7,893 matches
-
lucru. Îl observ abia în mica localitate de trecere italiană. Oamenii devin normali cu toții. Nu mai par a fi inspectați cu rele intenții... cu aerul posac, suspicios... La Siena, timpul s-a oprit. Piața înclinată pe care aveau loc în Evul Mediu cursele de cai... Scânteile ce le scoteau cu potcoavele atingând aplecați în viteza lor pietroaiele de granit ale pavajului, neschimbat de atunci. Italianul din Siena, fost prizonier în tranzit prin România, pe care îl cunosc întâmplător și pe care
Un bordei de lut inexpugnabil by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16738_a_18063]
-
mult decât oricare alta la Mihail Gălățanu este capacitatea sa de a-și "da" trăirile la maximum, de a ajunge la paroxism, într-un mod periculos. Poetul face cu sine experiențe interzise, dintre acelea pe care Inchiziția le pedepsea în evul mediu. Un poem ilustrativ pentru această îndrăzneală de a ajunge la nec plus ultra, un poem care recitat pe scenă, în fața unei săli pline, ar fi ascultat într-un fel de stare de hipnoză și ar fi răsplătit la sfârșit
Mihail Gălățanu și-a pierdut răbdarea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16780_a_18105]
-
recunoașterea, drept reper de căpetenie, atît al societății din România, cît și al celei din Basarabia, a unei integrări europene și chiar universale. E o viziune istorică, vizînd "o confrerie transnațională a intelectualilor, care recuperează ceva din spiritul universalist al Evului Mediu, prin fundarea unei noi identități umane în pragul mileniului trei". Aparent anticolectivistă, o atare "confrerie" ar reprezenta o soluție favorabilă întregii noastre obști. Oricît de greu le-ar veni unora a se despărți de "mistica rădăcinilor", de "tribulațiile unui
Revolta împotriva maselor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16749_a_18074]
-
a descoperirii? Răspunsul trebuie să depindă de felul în care alegem să interpretăm însăși chemarea de a călători, căci la danezul Andersen cu siguranță e vorba de o chemare. Sînt foarte multe, enorm de multe tratate despre călătorie, socotită în Evul Mediu a fi chiar o artă. Și mai multe sînt memoriile sau jurnalele de călătorie ale veșnic curioșilor europeni. Am citit într-un studiu despre pelerini și străini conceput în anii '60 de doi norvegieni (nu va fi fiind întîmplătoare
"Cît de înflăcărat, cît de minunat!" by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16772_a_18097]
-
frescele din Duecento și Trecento. La Assisi, în catedrala cea cu trei etaje a Sfîntului Francisc, mi-am dorit, cîndva, demult, să mă fac frescă. Să rămîn - sau să fi fost - etern acolo (e același lucru) pe un perete de Ev Mediu, aparent lipsit de perspectivă, care, pentru mine, nu avea două dimensiuni, ci patru. Cred că și în Trecento, frescele și veșnicia încă mai aveau patru dimensiuni sau chiar mai multe. Perspectiva era în cotidian și contingent. Frescele erau un
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
pentru mine, nu avea două dimensiuni, ci patru. Cred că și în Trecento, frescele și veșnicia încă mai aveau patru dimensiuni sau chiar mai multe. Perspectiva era în cotidian și contingent. Frescele erau un simulacru - și o urmă - de eternitate. Evul Mediu nu e doar la mijloc între antici și moderni, între păgînism și agnosticism generic, ci și între lumea de aici și transcendent. La Assisi îmi era așa de bine că nu mai contau vizitatorii. Deci nici eu. Dacă pictorii
Don Quijote, frescele și labirintul by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/16831_a_18156]
-
toate acestea, prin nu se știe ce ecuație alchimică, plumbul împovărător al interpretărilor ermetic savante se va transforma în aurul unei cunoașteri luminoase, directe, solare (operație de natură să înlăture, pe de altă parte, și anumite clișee pripite despre un Ev Mediu tenebros și însângerat). Panofsky își nuanțează plin de elan discursul, dar o va face cu patima (bine controlată) și cu folosul cu care romancierul își complică la nesfârșit intriga: dificultățile nu te îndepărtează, ci te adâncesc în carte - și
Cartea rotundă by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/16860_a_18185]
-
fi o Europă unită, se pare, ar vrea să aducă istoria cu începere de la 1945 încoace? Eu am această impresie din ce în ce mai acut. Și o am, pentru că am și experiența viziunii din Occident. Ați mai auzit vorbindu-se foarte mult despre Evul Mediu, despre marile acțiuni de păstrare a valorilor spirituale europene? Ați mai auzit ca în Franța, sau Italia, să se vorbească despre cruciade, despre cucerirea locurilor sfinte? La noi, în afară de biserică, care ține steagul sus, se vorbește de Ștefan cel
Zoe Dumitrescu Bușulenga: Impresia mea, din ce în ce mai puternică, este că au dispărut modelele by Grigore Ilisei () [Corola-journal/Journalistic/16845_a_18170]
-
Mihai Chirilov Serge Daney spunea despre filmele lui Paradjanov că te fac să-ți imaginezi cum ar fi arătat cinematograful în Evul Mediu. Poate părea un promo ușor deplasat pentru un festival de scurtmetraj al cărui îndemn publicitar e infinit mai tranșant: "un miriapod are sute de picioare, o soacră emite, în medie, două miliarde cuvinte, iar Ben Hur se-ntinde pe
Cinematograful în Evul Mediu by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/16881_a_18206]
-
Bogdan Iancu După volumul Psalmii maimuței, publicat în 1997, Claudiu Soare revine cu un nou volum de poezie, Evul relei credințe. Coperta a IV-a oferă schematic, într-o confesiune revendicativă, o cheie de lectură: "practicînd astfel spovedania pînă la schelet, lipsită de carnea ipocriziei, textul acestei alcătuiri adună în el singurele mele sentimente neexperimentate în viață, cele născute
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
Am încă viziunea damnatului prin neînțeles", afirmă poetul pe coperta II, intuind parcă destinul scrierilor sale... pentru că prețiozitățile stilistice și ermetismul ratat, cît și abundența obositoare a neologismelor, fac poezia lui Claudiu Soare să fie una greu digerabilă. Claudiu Soare, Evul relei credințe, Editura Vinea, București, 1999, 72 p.
În exces by Bogdan Iancu () [Corola-journal/Journalistic/16928_a_18253]
-
instaleze cu timpul și la ei, nu dialectic necesar, ci prin comuniști chinezi învîrtiți și care prin corupție și altele se îmbogățesc rapid, chit că din cînd în cînd li se taie mărimilor capul în public, prin piețe ca în evul mediu, epocă istorică destul de convenabilă unor asemenea acte de justiție... Ia să se taie la noi, azi, nasul; ori mîna care a furat; ori alte organe... N-am mai fi în Europa; dar, economic vorbind, am ajunge departe. Burghezia din
Miscellanea by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16987_a_18312]
-
într-un punct de vedere istoric. Hegel anunțase moartea artei. El spunea: "nu mai există artă, pentru că nu mai există religie." Astăzi nu mai putem reprezenta o Fecioară sau un Christ cu seriozitate și gravitate adevărate, așa cum erau reprezentate în Evul Mediu; deci, arta a murit, întrucât nu mai există calea spre absolut. În fond, Hegel revine la Platon: adevărata cale a absolutului este filosofia. Din fericire însă, Hegel s-a înșelat. A existat artă și în secolul al XIX-lea
Dialog cu Alain Besançon despre Imaginea interzisă by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/16973_a_18298]
-
în cartea la care mă refer este tocmai această istorie a condițiilor de viață și de hrană, de habitat etc., care o înlocuiește pe aceea de evenimente cu care sîntem obișnuiți. Epoca pe care autorul o are în vedere este Evul Mediu și modernitatea timpurie. Dintr-un tablou comparativ aflăm, bunăoară, că în spațiul românesc (Transilvania, Țara Românească, Moldova, Bucovina și Basarabia) au trăit între un milion de oameni în jurul anului 500 și patru milioane și jumătate în jurul lui 1800. Raportată
Cum trăiau românii în Evul Mediu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17083_a_18408]
-
secolului al XVIII-lea, Bucureștii aveau 30.000 de locuitori, iar cele mai mari orașe din țară, Iașii, de exemplu, 20.000 . în toată lumea lucrurile stăteau cam la fel. Doar orașele arabe, apoi Constantinopolul și Salonicul se puteau lăuda în Evul Mediu cu populații de zeci sau sute de mii de locuitori. Interesant de menționat este că ponderea orașelor noastre, spre 1800, era cam de 10% din ansamblul populației, procent asemănător cu acela al orașelor din Germania, net superior celui din
Cum trăiau românii în Evul Mediu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17083_a_18408]
-
genetică însăși istoria filmului de doar un veac, dar cu un impact formidabil în conștiințe. Un impact comparabil cu cel al spectacolelor în aer liber din amfiteatrele anticilor provocatori de catharsis ori, la extrema cealaltă, cu adunările de exorcizare ale evului mediu inchizitorial. Fără doar și poate, autorii atrocelor atentate de maximă spectaculozitate s-au inspirat atît din scenariile marelui ecran, cît și din practicile micului ecran, livrînd satului planetar un mesaj care s-ar putea să nu fi fost decodat
Festival în doliu by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15833_a_17158]
-
numai la capătul a numeroase și subtile intermedieri. Volumul este alcătuit din trei studii: Héloïse, Aliénor, Isolda și altele câteva, Amintirea străbunelor, Eva și preoții. Prin acest proiect, Duby dorește implicit să corecteze distorsiunile de imagine a femeii într-un "Ev Mediu masculin": " Am recitit deci textele, străduindu-mă să mă identific cu cei care le-au scris, ca să alung ideile greșite care de atunci le-au schimbat sensul. Le-am recitit încercând să uit, căci și eu sunt bărbat, propria
Doamnele Franței în veacul al XII-lea by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15811_a_17136]
-
de istoria artei, care i-a fost profesor la Facultatea de litere, la secția medievală a Institutului. Scriitorul recunoaște că e nevoit astfel "a lua viața de la capăt". Inițial fără pregătirea trebuitoare, a trecut, constrîns de circumstanțe, la studiul artei Evului mediu, sarcină pe care și-o asumă cu o rîvnă exemplară: "Nu am evitat aventura. De altfel, nu aveam de ales. Deși colegii îmi erau foarte binevoitori și favorabili, nu le-a trebuit multă vreme să se lămurească cît de
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
d'Estaing, dar pentru soția mea a fost o dramă pe care i-am impus-o". Ajuns, în fine, într-o atmosferă pe deplin respirabilă sub unghi civil și moral, Pavel Chihaia își continuă travaliul de istoric de artă, închinat Evului de mijloc, publicînd trei cărți în Danemarca, una în Spania, una în Germania, precum și o serie de studii. În paralel, reia un vechi manuscris literar, romanul Hotarul de nisip, produs în contextul nefavorabil al anilor 1952-1954, în care e vorba
Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15813_a_17138]
-
elementele de senzațional și mostrele de erudiție, adoptă mecanismele literaturii de consum, dar face din cînd în cînd cu ochiul cititorului avizat, știe să fie amuzant sau grav, după împrejurări. Cînd (re)construiește - ca și Calvino în Cavalerul inexistent - atmosfera Evului Mediu, este atent mai cu seamă la detalii, la mica istorie, la ceea ce se întîmplă în culise. În timpul incendierii Bizanțului, de pildă, îl preocupă descrierea în detaliu a preparatelor culinare servite lui Nicetas, căruia Baudolino îi istorisește între timp peripeții
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
subtil și profund în magma poetică: To be or not to be - aceasta-i întrebarea; asemănătoare fiind prin duhul rostirii înțelepte cu alte cugetări ritmate, să zicem - Dura lex ori Res, non verba; ori Magister dixit, formulă pitagoreică reluată în Evul Mediu de către scolastici, amintind-o drept un argument fără replică, un text datorat Magistrului (Aristotel). Atunci cînd începe a scrie "Hamlet", la peste treizeci de ani, iată-l a fi un bărbat în toată firea, precum și un părinte fericit, tată
Hamlet s-a născut acum patru secole by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/15917_a_17242]
-
clișeul port și stigmat vestimentar, de acesta, pentru a sublinia deosebirea evreului, este legată și obligatoria, o vreme, purtare a stelei galbene în chip de stigmat și la noi în vara lui 1941. Dar aceste stigmate vestimentare erau frecvente în Evul Mediu, cînd era folosită și pălăria țuguiată galbenă (judenhut). Cînd se trece la analiza portretului profesional al evreului, așa cum îl fixează literatura populară și cultă, e pomenit clișeul despre evreul negustor, meseriaș, cămătar și cîrciumar. Aceste clișee mentale echivalate, adesea
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
în imaginarul antisemit, inversarea acestui raport contribuia bine la fixarea clișeului despre evreul parazit și speculant, prin comerțul său. Și, la aceasta, a făcut referire și M. Eminescu. Se știe că evreul cămătar este o profesiune aproape dictată lui în Evul Mediu, cînd Biserica a interzis creștinilor negoțul cu bani. Iar evreului i se interzicea, secole de-a rîndul, să dețină proprietăți funciare și imobiliare. De aici s-a născut prejudecata despre cupiditatea evreului, pe care o găsim, larg ilustrată, în
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
nu se aplică acelor firi energice, mult întreprinzătoare, pe care obstinatul nostru anistorism le-a învățat că se poate, ba chiar trebuie, ca lor să le meargă bine, indiferent ce s-ar întâmpla prin preajmă. Mai cu seamă că în evuri de ciumă sau de tranziție se propun ocazii de o specială adecvare spre a sări din rând. Se elimină atunci de la sine din calculație pionierii îmbogățirii peste noapte, cutezătorii ce suie pe stâlpii de înaltă tensiune, spre a-și făuri
Ger sclipitor - sărbători îmbelșugate! by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15638_a_16963]
-
de încîntare pentru lectorul iubitor de subtilități lingvistice, dedat la plăcerile "voroavei" încărcate de seve arhaice și amator de voluptăți balcanice. Pentru că, trebuie să o spunem, harul scriitorului, pare să coboare dintr-un basm al cuvintelor vrăjite, trecînd prin opurile evului de mijloc, prin Anton Pann și Țiganiada, Arghezi și Ion Barbu (acela din Domnișoara Hus), și ajungînd pînă la Tache de catifea al lui Agopian. Meșteșugitele și pline de osîrdie isprăvi ale iscusitului Zăpodie dau la iveală, pe lîngă spectacolul
Femeile mănîncă bărbați? by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15672_a_16997]