887 matches
-
victorios, el îi răpește coroana de raze. Dar la scurt timp după aceasta cei doi zei își pecetluiesc prin strângere de mână prietenia. Religiile hittiților și ale canaaneenilor cum am văzut (§ 34), nicăieri sacralitatea masei stâncoase n-a fost mai exaltată ca în religiile "megalitice". Nu din întâmplare Ullikummi este așezat pe umărul gigantului care susține cerul; dioritul se pregătește să devină el însuși o columna universali*. Totuși, acest motiv, specific religiilor megalitice, este integrat într-un context mai larg: lupta
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
hittit: cosmogonia, adică separarea Cerului de Pământ, a avut loc cu mult timp înainte, în epoca "zeilor vechi". Pe scurt, toate miturile care relatează conflicte între generații succesive de zei pentru obținerea suveranității universale justifică, pe de o parte, poziția exaltată a ultimului zeu învingător, și, pe de alta, explică structura prezentă a lumii și condiția actuală a omenirii. 17 Câteva fragmente din Istoria feniciană a sa au fost conservate de către Eusehius și Porphyr. Philon afirmă că el rezumă scrierile lui
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
câștigată nici prin sacrificiu, nici prin legături strânse cu zeii, nici chiar prin asceză ori caritate, în sihăstriile lor, rși-i căutau alte mijloace spre a se elibera. O descoperire importantă s-a făcut meditându-se asupra valorii soteriologice a cunoașterii, exaltată deja în Vede și în Brahmana. Evident, autorii Brahmanelor se refereau la cunoașterea ezoterică a omologiilor implicate în operația rituală. Necunoașterea misterelor sacrifâciale era ceea ce, după Brahmana, îi condamna pe oameni la o a "doua moarte". Dar rși-i au mers
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
regie, să lucrez puțin cu figurația din planul doi, pentru că măcar ei vor să joace teatru. Alternativa pentru directorii de operă ar fi să angajeze cântăreți tineri, bine aleși după necesitățile vocale, dar și dramatice, și să ofere clubului de exaltați gruberovieni doar concerte extraordinare cu diva adorată. Opera ar costa mai puțin, biletele ar fi mai ieftine și astfel ar putea să fie educat un nou public tânăr. Marea Editha poate să-și Încânte fără intermediar puriștii În concert, căci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acționează din vanitate personală, vexat că nu a fost în stare să facă politica preconizată de el să triumfe. La fel, dr. Mühlon este considerat un bolnav. Astăzi, toți cei care au curajul să proclame adevărul sunt bolnavi, dezechilibrați, detracați, exaltați, înclinați spre crimă sau vânduți și trădători. Bravul "democrat" Payer, același care, la Frankfurt, a reușit să-i ia locul compatriotului nostru Théodore Curti, care era un veritabil democrat Payer așadar nu s-a temut să apere această metodă de
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
ne așezăm. Am încercat să vă introduc în intimitatea întâlnirilor noastre periodice de la puja, atunci când Îl venerăm pe Dumnezeu sub multiplele Sale forme, să vă permitem să ne vedeți în acele clipe de înalte trăiri spirituale, când nu suntem nici exaltați, nici... În limba sanscrită, yoga înseamnă unire, adică, printr-o interpretare simplistă (dar nu simplă!) prin yoga se înțelege unirea spiritului propriu cu Spiritul Universal. În clipa în care, odată trezită, energia Kundalini urcă prin trupul nostru și iese prin
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
să observ atât chipurile participanților, cât și desfășurarea... ostilităților. Dacă miar fi trezit niscaiva îndoieli comportamentul lor, aveam la îndemână ușa, portița mea de evadare. Voiam să fiu sigur că nu am de-a face cu niște sectanți, cu niște... exaltați - iertatămi fie gândirea de-atunci! În plus, la acea vreme stăteam bine și cu văzul, și cu auzul. Între timp... acuitatea vederii a avut de suferit, dar nu în mod îngrijorător. A început programul. Unul dintre sahaja yoghini a venit
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
am putut să-mi dau seama! Foarte bine organizați, cu fluturași în mâini, erau înșirați în cordon dea latul străzii. N-aveai cum să-i eviți! În acest timp, unul dintre ei, cu un oarecare talent oratoric, vorbea ca un exaltat mulțimii despre inevitabila întoarcere a lui Iisus: amalgam de idei și de credințe, incoerent prezentate; incoerente idei! Cu toată buna lor organizare, nu știu cum se face că pe noi nu ne-au cadorisit cu fluturași - trecusem doar printre ei - se uitau
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
o stare cel puțin favorabilă, iar în secunda când mă așezam pe scaun, mă transformam într-un fel de... sandwich vibratoriu și deveneam, la rându-mi, sursă de vibrații. Vă rog să nu mă considerați lipsit de modestie sau vreun exaltat dar, pe scaun fiind, mă aflam în fața unui impunător altar, compus dintr-un frumos portret al lui SHRI MATAJI la scara 1:1, cu lumânări și bețișoare aprinse, iar în spatele meu o simțeam lucrând pe doctorița Katia. În față, vibrații
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
de neobservat pentru o privire obișnuită, plutea în atmosferă... - nu, nu aburi de mâncare, ar fi prea banal! - era ceva ce te scotea din lumea materială, chiar dacă pășeai pe un ciment dur și rece; dacă nu o să vi se pară exaltată afirmația, am pătruns într-o bucătărie... nepământeană. Erau multe Spirite acolo, la curățat cartofi sau zarzavat, la spălat vase, la pregătit masa de prânz sau la spălat pe jos. Figuri aparent anonime, transfigurate însă de intensitatea vibrațiilor ce le traversau
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
zice Cornel Ungureanu, cu destulă îndreptățire în a adopta o atitudine persiflantă, "Dacă secolul al XIX-lea are numeroase subterane, de ce tocmai viața și trecerea lui Eminescu să fi rămas în afara lor?" Subscriu întru totul la amendarea excesului, a "hermeneuticii exaltate, fanatice", numai că o judecată la fel de acidă s-ar cuveni aplicată și celor care văd în Eminescu un scriitor depășit, neinteresant, de care e imperioasă necesitate să ne debarasăm (cineva zicea să-l lăsăm în debara), pictându-i portretul fizic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
bună dreptate, că "nu numai memoria lui Eminescu, ci ortodoxia însăși trebuie apărată de zelul penibil al "ortodoxismului" decerebrat, care crezând că slujește o cauză, nu face decât să o compromită". Pe această coordonată vine și atacul la adresa tradiționaliștilor/ naționaliștilor exaltați: "Protocroniștii de azi nici nu-l înțeleg, nici nu-l merită". În pandant, critica contestatarilor vehemenți o consideră la fel de neavenită, întrucât "contestarea curentă a lui Eminescu înseamnă, implicit, punerea între paranteze a unei întregi tradiții, sfidarea unui întreg șir de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lungul vremurilor, fiind mereu dislocată din matca sa națională: "Adevărul e că Basarabia s-a simțit abandonată de mai multe ori în cursul ultimelor două secole: la 1812, la 1878, la 1917, la 1940 și la 1989". Într-un discurs exaltat patetic, îndreptățit de altfel, de realitățile jocurilor politice (și nu numai) care se practică azi, domnia sa continuă o carte mai veche (A doua schimbare la față, 2008), pe parcursul unui pamflet de ample dimensiuni: Basarabia eminesciană (Editura Junimea, Iași, 2013. Colecția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
artele, sensibilitatea rafinată și decadentă a epocii, veritățile substanțiale agonisite de secoli de cultură, tot ce-au ignorat strămoșii și părinții noștri... Te joci matale cu noi, tăticule?... Drept [e] că pe alocuri silabiseam, ca vai de capetele noas tre exaltate, cu dicționarul În mână sau amețiți doar de muzica litatea și parfumul versului și al prozei neînțelese, pe autorii chiar mai dificili și „absconși“, dibăciți, te miri cum, de noi, fu garii de la școală, prin rafturile prăfuite ale anticarilor, dim
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
Destul am orbecăit prin întunericul veacurilor, destul am fost târâți de beregată să ne închinăm la câte o Înaltă Poartă, fie ea la Răsărit, la Miazăzi au la Apus... Nu îndur nici papuc, nici cizmă pe grumazul țării mele. Țamblac exaltat, profetic: Va veni vremea când orice om va striga: Sunt om! Sunt liber!". Iată visul de aur al omenirii! Doamne! Învățătorule! Omul, mai presus de toate"! Mi-ai împuiat urechile cu Sfinții tăi Platon și Aristotel. Și noi avem un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
să mă întorc în Scaunul Sucevei, în amintirea ăstei nopți și mulțumire înălțată lui Dumnezeu o să ridic o bisericuță, să-ți fie altar visului tău de jertfă... Daniil bâiguie sufocat de emoție: O... o bisericuță?!... A mea?!... A ta! Daniil, exaltat, văzând cu ochii minții bisericuța gata înălțată, se avântă: Știu... știu o poiană cu mesteceni pe Valea Voronețului... "Voronețul să fie! "Mănăstirea Voronețului"!" Și dacă Voronețul va fi o bisericuță pe măsura umilinței noastre... în inimile noastre ea va fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
fie cucoana cea mai elegantă la bal. Eram atât de băgăreț, încât croitoreasa, inoportunată și agasată, s-a văzut nevoită să protesteze, așa că maică mea mă punea și ea din când în când la punct, deși cred că amestecul meu exaltat și precoce o flata. Am continuat să fiu consultantul mamei în materie vestimentară toată viața, preocupat mereu de acordul cu moda zilei. Mai cu voie, mai fără voie, m-a ascultat chiar și atunci când, aproape silind-o, și-a vopsit
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
de București, după ce trecuse granița de la Feleac, deasupra Clujului, cu mașina, solicitat fiind de treburi oficiale: era convins că s-a schimbat ceva calitativ în mersul istoriei, că asistăm la nașterea unei lumi noi (glasul lui căpăta un ton ușor exaltat, ca o iluminare, ce nu mai observasem la dânsul - nu era vorba de entuziasm, ci de o în-„credințare“); apoi, o întâlnire, în Sibiu, cu Victor Ion Popa, pe care cu acest prilej l-am cunoscut. Venise în calitatea lui
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
La această vârstă, unui asemenea om nu-i mai pasă de părerile altora, oricine ar fi ei. Un asemenea om își poate permite la bătrânețe sinceritatea cea mai totală, spunând în deplină liniște lucruri mult mai șocante decât toate îndrăznelile exaltate și dogmatice ale tinerilor. Iată și alt mare artist, celebru pentru erudiția lui, care la 84 de ani declară într o convorbire radiodifuzată : „...am citit, cum să spun, pe apucate. Autorii pe care-i prefer i-am citit și recitit
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
sincretiste, totalizante, trimițând la Boehme și mai departe la gnostici, concepție mistică ce stă și la baza romantismului (a se vedea eseurile lui din tinerețe, cu osebire Ascensiune, dar și unele mai târzii). Mistica romantică declarată ̀ i părea însă exaltată sau tenebroasă, drept care se distanța de ea cel puțin cu rezervă. Poziție ambiguă, foarte asemănătoare cu a lui Goethe (care, fapt notabil, în disputele geologice asupra formării scoarței pământului, între susținătorii „neptunismului” și cei ai „vulcanismului”, numit și plutonism, se
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
și fiica, el însuși fiind chinuit de ftizie, care îl va răpune. Artist romantic pasionat și tumultuos, P. avea o frenezie a jocului dusă până aproape de paroxism. Cu temperamentul său patetic, se lăsa furat cu ușurință de o manieră retorică, exaltată. Prin excelență interpret de melodramă, deși nu a evitat partiturile de comedie, a abordat mari roluri ale dramaturgiei universale (Hernani, Kean, Don Carlos, Ruy Blas, Faust), fiind primul interpret, la noi, al lui Hamlet, ca și al lui Răzvan, din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288705_a_290034]
-
ne readucea pe 2 decembrie în Capitală. Profesorul Askenasy se dovedise deci un mare amator de teorii ale specificului național românesc. Acest vast domeniu, care ne pasionează pe toți la Dunăre și Carpați, constă într-un interminabil discurs narcisic, uneori exaltat, adesea toxic, care oscilează între megalomanie și ură de sine - ori le combină neașteptat pe ambele în doze variabile. Preocuparea maniacală de a defini românitatea, înainte sau în loc de a trece la acțiune pentru transformarea țării, preferința pentru mania autocriticii naționale
[Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
suferinței. Eroii trec bucuroși prin terapeutica durerii pentru a-și găsi o identitate. „Vreau să sufăr pentru ceva, înțelegi?”, strigă Benone, iar Genica pare, acum, fericită: „toată viața am să fiu alături de tine”. Când sătenii, mai toleranți și mai puțin exaltați, îl scapă pe Benone de pedeapsă, acesta se arată nefericit: „Nenorociții! Ce-au avut cu noi?” E vorba, se înțelege, de o impostură, însă în interiorul imposturii există totdeauna o notă de patetism și sinceritate. Escrocii din proza lui B. au
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285548_a_286877]
-
cu tot, În frunte cu profesorul de geologie Emil Constantinescu (care a avut amabilitatea de a deschide balconul ce dădea spre facultatea sa „Pieței Universității”Ă, și dezamăgirea a suflat Încă o dată cu putere peste Întreaga suflare românească: nu numai peste exaltații care au adus la putere Convenția Democrată. Dar... și aceasta era cumva previzibil; cum să scoți de pe un an pe altul o societate, o țară aflată În mari dezechilibre economice, financiare și, mai ales, unde o mare parte a populației
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Ivan Ilici nu-l prea am la inimă, răspundeam tranșant: „Cum să nu, la Tolstoi și În fața genialei sale Anna Karenina, mai ales, cad În genunchi! - Iar... pentru Fiodor Dostoievski...?! - A, la Dostoievski e mai simplu: pentru el ucid!“ Fraze exaltate, se’nțelege, deși mult mai târziu am Încercat, prin criteriul enunțat mai sus, al temperamentelor, ca o „cheie ultimă”, să Înțeleg misterul unui autor, dar... și al unei națiuni, al propriei firi, ca și al propriei opere. (Tot În Drumul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]