441 matches
-
sau despre "scurtul secol al XX-lea", care debutează în 1914 și expiră în 1991. Arbitrarietatea cronologică este înlocuită cu importanța evenimențială, ceea ce conferă mai multă rezonabilitate în periodizarea istoriei. Un alt sistem de mapare a trecutului îl formează periodizarea evenimențială, în care faliile ce separă plăcile temporale sunt evenimente considerate a fi cruciale prin aceea că semnalează turnura înspre o altă direcție a istoriei. În istoria universală, colecția privilegiată de astfel de evenimente consecinționale include anul 476 e.n. simbolizând sfârșitul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
zile memoriale". Odată instituite, acestea vor reclama comemorări, aniversări și ceremoniale prin care semnificațiile asociate evenimentelor celebrate vor fi actualizate în contemporaneitate și reafirmate public. Data de 10 mai este produsul unui astfel de proces de concentrație simbolică. Tripla conjuncție evenimențială în data de 10 mai îi conferă acesteia calitatea unui moment axial în ordinea temporală a societății românești, pe baza căreia s-a instituit o liturghie politică a regalității, în condițiile în care ziua de 10 mai a fost celebrată
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
deja la timpul său (1938, 1941) despre conlucrarea dintre istorie și psihologie; mai mult, recomanda ca istoricul să-și Însușească perspectiva de lucru a psihologului. În același timp, el făcea Însă distincție Între studiul psihologiei individuale (ratașabil, În fond, istoriografiei evenimențiale, pozitiviste, care explica mersul istoriei prin capriciile individuale ale marilor personalități) și studiul psihologiei colective, axat pe reprezentările și comportamentele comune unor grupuri umane, la nivelul cărora explicația centrată pe studiul psihologiilor individuale, fie ele și Însumate, se dovedea insuficientă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
motivelor expuse mai sus, este elaborarea unor clișee, a unor stereotipii care vor defini de acum Înainte imaginea Irlandei, În permanență. Ele apar la răstimpuri, chiar În absența unor știri mai consistente, nu pentru a prezenta cititorilor un anumit aspect evenimențial, ci pentru a readuce mereu În actualitate, ca un memento, datele exemplare ale modelului irlandez. Un asemenea clișeu e tocmai cel al luptei politico-naționale, demn de atenție, chiar și atunci când rezultatele spectaculoase lipsesc, datorită modelului său de perseverență. Astfel, În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
un mod care reproduce configurația din Gazetă: descrierea foametei irlandeze și a repercusiunilor ei politice În prima parte, ecoul morții lui O’Connel În vară, criminalitatea, violențele țărănești și reprimarea lor spre final. Era firesc așadar Într-o atare conjunctură evenimențială Încărcată, ca actualitățile irlandeze să solicite, proporțional, un procent mai mare de apariții (În comparație cu cele 40 de procente ale Gazetei) din ansamblul celor doar 52 de numere pe an ale Organului. Filtrul ideologic și de opinie aplicat acestui mesaj, vizibil
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Necesitatea revizuirii periodizării istoriei României se impune nu doar din nevoia firească a sincronizării ei cu istoria generală, ci și din rațiuni ținând de Însăși substanța epocilor istorice. Indiferent de criteriul de la care plecăm În această periodizare - fie el economic, evenimențial, cultural sau de mentalitate - este limpede că secolele XVII-XVIII (poate chiar a doua jumătate a veacului al XVI-lea) reprezintă În mod cert altceva În istoria spațiului românesc, În raport cu lumea medievală desfășurată anterior, ceea ce ar justifica ratașarea lor la o
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
o scrisoare la Împărăteasă, În care poruncea să fie omorât. Baba, carel salvase la naștere, Îi iese din nou În cale și schimbă scrisoarea Împăratului; astfel, Împărăteasa Îi dă de soție pe fiica sa. Soarta se află În centrul scenariului evenimențial din Basmul cu ursitorile. Ciobanul care este sortit să ia de soție p copila nou născută, o fură și o Înfige Într-un par. Fata scapă fiind rănită doar la un șold. Când devine mare, e pețită de ciobanul care
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
ticuri are etc. Aceste semne nu au legătură cu intenția de comunicare a locutorului; ele sunt surse de semnificație despre locutor, În general, nu despre semnificația unui anumit enunț produs de către acesta . Prin Contextul fizic înțeleg atât lumea obiectuală și evenimențială reală În care se găsesc cei doi actanți În momentul schimbului verbal cât și cele două coordonate fundamentale ale actului de vorbire: timpul și locul unde acesta se desfășoară. Această lume are centrul În aici-ul și acum-ul discursului
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
referințele românești în Histoire de la litterature europeenne. Literatura română își face apariția dacă lectura noastră a fost atentă abia în perioada Barocului triumfător, la subcapitolul De l'histoire anecdotique à l'histoire raisonnee. Este amintit Miron Costin, care privilegiază dimensiunea evenimențială a istoriei. Dar i se amintește doar Cronica Moldovei scrisă în limba... polonă. Tot dintre operele sale poloneze i se citează și Descrierea Moldovei și a Valahiei. Nu și altele. pe I. Neculce nu izbutim să-l localizăm în text
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
scrisoare la împărăteasă, în care poruncea să fie omorât. Baba, care-l salvase la naștere, îi iese din nou în cale și schimbă scrisoarea împăratului; astfel, împărăteasa îi dă de soție pe fiica sa. Soarta se află în centrul scenariului evenimențial din Basmul cu ursitorile [G. Dem. Teoderescu]. Ciobanul care este sortit să ia de soție p copila nou născută, o fură și o înfige într-un par. Fata scapă fiind rănită doar la un șold. Când devine mare, e pețită
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
a "noii istorii", Le Goff critică moderat "disprețul" pe care fondatorii școlii de la Annales (Lucien Fevbre, Marc Bloch și Fernand Braudel, continuatorul din generația imediat următoare al primilor doi) l-au manifestat față de istoria politică, de istoria-povestire și de istoria evenimențială (Braudel, Mediterana I 41-43) din cronici, din tratatele medievale de istorie și din "oglinzile principilor", toate considerate "o istorie de suprafață, căreia îi scapă prada, preferând să rămână în urmă" (443) - afirmație profund contestabilă, cel puțin în ce privește literatura parenetică. Or
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
ale vremii - ceremonialul, iconografia, predica de amvon, hagiografiile - au întărit și au încărcat schemele de memorare cu narațiuni mitice desprinse din relieful istoric, cu figuri și modele locale sau preluate din tradiția creștină, cu legende istorice care amestecă fantasticul și evenimențialul, într-un "scenariu" care el însuși combină planul realității cu pura fantezie. Pentru Țările Române, imaginarul pare să fi jucat prin forța lucrurilor un rol mai important decât în culturile cu o tradiție a scrierilor bogată, dat fiind acest aspect
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
vedea și din analizele datorate lui Jacques Le Goff - un imaginar oglindit de numeroasele creații "literare"), în spațiul românesc, mai ales istoriografia, cărțile populare, legendele și miturile preiau și păstrează tipologia locală a eroicului (laic; pentru cel religios, hagiografiile). Presiunea evenimențialului și a politicii mereu defensive generează câteva dihotomii situate în centrul sistemului reprezentărilor imaginare, sub semnul mitului întemeierii. Între eroul civilizator și forțele externe distructive, între voievodul creștin și alteritatea păgână este figurată aceeași distanță ca între lumină și întuneric
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
etic funcționează atât în cazul "intransigenților" cărturari moldoveni, cât și în subiectivele cronici de familie ale muntenilor. Credința și datoria față de domn, la rându-i "supus țării și lui Dumnezeu", dau criteriul moral suprem după care este ierarhizat și judecat evenimențialul. Acolo unde istoria, sub voința divină, nu intervine coercitiv, imaginarul își pune în funcțiune sistemul grilelor lui de prelucrare și de codificare, pe coordonatele mentalităților generale. Încrederea în destinul justițiar, care, în urma vinei, atrage pedeapsa binemeritată, așează medievalitatea în descendența
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
puternic conotat, dramatizat atât în imaginarul cărturăresc, cât și în cel colectiv (la fel, la Neagoe). Întreaga organizare scenografică a lumii creștine, pe care un fiu de domn trebuie să învețe să o guverneze, servește pentru a reda spectaculos trama evenimențială din jurul domniilor, comploturile sau campaniile militare așezate sub semnul credinței reper. Cronicile medievale, în schimb, pun mai mult în lumină vocația eroicului, deși tot prin narațiunile legendare ale confruntărilor armate și prin proiecțiile în imaginar, pe structuri de mit, ale
Imaginarul medieval: forme și teorii by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
semantica construcțiilor la care participă verbul diferă, sensul rămâne același, "a pierde din memorie". În lexiconul generativ, sensul unui lexem nu poate fi determinat independent, ci printr-o corelație între structura sa argumentală (numărul și natura argumentelor predicatelor) și structura evenimențială. Relevant în acest sens este exemplul verbului build 'a construi' (Pustejovsky 1995), a cărui analiză semantico-sintactică o prezentăm mai jos55. În structura argumentală a verbului sunt specificate trei argumente. Primele două argumente corespund subiectului (un argument cu trăsătura [+Animat]) și
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
trăsătura [+Animat]) și obiectului direct (o entitate cu referință concretă) și sunt obligatoriu lexicalizate. Al treilea argument (engl. default argument), presupus în semantică, dar care poate rămâne nelexicalizat, se referă la materialul din care un obiect este alcătuit/construit. Structura evenimențială a verbului specifică existența a două subevenimente succesive în cadrul evenimentului desemnat de verb - un proces (al construirii) și un rezultat (construcția). Aplicând modelul propus de Pustejovsky la analiza verbului din engleză touch 'a atinge', Ibarretxe-Antuñano (1999: 125) arată că există
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
o capcană contrarevoluționară (sau invers). În orice caz, dat fiind că pentru autor spitalul nu este decât o mică porțiune a unei scene de teatru aproape infinite, piesa coagulează toate trăsăturile dramaturgiei lui V.: descompunerea și recompunerea identităților, dezagregarea intrigii evenimențiale sub forma conflictelor ideologice, mirajul realității și realitatea mirajului, politizarea esteticului și estetizarea politicului, țâșnirile melodramatice și temperarea lor într-o ramă autoreferențială, coexistența fluidelor grotești și a inserțiilor poematice. Matei Vișniec este, la a doua carte, un poet foarte
VISNIEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290587_a_291916]
-
raportare la înscreirea a ceea ce este spus la un moment dat în configurațiile de enunțuri. Accentul este pus pe procesul complex al transformării unei situații într-un eveniment discursiv, prin urmare, pe singularitatea punctelor de vedere individuale, care constituie caracterul evenimențial. Astfel, evenimentul discursiv nu este în mai mare măsură reductibil la un ansamblu decît la un context particular. Evenimentul discursiv nu se înscrie într-un lanț cauzal în măsura în care nu toate situațiile istorice generează în mod obligatoriu cîte un eveniment discursiv
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
obiectul unei elaborări care-l simplifică și-l stabilizează. Totul se produce ca și cum ar exista în memorie o reprezentare formală a structurii genului textual, adică o reprezentare a elementelor și a ordinii lor, dar și o cunoaștere generală a conținutului evenimențial al secvențelor obișnuite. Pornind de aici, s-a realizat gramatica povestirii care, într-o manieră simplă, conține ansamblul regulilor de rescriere și de transformare pentru definirea structurii canonice a povestirii, deținute de membrii unei comunități culturale. Ceea ce pun în practică
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Să nu uităm că am admis deja, nu numai pentru narațiunea „literară”, ci pentru narațiunea „generică”: 1) că pre(-)textul și textul se află într-o relație de dependență reciprocă, că textul ar fi o reprezentare a unor pre(-)texte (evenimențiale) independente de acea reprezentare, iar pre(-)textele ar fi postulate sau producte ale textului; 2) că pre(-)textul și textul sînt permutabile, fiecare jucînd, pe rînd sau simultan, rolul de cauză (dată) și efect (produs). Prefața Autorului Narațiuni găsim pretutindeni
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
a traiectoriei narative. În aceeași ordine de idei, destinatarului i se dă îndeobște a înțelege, ceea ce el și face, că povestitorul cunoaște finalul din chiar clipa intrării în povestire (nu chiar într-o formulare precisă, ci într-un context evenimențial sau situațional). Ca excepții s-ar putea cita romanele în serie ale lui Dickens, și povestea pe care un părinte i-o spune copilului înainte de culcare, în mod improvizat. Chiar și acestea, împreună cu narațiunile mai atent structurate, se deosebesc de
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
cafea pe ea! Uitîndu-te la toate acestea crezi că ai în față o narațiune - deși desenatorul o neagă cu vehemență. Acest exemplu, deși straniu, încearcă să atingă un punct fundamental, dar problematic, al naratologiei. Perceperea conexiunilor neîntîmplătoare într-o secvență evenimențială este prerogativa destinatarului: este inutil pentru oricine (de exemplu, pentru povestitor) să insiste că are în față o narațiune dacă destinatarul nu o percepe ca atare (vezi 7.3). În acest caz, cel puțin, autoritatea ultimă, care declară un text
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
sus. La început, cel puțin, se pare că Une Glossaire e văduvit în această privință - față de texte narative indiscutabile, ca Barn Burning de Faulkner și Pnin de Nabokov, unde cititorul aproape că poate găsi imediat indicatori ai unei secvențe evenimențiale date, un început de caracterizare a unuia sau a mai mulți indivizi, și chiar creionarea inițială a condițiilor care ar putea duce către o criză. Dar, de fapt, acest "glosar” reprezintă mai mult un jurnal? Dacă ar fi cu adevărat
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
să păstrăm în minte ceea ce reprezintă scopurile și așteptările unei analize bazate pe teoriile lui Propp sau Barthes. Chestiunea apelării la raționamentele noastre intuitive (mai degrabă decît la modurile noastre publice și condiționate de a vorbi despre intrigi și structuri evenimențiale) va ridica întotdeauna probleme. Dar vom găsim rapid grupuri de cititori (chiar comunități întregi) relevînd un acord substanțial asupra a ceea ce e esențial și non-esențial în intrigă, caracterizare ș.a.m.d. - relevînd, în mare, o înțelegere comună a structurii. Această
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]