782 matches
-
a tr...it cu fobia sosirii masive a europenilor estici, gata s... se n...pusteasc... asupra pieței locurilor de munc... din Europa Occidental.... Aceste fobii și deliruri provoac... deseori rîsul În ț...rile vizate; dar se Întîmpl... s... le și exaspereze. Cu ocazia lans...rîi c...rții sale Integrare și globalizare. Viziunea româneasc..., Ion Iliescu nu a ezitat s... critice judec...țile pripite și nedrepte relative la statele Europei orientale: „Discutînd cu cet...tenii occidentali, a declarat el, le spun deseori
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
ce li s-a menit să spună, fără ezitări, fără ambiguități. [...] Darul acestei poezii este de a canaliza nemijlocit spre frumusețe și distincție expresivă tot ce-ar părea sortit să se exprime altfel, în limbajul mai curând al unui moralist exasperat de urâtul vieții. LUCIAN RAICU SCRIERI: Invocație nimănui, București, 1971; Elegii de când eram mai tânăr, București, 1973; Proprietarul de poduri, București, 1976; La dispoziția dumneavoastră, București, 1979; ed. (À Votre disposition), tr. Constantin Crișan și Marc Rombaut, pref. Romul Munteanu
DINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286786_a_288115]
-
lui Mircea Cărtărescu mahalaua bucureșteană. D. „aude” lumea ca Marin Preda (bunăoară, deratizarea din Cel mai iubit dintre pământeni) și disecă realitatea nu cu textualisme, ci cu acea tensiune morală care drenează toxinele mortale ale „întunecatului deceniu nouă”. Coleric temperamental, exasperat de persistența moravurilor totalitarismului, insurgent, iconoclast și partizan ultrafidel grupului său brașovean, el tipărește în 1998 un volum de eseuri, Modernitatea ultimă, în care sunt vizați Nichita Stănescu, Nicolae Breban, dar nu scapă nici Mihail Sadoveanu, G. Călinescu sau Tudor
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
bizantini. După o luptă sângeroasă, bizantinii au obținut o victorie scump plătită și, fără a-i urmări pe răsculați în retragerea lor, împăratul a revenit la Adrianopol. Luptele au continuat prin hărțuielile permanente ale românilor și cumanilor, care i-au exasperat pe bizantini, neobișnuiți cu tactica aceasta, iar Choniates (secretar imperial care însoțea trupele) afirmă că Asan, fratele lui Petru, era foarte capabil și inventiv "să născocească ceea ce era de folos în situațiile fără ieșire" (Choniates, p. 519, în Fontes, III
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
e decât o speranță. Privită fără speranță, se reduce la nimic (sau aproape nimic...).” La originea aprecierilor de o severitate tranșantă, trebuie presupus climatul festivist al „epocii de aur”, ale cărei exagerări din ce în ce mai rupte de realitate nu puteau să nu exaspereze conștiința critică a cercetătorului obișnuit cu o scară universală a valorilor. Un alt motiv al acestei „aproape” negații este acea „speranță mesianică”, invocată ca aparținând marii tradiții românești, la care autorul, într-un anume sens, subscria și care îi hrănea
CULIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286569_a_287898]
-
la „Facla” sau la „Viața socială”. Deși în adolescență frecventează atât cercurile socialiste, cât și cenaclurile simboliste, numai ultimele își pun amprenta pe primele sale încercări literare. De la acestea el va prelua totuși doar extravaganța sfidătoare, inspirația din „patimile biciuite, exasperate”. În fapt, autorul de 17 ani îi urmează în Poet-poetă pe imitatorii marchizului de Sade și, dintr-un imbold echivoc, înmulțește paginile licențioase, eșuând în intenția de a sugera o trăire supremă, în care frumosul, iubirea și moartea să fuzioneze
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
duh de jale”. „Alcoolizat”, în cârciuma îmbâcsită de fum de țigară, trăindu-și sfâșierile „între vis și lut”, abulicul cunoaște stări de dedublare, ruminând păreri de rău pentru „seninul” de odinioară. În atmosfera lâncedă, care împinge la sinucidere sau poate exaspera până la „delir”, „ritmuri funebre” însoțesc pulsațiile dezordonate ale unui suflet agonizant. „Joc de hypnoze și magie”, doar poezia are virtuți consolatoare. Iubirea apare ca o experiență mai degrabă traumatizantă. Camera, patul, oglinda constituie recuzita evocatoare a unei intimități defuncte. Reflex
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
este aleasă pentru a da o forță de șoc mai mare supunerii: „Ți-am auzit cuvântul zicând că nu se poate.” Atitudinile cele mai adverse sunt conținute în „pânda” necontenită a lui Dumnezeu: „Să te ucid? Sau să-ngenunchi a cere.” Exasperat de hieratismul lunecos al semnelor divinității, strigătul psalmistului cerând evidența senzorială echivalează cu o revoltă ieșită tocmai din esențialitatea setei lui de certitudini: „Vreau să te pipăi și să urlu: «Este»!” Între credință și tăgadă, nici una biruitoare, încordarea către nemărginire
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
severitatea bolii, dar și de momentul în care apare acesta. Vom prezenta simptomele de disconfort somatic și psihic generate de boală la individul dotat cu conștiința acesteia (după I. B. Iamandescu). 1. Tulburări somatice specifice Pe lângă simptomele chinuitoare capabile să exaspereze bolnavul (durerea, dispneea, febra, tusea, vărsăturile, diareea, vertijul etc.) și care sunt generatoare de stresul psihic major există o serie de “mici simptome” de disconfort organo-funcțional care în alte condiții ar fi complet neglijate de bolnav, dar avertizat de valoarea
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
cu zeții trebuie să rămână strict în domeniul ideilor simple și al bunurilor materiale, Sire, spuse zâmbind Allin Perse. - Mda, asta c frustrant într-adevăr. Dar nici cu clonele nu aveam cine știe ce discuții, acceptă Bella. - Unde soare Z? insistă Zuul. Exasperat, Bella ridică mâna arătând undeva la întîmplare. - Uite cam pe-acolo. Zuul păru că urmărește foarte atent direcția indicată de Bella. - Ah, cu crezut voi aveți semne pentru soare Z. Oamenii se priviră unul pe celălalt fără să înțeleagă nimic
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
dragostei pederaste, Socrate nu iubește pe Alcibiade și nici pe vreun altul din tinerii pe care-i urmărește. Dar în celălalt sens al verbului eran din doctrina și practica erosului socratic, el îi iubește”. De aceea Alcibiade ajunge să spună, exasperat: „nu știu cum să mă mai descurc cu omul acesta” mereu sucit și care „zice tot timpul că nu știe nimic. Așa îi place lui să se arate”. Numai că Alcibiade nu a fost păcălit de Socrate, s-a păcălit singur, și
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Voltaire, c’est la faute à Rousseau!” Dictonul acesta celebru care circula în societatea franceză din vremea Restaurației și pe care V. Hugo l-a pus ca refren într-un cântec al lui Gavroche ironiza resentimentele mentalității bien-pensante a epocii. Exasperați de urmările Revoluției și de spiritul noii societăți, oamenii vechiului regim găsiseră, măcar platonic, acești țapi ispășitori. Înciudarea lor nu era, desigur, cu totul lipsită de îndreptățire, dar ea exprimă mai cu seamă antipatia unui anumit soi de oameni față de
[Corola-publishinghouse/Science/2234_a_3559]
-
optând pentru o redactare sincopată, în care fiecare pasaj este însoțit de propria rețetă „poetică”: „Theodor Orheianu, umeri largi, părul cărunt și dat pe spate, bărbia triunghiulară și buze înguste decupând un zâmbet acru. În continuare este bine să nu exasperezi cititorul cu formule de tipul «Este interesant de observat», «să nu uităm totuși că», «nereținând decât puține exemple, subliniem că» etc. «Qui ne sait se borner ne sut jamais ecrire/ Ajoutez quelquefois et souvent effacez» recomandă Nicolas Boileau (1636-1711) în
ILIESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287521_a_288850]
-
domeniul biografiei eminesciene rămân riscante. Așa este, de pildă, demonstrația dezvoltată în A doua viață a lui Eminescu, potrivit căreia poetul a fost marginalizat, stigmatizat pe nedrept cu pecetea nebuniei și chiar eliminat fizic printr-o acțiune concertată a liberalilor, exasperați de vehemența și precizia atacurilor gazetarului impenitent de la „Timpul”. Alcătuirea unui asemenea scenariu este o operațiune ingenioasă și tentantă, dar oricând atacabilă, în absența documentelor probatorii ori a mărturiilor clare. SCRIERI: A doua viață a lui Eminescu, București, 1994; Cercul
GEORGESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287222_a_288551]
-
ne desprindem, fiindcă altminteri lucrurile se cimentează prematur, se osifică, nu merg Într-o direcție prea fertilă. Însă ceea ce voiam să vă spun - și cu asta Închei - este legat de palierul de pe care vă vine această ofertă, care câteodată vă exasperează: majoritatea lucrurilor pe care noi le discutăm aici, modul În care le dezbatem au fost introduse În discursul academic românesc de către oameni care n-au fost În universitate În 1989. Prezentarea autorilortc "Prezentarea autorilor" tc "" Ștefan Borbély este profesor universitar
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
par a învedera acțiunea unor puteri oculte, nu atât explicit demonice, cât gratuit malefice, sau de capriciile unui ce inexplicabil, analog absurdului din literatura occidentală postbelică. Personajele de prim-plan sunt firi interiorizate, suflete măcinate de urât, de sentimentul singurătății, exasperate de monotonia cotidiană, muncite de dorința de a comunica, dar lipsite de puterea de a-și depăși egoismele, predispuse în consecință să plonjeze în imaginar, să nutrească bovarisme. Contraponderea banalului e, în această lume, insolitul exprimat în acte de violență
STIRBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289936_a_291265]
-
de la un regim totalitar, pietrificat, dar intrat în reflexe, la democrația liberală a tuturor inițiativelor. Electoratul a votat cu repetiție calea moale, care a început, de îndată ce și-a dat pe față neajunsurile, să-l nemulțumească, iar mai apoi să-l exaspereze. În lungi ani de împotmolire, electoratul a înțeles, pe propria-i spinare, că o cale moale a Reformei nu e mai puțin dureroasă și, mai ales, că nu duce la vreun liman, sleind, în schimb, rezervele materiale ale societății. Cele
Mic bilanț de ocazie by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17119_a_18444]
-
ținând un fel de „jurnal al otrăvurilor” („[-] dar nu-l putea omorî cu otrăvurile - precum într-o scrisoare a Hrizii vistier s-au văzut, scrisă cu mâna lui, câte feliuri dă otrăvii i-au dat, și nu-l putea omorî...”. Exasperat și la un pas de ridicol, Voievodul dă dispoziția capitală: „Care văzând că cu acestea nimic nu-și poate face voia lui, cu altă moarte groaznică l-au omorât, de ș-au plinit voia tiraniei lui”. înverșunat contra Domnului, cronicarul
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
tătari 158; pe Curt Celebi, grecul ce și-a dat fata după Vodă Radu Iliaș [nu știm cine i-a fost soție], turcii l-au sugrumat în 1635; a dispărut astfel un meșter al urzelilor subterane, care reușise să-i exaspereze pe Vasile Lupu și pe Matei Basarab 159), ci - cei dintâi mai ales - și în ipostaza lor de aprigi suzerani 160. Nicolae Mavrocordat l-a pârât pe Lupu Costachi, mare vornic de țara-de-Sus (însurat cu Ruxandra, fiică a vornicului Ionașco
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
Doamna Safta l-a părăsit la un moment dat pe pribeagul ei soț. Poate că se săturase să voiajeze la nesfârșit prin Europa, umilindu-se și constatând că speranța întoarcerii în Moldova era tot mai palidă. Sau poate că o exasperaseră, în fine, apetiturile erotice (de mult cunoscute) ale senzualului ei bărbat și, soție neglijată, se hotărâse să oficializeze, prin plecare, stingerea unei relații. într-adevăr, „titulară” a patului voievodal era de mai mult timp, verosimil, Ștefana Mihailovna, o roabă eliberată
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
producă o moarte „curată”: „și multe otrăvi i-au dat să-l omoară”. Insuficient mijloc, producător doar al unui rezultat neașteptat - un soi de „jurnal al otrăvirilor” ținut de fiul grecului Gheorghe Karydi, cel omorât de seimenii răsculați în 1655. * Exasperat, Voievodul dă dispoziția capitală: „Care, văzând că cu acestea nimic nu-și poate face voia lui, cu altă moarte groaznică l-au omorât, de s-au plinit voia tiraniei lui”. Aflăm de la un misionar minorit, martor - se pare - al crudei
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
I, nepaginat).</ref>, și ministrul rus de externe N. K. Giers privind comportamentul membrilor legației ruse. Evident că N. K. Giers a luat apărarea diplomaților ruși, arătând chiar depeșele trimise de Izwolski. Acesta din urmă sublinia faptul că guvernul român exasperat de atacurile opoziției caută să incrimineze și să suspecteze orice vizită și relație pe care o au membrii legației cu societatea bucureșteană. Mai mult, D. A. Sturdza, ministrul român de externe, ar fi adus În discuție și atitudinea pe care a
DIPLOMAȚI RUŞI LA CURTEA REGELUI CAROL I. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by ADRIAN-BOGDAN CEOBANU () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1261]
-
de „onanism intelectual”, despre Montherlant spune că „are un suflet strâmb, e sterp [...], e impotent”, pe Ion Marin Sadoveanu, Lucia Sturdza Bulandra, care s-au dat cu noul regim politic, îi numește cu o vorbă imposibilă („lichele”); în fine, este exasperată de parveniții spirituali. Nu îi place deloc teatrul lui Eugen Ionescu, modelele ei dramatice sunt în altă parte. Mai degrabă decât limită a gustului estetic, este consecința educației sale. V. nu se oferă nici pe sine ca model moral și
VOINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290630_a_291959]
-
decorativ. Există însă și situații în care îngerii, departe de materialitatea carnală din Cântec pentru dezbrăcare, sunt dematerializați până la abstractizare. Dând în vis „ocol grădinii sfinte”, poetul vede cu dezolare că „focosul heruvim flăcărător” nu îi „arată poarta, ca-nainte”. Exasperat de prea multe gânduri nepioase, ce alcătuiesc „un codru de stafii”, el cere Domnului să trimită „un pâlc de îngeri, în spate cu securi”, iar altcândva îngerul lovește în pereții sufletului cu „securea durerii”. Apartenența la tagma angelică poate fi
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
final (prea târziu, când piciorul este deja rănit sau deformat), să realizezi că nu îi sunt buni. Culmea ironiei e că, uneori, după ce te străduiești câțiva ani să-ți înveți copilul ceva ce nu i se potrivește ajungând să-l exasperezi, îți vei da seama că modelul urmat e un fiasco. Să fie cel mai bun. Pe orice părinte, vestea că fiul sau fiica să a câștigat o competiție sau se află în fruntea colectivului de elevi din perspectiva rezultatelor școlare
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]