595 matches
-
am fost la întâlnirea Alcoolicilor Anonimi. În chestiunea Finn și Barney suntem de aceeași parte a baricadei. Pare să fie scăparea noastră. Conflictele dintre Finn și Barney ne dau șansa întâlnirii pe teren neutru, ca unii părinți nevoiți să colaboreze, exasperați fiind de obrăzniciile progeniturilor. Mă îndrept spre expresorul minune și îmi torn niște cafea. Finn și Barney își răsfață angajații peste măsură. Ăsta e unul din motivele pentru care n-aș pleca de la WebMaster. Numai să nu înceapă cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sper) cu chipuri emaciate și frustrate. Străbați coridoare Întunecoase și interminabile, te oprești pe marginea unor puțuri fără fund, simți frig În oase și aproape că percepi mirosul gazului de mină. Scara unu pe unu. Bâjbâiam printr-o galerie secundară, exasperat că nu revedeam lumina zilei, când am zărit, aplecându-se pe marginea unuia dintre abisurile acelea, pe cineva care mi se păru cunoscut. Fața lui nu-mi era străină, cenușie și plină de riduri, cu părul alb, cu privirea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
reușea. Între timp, râzând din ce în ce mai tare, mă gândeam că rup legătura dintre mine și Sabina făcând sex cu o negresă de plastilină. Negresa se dădea de ceasul morții să mă simtă înăuntrul ei - nu reușea nicidecum. În cele din urmă, exasperată, îl înșfăcă pe Siegfried și-l potrivi la locul cu pricina. Degeaba - se lăsa pe mine, riscând să-mi frângă bărbăția. Sufocându-mă de râs, m-am întrebat dacă nu era fecioară din nou, iar eu urma s-o dezvirginez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
a învățat altceva. Iar când nu mai poate și-i ajunge cuțitul la os, atunci e natural să izbucnească în iureș de foc și sânge. Numai la noi se mai pomenesc, în plin secol de civilizație occidentală, răscoale de țărani exasperați, când ici, când colo, pentru că numai la noi țăranul nu găsește nicăieri dreptate. Până ce avem să ne trezim cu o catastrofă să zguduie țara din temelii! Tot el însă, înțelegînd că discuția s-a împotmolit, căută să schimbe făgașul. Aduse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
O seară întreagă a trebuit să refere familiei Gavrilaș, iar fiul cizmarului Mendelson, acuma civil, a venit anume să se intereseze de suferințele țăranilor și să-i explice, fierbând de revoltă, că nelegiuirile sociale sunt atât de provocatoare, încît mulțimea exasperată va fi silită să-și facă singură dreptate și atunci se va prăbuși în foc și sânge toată baraca. Tânărul Herdelea se lăuda și se înălța, firește, dar cu măsură. Până nu va vedea cu ce se va alege din
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ieri în Amara când a întors capul în mașină. Nu I-ar fi crezut și ar fi râs de el. El însuși nu era prea sigur dacă n-a fost cumva o simplă închipuire a lui de om cu nervii exasperați. Dar chiar de n-ar fi fost ieri decât o viziune, mâine scena poate să devie realitate. De ce s-ar expune el, om bătrân și cu mintea sănătoasă, să fie măcelărit de țăranii înnebuniți? Ba chiar trebuie să profite până ce
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în fundul unui canal; la gura căruia eu și Lambert așteptam. Nu ne-am dat seama de pățanie decât când l-am adus la suprafață. Este o definiție destul de clară? La celălalt capăt, Ripley rămase tăcută. ― Deschide odată sasul, reluă Dallas, exasperat. ― Așteptați un minut. (Își alese vorbele cu precauție, conștientă fiind de rolul ingrat pe care-l juca.) Dacă introducem chestia aia, poate fi infestată toată nava. ― Dar, fir-ar al dracului! Nu este un german! Creatura asta e cât mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
inginerie. Iar în problemele de resortul departamentului științific, Ash are ultimul cuvânt. ― Cum se face? întrebă Ripley dintr-odată, mai degrabă curioasă. ― Ca de obicei. Sunt ordinele Companiei. Citește-ți manualul. ― De când e-n vigoare procedura aceasta? ― Haide, Ripley, făcu exasperat căpitanul. Asta nu-i navă militară. Știi foarte bine că procedura standard constă în a face ceea ce ni se spune să facem. Acest principiu include independența diferitelor departamente, ca și cel științific. Dacă nu i-aș da crezare, n-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
istorioare care mai de care mai pilduitoare, dar mă voi opri doar la prima. Nici nu au apucat bine conferențiarii să dea cuvîntul sălii pentru întrebări, că un administrator de bloc, dublat de un reprezentant al poliției de proximitate, evident exasperați și unul, și altul, au povestit cu sufletul la gură următoarea scenă : în fiecare duminică dimineața, o doamnă care stă la etajul opt coboară cu un covor în brațe, îl întinde pe iarba din fața blocului și se apucă să-l
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și parohialismului, a lipsei cronice de apetit pentru progres și „civilizație”. O poveste „adolescentină” de iubire și ură ca la carte ? în orice caz, o poveste definitorie. În ultima vreme am strigat pe toate gardurile despre „moartea țăranului”. Formulă retorică exasperată și exasperantă, menită să atragă atenția asupra unei evidențe sociale : țăranii, cu economia lor domestică și relațiile lor sociale de tip comunitar, cu rînduiala și stilul lor de viață, sînt pe cale de dispariție - iar după 1 ianuarie 2007 au devenit
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
noapte de dragoste. Numai acolo mai puteam regăsi fiorul acelor priviri fixe, hipnotice, nesățioase, descoperite în cea dintâi zi a noastră, în bibliotecă. Când ne opream la bariere, în plină lumină, ochii noștri se căutau, se găseau și se înlănțuiau exasperați, dăruindu-și atât de nebunește privirile, încît mă întreb și acum cum de nu au ghicit ceilalți patima noastră. Să fi crezut, oare, că e dragostea pe care o voiseră ei? O dată am văzut Chandemagorul noaptea. Bulevardul iluminat pe amândouă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
aveți aici, la numărul 18, unul care se pretinde făcător de minuni? - N-a spus niciodată că e făcător de minuni. - Dar atunci ce mă-sa pretinde că este? Fakir? îmblînzitor de șerpi? - El spune că e Boddhisattva... Ieronim ridică exasperat amândouă brațele în sus: - Nu! Nu! Nu! Pur și simplu, nu poate începe așa! Deocamdată, uităm tot, și apoi încercăm altceva. Maria o ajutase să-și descheie nasturii de sus ai mantalei, silind-o apoi să se așeze în jilț
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
m-a lovit, m-a lovit chiar în creștetul capului, întinerisem. Arătam de douăzeci și cinci, treizeci de ani, și de-atunci nu m-am mai schimbat. De treizeci de ani arăt aceeași vârstă... Observă cum se privesc unii pe alții, și, exasperat, ridică din umeri, încercă să râdă. - Știu că nu vă vine să credeți. Dar dacă v-aș spune câte altele s-au mai întîmplat, tot din cauza trăsnetului, câte limbi orientale am învățat, adică, nici măcar nu trebuia să le învăț, pentru că
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
altcineva." "Nu e nici o confuzie!" auzi strigând pe cineva. Toată lumea îl știe, s-a vorbit mult de el. Cum Dumnezeu îl cheamă?" "Ea n-are nici o vină, stărui Ieronim. E o mare artistă. Cruțați-i mâinile, cântă la violoncel..." Și exasperat, amenință Corul: Ce v-a apucat? V-ați pierdut mințile? E o confuzie la mijloc, e o eroare. Treziți-vă! Ea n-are nici o vină. Uitați-vă la ea, este aici, în fața voastră, uitați-vă bine la ea. La început
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ai gândit despre mine? — Nu sunt supărat pe dumneata. Și nu m-am gândit deloc la dumneata. Ai, pur și simplu, o idee greșită. Pleacă! În clipa aceea se auzi soneria de la intrare. John Robert, cu o expresie, în sfârșit, exasperată, trecu pe lângă George, îndreptându-se spre hol. George rămase în prag, conștient de violența cu care-i bătea inima și privind la silueta greoaie a profesorului său, în lumina leșioasă care se cernea prin luminatorul de deasupra ușii. Un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din depărtare. Tom, mânat de impulsul lui frenetic, alergă pe plajă. Brian și Alex căutau de zor ceasul rătăcit în nisip. Dădu buzna peste ei: Voi știți că Iisus a fost în Anglia? Ce ți-a mai venit? întrebă Alex, exasperată. Iisus a fost în Anglia. E o legendă. A fost pe aici în copilărie, cu unchiul lui, losif din Arimathea, care era negustor de tablă. Mi-am pierdut ceasul, îi răspunse. L-am scăpat pe undeva pe aici. Sau mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sosit la timp ca să-l... ca să-mi iau rămas-bun. Izbucni din nou în lacrimi și se rezemă de umărul lui Tom. Dorothy Osmore intră val-vârtej. Chiar și în acest moment nu se putu uita la Anthea fără să se simtă exasperată de greșeala lui Greg. Era o femeie cu o fire generoasă, dar nu se putu împiedica să-și spună, într-o străfulgerare de gând, că Anthea era acum, probabil, o fată foarte bogată. Dorothy i se adresă lui Tom (a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Nici lucrurile din jur nu le recunoștea. Deschidea câte o carte și citea câteva rânduri. Nimic. Nici o amintire. N-avusese niciodată în mână cartea aceea, deși în ea existau semne cu creionul care ar fi putut fi ale lui. Treptat, exasperat și derutat, și-a compus o memorie, un trecut, o biografie, dar false. După care a început să sufere pentru vinile din acest trecut fictiv. În cele din urmă s-a sinucis, lăsând o scrisoare în care a explicat totul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
exterminarea patrimoniului, misofilia, fărădelegea ca lege, mafiotlâcul neomedieval, pecinginea mârlăniei, grobianismului, calibanismului ș.a.m.d. Unul care are nostalgia rânduielii ante și interbelice, care nu crede în sloganele de tipul „good news - no news“ sau „it bleeds - it leeds“, căutând exasperat modăle umane luminoase, armonie și nu dizarmonie, frumusețe, și nu urâciune, puritate, și nu mizerie. Liniște, și nu urlet, inefa bile arome proaspete, și nu sufocante exhalații de vidanjă. Spune-ți-(m)i cum vreți: reacționar, paseist șerbetizat, sămănătorist, neointerbelic... N-are-a
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
candidat la Primăria Bucurescilor. Nu vă imaginați ce l-am tuflit pe minunatul Marin Moraru evocându-i delicioasa scenă din Operațiunea Monstrul cu adormirea bossului jupiterian pe fundalul hipnotizat auditiv de povestea „bicicletei galbene a doamnei Izbășescu“. Din oftarea lui exasperată mi-am înțeles gafa: când ai jucat așa de trăznitor cu Dinică în Godot, a fi evocat ca partener de sforăituri cu Caragiu, ori ca Guliță cu Draga Olteanu-Chirița, asta devine curat asasinat la blazon. Meștere, s-avem iertare, însă
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Răzvan Popovici, Roman Tolici și Bogdan Ghiu. Ca vechi împătimit de farmecele patrimoniale bucureștene, m-am trezit cu plăcere invitat în peisaj (paseismul textului meu făcând pereche în paginație chiar cu Casa Melik, superb invadată de vegetație), numai că furia exasperată cu care am răspuns celor cinci întrebări m-a făcut să mă îndoiesc serios că redacția îmi va accepta în cele din urmă opinia. (Slavă Domnului, n-a fost așa.) Pe scurt, vorbeam de obediența arhitecților (adeseori criminală cultural și
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
nimic sigur, ci totul va depinde de starea vremii și mai ales de starea sănătății mele la acea dată. La diverse emisiuni TV observ că se aruncă din belșug cu noroi din toate părțile, că se bruschează oponenții. Un politician exasperat că nu poate convinge pe nimeni de „adevărul lui”, se adresează direct unei doamne cu apelativul de obraznică. Ce urât spectacol în văzul unei țări și nici gând de discuții democratice... Din Iași prof. V. Fetescu mă informează la cerere
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
încercare de a simula un ton natural nu făcea decât să scoată în evidență lucrul acela, mai strident decât intenționase. Ea bănui imediat despre ce era vorba. Credeam că te apuci de cartea despre memorie. Că voiai să depășești... Părea exasperată sau poate că era o proiecție de-a lui. El ridică mâna în care ținea prosopul de vase, înainte ca ea să apuce să repete toate argumentele lui recente. —Ai dreptate, Syl. Chiar n-ar mai trebui să-mi irosesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
tu acolo? Nu vreau să zic că... Doar că mă surprinde un pic. —Ei, tot trebuie să cheltuiesc contul de călătorii. Și când studiezi așa ceva, e mai bine să-l vezi in situ. Dar poate că ai dreptate. Ea mormăi, exasperată. —Bărbate! Am mai avut discuția asta! — Serios. Nu știu. Jumătate de continent pentru un consult voluntar? N-o să am nici un laborator. Iar călătoriile au ajuns așa o bătaie de cap. Trebuie să te dezbraci practic înainte să te sui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Ce mă fac dacă dau rezultate? El se răsuci pe scaun cu fața spre ea. Nu înțelegea. Cum ar fi putut înțelege? Nici ea nu era sigură că înțelege. El clătină din cap. Dar avea ochii mai degrabă amuzați decât exasperați. Ea era bătaia lui de cap, micul lui puzzle. Ea îi luă palma și o mângâie cu degetul mare, cel mai periculos schimb al lor de până acum. —Cum o să fie dacă... își revine? Robert fornăi. —Cum era înainte. Fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]