319 matches
-
extrem de calde. Koala este un animal erbivor, și chiar dacă majoritatea dietei sale constă în frunze de eucalipt, el poate fi găsit în alți copaci, cum ar fi "Acacia, Allocasuarina, Callitris, Leptospermum "și "Melaleuca." Deși există peste 600 de specii de eucalipt, koala preferă doar în jur de 30. Ei tind să aleagă speciile care au o cantitate mare de proteine și proporții mici de fibre și lignină. Speciile favorite sunt "Eucalyptus microcorys, E. tereticornis, "și "E. camaldusenis", care, în medie, constituie
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
și "E. camaldusenis", care, în medie, constituie 20% din dieta lor. Deși sunt cunoscuți ca având o dietă foarte restrânsă, dieta lor este mai variată decât cea a altor specii de marsupiale, cum ar fi "Petauroides volans". Deoarece frunzele de eucalipt conțin multă apă, koala nu trebuie să bea des; zilnic ea bea de la 71 la 91 mililitri de apă pe kilogram. Deși femelele își pot satisface nevoia de apă doar mâncând frunzele, masculii mai mari au nevoie să găsească mai
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
26 de săptămâni, animalul, având blana completă, seamănă cu un adult, începând să-și scoată capul afară din marsupiu. Când puiul de koala se apropie de vârsta de 6 luni, mama începe să-l pregătească pentru dieta pe bază de eucalipt pre-digerându-i frunzele, producând un boț fecal pe care puiul îl mănâncă din cloaca ei. Restul e diferit în compoziție de excrementele normale, înfățișând în loc conținutului cecului, care are o concentrație ridicată de bacterii. Mâncat timp de o lună, restul furnizează
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
variații ale gradului de infectare de la nordul la sudul Australiei. Populațiile nordice sunt complet infectate, pe când unele populații sudice (inclusiv cea din Insula Cangurilor) sunt complet neafectate. Animalele sunt vulnerabile incendiilor de pădure din cauza mișcării lor lente și a inflamabilității eucalipților. Koala caută adăpost instinctiv în crengile din vârf, unde sunt vulnerabile la căldura intensă și la flăcări. Incendiile de pădure distrug și habitatul animalului, care limitează deplasarea lor și duce la scăderea populației și la pierderea de diversitate genetică. Deshidratarea
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
mai calde și mai uscate, sugerând că arealul koalei va scădea în est și în sud, în favoarea climatelor mai umede. Koala este afectată și de secetă. De exemplu, o secetă severă din 1980 a condus la pierderea frunzelor din numeroși eucalipți. Ulterior, 63% din populația din sud-vestul Queensland-ului a murit, în special animalele tinere care erau înlăturate din principalele locuri cu hrană de către koala dominanți, mai bătrâni, ceea ce a încetinit și mai mult redresarea populației. Mai târziu, această populație a scăzut
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
cea mai mare parte condițiilor mai aride și uscate ce au rezultat din secete anuale din 2002 în 2007. Alt rezultat negativ estimat al schimbărilor climatice este efectul creșterii nivelului atmosferic de CO în hrana koalei; creșterile de CO în eucalipți reduce cantitatea de proteine și o crește pe cea de tanin în frunze, reducând calitatea sursei de hrană. Prima referință scrisă despre koala a fost înregistrată de John Price, un servitor al lui John Hunter, guvernatorul provinciei New South Wales
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
intenția de a le aduce în cele din urmă înapoi. De exemplu, între 1930 și 1931, 165 de koala au fost translocate în Insula Prepelițelor. După o perioadă de creștere a populației, din care a rezultat mâncarea în exces a eucalipților de pe insulă, aproape 1300 de exemplare au fost duse pe continent în 1944. Translocarea exemplarelor de Koala a devenit o practică frecventă; Peter Menkorst, managerul statului Victoria, a estimat că, din 1923 până în 2006, aproape 25.000 de animale au
Koala () [Corola-website/Science/302351_a_303680]
-
60 5-amino-N-(2,6-dicloro-m-tolil)-1H-1,2,4-triazol-3-sulfamidă 0 ex 2935 00 90 70 3-aminosulfoniltiofen-2-carboxilat de metil 0 Taxa Cod CN TARIC Descrierea mărfii vamală autonomă (%) 3201 20 00 Extract de nuiele 0 ex 3201 90 90 10 Extracte tanante de eucalipt 3,2 ex 3201 90 90 20 Extracte tanante obținute din fructe de gambir și mirobalan 0 ex 3204 15 00 10 Colorant C.I., portocaliu de cadă 7 0 ex 3204 15 00 20 Colorant C.I., roșu de cadă 15
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/90040_a_90827]
-
precipitații pe an și temperaturile medii sunt de 23 grade Celsius (în ianuarie) și 13 (în iulie). Vegetația este dominată de plante perene cu frunze tari, cu frunze bine adaptate pentru supraviețuirea în regiuni aride. Există 600 de specii de eucalipt și 800 de specii de salcâm. Zonele de vegetație ale Australiei corespund în mare parte cu zonele de climă. Pădurile tropicale de pe coasta nordică și nord-vestică conțin palmieri, pini, ferigi de copac și mangrove în mlaștinile de coastă. Aproximativ 9
Australia () [Corola-website/Science/297266_a_298595]
-
nordică și nord-vestică conțin palmieri, pini, ferigi de copac și mangrove în mlaștinile de coastă. Aproximativ 9% din suprafața Australiei este acoperită cu păduri subtropicale și temperate, mai dese pe coasta de est, constând din palmieri, ferigi de copac și eucalipt. Versanții vestici ai Munților Marii Cumpene de Ape conțin păduri subtropicale sau temperate de eucalipt si arbuști, acoperind 9% din uscat. Câmpia, spre sud de Tropicul Capricornului și pădurea de savană, spre nord, constituie 26% din continent. În regiunile cele mai
Australia () [Corola-website/Science/297266_a_298595]
-
Aproximativ 9% din suprafața Australiei este acoperită cu păduri subtropicale și temperate, mai dese pe coasta de est, constând din palmieri, ferigi de copac și eucalipt. Versanții vestici ai Munților Marii Cumpene de Ape conțin păduri subtropicale sau temperate de eucalipt si arbuști, acoperind 9% din uscat. Câmpia, spre sud de Tropicul Capricornului și pădurea de savană, spre nord, constituie 26% din continent. În regiunile cele mai aride sunt răspândite plante mici precum sfecla și arbuștii cu fructe. Regiunile cele mai secetoase
Australia () [Corola-website/Science/297266_a_298595]
-
al Argentinei constă în pășuni întinse, pe când în zonele mai aride din sud și de vest există o îmbinare (numită "monte") de arbuști pitici și ierburi. În Pampas se pot întâlni, în special, ierburi sau arbori rezistenți la secetă, ca: eucaliptul, sicamorul și acacia. În partea subtropicală a provinciei Chaco, ierburile de savană se îmbină cu pădurile de arbuști pitici și spinoși. "Pădurile-galerii și zonele umede": râurile nordice (în special, Paraná) au sute de kilometri de maluri puternic împădurite. Speciile importante
Argentina () [Corola-website/Science/298072_a_299401]
-
Însă fumul i-a afectat și pe cei din Indonezia, Malaysia, Brunei si Singapore. În ciuda previziunilor referitoare la secetă, incendiile au izbucnit și în mai și iunie, iar până în septembrie ele ieșiseră de sub control în mai multe locuri. Sud-Estul Australiei - Eucaliptul se aprinde foarte ușor deoarece scoarța sa conține uleiuri ușor inflamabile. De asemenea din el cad multe frunze și crengi uscate care reprezintă combustibil excelent pentru incendii. Australia de Sud-Est este una din regiunile cele mai expuse la incendii din
Incendiile naturale () [Corola-website/Science/317570_a_318899]
-
Australian al Plantelor Rare și pe cale de Dispariție, identifica în parc 97 de specii de plante rare, vulnerabile sau foarte puțin cunoscute. Vegetația parcului poate fi clasificată în 13 zone, dintre care șapte sunt dominate de o specie distinctă de eucalipt. Aceste zone cuprind mangrove, păduri tropicale de câmpie, luncă seyonieră, mlaștini. Kakadu cuprinde peste 290 de specii de păsări (cam o treime din toate speciile de păsări australiene cunoscute), 26 de tipuri de broaște, 74 de specii de reptile, 68
Parcul Național Kakadu () [Corola-website/Science/315197_a_316526]
-
deblocarea pădurilor impenetrabile și pentru a schimba vegetația în una propice vânătorii animalelor. Ariile dense au devenit deschise pădurii sclerofile iar cele mai puțin dense au devenit câmpii și arii ierboase. Speciile tolerante focului au devenit predominante, în special casuarina, eucalipt, acacia și iarba. Schimbările faunei s-au dovedit chiar și mai dramatice: megafauna, speciile de animale de talie mare care se găseau într-un număr semnificativ mai mare decât al oamenilor, a dispărut iar multe dintre speciile mai mici au
Preistoria Australiei () [Corola-website/Science/320806_a_322135]
-
soarelui pe câmp) pentru corul bărbătesc al forțelor de blindate. Au urmat cântece pentru ansamblul Nahal: "Mahar" (Mâine), "Mitriyá bishnáiym" (O umbrelă pentru doi), "Mahavoím" (De-a v-ați ascunselea) etc. În anul 1963 a compus ""Hurshat Haeykaliptus"" (Crângul de eucalipți) pentru musicalul ""Keitzad shovrim hamsin"" (Cum sfârșim cu arșiță) creat cu prilejul aniversării comunei Kineret. În același an ea a pus pe muzica poezia poetei Rahel - „"Kineret"” („Sham harey Golan” - „Acolo, munții Golan”), pentru ansamblul comandamentului de centru. Ulterior, Naomi
Naomi Shemer () [Corola-website/Science/324068_a_325397]
-
istorică a misiunii Sân Buenaventura, care a luat ființă în 1770. Din cauza unui incendiu din 1793, a fost distrusă o mare parte a capelei misiunii, care a fost ulterior restaurată. O altă atracție turistică este "Two Trees", denumire a doi eucalipți care se află pe o înălțime care oferă o panoramă a orașului. "Plaza Park Ventura" este cea mai mare și cea mai veche piața a orașului, unde se află cel mai bătrân smochin din Statele Unite. De asemenea se merită de
Ventura, California () [Corola-website/Science/322802_a_324131]
-
învățat, dintre ctitorii cartierului, a scris: Străzile cartierului, de trei ori mai lațe decât ulițele Ierusalimului în anii aceia, au fost construite în cruciș, în plan ortogonal,iar la marginea lor s-au prevăzut locuri pentru plantarea de pomi, inclusiv eucalipți. Cartierul buhar a devenit faimos pentru mărimea caselor și întinderea curților din preajma lor.Casele erau înzestrate cu ferestre în stil neogotic, acoperișuri cu țigle, arcade în stil neo-maur și componente din marmură italiană. Fațadele erau ornamentate cu motive evreiești că
Cartierul Buharilor din Ierusalim () [Corola-website/Science/330533_a_331862]
-
și apoi de către Fondul Național Evreiesc (Keren Kayemet L'Israel) întemeiat în 1901 pentru a patrona achiziționarea de pământuri și împădurirea în Palestina. La începutul secolului al XX-lea Fondul Național Evreiesc a lansat o mare actiune de plantare de eucalipți pentru a opri epidemia de malarie din valea mlăștinoasă Hula. Și în zilele noastre Fondul planifică plantări de copaci în pădurile Israelului cu ocazia sărbătorii de Tu Bishvat. Peste un milion de israelieni iau parte la aceste activități. Deoarece Tu
Tu Bishvat () [Corola-website/Science/328779_a_330108]