614 matches
-
că luase hotărârea să mă facă să povestesc despre mine. Am discutat despre calculatoare, despre facultate, despre familie, despre motivul real al plecării mele din țară. El nu continua cu întrebările, dar răspunsurile mele erau din ce în ce mai evazive și se vedea clar că nu-l interesau în mod special. Îl interesa altceva, poate sindromul a cărui victimă eram, adică de ce tinerii plecau din țară. Eu personal nu eram câtuși de puțin interesant, ci constituiam pur și simplu un
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
se făcu salcie. Pumnii îi stăteau în poală ca niște pietre. De care-ți place mai mult? întrebă ea. —De care ce? Știi tu. De picoliță sau de chelneriță? El îi zâmbi și clătină din cap, un model de inocență evazivă. Ea privea fix un punct nu prea îndepărtat, cu fața de aramă, în ton cu părul. —Ai prefera să fii în altă parte? El încercă să-și mențină zâmbetul chiar și acum. —Cum adică? Îi admira stăpânirea de sine, oricât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
în patru ani n-am scris literatură, și tot așa am fost nevoită ca, de vreo doi ani încoace, să tot ruminez vizavi de faptul că nu scriu literatură. Și ruminarea aceasta s-a însoțit cu vinovăție, rușine, scuze, explicații evazive, promisiuni vagi, perioade mari de uitări ale scrisului... care au coincis cu la fel de lungile uitări de sine. Pachețelul a rămas întredeschis, dar a început să se transforme. Să începem însă cu începutul. „Vine Eric !“ stătea scris, cu literele contorsionate ale
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
uitat la ea din pură curiozitate. Apoi mi-am îndreptat atenția către cușetă. Și asta e tot, domnule. Eram extrem de interesant. Poate că asta s-a înregistrat pe ecranele voastre oarecum exagerat. În timp ce rostea această explicație cât se poate de evazivă, Gosseyn deveni nemulțumit de faptul că era obligat să procedeze astfel. Deși această explicație întortocheată se încadra (deși în mod negativ), în Semantica Generală, și era în mod hotărât o simplă tehnică, o realitate mai apropiată de sistemul nervos uman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
apropiată de sistemul nervos uman era aceea că minciuna, sau ocolirea adevărului, nu erau bune pentru individ. Și, ce era mai rău, avea sentimentul neplăcut că se afla abia la începutul unei perioade în care va avea nevoie de răspunsuri evazive pentru a supraviețui. După ce vorbi el, urmă o perioadă de tăcere. Observă că Vocea Unu și Vocea Doi stăteau cât se poate de nemișcați. Și i se păru indicat să-i imite câtă vreme "excelența sa" cugeta la vorbăria care constituise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Fata Roșie. O să vă duc la Răutăcios. Știe tot despre toate, și e pregătit să vă întîlnească în camera Epilog. Așa mi-a spus. — Cine e Nastler? — Regele nostru. într-un fel. Dar nu face pe mărețul, spuse Fata Roșie evaziv. Morocănosul rîse în hohote și zise: — E un păcălici. N-o să scoți nimic de la el. Lanark deschise servieta, închise programul adunării înăuntru și se ridică. — înțeleg că ești aici pentru a mă ajuta în situații dificile, spuse el Fetei Roșii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ușor de suportat. ― Natural... ― Probabil, surâse cochet, în sinea dumneavoastră mă considerați o bătrână ramolită și-mi dau seama că uneori atitudinea mea iese din comun. Vorba lui Florence ― și ea mă menajează ― par cam excentrică. Maiorul avu un gest evaziv din care nu se putea înțelege nimic. ― Nu, nu râse Melania, trebuie să recunoașteți că am unele reacții bizare. Dar poate că o să mă înțelegeți. Esențial mi s-a părut în viață să-ți fii credincios ție însuți. Și atât timp cât
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
mine, probabil fiindcă eram o figură nouă, într-o tăcere de gheață. De parcă vroiau să ne facă să înțelegem că locul nostru nu era acolo. ― De ce ne privesc așa? l-am întrebat în șoaptă pe Dinu. El făcu un gest evaziv cu mâna. ― Habar n-am. Lasă-i în pace. N-am insistat. Mi-am băut cafeaua, înghițind cu noduri, pentru că avea un gust groaznic. Atunci l-am văzut prima oară pe Profetul. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
convenise, zicând numai că despărțirea începea să fie lungă și că el ar fi ajutat-o poate pe soția lui să-și învingă boala, în timp ce acuma ea trebuie să se simtă foarte singură. Apoi tăcuse și nu mai răspunsese decât evaziv la întrebările lui Grand. Ceilalți erau în aceeași stare. Tarrou rezista mai bine, dar carnetele lui arată că, dacă curiozitatea sa nu scăzuse totuși în adâncime, ea pierduse în diversitate. În timpul acestei întregi perioade, într-adevăr el nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
vorbă cu mine și îi interesa mult persoana mea. Se vede că orele plictisitoare printre mesele de croit fac o vizită de două ori mai bine venită. Am stat la taifas fără rețineri, deși în general muncitorii au fost destul de evazivi când era vorba de munca lor. De fapt părea să-i intereseze, mai mult decât orice, persoana mea. Nu m-a deranjat interesul lor și am parat vesel toate întrebările până când, în cele din urmă, au început să devină cam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mulțumește-mi pentru bunăvoință. Mancuso? Nu era oare numele agentului deghizat care îl oprise la toaletă? George deveni foarte nervos. — Cum arată prietenu’ ăla a’ tău deghizat? se interesă George, rânjind ca s-o facă pe viteazul. — E mic și evaziv, îl lămuri Ignatius cu o voce vicleană. Un fel de arătare. Aleargă de ici-colo neobosit, în căutare de pungași. Un timp a stat ascuns într-o toaletă, dar acum a ieșit din nou afară pe stradă, unde este la dispoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Porfiri era conștient de greutatea pe care această onorabilitate afectată o avea asupra omului. Noul venit purta o veche haină neagră cu cusuturile desfăcute și cu nasturi lipsă. Se înclină vag în direcția lui Profiri, deși ochii lui umezi erau evazivi. ă Domnia voastră, permiteți-mi privilegiul de a mă recomanda. Sunt consilierul titular Ivan Filomonovoci Lebediev. Domnia voastră, repetă el, permiteți-mi onoarea - ah! Se opri neconsolat. Se înclină pentru o clipă și își încleștă fața într-un rictus dureros. Își reveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ă Zoia Nicolaevna? sugeră Porfiri. Lilia încuviință. Dar cum așa? Vreau să spun, de unde a avut atîția bani? Iartă-mă, dar ceea ce vreau să spun, eu nu îmi pot imagina ca ea să dea atîția bani pe asemenea... Porfiri gesticulă evaziv. Se abținu de la a considera cheltuiala drept nebunie. Lilia nu-i răspunse, dar tensiunea din expresia ei era concludentă. ă Lilia Ivanovna, vreau să îți pun câteva întrebări. Vocea lui Porfiri era încărcată cu semnificații. Pentru prima dată, îi observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
să îl găsesc, spuse el nonșalant. Îți rămân recunoascător, Katia. și ca reprezentant al statului, sunt încrezător că Țarul îți este de asemenea recunoscător. Se înclină solemn, clipind, ca și cum astfel ar fi autorizat să-i răsplătească serviciile femeii. Capitolul șaptesprezece Evazivul Govorov Încă o misie dată dracului. Locotenentul Salitov coborî pentru a șaptea oară într-o tavernă și deja era scârbit de mirosul acestor localuri. Aerul, mustind cu miros de tărie, îi făcea ochii să plângă. Pe scări fu îmbrâncit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
ridică și mirosi o sticlă goală de votcă căzută lângă cadavru. ă Avem nevoie de prietenii noștri de afară ca să ne confirme asta. Dacă este el, atunci trebuie să mărturisesc că nu este pentru prima data când îl întâlnesc pe evazivul Constantin Chirilovici Govorov. Una dintre sprâncenele lui Salitov se ridică inchizitorial. ă L-am mai întâlnit odată, la casa de amanet a lui Limașin. Amaneta chitara aceast, spuse Porfiri ridicând-o de sub corpul mortului. Se pare că a găsit fondurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
a disperat. S-a răzgândit de mii de ori. E ultima mea zi aici, Înainte de-a pleca la New York. Vreau s-o petrec cu Matthew. Când l-ai cunoscut pe Matthew? Întrebă Suzanne. — La deschiderea ART L.A., răspunse Kitty evaziv. — Când a fost asta? Întrebă Suzanne. — Joia trecută. În timp ce răspundea, Kitty se gândea cât de frivole și de greu de Înțeles păreau probabil cuvintele ei. — Doar joia trecută? zise Suzanne. Vă purtați de parcă v-ați cunoaște de foarte mult timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
mine, probabil fiindcă eram o figură nouă, într-o tăcere de gheață. De parcă vroiau să ne facă să înțelegem că locul nostru nu era acolo. — De ce ne privesc așa? l-am întrebat în șoaptă pe Dinu. El făcu un gest evaziv cu mâna. — Habar n-am. Lasă-i în pace. N-am insistat. Mi-am băut cafeaua, înghițind cu noduri, pentru că avea un gust groaznic. Atunci l-am văzut prima oară pe Profetul. Să tot fi avut vreo cincizeci de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
frunte lui Fran cu un aer vinovat. Fusese tăios cu maică-sa pentru că știa că el și Fran ar fi trebuit să discute acest lucru. Ea deschisese discuția de mai multe ori dar Laurence reușise întotdeauna să-i dea răspunsuri evazive. Poate că ar trebui să-i spună adevărul acum, înainte de a merge mai departe, în ceea ce-l privea pe el și copiii. Dar, dacă o făcea, risca să o piardă. O să-i spună, desigur. După nuntă. Deși era ocupată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Încet, dar nu chiar atât de Încet Încât Antonio să n-o poată auzi: — E noul tău iubit? E soțul meu, răspunse Emma. Fetele de la call-center se Întoarseră curioase Înspre tipul acela atletic și tenebros, soțul acelei colege atât de evazive, care nu spusese niciodată că ar fi fost căsătorită, și nici nu purta verighetă. Îi aruncară o privire În care se citea o invidie ingenuă - erau probabil Însoțite de masculi patetici și gheboși - și se Îndepărtă discret. Soțul meu. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Emma n-ar fi reușit niciodată. L-ar fi vrut pentru sine. Dar se Înșelase Întotdeauna În privința bărbaților. Privi afară pe fereastră, dar În Întuneric nu văzu nici o stație de serviciu, și câteva clipe invidie rezistența acelei iubiri secrete și evazive, dar apoi Își spuse că tocmai faptul că era ascunsă și lipsa zilnică o făcuseră să fie atât de durabilă, dar ar fi naufragiat În mod mizerabil dacă ar fi fost expusă celor mai banale lovituri ale vieții. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
anormal, În afară de o ușoară slăbiciune coronariană. Îi adresă o privire cercetătoare pacientei. - SÎnteți cumva alergică? Ați luat sedative deosebite În cursul ultimelor două ore? Codeină, meperidină, morfină? Yvonnă dădu slab din cap În semn de negare, doctorul făcu o strîmbătură evazivă. - Esențial este ca totul să reintre În ordine, dar vă sfătuiesc să faceți un nou control cardiac cît mai curînd posibil. Privi spre Gwen. - Unde m-aș putea spăla pe mîini? - Vă conduc eu, propuse Philippe, care stătea tăcut lîngă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și unul, și celălalt, plini de acea ironie de care știau să se folosească spre a-și masca emoțiile pe care refuzau să le admită. - Ce s-a petrecut pe faleză, Lucas? - Mergeam prea aproape de margine și... Făcu o mutră evazivă. Ea Îl privi cu atenție, apoi vîrÎ mîna În buzunarul hainei și scoase mai multe cartușe goale pe care le puse pe pat. - Cartușe de 45. Făcînd un gest cu bărbia, arătă spre holsterul polițistului, atîrnat pe un umeraș din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
veniți dintr-o nenorocire dacă frații tăi n-ar fi amenințat că pleacă, din lipsă de lucru aici. Îl vedeau pe Yves cum profită de pe urma laboratoarelor pe care tatăl lui le plătise cu lingouri de aur, atunci... Făcu un gest evaziv și se duse să oprească ceainicul care scuipa jeturi de aburi. Marie completă fraza rămasă În suspensie. - Atunci te-ai dus la bătrînul Pérec și i-ai cerut partea ta, conchise ea, nu fără dispreț. Jeanne primi lovitura. - Nu sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
cum a fost viața mea altădată. — Vreau să fiu parteneră la Carter Spink, spun într-un final. Asta vreau. Trebuie să faci sacrificii. — Și ce se întâmplă când o să fii parteneră ? insistă ea. O să fie mai ușor ? Ridic din umeri evaziv. Adevărul e că nu m-am gândit mai departe de momentul când voi deveni parteneră. E ca un vis. Ca o minge strălucitoare de pe cer. — Pentru numele lui Dumnezeu, ai douăzeci și nouă de ani ! spune Freya gesticulând cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
detașată. De fapt, trebuia să fiu atît de absorbită de moment, Încît nici măcar să nu observ păianjenul. — Bănuiesc că ți e nu ți-e frică de păianjeni, Îi spun, rîzÎnd stresată. Bănuiesc că nu te temi de nimic. Jack ridică evaziv din umeri, iar eu schițez un zîmbet. — Chiar așa, nu ți-e frică de absolut nimic ? insist. — Bărbaților adevărați nu le e frică, spune glumind. Nu-mi pot reprima o mică Împunsătură de nemulțumire. Jack e probabil singurul om din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]