1,801 matches
-
densității de eforturi care e istoria - Enciclopedia franceză din veacul al XVIII-lea, în primul rînd - au realizat, în planșe admirabile, convingătoare trimiteri descriptive, la multitudinea uneltelor alcătuind civilizația. O linie vectorială, ducînd pînă la Bauhaus și la atîtea alte exaltări tehnologice, s-a continuat de-a lungul secolului al XX-lea, împreună cu orgoliul și îndatorirea unui tip de intervenție, proiectivă și practică, asumînd dominator natura. Ceea ce însă generații mai noi încearcă deslușit este să nu se stabilizeze într-o relație
În simbolismul corpului by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5666_a_6991]
-
mai mult o mărturie decît o relatare, cu tot cu premisa cvasi-mistică și cu cea de incoerență ale cuvântului. Firul narativ e edulcorat, când nu chiar tulburat, de un lirism răsfățat, care se știe acasă în scrisul lui Neruda, și de o exaltare vagă rezultată dintr-o concepție deterministă care scutește - sau lipsește - lectura de orice tensiune. Vocea memorialistului se situează permanent la înălțimea atinsă de persoana publică a lui Neruda, spre deosebire, de pildă, de Jurnalul pe motocicletă al lui Che Guevara
Mărturisiri și capricii by Ana Chirițoiu () [Corola-journal/Journalistic/5804_a_7129]
-
sînii de țiței ai lunii, risipiți pe stînci aidoma caprelor sălbatice, copacii de sare dansează și ei despletiți asemenea ielelor, apoi se limpezesc în cristale pure, se primenesc asemenea apelor iazului. Abstracțiunea nu-l ispitește pe acest bard clădit pe exaltarea senzoriului. Zborul, despicarea, lumina sunt percepțiile d-sale favorite, în timp ce ideea se consumă în fatala-i combustie: „ideea sfîrîie ca o lumînare” (Între două lumi). Harul însuși e transpus în materie primitivă: „ochi lățos plecînd de la sine / adîncindu-se / în mijlocul cîmpiei
Valențe etnice by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5579_a_6904]
-
d’Olivet, cel care a făcut din ea ofranda „ideilor primordiale”, chemând la regăsirea misterului prin care se justifică și se exemplifică genialitatea unui autor: „Adevărata poezie șcare este limba zeilorț depinde de ideile primordiale pe care geniul poetului, în exaltarea lui, le-a sesizat în natura intelectuală și pe care talentul le-a manifestat imediat în natura lui elementară”2. Numită de la Agrippa și Paracelsus încoace filosofie ocultă, toată această participare a omului la misterele lumii prin intermediul imaginației își are
Originile oculte ale fanteziei by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/3428_a_4753]
-
de până acum: Adrian Alui Gheorghe, Vasile Gârneț, Liviu Georgescu, Bogdan Ghiu, Ioan Es. Pop, Nicolae Tzone, Lucian Vasilescu, Radu Voinescu, Varujan Vosganian. „Cinismul și indiferența față de binele public“ Revista APOSTROF (nr. 5) publică un amplu articol intitulat „Umilire și exaltare”, semnat de Ion Vianu. Apărut inițial în revista WESPENNEST din capitala Austriei, acest text explică România pe înțelesul occidentalilor. Iată un fragment din această panoramă binevenită: „Cu toate acestea, între 1859 și 1914 burghezia a pus bazele unor instituții solide
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3524_a_4849]
-
face cu comunismul. În al doilea rând, invitația la calm contrasta vizibil cu isteria ceaușistă a afirmării „valorilor naționale”. Din nou, cu aceeași discreție și modestie, Virgil Nemoianu făcea pedagogie intelectuală, arătând că valorile autentice configurează un teritoriu din care exaltarea, intoleranța și nombrilismul - ce caracterizau noua ideologie culturală ceaușistă - sunt pe veci relegate. Nu cred în mitul „rezistenței prin cultură”, dar sunt sigur că asemenea cărți (nu multe, din păcate) au întreținut un climat fertil de încredere și speranță în
Un eveniment: ediția de autor Virgil Nemoianu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3533_a_4858]
-
de corpuri, de aspirații, de fosile ale iubirii iar nu un corp întreg de femeie în care stau închise la un loc într-o dezolantă promiscuitate micile ei virtuți dublate de micile ei vicii, caldul și recele ei, necazurile și exaltările ei, lacrimile și bucuriile”. Nașterea lui Venus, reloaded. Și uite cum, dornic să zdrobească orice formă, orice materialitate, Gherasim Luca, pe nebănuite, se păcălește. Fiindcă nu iubirea o inventează, capcana și piatra de încercare a oricărei forme de literatură (și
Ceva cum nu s-a mai văzut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3559_a_4884]
-
nu ne obliga să apelăm la fraze gata făcute ca să-i învățăm românește pe niște adolescenți ca toți adolescenții. Îmi amintesc destul de bine observațiile și chiar exemplele, deși au trecut de atunci aproape patru decenii. Și cum aș putea uita exaltarea pe care Neli o punea în tot ce spunea? Se întâmplă să mă gândesc la cât de serioase erau astfel de conversații de fiecare dată când am ocazia să descopăr neseriozitatea conversațiilor actuale, particulare sau publice, în fond, lipsa lor
Catedra pentru studenți străini by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3593_a_4918]
-
cei care i-au ucis. Și noi am ucis! „Ce greșeală am face dacă ne-am imagina că e vorba despre o retractare machiavelică.” Barsacq îi răspunde, implicit, lui Boissau care o ține, una și bună, că Cioran, retras din exaltarea tinereții, ar fi fost un prefăcut. Cioran e angajat, spune St. Barsacq, în căutarea de sine. Despre mulți se spune că s-au angajat în căutarea a câte ceva. Nu e și cazul meu. Ce să caut? Pe mine? Ce să
însemnări by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/3832_a_5157]
-
fi scoaterea finală a măștii, amestec de autoportret și de comentariu al propriilor cărți. În spirit însă, izbește emfaza trufașă cu care narcisicul își laudă virtuțile. Ecce homo e o mostră de filotimie în ditirambi vanitoși, un volum mustind de exaltarea arțăgoasă a unui cabotin superior. O colecție de hiperbole care atrag prin excesul nuanțelor și amuză prin neclintita siguranță de sine, în condițiile în care autorul era deja cu un picior în groapă. Sunt două trăsături care dau autorului un
Gheara leului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3836_a_5161]
-
un "fond inițial" optimist, alterat însă din cauza contactului cu Junimea; că marele defect al poetului rămîne acela de a fi cîntat "femeia-amantă", și nu "femeia-cetățean", așa cum s-ar fi cuvenit; că cea mai gravă scădere a operei eminesciene o reprezintă exaltarea trecutului medieval "întunecat"; că influența lui Eminescu asupra poeziei românești s-a dovedit nefastă, din moment ce a condus la apariția "curentului eminescian", prin excelență pesimist etc. În studii ulterioare celui din 1887, Eminescu apare pus pe același plan cu O. Carp
De la Marx citire by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Memoirs/6907_a_8232]
-
o relație cu sine care nu se eliberează de iluziile existenței ordinare decît atunci cînd ascultăm un ritm ce captează silabele scurte și lungi ale cuvintelor limbii noastre natale. Asta nu înseamnă, evident, că nu trebuie să ne păzim de exaltările facile ale muzicii verbale. Ritmul din cuvinte se poate pune în slujba elocinței pur și simplu. Minciuna poate folosi acest ritm. În același timp însă, e vorba de un apel care ne atinge în profunzime, adresîndu-se emoțiilor noastre și busculîndu-ne
„Ce bine că Turnul Babel s-a prăbușit!“ () [Corola-journal/Journalistic/2925_a_4250]
-
ce înfățișa un peisaj cu contururi abia schițate, dar având o atmosferă aparte și degajând din griurile sale rafinate o gravă melancolie, m-a dus cu gândul, entuziast tânăr ce eram, la pânzele lui Andreescu. Sunt momente când elanul și exaltarea tinereții în fața frumosului ne fac să uităm de rigorile cuviinței, așa că, netulburat de nici o reținere, am întrebat gazda cine pictase acel tablou. Profira Sadoveanu mi-a mărturisit imediat că era pictat de fratele său, Dimitrie, dispărut cu aproape zece ani
Un fiu al lui Mihail Sadoveanu - în istoria picturii românești by Virgil Lefter () [Corola-journal/Memoirs/16035_a_17360]
-
ani de la debutul lui Sorescu, iar Dinu Pillat deja îl privea ca pe un mare scriitor. (Asumându-și astfel destule riscuri). Despre o metafizică a parodistului din Singur printre poeți nu vorbise, încă, nimeni. Fără a se lăsa tentat de exaltări, criticul vede dintrunceput metalul prețios în minereu. Timpul și restul comentatorilor, unii de prim-rang, îi vor da dreptate, cum știm. Numai că, în loc să-și limiteze demersul la reconfirmarea propriei intuiții, acesta adaugă și adaugă paragrafe pe măsură ce opera lui Sorescu
Mozaic existențial by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3031_a_4356]
-
necesitate fenomenala Kant a preluat ideea rațiunii și a statului ca având origini divine 5 dar, în economia filozofiei sale, a pus un accent mai mare decât Spinoza asupra subiectului cunoscător, înzestrat cu discernământ. Totodată, Kant s-a pronunțat împotriva exaltării religioase și morale: că ființă socială, omul tinde spre virtute, nu spre sfințenie 6. Pe cale de consecință, autoritatea religioasă trebuie să se supună autorității civile, pentru a nu își discrimina cetățenii aparținând unor religii sau confesiuni diferite 7. Relației libertate-necesitate
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
scrie", în timp ce Criticul-Antivedetă e ,atît de vanitos încît își scrie numele cu inițiale mici și atît de convins de perfecțiunea Gustului său încît L-ar impune prin lege", tot ce scrie Criticul-Egolatru ,are legătură cu el - cu stările lui, cu exaltările lui", Criticul-Apostat ,a avut o tinerețe acomodantă pe care încearcă s-o uite și, de aceea, simte nevoia ca acum, la deplina maturitate, să ridice tonul, acuzator, și să radă tot ce-i amintește de vechile tovărășii", în fine, Criticul-Vexat
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11176_a_12501]
-
a romanului actualității. Dimpotrivă. Pe această listă, ce se poate extinde cu fiecare nouă descoperire, trebuie adăugat și numele lui Bogdan Suceavă. Romanul său Venea din timpul diez este emblematic pentru nebunii ani '90, aducând în pagină întreaga atmosferă de exaltare religioasă și toleranță democratică în care ne-am trăit adolescența. Un timp istoric și social modelat de speranțe arzătoare și temeri difuze, un imaginar colectiv aflat în echilibru precar cu realul propriu-zis, apăsător sau neglijabil (prin injecție onirică), deformat și
Daciada by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11207_a_12532]
-
de cele mai întunecate și revelatorii pagini ale romanelor lui Dostoievski. La început ,verificările" de partid au fost publice, în cadrul organizațiilor respective. La câteva dintre ele, obligatoriu, am asistat. Un spectacol îngrozitor de umilire și autoflagelare, hrănit adesea de o maladivă exaltare confesivă și dorință de spălare a culpelor, când nu de un harachiri psihologic premeditat, care să-ți asigure iertarea și, în continuare, creditul! Sub umbrela vigilenței și a apărării ,moralei proletare", toți cei de față aveau dreptul să te critice
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
de nediscutat. Strânsă legătură pe care pozitivismul l-a instituit între istorie și rațiune a avut drept consecință o supraevaluare a elementului obiectiv și naturalist în raport cu voință individuală care este liberă și creativă. Reacția în fața acestui pozitivism intransigent a fost exaltarea a tot ceea ce refuză să se integreze într-o lege naturală; iraționalul împotriva rațiunii, voința împotriva naturii, acțiunea împotriva teoriei. Chiar și marxismul, în cadrul "forjei" pozitiviste, a devenit o "fizică socială" în grad de a produce, conform susținătorilor săi, previziuni
Polis () [Corola-journal/Science/84978_a_85763]
-
a lui Kostas Varnalis. Moartea falsă - chiar și atunci când pune capăt vieții. îngerii ei - diferiți de cei ce propagați de predicatorii biblici, și de aceea mai umani și poate și mai biblici. Cu alte cuvinte, poezia Ilenei Mălăncioiu e cugetare, exaltare și perseverență, extaz și agonie, poezie care se adresează întâi subconștientului și după aceea conștientului. Dacă la Ana Blandiana desco perirea vine înaintea cercetării, la Ileana Mălăncioiu descoperirea vine după ce investigația își termină actul ei de cercetare în apocrifele subconștientului
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/98_a_277]
-
o sticlă pe jumătate plină și cu un pahar. Bărbatul apucă gîtul sticlei, scoase cu dinții dopul de plută și-și turnă o jumătate de pahar din licoarea verde și groasă. Apoi bău pe nerăsuflate, cu o emoție plină de exaltare. Iar ea, din balansoar, cercetîndu-l, își aminti de noaptea cînd grilajul scrîșnise pentru prima oară - acum o veșnicie! - și se gîndi că n-aveau nimic în casă de oferit musafirului, în afară de sticla aceea cu lichior de mentă. Îi spusese celeilalte
Gabriel García Márquez - Vine un bărbat pe ploaie (1954) by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/11015_a_12340]
-
-n stînga, ba-n dreapta, servindu-i minunat de model (și, într-un fel, de justificare pentru propriile ,erezii" doctrinare) lui Dan C. Mihăilescu, o lume (și-o carte...), fir-ar să fie, liberă. La tinerețe, nu ține direcția din exaltare (tragică), la bătrînețe din cîrcoteală (comică). Sau invers. Îndreptări de stînga are destul din amîndouă, și din ,explicația" lui Cocteau cu un amic idiot: ,Cher idiot, je vous remets les clefs de la ville. Dans le tiroir du gauche vous trouverez
Viceversa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11048_a_12373]
-
primit ades Întrebarea de duioasă naivitate: „De ce ați tradus Luceafărul, nu era tradus deja?'). Tema traducerilor din Eminescu se Întrepătrunde cu tema politicii culturale: În lipsa unei viziuni globale, promovarea internațională a lui Eminescu nu s-a făcut niciodată sistematic. Dincolo de exaltarea internă a poetului, inițiativa traducerilor din opera sa a fost Întotdeauna individuală - nu numai În comunism, ci și Înainte, și după! La St. Petersburg, un ghid declara mândru că tzarul Rusiei a „scos” câteva kilograme de aur din visterie pentru ca
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
s-a schimbat radical, chiar dacă noua generație cunoaște infinit mai bine engleza tehnică, economică și politică, iar Internetul și televiziunea au introdus anglicisme și sintagme care au ridicat nivelul general de conversație. Din cauza acestei Înțelegeri limitate, În media românească continuă exaltarea vechilor traduceri - În lipsa feed-back-ului necesar din partea nativilor. 'La aniversara', se invoca reflex numele lui C.M.Popescu (moartea sa tragica În adolescență predispunând spre idealizări), fără o Înțelegere obiectivă a calităților și defectelor tălmăcirilor sale. Din păcate, variantele sale sunt cele
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/79_a_214]
-
arta, ci forma care se naște, în sânul ei. Și nu e de ajuns. Tema trebuie să fie nobilă. Nimic nu e mai nobil ca Omul. Zeii sunt chiar oamenii. Între oameni e o ierarhie, ca în Olimp. Poezia e exaltare a nobleței care se adăpostește în Om. În fine, i-am spus ceva în genul ăsta, mormăie doctorul... i-am citat poezii de Whitman... era ușor de văzut că nu era de acord, dar nu voia să mă jignească. Poate
Prințul spălător de geamuri by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10744_a_12069]