582 matches
-
aspectele sale (ideologic, retoric, moral, tematic sau formal), dublată de o înclinare spre categorial în sfera sintezei. Observație valabilă pentru volumele apărute fie în țară, fie peste ocean. Titanul și geniul în poezia lui Eminescu, subintitulat Semnificații și direcții ale etosului eminescian, propune o tipologie creatoare situată aparent pe linia eminescologiei anterioare (cu precădere D. Popovici).Totuși, ductusul investigației diferă sensibil de cel al predecesorilor. C. semnalează existența unui Eminescu bifrons, a cărui efigie de Ianus va fi ulterior limpezită și
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
era și Dansul Caierelor, ținut În primăvară, când se roteau - numai fetele - În jurul unui stâlp de Armindeni. Mai erau și Întâlnirile confesive bilunare „Inimă-pentru-Inimi“ organizate de capelanul școlii, care se terminau invariabil cu Îmbrățișări paroxistice și Înlăcrimate. Cu toate acestea, etosul școlii rămânea militant heterosexual. E drept, colegele mele de clasă se mai pisiceau În timpul zilei, dar băieții erau activitatea numărul unu În afara orelor. Orice fată bănuită că ar fi atrasă de alte fete era bârfită, victimizată și ostracizată. Eram conștientă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
am mulțumit cu atât, având În vedere că n-aveam unde altundeva să mă duc. Nu mă simțeam niciodată În largul meu cu ei. Dar n-aveau cine știe ce cruzime În ei. Se mai iscau bătăi când puștii se Îmbătau, dar etosul era nonviolent. Toată lumea citea Siddhartha. Un exemplar broșat, ferfenițit, trecea de la unul la altul prin toată tabăra. Am citit-o și eu. E unul din lucrurile pe care mi le amintesc cel mai bine din acea perioadă: Cal stând cocoțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
recunoscut drept o categorie estetică, ce exprimă ambivalența condiției umane. Astfel, se constată cu ușurință că, pe de o parte, comicul implică solidaritate (,,se râde cu"), dar, pe de altă parte, excluziune (,,se râde de"). În orice caz, există un etos al râsului (Nicolai Hartmann) și, în acest sens, se vorbește în mod curent de ,,râsul plin de inimă" înțelegător, blând și generos, dar și de râsul nemilos, exprimând ură, dispreț, invidie, resentiment. În opera Povestea lui Harap-Alb este vorba despre
Convertirea grotescului în comic la Ion Creangă. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Amalia Bartha, Ilinca Busuioc, Ana-Maria Dogaru, Anca-Ioana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_948]
-
să se plângă, în mijlocul noului său cerc de prieteni. Din câte se părea, cele două se excludeau reciproc. A accepta atât propria-i experiență recentă, cât și explicația pe care i-o dăduse Virgil Jones, însemna să se delimiteze de etosul din K, ce îl nega pe Grimus, laolaltă cu Efectul său. A accepta varianta autorizată a Evangheliei după Gribb însemna să nege dovezile oferite de propriile simțuri sau, dacă nu, atunci să-l considere pe Virgil și nebun, și diabolic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Steckel să tragă cu o pușcă de calibrul 22 și să călărească un cal, iar asta l-a propulsat la gradul de sergent. Au urmat stagii la Fraude și Înșelătorii, Jafuri și marea pleașcă - Narcoticele. Munca la Narco avea un etos nescris: arestai cele mai josnice forme de umanitate, te băgai în rahat până peste cap, dar primeai și o dispensă. Puteai să-ți faci datoria cum trebuie, dar nu-i dădeai în gât pe cei care nu și-o făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Trakou" este non-aplatizatul, ne-șlefuitul. Este ceea ce Platon a arătat foarte bine (Cratylos, 408c). Este ceea ce experiența confirmă zi după zi. Și este această înfruntare a destinului, așa cum am arătat-o, cea care redă sens eticii ca perioadă de trecere. Etosul este, într-adevăr, acest spațiu în care împărtășim figuri excesive. Este ceea ce permite înțelegerea ciudatei serenități care însoțește teatrul de umbre al figurilor monstruoase. Adeziune la ceea ce este. Învățare a ceea ce este. Adeziune și învățare ca moduri inconștiente de a
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
în care superfluul compensează utilul, în care surprinzătorul îmbogățește obișnuitul, în care organicitatea amplifică ceea ce mecanicul putea avea prea abstract. Metaforă adecvată pentru a înțelege că, oricât de șocante ar fi, toate modurile de viață au dreptul să existe în etosul pre-sau postmodern. Metaforă care ne forțează să ne dăm seama că viața este făcută din interacțiuni și din multiple încrucișări. Fiecare cu propria sa validitate și eficacitate. Fiecare cu o semnificație specifică. Fiecare fiind un simbol pe care trebuie să
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
le constituie. Comunicare, interacțiune simbolică, moduri diferite de a spune același lucru: proces de corespondență, de recunoaștere, de interpenetrare a ceea ce am separat, care s-a separat și care se relevă comun. Acest destin comun este ceea ce constituie specificitatea eticii. Etos, mod de a fi și de a gândi, în care totul este la locul lui, totul își are locul lui. Organicitate a materialului și a spiritualului, a binelui și a răului, într-un centru al uniunii îmbogățit de contrarii. "Îmi
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
este încă. Nu zace în spatele nostru... ci se înalță în fața noastră"51. Acest lucru este în joc în moravurile în gestație. Nu mai este o morală de esență pur rațională, ci o etică în care afectul își are partea lui. Etos înrădăcinat care, disimulat, subteran, țese o legătură solidă între indivizi, pornind de la o participare comună la un ansamblu mai vast ale cărui elemente sunt importante, desigur, dar nu dominante. Lumea ca "intimare obiectivă" (G. Durand) pe care trebuie să o
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
fricile și speranțele comune speciei umane. Comuniuni în jurul imaginilor arhetipale care vor favoriza, misterios, adeziunea la cutare produs, la cutare muzică, la cutare vedetă. Imagini fundamentale, cauză și efect ale modei în general. Analogia afectivă este, desigur, firul roșu al etosului postmodern. Ea reînnoadă legătura cu situația premodernă care considera lumea ca o țesătură de metafore pe care trebuie să le descifrăm. Se sprijină pe faptul că există "datul". "Intimări" obiective pe care trebuie să le examinăm. Pe scurt, există un
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
le aparținem. Este de ajuns din acest punct de vedere să ne referim la dezvoltarea spectacolelor folclorice, la reconstituirile istorice, la succesul monografiilor țărănești, la diversele festivaluri care celebrează în diferite domenii localismul, pentru a înțelege că miza este acest etos care unește cu celălalt social sau natural. Venele profunde ale unui loc care irigă corpul social. Deep ecology pe care o putem înțelege, într-un mod metaforic, ca fiind ceea ce susține un mod de a fi împreună înrădăcinat. Iată deci
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
că această reîntoarcere este cea care, asemenea unui arc, prefigurează ceea ce va putea fi o înaintare ulterioară. Paradoxul obișnuinței lui, Heraclit anunță concis: Nimic nu-i este mai scump înfloririi ca retragerea" (Fragmente 123). În acest dialogism se găsește rezistența, etosul legăturii sociale contemporane. Ea nu mai datorează nimic moralei moderne și logicii lui trebuie-să fie. Pare mai tributară diverselor constrângeri pedagogice ce au marcat era "cristo-teologică" care este pe cale a se încheia. Etica inițiatică ce îi urmează este traversată de
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
lumii, cum le definise, atât de bine, Oswald Zaur Austriacul.” Așadar suburbiile există doar în ficțiunea autorului, autor creator de lumi fantastice dar pline de lumesc, când antic, când medieval, când modern, cu filosofiile lumii cunoscute din cărți sau din etosul românesc și nu numai. Cu arta păianjenului ce-și împletește plasa, cu arta înnăscută a albinei în geometrii hexagonale, poetul și prozatorul-poet dă strălucire și mister fiecărui paragraf: „Așchiile care săreau din această bucată de piatră erau adunate cu multă
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93063]
-
au o structură modală diferită de cele elaborate în epocile următoare. Actualul repertoriu include și compoziții create între secolele XVI și XVII, însă acestea sunt numite, pe drept cuvânt, pseudogregoriene, deoarece resimt prezența tonalismului iar desfășurarea melodică este departe de etosul caracteristic perioadei de aur a compoziției gregoriene. 3.1 Opera lui Grigore I Sub pontificatul acestuia (590-604), cântul liturgic roman a luat o formă tipică, s-a definit și conturat tot mai bine, de atunci numele său devenind o referință
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de la oficiu timp de opt zile ... Spunând acestea, nu interzicem ca, uneori, în special în zilele de sărbătoare sau solemnități, în cadrul liturghiilor și a oficiilor mai sus prezentate, să se realizeze deasupra cântului ecleziastic anumite consonanțe care să aibă același etos cu melodia gregoriană și pe care să o imite, cum ar fi octava, cvinta, cvarta și altele asemănătoare. Dar acest lucru trebuie să se realizeze în așa fel, încât integritatea cântului gregorian să nu sufere, iar muzica mensurală să nu
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
națiuni, referitoare la securitate și prosperitate? Urmează să vedem singuri. În acest caz, va fi nevoie să se manifeste un nou nivel de toleranță față de concepte, legi, modele de guvernare și abordări de negociat - de ambele părți - care să respecte etosul unic cultural atât al Chinei, cât și al SUA. Viitorul omenirii depinde de modalitatea pe care cele două națiuni o vor găsi, cu implicarea și îndrumarea Zonei Euro și a altor națiuni, de a colabora mai degrabă, decât de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2287_a_3612]
-
fereastra lui de la bar, Într-o dispoziție filosofică. Wakefield aude clinchetul cuburilor de gheață În pahar În timp ce vorbesc. — În primul și-n primul rînd, nici măcar să nu rostești cuvîntul „etnic“, ăsta e termen de ziar. De unde vine cuvîntul ăsta? De la „etos“, credințele și tradițiile unui popor. Ei nu te plătesc să le vorbești despre etosul lor, pentru că pe chestia asta se bat. Ei te plătesc să le vorbești de etosul tău, despre ceva ce ei nu cunosc, poate despre cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
În pahar În timp ce vorbesc. — În primul și-n primul rînd, nici măcar să nu rostești cuvîntul „etnic“, ăsta e termen de ziar. De unde vine cuvîntul ăsta? De la „etos“, credințele și tradițiile unui popor. Ei nu te plătesc să le vorbești despre etosul lor, pentru că pe chestia asta se bat. Ei te plătesc să le vorbești de etosul tău, despre ceva ce ei nu cunosc, poate despre cum să facă ceva bani, sau să călătorească gratuit. Uită tot căcatul ăsta etnic. Evident, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
etnic“, ăsta e termen de ziar. De unde vine cuvîntul ăsta? De la „etos“, credințele și tradițiile unui popor. Ei nu te plătesc să le vorbești despre etosul lor, pentru că pe chestia asta se bat. Ei te plătesc să le vorbești de etosul tău, despre ceva ce ei nu cunosc, poate despre cum să facă ceva bani, sau să călătorească gratuit. Uită tot căcatul ăsta etnic. Evident, se prea poate să te și omoare. Zamyatin rîde cu rîsul lui plin de fum, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
mai complexă. După aceea, i-am povestit câteva episoade despre felul În care serviciile noastre i-au sensibilizat pe clienți și au schimbat felul În care ne priveau compania. El mi-a răspuns: „Înțeleg, serviciile oferite clienților sunt crezul vostru”. Etosul (flacăra) serviciilor Etos, cuvânt care traduce un caracter distinctiv sau o concepție fundamentală, era perfect pentru a descrie devotamentul companiei noastre față de clienți și de felul În care erau serviți. Mi-am dat seama că, pentru a avea succes, era
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
aceea, i-am povestit câteva episoade despre felul În care serviciile noastre i-au sensibilizat pe clienți și au schimbat felul În care ne priveau compania. El mi-a răspuns: „Înțeleg, serviciile oferite clienților sunt crezul vostru”. Etosul (flacăra) serviciilor Etos, cuvânt care traduce un caracter distinctiv sau o concepție fundamentală, era perfect pentru a descrie devotamentul companiei noastre față de clienți și de felul În care erau serviți. Mi-am dat seama că, pentru a avea succes, era foarte important să
[Corola-publishinghouse/Science/1890_a_3215]
-
Atașată doar unor propoziții dogmatice, izolată de stilistica și ritmul unei vieți duhovnicești adăpate la izvoarele tradiției, Ortodoxia degenerează în verbozitate. Expresie a adevărului personal și comunitar al Revelației, Ortodoxia este în primul rând un mod de a fi, un etos și o viziune. Prin urmare, limbajul teologic al acestei Ortodoxii nu poate fi decât „o melodie”1. Nimeni nu își poate face adevărata educația teologică fiind rupt de tradiția pneumatică, liturgică și doxologică a Bisericii care ne in-formează ochiul minții
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
astăzi în centrul unei intersecții istorice foarte complexe. Pe de o parte, modernitatea este răspunsul dat falimentului ideologiei sociale medievale patronate de Biserică vreme de secole, dar și al aspirațiilor teocratice nutrite de primii reformatori europeni. Pe de altă parte, etosul tolerant și filantropic al Europei seculare - care a demonstrat un fabulos succes în ultimii șaizeci de ani - este îndatorat viziunii creștine despre om. Teologiei îi revine sarcina de a regândi proiectul comunitar al Bisericii în chiar aceste împrejurări, care nu
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
derivă dintr-o interpretare aparte a referatului biblic despre creația omului (Fac. 1,17 sq). Accentul hermeneutic se deplasează din teritoriul analogiei iconice („după chip și asemănare”) către imperativul domestic al stăpânirii („umpleți și stăpâniți pământul”). Conceptul proprietății - relativizat de etosul comunitar creștin, fără a exalta prin aceasta o nivelare egalitaristă arbitrară. În operele lui Grotius și Hobbes, ideea de proprietate dobândește accente net juridice, justificând un voluntarism politic tot mai pronunțat. Această turnură e dublată de o mutație epistemologică generală
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]