Tătari () [Corola-website/Science/297297_a_298626]
-
împărățiilor dominante (Austro-Ungaria și Rusia): istoricii români s-au străduit să demonstreze continuitatea românească în aceste teritorii, în timp ce istoricii austro-ungari (ulterior și germani) sau ruși (ulterior și din alte țări slave) se străduiau să o pună la îndoială. Studierea problemei etnogenezei, adică a originii oricărui popor, constă în determinarea următoarelor aspecte : când, unde, în ce condiții și din care influențe lingvistice, culturale și demografice s-a format comunitatea etnică respectivă? Aceste determinări se referă și la problema originii neamului românesc. În
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
atestă continuitatea populației daco-romane, păstrarea riturilor funerare, circulația monetară. Teoria continuității a evoluat în epoca modernă în funcție de politică care influențat intelectualitatea românească. Temele principale au fost originea și rolul romanilor, dacilor și slavilor în formarea poporului român, spațiul geografic al etnogenezei românilor. Vezi și Vladimir Iliescu, "Die Räumung Dakiens im Lichte der Schriftquellen" în "Dacoromania" 1, 1973, Karl Albert Verlag, Freiburg i. Br, p.6-27 precum și celelalte articole din volumul citat. Vezi de asemenea Vladimir Iliescu, "Romania du Sud - Est" în
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
erau doar cetățeni romani și nici de sânge roman), limba comună fiindu-le tuturor coloniștilor latină. În acest mediu multietnic, latina fiind singură limba de comunicare, a obținut poziția dominantă („lingua franca”). A fost dezbătută poziția dacilor în discuțiile despre etnogeneza românească. Din 1857, Ion Constantin Brătianu se pronunță pentru o origine comună din romani, traci și celți. Bogdan Petriceicu Hasdeu a publicat în 1860 un articol intitulat „Perit-au dacii?” în care demonstra exagerările școlii ardelene și a urmașilor ei
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
ardelene și a urmașilor ei. După 1870-1880, dacii încep să ocupe un loc tot mai important în cercetarea originilor poporului român. Majoritatea istoricilor ca Nicolae Iorga sau Alexandru D. Xenopol au susținut ca dacii au avut o pondere limitată în etnogeneza românească. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea se acceptă în continuare originea romană, însă după câștigarea independenței, când statul român era un regat recunoscut pe plan internațional și nu mai era nevoie de legitimitate, dacismul a câștigat teren, mai ales
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
nu mai era nevoie de legitimitate, dacismul a câștigat teren, mai ales în perioadele regimurilor extremiste de dreapta și de stânga. În prezent, pentru majoritatea contemporanilor, dacii au fost strămoșii românilor. S-a dezbătut de asemenea și rolul slavilor în etnogeneza românească, însă în secolul al IX-lea, rolul slavilor era minimalizat. Românii erau formați ca popor când au intrat în contact cu slavii, adoptând termeni slavi. Cum Școală latinistă a publicat un dicționar al limbii române latinizate, în 1870-1879, Alexandru
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
slavi. Cum Școală latinistă a publicat un dicționar al limbii române latinizate, în 1870-1879, Alexandru Cihac a publicat un dicționar al limbii române, în care 2/5 din vocabularul român erau cuvinte slave. Ioan Bogdan a susținut rolul slavilor în etnogeneza română, iar istorici ca Petre P. Panaitescu sau Constantin C. Giurescu au fost favorabili influenței slave în limba română și instituțiile române. În perioada stalinistă, când influență sovietică era majoră, rolul slavilor în etnogeneza românească a luat amploare. În perioada
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
Bogdan a susținut rolul slavilor în etnogeneza română, iar istorici ca Petre P. Panaitescu sau Constantin C. Giurescu au fost favorabili influenței slave în limba română și instituțiile române. În perioada stalinistă, când influență sovietică era majoră, rolul slavilor în etnogeneza românească a luat amploare. În perioada național-comunismului ceaușist, dacilor le-a fost conferit rolul fondator al poporului român. Sunt teorii derivate ca cele emise de Școală protocronistă care afirmă că Dacia a fost nucleul „vetrei străromâne”, că procesul de romanizare
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
postulat pentru a interpreta faptele, în loc să pornească de la fapte pentru a elabora o explicație” - conform expresiei lui Florin Constantiniu). La sfârșitul secolului al XVI-lea, un învățat maghiar din Transilvania, cancelarul Farkas Kovacsocsy emite pentru prima dată teoria imigraționistă în privința etnogenezei românești. Sub formă unui dialog, a combătut originea latină a românilor ardeleni cu starea inferioară a populației românești din Transilvania. István Szamosközy a negat continuitatea română în lucrările sale istorice în timpul lui Mihai Viteazul. Dalmaținul Ioan Lucius a afirmat în
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
în schimb lipsesc împrumuturile grecești directe de termeni religioși creștini, prezente în aromână : termenii religioși creștini din limba română au fost preluați prin intermediul slavonei. Faptul că nu sunt urme germanice în română nu este semnificativ, deoarece chiar dacă, așa cum spun „röslerienii” etnogeneza Românilor ar fi început excluziv în sudul Dunării, și acolo a avut loc o conviețuire între romanici și germanici (goți, apoi lombarzi), atestată de descoperirile făcute de arheologii sârbi. Nici limba latină din Italia nu a fost influențată de limbile
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
I, în sec. al VI-lea). Este teoria adoptată de numeroși istorici români actuali, în frunte cu Florin Constantiniu, dar încă din prima jumătate a secolului XX, a fost susținută de Theodor Capidan, Constantin Daicoviciu, Nicolae Iorga și Vasile Pârvan. Etnogeneza proto-românilor prin romanizarea Tracilor (Dacii fiind, după Herodot, partea de nord a Tracilor și „cei mai viteji dintre Traci”) a avut loc pe ambele maluri ale Dunării, între frontiera de nord a Imperiului și Linia Jireček, indiferent de durata dominației
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
ci pendular). Un oarecare interes a început să (re)apară în mass-media din România abia după 1995. Aceasta este teoria alternativă a continuității, susținută în România de către o parte crescândă dintre cercetătorii moderni. Multe lucrări din străinătate nu admit o etnogeneză pe un teritoriu atât de larg, ci propun zone mult mai reduse, în general în sudul României de astăzi, pe baza contraargumentelor următoare:
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
prima jumătate a secolului al VII-lea și distrugerea aproape tuturor orașelor romane. Supraviețuitorii romani s-au retras în poziții mai favorabile pe coaste, pe insule și în munți. Orașul Dubrovnik a fost înființat de astfel de supraviețuitori din Epidaurum. Etnogeneza poporului croat este un aspect încă neclarificat pe deplin, fiind vehiculate mai multe teorii, dintre care cele mai cunoscute sunt cele care susțin originea croaților ca fiind slavă sau ariană. Cea mai răspândită dintre aceste teorii afirmă că strămoșii croaților
Croația () [Corola-website/Science/297268_a_298597]