343 matches
-
stăpânesc numai eu. (azi) Dimineața, orice trezire Îmi procură o mare dezamăgire. Lumina diurnă mă lovește violent În retină, mă scoate din Învelișul plăcut al Întunericului, Învăluitor lichid amniotic. Nu deschid ochii imediat, ci mai Întâi pândesc printre gene obiectele evanescente ale camerei. Dacă mai păstrează manșonul clarobscur al nopții, am imediat o stare euforică; Întind mâna către foaia albă și Încep să desenez semne pe care nu le văd; ele aglomerează albul, se Înghesuie În relieful paginii până când aceasta se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
care se presupune că le prezintă rămân și ele intacte. "Flirtul este o clipă de iubire fără iubire înscrisă pe-o tăbliță de ardezie", subliniază și astăzi etnologul, scriitorul și veșnicul călător Jacques Meunier. "Nu lasă în urmă arhive. Este evanescent, volatil, precum o urmă de abur pe-un ochi de geam..". Chiar dacă "poate lua o întorsătură tragică", "frumusețea sa vine tocmai din faptul că este ludic, efemer"204. Flirtul este o "non-istorie", confirmă și prietenul său, scriitorul Vassilis Alexakis, "o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
fără îndoială, arta literară. Stephen Dedalus își trăiește metamorfozele cu luciditate, locuind simultan lumi paralele și aparent autonome, a căror coliziune fertilă va avea loc în anii maturității: limbajul, formarea religioasă, crizele spirituale, conștiința corpului și a dorinței, revelația momentelor evanescente ale frumuseții. Stilul indirect liber și epifania, prezente în acest roman ca mărci definitorii ale unui stil ce își anunță abia particularitățile, sunt, în cadrul metaforei emblematice a cărții - artistul în labirintul său - tocmai elementele ce fac posibilă revelarea unor traiectorii
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
eului tinzând mereu spre în afara membranei fragile a "persoanei". Tendința de a deveni "personaj" nu e un efect al bolii ciudate și nici al crizelor, ci e o strategie de insinuare a eului într-o realitate mai apropiată de natura evanescentă a ființei sale. Alcătuită din stări, condiționată de locuri și evenimente, descompunându-se în accese de panică în fața absurdului vieții, această condiție nu garantează decât o permanentă stare de neliniște și incertitudine. Irealitatea imediată, punct cardinal în procesul recuperării identitare
[Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
proză de atmosferă pe tema (mai veche în proza lui P.) a „intrării privitorului în tablou”, de un erotism abia sugerat, scrisă în stil impresionist, proustian, dintr-o perspectivă auctorială aluziv-neutră (ca la Henry James). Se perindă, într-o narațiune evanescentă, momente din timpul interior al unei Lady V., admiratoare a lui James Whistler, fragmente din jurnalul ei, „călătoriile” ei imaginare în tablourile lui Whistler și în viața pictorului. Căutarea identității coincide cu o căutare a adevăratei feminități și a sexualității
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288906_a_290235]
-
a ceea ce crede estetul cu ochelari cu rame aurite, Își pierd mult din autenticitate. Mai Întâi că e greu să știi cu exactitate dacă o carte a fost sau nu citită, Într-o așa măsură e lectura un loc al evanescentului. Apoi, este aproape imposibil să știi dacă alții au citit-o, ceea ce implică mai Înainte de toate ca ei Înșiși să fie În stare să răspundă la această Întrebare. În sfârșit, e atât e de greu să afirmi cu certitudine că
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
de sine. În cele din urmă, ne-am ajuns, cu toate că două mii de ani e puțin, iar din cele două abia de vreo mie putem vorbi astăzi În oarecare cunoștință de cauză. Dar să nu deschidem prea larg porțile unor cugetări evanescente. Mă gîndesc la sex și la literatură. O sumară și la o adică ieftină psihanaliză a literaturii dovedește că amorul a hrănit-o cu fel de fel de bucate, iar ea la rîndu-i n-a rămas datoare. Că acele bucate
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
narative este adesea - ca În Twin Peaks - indiscernabilitatea trecutului de prezent. Trecutul tulbure contaminează prezentul, iar viețile personajelor, blocate pe traseul acestui cordon ombilical cu inserția ascunsă Într-un rezervor de tragedie, respiră neputința. Răul ubicuu este În același timp evanescent, implacabil. Discursul indirect liber este singurul acces al personajului În afara vocii auctoriale omnisciente, dar el apare structurat la fel ca cel raportat, din segmente scurte, foarte explicite, care nu lasă nici un dincolo care ar putea capta interesul cititorului. Timpul verbal
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dispozitivul de supraveghere implică vizibilitatea tuturor personajelor participante la o structură în general binară. Într-un teatru care face eforturi tot mai mari pentru a da o expresie vizibilă invizibilului, ei bine, tot așa cum fantomele au încetat să mai fie evanescente sau insesizabile, tot astfel supraveghetorii au început să apară alături de supravegheați. Iar dacă mi-au plăcut atât de mult Britannicus, pus în scenă de Alain Bézu, ori Mama confidentă de Marivaux în regia lui Sandrine Anglade, a fost fără îndoială
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
prezent în fiecare parte. O irigare-rețea, de la unii la alții: căci noi am trecut deja de la linie la rețea. Rețea de publicitate, învăluind încetul cu încetul tot ce există. Obiectele sînt încă puncte exterioare de referință, dar devin tot mai evanescente, sau prezintă, în raport cu obiectul, distorsiuni din ce în ce mai evidente. Astfel: Negarea: "Să nu cumpărați în nici un caz această mașină, este prea scumpă". Deriziunea (obiectului de către individ și viceversa): cu boneta de noapte, o sosie a lui Louis de Funès mănîncă "bîta păstorului
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
suis le bien armé".// Moartea proiectele lucind cu/ disperare în/ noapte" (subl. mea, E.I.). Această retorică, să o numim a aproximării lumii printr-o sensibilitate atentă mai puțin la contururile ei aparente și mai mult la dinamica ei vibratilă și evanescentă care îi configurează ordinea secretă, îi va permite poetului Liviu Antonesei să se situeze într-un teritoriu de interferență, "în zborul albastru și chymic/ în intermundii, în corpul fluid și fosforescent" (Cine...). De aici, glisarea permanentă între descripția nudă și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
omogen, este mereu legat de un corpuscul, ca discontinuum născut de o excluziune eterogenizantă... "11. În aceeași carte, Experiența microfizică și gîndirea umană, Lupasco evidențiază importanța filosofică a principiului de excluziune al lui Pauli, veritabil principiu de individuație în lu-mea evanescentă a particulelor. O particulă este definită în general ca un ansamblu de proprietăți intrinseci, numite numere cuantice, și îi este asociată o anumită energie-impuls. Particulele pot fi clasate în fermioni particule de spin semi-întreg (de exemplu, electronul sau protonul) și
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
sau psihic, trebuie să căutăm să punem în evidență anti-sistemul său, sistemul său contradictoriu (iar știința e plină de tot felul de "anti-sisteme"). Dar e necesară o muncă mult mai delicată pentru punerea în evidență a acestui al treilea termen evanescent, care se află în starea T de echilibru riguros între contradictorii (de altfel, chiar în filosofia lui Lupasco, noțiunea de stare T nu a apărut decît tardiv, către 1950, în momentul elaborării formalismului său axiomatic). Fizica, biologia, sociologia sau psihologia
[Corola-publishinghouse/Science/1461_a_2759]
-
aceste principii aveau să fie frămîntate, zguduite, amestecate în învălmășeala de popoare cucerite, cuceritoare, latinizate, germanizate, slavizate, înainte de a ajunge să se înlănțuie și să se înfrunte. Atunci cînd cauți să afli esența Europei, nu găsești decît un "spirit european" evanescent și sterilizat. Cînd îți închipui că scoți la iveală trăsătura sa autentică, ești condamnat să eclipsezi o trăsătură contrară, nu mai puțin europeană. Astfel, dacă Europa este drept, ea este în egală măsură forță; dacă este democrație, este de asemenea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
simptomatic intitulat Semiotics bridging nature and culture), semiotica este din numeroase rațiuni o disciplină a epistemei contemporane: * în era simulacrului, a realității virtuale și a simul-taneizării evenimentelor prin logica mediatică a imediatului, problema veridicității, a realității globale (sau a fragmentelor evanescente de real), a noului raport cu spațiul și timpul prin intermediul unor semne și modele (perisabile) se pune cu acuitate; * multiculturalitatea ce definește societatea contemporană a fluxului individual și informațional și "trăirea" diferențelor (a multiplelor limbaje, imagini, coduri culturale) este de
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
Balzac, deși e antibalzacian - o „lume ficțională” coerentă și consecvent ilustrată, guvernată de câteva obsesii personale, dar cu pretenții - și cu șanse - de a deveni un loc de comuniune. Interesantă e, de aceea, mai mult decât eposul - de altfel deseori evanescent ori programatic destructurat, deși păstrează aparențele extremei vigori -, recurența temelor, motivelor, tipurilor. Una dintre temele privilegiate este cea a puterii: puterea nu propriu-zis social-politică, ci puterea lăuntrică, văzută într-o marcată perspectivă nietzscheană. Tema seducției - seducție improbabilă, „nerușinată”, irezistibilă - e
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285877_a_287206]
-
care duce și astăzi la definirea modernității că o aporie [v. Meschonnic, p.71]. Această ambiguitate a conceptului baudelairian se poate comenta că "un raport de forțe care constituie modernitatea: o actualitate ce căuta să se exprime în prezentul sau (evanescentul) și, în același timp, o tendință care o face să se autodepășească sau să se epuizeze (eternul)" [Nouss, p.45]. Acest raport generează o stare de tensiune și de criză, percepută și în definițiile actuale ale modernității 8. Funcționarii lui
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
este totuși fezabil, dar cere o transformare politică uriașă: înlocuirea sarcinii principale a guvernării liberale. În loc să se preocupe de garantarea, protecția și aplicarea drepturilor fundamentale ale omului, statul (ca și - o spune el când discută în alte contexte primejdiile globalizării - evanescenta global governance, echivalentul la nivel planetar al unui fel de stat minimal, din care avem deocamdată instituții discutabile, să le spun „perfectibile”, ca ONU, Organizația Mondială a Comerțului, Banca Mondială, Organizația Mondială a Muncii etc.) ar face mai bine să
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
discursul public și discursul privat, așa cum pentru mulți comunitatea are deopotrivă trăsături publice și trăsături private: expresia collective/group privacy, în mod riguros oximoronică, este astăzi standard printre promotorii multiculturalismului. În The Limits of Privacy, Etzioni a abordat frontal exact evanescentele granițe și suprapuneri dintre public și privat. Eseul care deschide colecția și îi dă titlul conține teza majoră a lui Etzioni: societatea americană actuală, în ciuda diversității etno-culturale crescânde a populației - pe care, până la urmă la fel de rasist, unii o deplâng apocaliptic
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
tot mai dezinteresată de realitate, raportul dintre ficțiune și fapt s-a modificat esențial. Plutim într-o lume de ficțiuni și de ficțiuni construite pe ficțiuni ș.a.m.d., într-un univers în care separațiile nete au fost înlocuite de evanescente zone de negociere și contaminare ontologice indecidabile. Reazemul tuturor acestor fabulații și fantasme s-a pierdut. Prin urmare, nu mai poate exista nici exigența minimă a adevărului. Putem spune orice despre orice și despre oricine. Paradoxal și ironic, chiar noțiunea
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
privi materia aflată în această trecere-pierdere. Poemele sunt descrieri, mici scene, înrămări ale unor fragmente de realitate în mișcare. Ochiul avid surprinde forme, culori, lumini și umbre. Versul prinde ori evocă o imagine, o emoție trecătoare, într-o plasă la fel de evanescentă precum realul însuși. Nimic stabil, cert, doar privirea care îmbrățișează o clipă segmente ale unui „tablou”, estompat încetul cu încetul. Dacă se poate vorbi de o tehnică impresionistă, trebuie adăugat că adesea simplitatea metaforică merge până la notația cea mai banală
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289925_a_291254]
-
arătat, consecințe negative asupra adaptabilității organizațiilor. Rețeaua este echivalentă cu o structură interorganizațională de roluri ce se permanentizează și astfel devine stabilă; prin opoziție, piața concurențială clasică presupune o structură care se ipostaziază la un anumit moment, dar care devine evanescentă pentru a permite actorilor să se regrupeze În funcție de interesul economic În fiecare tranzacție discretă. 4. Rețele sociale și capital social Termenul de capital social este definit de Putnam ca fiind „caracteristicile organizării sociale, cum ar fi Încrederea, normele, relațiile care
[Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
vale a plîngerii literare, de multe ori în siajul liricii lui Lamartine. "O tristețe fundamentală, care n-atinge, totuși, proporțiile disperării, însoțește demersul său liric. O tristețe și o blîndețe care vor să ocrotească o realitate fragilă, ea însăși tristă, evanescentă (ruinurile, păstorul întristat, filomila) supusă unei legi aspre: soarta" (E.S.). Ca semn distinctiv este o remarcabilă euforie a dulcelui, preluată în alt registru și la altă înălțime de Eminescu. Matricea în care lucrează Ion Heliade Rădulescu este una în care
[Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
spațiului confesiv: e vorba de o intimitate a textului sau de una a realității obiective? Desigur, problema pare a fi mai degrabă de natură tehnică. Însă, În ciuda ușurinței cu care poate fi deconstruită, ea se sustrage analizei. Pentru că intimitatea e evanescentă prin definiție, delicată prin autoproclamare și ubicuă prin indeterminarea structurii. Ființa care coboară În spațiul intimului este - lucru de domeniul evidenței - o ființă a transcendenței. Ea Încremenește la limita dintre două lumi, În egală măsură concurente (prin căutarea acelorași sensuri
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
vedere parcursul intelectual al autorului, dar în fapt fugace, schimbător, "cuantic", aprinzîndu-se într-o parte pentru a se stinge discret și a țîșni unde te aștepti mai puțin, acoperind aventuros cam tot secolul XX, sărind prin generații diferite, prin întîmplări evanescente, a căror înlănțuire cumva haotică, la o primă vedere argumentează în fond firescul nașterii și dispariției umane, odată cu cea a lumilor. Cheia finală nu e tragică sau apocaliptică, în sensul contemporan al termenului, în ciuda obsesiei "declinologice" a Occidentului, pătruns în
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]