474 matches
-
de Vries lansate în teoria sa mutaționistă. Nefăcând o diferență netă între germene și somă el nu putea accepta că doar structurile genetice („particulele reprezentative”) ar fi hotărâtoare în transmiterea caracterelor și în formarea de noi specii: Adept convins al evoluționismului lent, Racoviță nu putea accepta salturile evolutive, apariția directă a speciilor prin variații bruște, prin mutații, așa cum încerca să probeze Hugo de Vries: </citation author="Hugo de Vries">„Aceste specii noi care apar deodată foarte diferite de rubedeniile lor, prin
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
jumătate a veacului al XX-lea. Se detașa prin distincția și rafinamentul comportamentului său și era recunoscut de la distanță prin nelipsita crizantemă de la butonieră și prin alura sa de nobil. Ca specialist s-a format la școala germană, în „cetatea evoluționismului” a lui Ernst Haeckel. Ca om însă, a fost modelat mai întâi pe meleagurile Botoșanilor, mai apoi la Iași, la liceul „Institutele Unite”, unde predau cei mai străluciți reprezentanți ai școlii românești. Aici au fost tăiate primele fațete ale superbului
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
astăzi îți dai seama ce înseamnă o descoperire făcută înainte de vreme. Goethe a descoperit un principiu care guvernează lumea plantelor, pe care mai târziu J.B.Lamarck avea să l numească transformism, iar după 50 de ani Charles Darwin îl numește evoluționism. Mai mult decât atât, și-a dat seama că, de fapt acest principiu este caracteristic vieții în ansamblul său. Îl descoperim astfel pe Goethe ca precursor al transformismului și evoluționismului. Cum puteau să prindă aceste idei geniale într-un mediu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
transformism, iar după 50 de ani Charles Darwin îl numește evoluționism. Mai mult decât atât, și-a dat seama că, de fapt acest principiu este caracteristic vieții în ansamblul său. Îl descoperim astfel pe Goethe ca precursor al transformismului și evoluționismului. Cum puteau să prindă aceste idei geniale într-un mediu intelectual nepregătit? Ne dăm seama că Goethe a mai descoperit un principiu caracteristic vitalului: principiul radiației adaptative, care stă la baza evoluției lumii vii, fie că este vorba de plante
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
și aici perfect aplicabil. George Kampis (1991) considera că adaptarea nu înseamnă altceva decât asimilarea mediului. Adaptarea contribuie la realizarea unității organismului cu mediul. Conceptul unității organismului cu mediul nu este nou, însă capătă aspectul unui limbaj de lemn, propriu evoluționismului ,daca nu asiguram suportul real al fenomenului. Adaptarea contribuie la realizarea a ceea ce numim unitate organism mediu, cu rezonanta in arborele genealogic al ființelor. Folosind un limbaj modern, sprijinit pe principii cibernetice, putem vorbi, într-adevăr, de ceea ce pretinde George
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
sale politice a făcut o profesiune"28. La fel ca și alți cărturari iluminiști români ai epocii, Balș nu acceptă ideea unor forme sociale și politice imuabile, ci admite ideea că societatea, ca și natura, este într-o continuă transformare. Evoluționismul său evidențiază mai multe forme ciclice, străbătute de orice societate, marcate de mărire și decădere: "apariția, creșterea și atotputernicia Romei și decăderea acesteia"29, idei preluate atât din scrierile lui Cantemir, cât și din lucrarea lui Montesquieu, Considérations sur les
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1474_a_2772]
-
uita că ele au drept funcție principală să explice de ce lucrurile sînt în prezent așa cum sînt, ceea ce le obligă să presupună că în trecut erau altfel. Pe scurt, miturile raționează la fel ca acei gînditori din secolul trecut pasionați de evoluționism care încercau să ordoneze în serie uniliniară instituțiile și tradițiile observate în lume. Plecînd de la postulatul că civilizația noastră e cea mai complexă și cea mai evoluată, ei vedeau în instituțiile popoarelor numite „primitive” o imagine a celor care au
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
țară din Uniunea Europeană în care darwinismul a fost scos din programa școlară! Isprava a izbutit-o intelectualul Hârdău, care, în 2006, s-a străduit să se arate mai catolic decât Papa câtă vreme Benedict al XIV-lea a recunoscut că "evoluționismul (teoria lui Darwin, n.n.) este mai mult decât o ipoteză." Ca să nu mai vorbim despre faptul că o Rezoluție a Consiliului Europei, adoptată în 2007, recomandă statelor UE să promoveze predarea în școli a "teoriei evoluționiste ca principală teorie științifică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
celălalt, teoria lui Darwin! Un singur ministru al unei țări europene, cel de la Belgrad, a avut o inițiativă similară și a trebuit imediat să demisioneze, mai ales datorită protestului... Patriarhului ortodox al Serbiei, care s-a pronunțat hotărât pentru predarea evoluționismului în școală! Situație complet pe dos în USA, unde profesorul Behe (Pennsylvania) a trebuit să se adreseze Tribunalului Federal pentru a primi dreptul de... a critica teoria lui Darwin în școală ceea ce, desigur, configurează cel de al doilea pol al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
dos în USA, unde profesorul Behe (Pennsylvania) a trebuit să se adreseze Tribunalului Federal pentru a primi dreptul de... a critica teoria lui Darwin în școală ceea ce, desigur, configurează cel de al doilea pol al exagerării. Și-n timp ce evoluționismul este ținut inchizitorial sub obroc, la TVR sunt programate emisiuni ("Semne", redactor, Cristi Țepeș) în care Darwin este pus sever la colț, inclusiv de o prof. dr. care s-a declarat partizană a divinului creaționism deoarece, chimistă fiind, a constatat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
evoluției în variabilitatea speciilor, s-au identificat și alte cauze ale variațiunii organismelor, s-a întemeiat tehnica selecției artificiale în crearea de noi rase și soiuri, el influențând hotărâtor dezvoltarea paleontologiei, embriologiei, fiziologiei, anatomiei, sistematicii etc. Sigur că, în ansamblu, evoluționismul are implicații filosofice și chiar teologice. Pe unii i-a convins, pe alții, nu. Dacă predarea religiei în școală este considerată o necesitate, la fel de necesară este și prezentarea ipotezei darwiniste. Argumentul că 73% dintre elevi cred că omul a fost
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
unii i-a convins, pe alții, nu. Dacă predarea religiei în școală este considerată o necesitate, la fel de necesară este și prezentarea ipotezei darwiniste. Argumentul că 73% dintre elevi cred că omul a fost creat de Dumnezeu și, în consecință, predarea evoluționismului nu se justifică, nu rezistă: poate tocmai de aceea cred astfel, fiindcă li se interzice informarea alternativă... În 1925, la Dayton, a fost judecat profesorul suplinitor John Scopes, cel ce a predat (după manual!) un curs de evoluția speciilor astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
CHELCEA) / 9 Introducere / 13 Capitolul 1. Preliminarii pentru o sociologie a modei / 17 1.1. Moda și vestimentația / 17 1.1.1. Parcursul istoric al ideii de modă / 18 1.2. Studiul științific al modei / 22 1.2.1. Etapa evoluționismului (1871-1890): motivele universale ale purtării hainelor / 23 1.2.2. Charles R. Darwin și exprimarea emoțiilor / 23 1.2.3. Herbert Spencer: trofeul, emblema și vestimentația / 25 1.2.4. Wilhelm M. Wundt: efectele sentimentelor sociale / 27 1.2.5
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
de inventariere și de analiză conceptuală, ca și identificarea direcțiilor de studiu și a progreselor realizate în cunoașterea sociologică a modei sunt bine-venite și foarte bine realizate. Sunt decupate din discursul științific asupra modei patru etape, delimitate cronologic: 1871-1890 (perioada evoluționismului); 1890-1960 (perioada clasică); 1950-1990 (perioada fondatorilor); din 1990 până în prezent (perioada contemporană). Se înțelege că această periodizare nu este "patul lui Procust", ci o construcție flexibilă, dar care ajută la înțelegerea fenomenului modei. Consider meritoriu faptul că autoarea găsește în
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
ale sociologiei începutului de secol XX, "moda a avut un statut marginal printre intelectuali" (cf. G. Lipovetsky, 1987/2002, 25). Voi prezenta în continuare, în ordine cronologică, parcursul științific al fenomenului modei. Din rațiuni metodologice, recurg la următoarele periodizări: etapa evoluționismului (1871-1890), etapa clasică (1890-1960), etapa fondatorilor (1960-1990) și etapa contemporană (din 1990 până în prezent). Am delimitat aceste cadre temporale pe criteriul orientărilor teoretice dominante, la un moment dat, în sociologie, psihosociologie, antropologie și în științele comunicării. 1.2.1. Etapa
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
1871-1890), etapa clasică (1890-1960), etapa fondatorilor (1960-1990) și etapa contemporană (din 1990 până în prezent). Am delimitat aceste cadre temporale pe criteriul orientărilor teoretice dominante, la un moment dat, în sociologie, psihosociologie, antropologie și în științele comunicării. 1.2.1. Etapa evoluționismului (1871-1890): motivele universale ale purtării hainelor Primele preocupări privind răspunsul la întrebarea de ce poartă oamenii haine și care sunt funcțiile acestora pot fi reperate la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului XX, în anii de debut al unor
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
că toate fenomenele evoluează trecând de "la o stare de omogenitate indefinită și incoerentă la o stare de heterogenitate definită și coerentă" (F. Parot și E. Tirelli, 1991/2007, 304). În secolul al XIX-lea, doctrina lui Herbert Spencer numită evoluționism, era distinctă de teoria darwinistă. Astăzi, contribuția celor doi autori este de obicei citată și comentată sub denumirea comună de "evoluționism" (ibidem). O interpretare esențială pentru evoluția cercetărilor despre vestimentație se regăsește în volumul al doilea al lucrării lui Herbert
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
coerentă" (F. Parot și E. Tirelli, 1991/2007, 304). În secolul al XIX-lea, doctrina lui Herbert Spencer numită evoluționism, era distinctă de teoria darwinistă. Astăzi, contribuția celor doi autori este de obicei citată și comentată sub denumirea comună de "evoluționism" (ibidem). O interpretare esențială pentru evoluția cercetărilor despre vestimentație se regăsește în volumul al doilea al lucrării lui Herbert Spencer, The Principles of Sociology (1890-1897). Așa cum indică și titlul acestui volum Ceremonial Institutions (1897) -, abordarea sociologului britanic viza comportamentul ceremonial
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
modei (idem, 209). Lucrarea lui Herbert Spencer The Principles of Sociology (1890-1897) poate fi interpretată din două perspective fundamentale pentru evoluția cercetărilor despre moda vestimentară ca fenomen social. Pe de o parte, volumul la care fac referire se încadrează principiilor evoluționismului, prin ilustrarea transformărilor societăților și, în paralel cu aceasta, a decorațiilor corpului, de la uzanța emblemelor la cea a vestimentației. Pe de o altă parte însă, trasarea caracteristicilor imitative ale fenomenului modei ilustrează concepția dominantă a discursului științific la cumpăna dintre
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
Lectura atentă a textului lucrării la care fac referire arată clar că Wilhelm M. Wundt atribuie vestimentației cauze morale și estetice. 1.2.5. Ernst Grosse și Edward Westermarck: teoria înfrumusețării Alte două ipoteze dominante pentru perioada de avânt a evoluționismului au fost avansate pentru a explica apariția vestimentației. Este vorba de ideea înclinației naturale a oamenilor spre înfrumusețare și ideea atracției sexuale, ambele lansate sub influența lucrărilor lui Ernst Grosse (1862-1927) și a lui Edward Westermarck (1862-1939). Deoarece punctul comun
Sociologia modei. Stil vestimentar şi dezirabilitate socială by Alina Duduciuc [Corola-publishinghouse/Science/884_a_2392]
-
teoria evoluționistă este influențat și de modul în care abordează istoria, respectiv explicitarea retrospectivă a comportamentelor. Născându-se în atmosfera aceleiași epoci, ea lasă să se vadă metode similare gândirii marxiste, în special prin sprijinirea pe trecut. În același timp, evoluționismul depășește marxismul în amploarea consecințelor științifice (dar nu și în a celor sociale). Înclinația noastră de a persevera funcționează chiar și în cazul răului (semn că perseverența este o valoare contextuală). Dovada ne-o furnizează crimele secolului XX. * În succesul
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Locul pe care-l ocupă fiecare organism în clasificările pe care le aplicăm asupra viului dă seama fie de raportarea lui la dorințele noastre alimentare, fie de etichetarea din perspectiva unui posibil pericol. Chiar și analiza viului din perspectiva disputei evoluționism versus creaționism stă tot în orizontul utilității, deoarece în funcție de interpretarea la care aderăm va fi orientată intenționalitatea noastră, urmărind a acționa fie pentru îndestularea în această lume, fie pentru salvarea sufletului prin pregătirea lui pentru lumea cealaltă. Altfel spus, raportarea
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
Genetica pune la baza sentimentelor ce însoțesc relațiile de rudenie faptul că în rudele noastre avem copii ale propriilor gene. În felul acesta altruismul de care dăm dovadă față de neamurile noastre poate fi redus la un egoism genetic. * Din perspectiva evoluționismului nu putem vorbi niciodată de o morală dezinteresată, toate principiile etice căpătându-și conturul în umbra dorinței de supraviețuire și perpetuare prin intermediul unei forme sociale, precum și a altruismului reciproc, care face posibilă o societate. * Poate că obiceiul de a duce
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
de prea multe ori ratăm acest accent, cantonându-ne într-o lamentație în fața suferinței și încercând o salvare de sine în zona compătimirii în fața nedreptății ce ne-a fost făcută (De ce eu Doamne?!). Cum arată oare o morală rescrisă din perspectiva evoluționismului? (Este postmodernitatea o încercare în acest sens?) * Din perspectiva interesului social valoarea gestului nostru față de un semen este dată de rolul pe care acea persoană îl are în societate. De aici și condescendența cu care tindem să ne tratăm reprezentanții
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
noștri. Importanța ei nu rezultă atât din perspectiva pe care o deschide adepților progresului, cât din solidaritatea pe care o instituie cu cei ce au fost, întemeind sensul tare al umanității într-o regiune "genetico-culturală". * În orizontul de sens al evoluționismului solidaritatea constituie modul inteligent de a fi al egoismului: ceea ce ne interesează este salvarea noastră și a urmașilor prin întoarcerea favorurilor acordate celor pe care-i ajutăm, societatea fiind un mediu de depunere a hatârurilor de care ne permitem acum
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]