1,814 matches
-
configurează ca fiind terenul specific în care își au originea expresivitatea și relaționalitatea. Accentul pus pe exprimarea liberă și interesul pentru mijloacele expresive, în concretețea lor fizică și ca purtătoare de mesaje sensibile, este un aspect simultan al acestei atitudini. Exaltarea forței fizice, a abilităților sportive, a atenției excesive față de viața sexuală, sunt de asemenea elemente ale fenomenului la care ne referim. Asupra unora dintre ele, legate mai direct de raportul intersubiectiv, vom reveni în paragraful următor. Vitalism? Naturalism spontan? Materialism
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
mirarea, pe lângă acest element negativ al neînțelegerii, este puternic caracterizată de un alt element ce o califică pozitiv, și anume acea extindere și suprapunere a admirației peste cunoaștere; suspendarea judecății nu induce neliniște, alienare, blocare, ci mai degrabă o oarecare exaltare a conștiinței în fața unui plus de sens, a unei prezențe ce lărgește orizontul și substituie judecata cu un act contemplativ. Putem foarte ușor să observăm aici asemănarea cu atitudinea de credință. În acest caz nu mai vorbim de credința practică
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
ce a inspirat titlul românesc, pasiunea e ritmată prin muzică (A.R. Rahman), versuri (Anand Bakshi), imagine (Kabirlal), coregrafie (Saroj Khan, Ahmed Khan, Shiamak Davar) și reverberează intens, remixînd sentimentele și amintirile eroilor într-un savuros cocktail al exuberanței și exaltării la unison. Creatori și spectatori. Publicul urmînd a fi îmbogățit de această - destul de rară în peisajul cinematografic actual - demonstrație de o iscusită filmicitate care impune elegant o pildă pe cît de specifică pe atît de universală: generozitatea în dragoste. Bineînțeles
De doi bani NIRVANA! by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16848_a_18173]
-
cărți în calitate de ateu, spre a o termina în calitate de credincios convins: "Ce mai contează atunci valoarea cărții, cotarea ei la bursa criticii literare, de vreme ce asupra aceluia care a scris-o a coborît minunea transformării demonului în înger?". Întrebare oarecum imprudentă în exaltarea ei. Deoarece, în chip specific, creația literară e purtătoarea unei valori estetice, care nu poate fi pur și simplu nesocotită de cea religioasă, căci ea însăși conține, în imanența ei, un sîmbure de sacralitate camuflată, cum ar spune Mircea Eliade
Arta și sacrul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16873_a_18198]
-
stând acolo în întuneric, s-ar fi materializat din neant, complet format, liber. Nu e obosit, în ciuda orei și a muncii, nici un caz recent nu-i apasă cugetul. Ba chiar e vioi, are mintea limpede și o inexplicabilă stare de exaltare. Nu propria decizie ori vreo motivație oarecare îl împinge spre cea mai apropiată dintre cele trei ferestre ale dormitorului; încearcă o asemenea liniște și o asemenea ușurință când face cei câțiva pași, încât bănuiește că visează ori umblă în somn
Ian McEwan - Sâmbătă by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/10336_a_11661]
-
desigur exprimată direct, dar se observă de exemplu, în capitolul despre Virgil Nemoianu, mai multa admirație și mai puțina simpatie față de acest cetățean american care e drept că vorbește foarte mult despre literatura română în cărțile sale, dar fără ușoara exaltare a exilatului în Europa (.e. fără nostalgia rădăcinilor). Date pentru o mai bună conturare a premisei identificate se pot culege și din capitolele despre "exilații interior". Și pentru că Gabriela Melinescu este singura femeie căreia i se dedică un capitol în
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
a reușit să urce pe tronul Angliei. La puțin timp după moartea lui Carol a apărut o cărticică despre care s-a crezut imediat că era o monografie a suveranului. Cartea, cu titlul grec "Eikon Basilike" (Portretul regelui) conținea o exaltare a regelui și a politicii sale. Unul din cei mai fideli adepți a lui Carol, William Levett, care l-a urmat până în ziua execuției, a mărturisit că-l văzuse pe Carol scriind cartea. Membrii Parlamentului iritați și speriați de difuzarea
Carol I al Angliei () [Corola-website/Science/306452_a_307781]
-
Paul Georgescu, un posibil "coleg de destin". Născut la }ăndărei, "adică lumea în țăndări", cum singur își preliminează "norocul", criticul și prozatorul ialomițean are parte de o educație "printre cărți". Tatăl, medic, tace " masiv", refuzînd să dea sfaturi copilului cu exaltări de "știrist" al țăndăreilor. "Am fost primul ziarist analfabet din România" - spune el pe muchia (auto)ironiei polivalente în Convorbirile cu Florin Mugur din Vîrstele rațiunii (1982). Cînd tînărul se înscrie la Filosofie, tatăl mimează îngrijorarea "folosului" viitor, iar cînd
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
problematizantă, demnă de tot interesul. Jurnalul de tinerețe, început la 21 de ani, este -trebuie spus de la început - mai puțin interesant, cum e și firesc, decât cel de senectute. Se găsesc aici toate locurile comune din jurnalele fetelor în floare : exaltările juvenile, înfiorările în fața primelor revelații, a trecerii, a morții, idei definitive și expeditive impresii de lectură, reflecții peremptorii asupra suferinței, comune celor ce încă n-au cunoscut adevărata suferință, expresii ale stării de așteptare a ceva inefabil ce trebuie să
Complexul ratării presimțite by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/6802_a_8127]
-
la Liviu Georgescu încrîncenarea se permanentizează, disonanța devine lege, densitatea factorilor rebarbativi e atît de mare încît duce la o inevitabilă senzație de saturație. Ne aflăm într-un mediu ca și irespirabil, unde aerul e secat de flăcări infernale. O exaltare pînă la paroxism a urîtului pare a releva o neputință a spiritului de-a se înfățișa altminteri decît prin catabolismul său jalnic, prin dejecțiile sale grotești, indice dramatic al stării decompensate: "Zăpada ca niște rufe spălate/ Toată funinginea pe geamuri
Un optzecist întîrziat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14821_a_16146]
-
Îmbogățirii Peste Noapte), adică „am casă, am și iaht, și acum ce mai urmează?“ sau de SPM (Sindromul Plictiselii de Moarte). Colectivul nostru este format din poeți. Oferta noastră de cursuri cuprinde: „Cum să vorbești limba banilor și să aduci exaltare și libertate În lume“, „Cum să instaurezi religii simple prin utilizarea unor zei mărunți & cum să Îi reabilitezi pe fanatici“, „Cum să te bucuri de micile plăceri ale vieții fără să duci mîna la portofel“, „Cum să te simți iubit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
V) Am rămas alături de Lia și când a ieșit din clinică, pentru că, abia ajunsă acasă, În timp ce-i schimba scutecele micuțului, izbucni În plâns și spuse că n-o să se descurce niciodată. Cineva ne-a explicat apoi că era normal: după exaltarea datorată victoriei nașterii survine sentimentul neputinței În fața imensității noilor Îndatoriri. În zilele acelea, În care Îmi făceam de lucru prin casă simțindu-mă inutil și, În orice caz, total nepotrivit pentru alăptat, am petrecut multe ceasuri citind tot ce am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Via Marchese Gualdi Însemna un Agliè mai puțin prezent În Via Sincero Renato, deci posibilități mai puține ca anumite erupții neașteptate ale Lorenzei Pellegrini - la care el se ilumina Întotdeauna din ce În ce mai patetic, fără să mai Încerce acum să-și ascundă exaltarea - să mai fie tulburate de intrarea neașteptată a lui „Simone“. Nu-mi displăcea nici mie, căci acum nu mai aveam nici un interes pentru Isis Dezvăluită, fiind din ce În ce mai prins cu a mea istorie a magiei. Credeam că am Învățat de la diabolici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
exagerat În orice context și, În timp ce lucrurile erau Într-adevăr Înfricoșătoare, principala ei grijă era să se asigure că nimeni nu Îi va face rău cățelului. Prietenii mei erau extenuați după o zi lungă de pedalat pe bicicletă, ceremonia transei, exaltarea apropiatei salvări, iar acum un salt Într-un abis la fel de adânc precum cel care Îi Împiedicase să părăsească Locul Fără Nume. Fără a mai avea de adăugat ceva, s-au Îndreptat fiecare spre salteaua lui pentru a plânge sau a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
poziții, așa cum ai poruncit. - Să treacă de o parte și de alta a ienicerilor, la o sută de pași. Lansare la ordinul meu. Jovanka transmise ordinul. Era cuprinsă de un sentiment al luptei cu totul nou. Nu mai era doar exaltarea cu care se lansase de atâtea ori la atac, alături de Mihajlo și de oamenii lui, nici doar dorința aprigă de răzbunare. Era, acum, o senzație de siguranță și de putere pe care n-o avusese niciodată. Vedea că lupta nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2302_a_3627]
-
Scriitorilor, Premiul Academiei) și în Materia signata (1992) se adâncește polaritatea între „materia” scrisă și cea nescrisă, a realului, aceea care scapă întotdeauna și care nu poate fi „interpretată” prin litere sau prin cuvinte. Eul poetic este iremediabil prins între exaltare și melancolie, între percepția disperat vitalistă și cea intelectuală, într-o dublă revoltă, împotriva realității discontinue, perisabile, dar și împotriva la fel de trecătoarei lumi de hârtie: „cum mă temeam în copilărie/ de gura deschisă a unui clopot/ azi locuiesc între fălcile
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290091_a_291420]
-
și ca rezultate bătăliile celebre din secolul al XV-lea care s-au purtat în Occident. De aceea, unii istorici străini se îndoiesc sau nu pun temei pe afirmațiile istoriografiei noastre, considerându-le exagerări, pornite dintr-un sentiment firesc de exaltare a eroismului național. Campania din anul 1475 s-a desfășurat după sistemul clasic de luptă al românilor, pomenit pentru prima dată la asediul Adrianopolului, în 1205, și pe care îl întâlnim în toate marile bătălii pe care românii le-au
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
încântă contrastul dintre prezența molcomă și scrisul polemic sprinten, spiritul critic moldovenesc și hărnicia ieșită din comun.] Discutând despre mitul Eminescu, automat exegetul intră în dispută cu demitizanții de diverse categorii și vârste, dar are în vedere și cultul fanatic, exaltarea fără discernământ, idolatria nătângă, precum și cultul "oficial", contrafăcut și interesat anexionist. Mitul este viu, reformator, iar sacrificarea are cel puțin o dublă conotație: de autosacrificiu, cu diverse nuanțe, și de victimizare, sacrificarea de către ceilalți, tot în diferite ipostaze, de la obsedata
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
delicate. Episodul legionar, spre exemplu, este justificat (chiar dacă într-o manieră neconvingătoare), criticul vorbind despre efectele nefaste ale corectitudinii politice și despre caracterul conjunctural al odei închinate lui Hitler, pe care o explică prin trimitere la o posibilă simetrie cu exaltarea lui Gr. Alexandrescu la 1840. Autorul nu se sfiește să discute nici despre acuzațiile de antisemitism aduse poetului sau despre experiențele toxicomane și sexuale din Germania, perioadă decisivă pentru formația lui Dan Barbilian (suferind, se pare, de priapism), care o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
manieră/de o manieră/în manieră/a + adjectiv, calcuri după fr. d'une manière și de manière, sunt simțite ca pretențioase, emfatice 32. Orice mare conflict are la bază dificultatea de a accede la abstracția "om" și de a stăpâni exaltarea diferențelor care mi-au fost conferite și cu care mă identific în chip spontan și irațional (G. Liiceanu, Despre limită) Aceasta e, în esență, și perspectiva Ioanei Pârvulescu, firește că într-un chip mai irizat, fără tăioase vehemențe de editorialist
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
Totuși nimeni n-a conceput această speranță cu atâta ardoare și profunzime ca Immanuel Kant. După cum scria K. Fischer - unul dintre cei mai importanți comentatori ai filosofului - Kant Înfățișează speranța, această speranță În legalitatea unui sistem adânc cugetat, fără nici o exaltare, fără filantropie, ambele deopotrivă străine filosofiei și caracterului lui Kant. Kant socotea că ceea ce obsedează conștiința omului și a popoarelor este, desigur - viitorul. Aceasta rămâne pentru totdeauna, ideea cea mai străină de partizanat, de Înstrăinare și de neîmplinire. Despre ipostaza
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
păstra vie amintirea gloriilor sale militare, artistice, științifice și a tuturor felurilor de activitate În care virtuțile inteligenței și inimii s-au manifestat Într-un mod exemplar”. Aceste aprecieri, deosebit de Însemnate, se detașează de simplele exerciții de memorie sau de exaltare sterilă față de reușitele Trecutului, și susțin, cu tărie, stimularea acțiunilor menite să conducă, În viitor, la succese și mai mari. „Din trunchiul permanent viu al tradiției istorice naționale pot și trebuie să țâșnească mereu ramuri”. Filosoful de secol XX adaugă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
desigur, care depășeșc limitele statului”. Problema care se ridică este: dacă, mai presus de determinațiile juridice pozitive, există o ordine de valori ideale altfel spus, „dacă juridicitatea se identifică cu justiția”. Juristul italian critică poziția hegeliană ca pe o autentică „exaltare dogmatică a Statului contra căreia se răzvrătește, mai mult chiar decât facultatea critică a rațiunii noastre, conștiința noastră etică”. Giorgio del Vecchio respinge critic: „divinizarea Statului, sau Statolatria care nu poate să fie admisă decât de aceia ce sunt sclavii
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
te revolte poziția susținută de către Hegel, care ascunde sub idealismul ei, un „materialism abject și o negație totală a acestor valori ideale care, singure, pot da un sens vieții”. La fel de imorale, nedrepte sunt: atât disprețul sistematic față de Stat, cât și exaltarea Statului, conchide Del Vecchio. Neokantianul face sublinierea: deși este și el opera omului, Statul trebuie să fie el Însuși supus unui tribunal al Rațiunii. Astfel că, noi nu putem accepta ca fiind apriori legitimă orice formă de Stat. „Determinarea criteriului
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
iureșul anilor (1959), Patru sute de privighetori (1963), De vorbă cu dragostea (1965), Nopți de veghe (1971) ș.a. Lirica lui B. este una care răspunde conjuncturii istorice, dominată de un retorism calculat și de șabloane ideologice care susțin un soi de exaltare continuă, o atmosferă festivistă. Eseurile, adunate în volumele Zile și drumuri (1961) și Sălășluințele frumosului (1975), se referă la literatura europeană care nu prejudicia imaginea lumii comuniste, altfel spus, de coloratură prosovietică. A tradus din H. Fast, Walter Scott, Th.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285592_a_286921]