1,047 matches
-
mult în timpul revoluției staliniste începute în 1928-1929 și s-a perpetuat sub succesorii „tătucului popoarelor”, fiind reprodus în cazul tuturor emulilor săi europeni, asiatici, africani sau latino-americani. Toate regimurile comuniste s-au caracterizat prin următorul paradox: o ideologie* egalitaristă care exalta triumful industrializării* și al planului cincinal*, și o populație trăind permanent într-o economie de penurie care împovăra viața cotidiană a populației dominată total de o nomenclatură care beneficia de privilegii datorate nu competenței ci simplului fapt că deținea puterea
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de comunitatea partidului acesta demonstrându-și în mod tradițional puterea și caracterul convivial, ocrotitor, în cursul mitingurilor, al manifestațiilor sau al serbărilor partidului - manifestațiile de 1 mai, la sărbătoarea ziarelor l’Humanitî sau l’Unità -, punctate de intonarea unor cântece exaltând solidaritatea muncitorească - „Internaționala”, „Tânăra gardă”, „Bandiera Rossa”, „Bellaciao”, „Cântecul partizanilor”. în astfel de ocazii poate fi văzută ceea ce Annie Kriegel a numit contrasocietatea comunistă, o microsocietate care începe să traducă în practică proiectul comunist în teritoriile pe care le controlează
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
în cursul anilor 1920, politica militară a PCUS rămâne ezitantă. O controversă îi opune pe foștii ofițeri țariști, favorabili unei armate regulate, mai eficace și, în concepția lui Tuhacevski, mai aptă să poarte în exterior ofensiva revoluționară, conducerii PCUS, care exaltă virtuțile unei miliții teritoriale de cetățeni înarmați funcționând ca o școală a socialismului. Reorganizarea se efectuează pe baza unui compromis: armatei regulate (560000 de oameni) îi este asociată o miliție teritorială de trei ori mai importantă. GPU este însărcinat cu
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de Țar și de Capital face posibilă crearea unui „tip biologic și social superior, un supraom, dacă vreți”. O idee identică este exprimată și de către Stalin* care, la moartea lui Lenin, declară că bolșevicii* sunt „făcuți dintr-o stofă specială”, exaltând astfel rolul revoluționarilor ca „avangardă” a noii societăți. Ea emană din ideea darwinismului social, enunțată în mediile socialiste prin anii 1880, și duce la justificarea terorii* și a exterminării de către purtătorii viitorului istoric a unui dușman „degenerat”. Acest mit al
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
de cadre revoluționare călite, Partidul Bolșevic se bucură de audiență din partea unei bune părți a populației muncitorești a marilor orașe și din partea soldaților garnizoanei din Petrograd. Grupusculul bolșevic se tot umflă și devine un partid de masă a cărui propagandă* exaltă egalitarismul*, exacerbează ura față de cei avuți, setea de jaf, gustul răzbunării sociale și în curând, gustul sângelui. El contribuie la suscitarea acelui gen de moment pe care Hannah Arendt îl consideră ca fiind întâlnirea dintre grupul totalitar și „masele care
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
distrugă tabăra „dogmaticilor” și să-i pună sub observație pe toți „centriștii”, de la Zhou Enlai la Peng Dehuai sau Chen Yi. Acum concluzia poate fi proclamată sus și tare: cel de-al VII-lea Congres al PCC, din aprilie-iunie 1945, exaltă „gândirea mao tzedun” și-i dă autorului întâietatea absolută. El marchează astfel apogeul sistemului bazelor roșii care, cu deosebire în China de Nord, prefigurează China comunistă: un sistem foarte eficace în ceprivește controlul politic și mobilizarea luptătorilor și posedând un
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
Marxist-Leninist din Franța (1967-1977) și, în sfârșit, în Uniunea Tineretului Comunist Marxist-Leninist (1966-1968). Evenimentele din Mai 1968* accelerează pătrunderea în Europa a maoismului, care fascinează anumite cercuri culturale occidentale prin radicalitatea sa revoluționară și prin mitul violenței pe care o exaltă. în RFG, formațiunile maoiste cele mai importante sunt Kommunistische Partei Deutschlands/Marxisten-Leninisten, Kommunistische Bund Westdeutschlond, Kommunistische Arbeiterbund Deutschlonds și Arbeiterbund für den Wiederaufbau der KPD care, în 1974, regrupau mai bine de 15.000 de membri. în Franța, apar numeroase
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
-și facă autocritica și să-și redefinească strategia. Partidul trebuie de-acum să-i combată pe „imperialiștii americani” și pe „lacheii” lor, mai ales socialiștii, acuzați că amenință pacea mondială; nu numai că este nevoit să apere, ci și să exalte URSS și democrațiile populare și să-l proslăvească pe șeful lor, Stalin. „Fiu mai vârstnic al Bisericii comuniste”, PCF se aruncă fără menajamente în această nouă politică. Exploatând un grav disconfort social, acesta declanșează, în 1947 și 1948, importante greve
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
forță definitivă: Gomes proclamă starea de asediu la Lisabona, îi adună pe moderați și evită intervenția PCP, în timp ce generalul Eanes fragmentează bastioanele stângii MFA. Mișcarea și-a trăit vremea, chiar dacă în Constituția din 2 aprilie 1976 o serie de formule exaltă încă alianța cu poporul pentru „dezvoltarea pacifică a procesului revoluționar” ori „socializarea mijloacelor de producție și a bogăției” ori chiar „aproprierea colectivă”. în cursul anului 1976, democrația se consolidează cu alegerea lui Eanes ca președinte al Republicii; iar Mario Soares
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
și instalarea unui nou ansamblu politic și instituțional. Or, extinderea capitalismului la viața economică și la cea socială reprezintă un dublu risc pentru grupul conducător: ea face mai vizibilă contradicția dintre ideologia oficială, care proclamă superioritatea socialismului, și o practică exaltând civilizația comerțului; și, mai ales, ea răspândește în societate un gust pentru inițiativă, acțiune, responsabilitate. Fără îndoială, cei care beneficiază astăzi de libertăți în domeniul economic vor ajunge să găsească ciudat să nu li se acorde libertăți comparabile și în
[Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
autenticitate (1993), precum și sateliți ca antologia Avangarda literară românească. În Eseu despre textul poetic se acreditează ideea unei „promoții textualiste”, suprapuse în mare parte generației optzeciste, dar cuprinzând și autori din afara acestei generații, care scriu o „literatură a experimentului” și exaltă „conștiința de sine a Textului”. Printre textualiști, pentru care scrisul se reduce în mod esențial la o „aventură semiotică”, M. îi numără pe poeții Mircea Ivănescu, Marin Sorescu, Nichita Stănescu, Florin Iaru, Cristian Popescu, Aurel Pantea, pe prozatorii Alexandru George
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288152_a_289481]
-
creștine (obiectul discuției sunt împărații Constantin și Theodosius). Din acest motiv, unii cercetători au presupus că în micul poem al păgânului Rutilius Namazianus, din aceeași perioadă, intitulat Despre întoarcerea sa în patrie (De reditu suo), compus în 416, acesta, atunci când exaltă funcția civilizatoare a Romei păgâne, ar dori să răspundă ideilor lui Augustin - însă e doar o ipoteză. După interpretarea istoriei, se trece la interpretarea filosofiei păgâne de care Augustin era foarte interesat încă din perioada petrecută la Milano. O inteligentă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
detalii care să corespundă acestei cerințe. Totodată, Cassiodor a scris Originile și faptele goților (De origine actibusque Getarum), o istorie a goților în douăsprezece cărți, care pornește tot de la ideea de a-i introduce pe goți în istoria lumii civilizate, exaltându-le virtuțile; istoria a fost terminată sub Atalaric în 534, dar s-a pierdut: o cunoaștem doar prin intermediul unor extrase făcute în grabă în 551 de către Iordan (cf. p. ???). Din extrasele care s-au păstrat, aflăm că opera se deschidea
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
L. Perrone) dintr-o adâncă reflecție teologică bazată pe meditația asupra Scripturii. Cuvintele Părinților din deșert și - însă pe locul al doilea - Scriptura sunt recomandate ca baze ale vieții spirituale, iar asceții manifestă o evidentă rezervă față de „cărțile dogmatice” care exaltă spiritul în timp ce maximele Părinților îndeamnă la smerenie. Bibliografie. Ed. critică cu trad. în engl. a lui D. J. Chitty, Barsanuphius and John. Questions and Answers, PO 31/3, Paris 1966, s-a oprit la scrisoarea 124 din cauza morții cercetătorului. Pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
politica - ajunge deputat liberal - îl absorb și gazetarul face o mare risipă de elocință, preocupându-se, în nenumărate articole, de tot felul de aspecte. Cere solemn respectarea legilor și drepturilor, perorează contra absolutismului, injustiției, corupției, vorbește cu căldură despre unire, exaltă progresul social. Cariera sa juridică, între timp, continuă. În 1859 ajunsese asesor pe lângă Ministerul Justiției; a mai funcționat ca „șef de divizie” în Ministerul de Externe. Inspector al monumentelor istorice în 1861, în anul următor e întărit avocat al Ministerului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287255_a_288584]
-
SRI), Liga împotriva imperialismului și a opresiunii coloniale, Comitetul mondial al femeilor împotriva războiului și a fascismului, ... toate organizații ce privesc medii specifice în registrul solidarității și al protestului. Cuvintele internațional, mondial, prezente de fiecare dată, contribuie la mobilizarea psihologică, exaltă sentimentul de apartenență la această armată mondială a revoluției. Partea lor efectivă și adesea eficace în apărarea și protecția victimilor represiunii sociale și politice practicată la scară mare în Europa anilor douăzeci și treizeci, fondează incontestabil strălucirea lor. O altă
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
admirația colegilor lor de luptă, trezind fără încetare noi vocații, mărindu-și rîndurile cu recruți entuziaști aduși de o adeziune din ce în ce mai hotărîtă a populației, și aceasta în ciuda represiunii neîncetate. Căci aceste arestări, execuții și deportări ce le seceră rîndurile și exaltă furia supraviețuitorilor, reprezintă o altă fațetă a activității comuniste. Marele "de ce" nu va apare decît mult timp după război. Dar încă de la eliberare, va apare sloganul de partid al împușcaților, fapt ce a dat de gîndit celor mai sceptici. În cadrul
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
XX, Editura Minerva, București, 1986. ION BARBU (1895-1961) Ion Barbu (alias Dan Barbilian) s-a născut la 19 martie 1895, la Câmpulung-Muscel. A studiat la Câmpulung-Muscel, Dărmănești-Roman, Stâlpeni, Pitești, București. Opere: După melci (1921); Joc secund (1930). I. Barbu era exaltat, frondeur, exploziv, vizual, retoric. UNIVERSUL POETIC Tudor Vianu a împărțit opera lui I. Barbu în trei etape: a. "parnasiană"; b. "baladescă" și de pitoresc oriental; c. "ermetică". În poeziile din prima etapă se întâlnesc nostalgii celeste (Lava), amintirea vitalismului orgiastic
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de motivele romantismului european și ale folclorului românesc: pesimism, viața ca vis (după Schopenhauer), atmosfera sumbră. Poezia din perioada '7376 valorifică două teme mari: bucuria și durerea dragostei. G. Ibrăileanu a identificat două secțiuni în această etapă. În prima etapă exaltă iubirea, într-un univers marcat de fluența folclorului, cu scene de iubire care au loc într-un cadru fabulos, magic: Sara pe deal, Floare albastră, Crăiasa din povești, Povestea teiului, Călin (file din poveste). Cele mai frecvente motive sunt: motivul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
a Contimporanului - Însă și de futurism și de dadaism, acesta din urmă reînviat pentru o clipă În forme mai degrabă ludice). El scrie, de pe acum, manifeste incendiare atacînd marile probleme ale artei și literaturii, supunînd unei aspre judecăți realizările trecutului, exaltînd spiritul novator și experiențele ce-l ilustrează - participînd cu o totală dăruire la campaniile avangardei pentru afirmarea unei noi sensibilități. Devine, Într-un cuvînt, unul dintre corifeii avangardei. Încît, dacă din „dosarul” mișcării nu s-ar fi păstrat decît scrierile
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
rêveur définitif” ca și omul lui Breton, și ar putea semna Împreună cu autorul Primului manifest al suprarealismului aceste rînduri: „Scumpă imaginație, ceea ce iubesc mai mult În tine este faptul că nu ierți. Doar cuvîntul libertate e tot ce mă mai exaltă. [...] Singură imaginația Îmi dă socoteală de ceea ce poate fi, și e destul pentru a ridica puțin teribila interdicție”. Deoarece și pentru poetul român imaginația Înseamnă Înfruntare a legii interdictive, transgresare a constrîngerilor, eliberare; și, În nu mai mică măsură, reconstrucție
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
care imaginează menține lumea ca fond neantizat al imaginarului”. Suprarealiștii - și Ilarie Voronca merge În sensul lor - rămîn mereu deosebit de sensibili față de acest statut al imaginarului, menținînd foarte vie conștiința rupturii („neantizării”), pe de o parte, iar pe de alta exaltînd promisiunile conținute În actul „depășirii” În imaginar a „existentului”. De aceea, ei se concentrează asupra relației dintre elemente cît mai Îndepărtate Între ele. „Suprarealismul - scrie Ferdinand Alquié - este semi-revelație sau, dacă preferați, revelație a unei nopți În care nu vrei
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
lor - de la Stephan Roll și Sașa Pană, pînă la Gellu Naum, Virgil Teodorescu sau Paul Păun. Lucru de Înțeles, atîta vreme cît sloganul racordării sensibilității la „pulsul epocii” intrate În „faza activistă industrială” invită la descoperirea de „mereu inedit” și exaltă „invenția”, iar mai apoi, - cu cît Înaintăm spre zonele de influență ale suprarealismului - exercițiul apropierii, În „lumina imaginii”, a unor „realități cît mai Îndepărtate Între ele” trebuie să asigure accesul la „iluminare” și „miraculos”. Or, nimic nu sugerează mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
Dumitrescu B., George D. Dumitrescu, George Dumitrescu-Urziceni, G.D. Gheslăniceanu, Dimitrie Gherasim, George Nanu Dumitrescu, G.U., G. Urz, George Urzin, Ghiță Urziceanu, Ghiță de Urziceni. Cu sporadice recenzii, răzlețe stihuiri sentimentale, articole, între care gesticulante sunt cele de atitudine politică (exaltând frăția de arme dintre soldatul german și ostașul român în „războiul sfânt” împotriva bolșevicilor), câteva traduceri (din Leonid Andreev, Arcadii Avercenko, A.P. Cehov, Al. Kuprin), D. nu-și modifică fizionomia literară, care rămâne aceea a unui prozator. Nuvelele și schițele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286909_a_288238]
-
vieți de prisos, disperare, nevroză, vulgaritate. Nici sfințenia nu rezistă asediului, puterii manipulatoare, cu atât mai puțin Diavolului ce nu este decât o mască pe care și-o pune când și când Dumnezeu. În contra acestor hierofanii duplicitare ale Puterii, Carlo exaltă Orgasmul, lichidul seminal al vitalității, substanța magmatic-uleioasă a instinctului vital, subteran, străvechi, oleum petrae. Silabele din "Petrolio" se regăsesc în chiar numele lui Pier Pietro, Paolo Pasolini). Reflex al marii Eliberări europene din 1968, probă de contestare și provocare la adresa
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]