12,902 matches
-
risc, este stimulantă, trebuie să înfrunți teama și să-ți asumi responsabilitatea". A biruit fiind o fire optimistă. Dar "dacă atîtea situații nerezolvate mă urmăresc și astăzi, este clar că nu am învins total". Cred că un scrupul de modestie excesivă îl determină pe dl prof. Dan Setlacec să menționeze că, deși a publicat numeroase lucrări științifice (cărți, comunicări, referate), se consideră, totuși, a fi nu un om de știință ci mai curînd un practician. Gînduri interesante dezvăluie autorul nostru despre
Viața unui chirurg by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17110_a_18435]
-
ascuns în viața ei? Totuși... pe când la lumina lumânării mele termin un bol cu șerbet bun de trandafir și când pendula din hol bate de douăsprezece ori de miezul nopții, o fereastră se deschide și se închide cu o precauție excesivă, undeva în întuneric, în liniștea de mormânt a casei. După care, în patul larg cu plapomă din satin, cusută cu model, adorm între cearșafurile care miros bine a curat și a lavandă. Apoi, hăul somnului, fără vise și fără gânduri
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
a zis Jean/ plini de draci ne-am ridicat de la masă.// "Ploaia asta poa' să țin-o/ săptămînă" a zis Serpente./ Dacă ține-o săptămînă/ mă car." (Ultimii pionieri ai Estului) Lucrul de care fug ultimii pionieri este o devitalizare excesivă, o cumplită lipsă de entuziasm care transformă viața în umor negru sau sec sau într-o mînă de imagini de expoziție fotografică de artă; genul de lucruri pe care nu le-ai putea uita niciodată, dar pe care preferi să
Exil cu variante by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15826_a_17151]
-
scăpărări imagistice, de asocieri fulgurante de vocabule, care, împrăștiind complet aparența de pedanterie, îi luminează integral vocația. E o țîșnire intermitentă a lui Ariel peste uneltele sobre ale atelierului critic. Căci raționalismul lui C. Regman nu se arată ca unul excesiv, intolerant, ci permeabil la sensibilitate și gust, dispus a coopera cu fantezia. Poate că ironia criticului e similară cu cea a unui bard care-și disimulează cu ajutorul său emoția. Nu altminteri decît un poet ce se poate testa, îndeobște, pe
Ultimul Cornel Regman (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15855_a_17180]
-
în poemele sale cel puțin două tendințe de semn opus, remarcate încă de la primul volum și puse în legătură cu manierismul structural al poetului, căruia i-ar fi caracteristică voluta oximoronică (Marin Mincu). Cele două tendințe ar fi, în termeni blagieni, transcendentalizarea excesivă și imediatomania, unite într-un fel foarte special în interiorul aceluiași poem. E o caracteristică a generației poetului, după cum probabil o caracteristică a generației cititorului e o mai sporită atenție înspre cel de-al doilea termen al ecuației. Evident că nu
Poezie, bibelou de porțelan by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15840_a_17165]
-
persoane prin caracteristici contextuale. Alternativele la asemenea formule - cu acela, cel - aparțin în mod clar stilului înalt, registrului scris și vorbirii îngrijite; existența lor, ca și a eventualelor construcții cu un substantiv (termen de politețe) a accentuat, prin contrast, conotația excesiv dezinvoltă a construcțiilor cu ăla. Tot așa, existența în română a diferitelor modalități de desemnare politicoasă prin pronume de politețe - dumnealui, dumneasa, domnia lui, domnia sa - transformă, cel puțin în anumite contexte, pronumele el în marcă a impoliteții (și întărește uzul
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
picanteriile discursului individualizat, mai mult decît din actul valorizării ca atare, care doar rareori e cu totul surprinzător, intrînd în conflict cu "orizontul de așteptare" al cititorului avizat). Prin finețea scriiturii transpare finețea judecății critice, strădania de-a ocoli verdictele excesive. Astfel volumului Litere în tranziție al lui Florin Manolescu i se găsește o latură "umbroasă": "Sînt în întinsul cărții și unele evidente exagerări în judecățile criticului, presînd de obicei "în sus", mai ales cînd e vorba de poeți și prozatori
Ultimul Cornel Regman (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15869_a_17194]
-
aplatizează sentimentele, surprinse cu o mare intuiție a mișcărilor sufletești. S-a imputat operei lui Slavici rigorismul moral, considerîndu-se că "eticismul aspru de pastor" (l-am citat pe Pompiliu Constantinescu) ar fi dăunat viziunii creatoare a prozatorului. Incontestabil, moralitatea, adesea excesivă, e specifică prozelor lui Slavici și pare bine deplasată cititorului de astăzi. Întrebarea e însă dacă eticismul tulbură planul artei. Să repet mai întîi că Slavici a creat o literatură realistă și recrearea mediului evocat nu putea fi artistic realizată
Integrala Slavici (II) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15857_a_17182]
-
dă viață, în fundal, la tot ce compune "atmosfera acelor ani"! Iar această viață survine, în jurnal (indiferent dacă acesta e inclus de specialiști în paraliteratură) ca și în alte scrieri literare, parcă prin minune. Lungile serii de banalități, citatele excesive din cărți și publicații, unele reflecții neîndoielnic marcate de "gândirea medie" a anilor când au fost notate se amalgamează cu nu mai puținele elanuri de cugetare inspirată și sensibilă, cu visarea, cu luciditatea în fața realităților politice și sociale, exprimată curajos
Despre jurnalul lui Victor Felea by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15860_a_17185]
-
sau copiii la putere și, mai ales, Tacîmuri de pui) și studiul lui se duce îndeosebi spre colcăiala primitivității, chiar și sofisticate, a personajelor lui Mrozek. Probabil că scenograful Mihai Mădescu a simțit nevoia să puncteze acest lucru, tratarea devenind excesivă. Destinele personajelor sînt împrăștiate ca lucrurile din casa lor, alcătuindu-se bizar din trecut și prezent, incert și dezechilibrant. Ca să ajungi la esența neputințelor și a dramelor, a revoltei trebuie să dai la o parte amestecul de obiecte, amintiri și
Nunta lui Artur cu Ala by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15594_a_16919]
-
a soluțiilor liberale, burgheze și urbane. Liberalii, al căror devotament pentru binele public este în afara oricărei bănuieli, manifestau cele mai bune intenții în a combate sărăcia și ignoranța, dar se blocau în fața cauzelor reale ale mizeriei: insuficiența pământului și sarcinile excesive al țărănimii. ~n mod fatal în societățile întârziate, antrenarea în modernitate a clasei țărănești a fost preluată de un alt grup social - burghezia și o ideologie străină intereselor sale - liberalismul. Reglarea acestei probleme, fără de care nu se putea imagina modernitatea
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
despre cât e de prost și de ticălos și nu vei obține din partea lui decât un zâmbet condescendent. Dar cum începi să-i vorbești de istorie - inclusiv istoria recentă - e gata să te sfâșie. (Din acest motiv, și nu din excesivă dragoste filială, cea mai grea înjurătură la români e înjurătura de mamă: pentru că anulezi, prin blestem, nu doar originea propriu-zisă, ci și originea metafizic-istorică). De fiecare dată când comit imprudența de-a atinge unul sau altul din momentele istoriei naționale
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
nedreptățim celelalte "minorități", mai ales că țara noastră are din belșug așa ceva? De ce nu "armean" sau "lipovean" sau "ucrainean"? De ce nu chiar "moldovean", dacă tot am recunoscut oficial că statul de peste Prut e altceva decât parte istorică a României? Centrarea excesivă trădează o irațională frică de prezent. în ultima sută și cincizeci de ani, nimic nu pare să se fi schimbat în sensibilitatea românilor față de istorie. Percepem trecutul cu ochii cu care îl percepea și Eminescu (alt nume de care e
Limba de lemn a ceasului istoric by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15670_a_16995]
-
imediată, iar aspirațiile acestuia, pentru că prezentul său strict nu este decît o componentă, trebuie și ele evaluate în funcție de starea artei noastre de astăzi. în plan nemijlocit, Salonul național de artă se naște ca o reacție față de tendințele centrifuge, de individualismul excesiv, de pericolul atomizării fenomenului și, în același timp, față de riscul asocierii artiștilor în mici grupuri ideologico-pragmatice, impenetrabile uneori pînă în pragul autismului, din ultimii 7-8 ani, pentru că primii de după '89 sunt greu de încadrat într-o formulă rațională. Nici una dintre
Salonul național de artă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15699_a_17024]
-
Cristian Teodorescu Nu e prima oară cînd premierului Năstase i se reproșează mediatizarea excesivă la posturile de televiziune. Săptămîna trecută, liberalii, dar și analiști politici și specialiști în monitorizarea presei i-au reproșat premierului că apare mult prea des la televizor în comparație cu, de pildă, reprezentanții partidelor de opoziție. Tocmai atunci s-a nimerit ca
Marfa lui Adrian Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15757_a_17082]
-
V Balcanilor, francezii socialiști și catolici, englezii neinteresați de inițiativele politico-diplomatice rusești, cârtitorii polonezi și "jidanii" subminatori ai economiei și moralei rusești. Dostoievski este vehement, deseori sarcastic în polemică și adoptă pe alocuri un ton sentențios-profetic supărător și un patos excesiv. S-a remarcat totuși că multe din profețiile negative ale autorului Demonilor s-au adeverit, prilejuindu-i lui Lev Șestov câteva eseuri extrem de interesante. Cu toate acestea, talentul de prozator al lui Dostoievski este de netăgăduit. Zeci de pagini sunt
Jurnal de portrete by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15761_a_17086]
-
chiar faptul de a fi scriitor, adică de a nu suporta să fii nici unde ești, nici ce ești, nici ceea ce faci... Cred că dacă ești funciarmente scriitor e tocmai pentru că nimic nu îți este îndeajuns, pentru că ai o foame excesivă, dorești să faci mai mult, să vezi mai mult... în același timp, știm foarte bine - și aici e, poate, ceva "postmodern" - că avem (eu o am, în orice caz) un fel de nostalgie a Enciclopediei, de fapt imposibile, fiindcă cunoașterea
Patrick Deville - "Literatura franceză n-o duce deloc rău" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16106_a_17431]
-
și Revoluția, la pagina 345, Troțki scrie despre Malraux, text reprodus de revista pariziana L'Express, mai demult... Ce este interesant e că preferință ideologului se îndreaptă spre Gide, un reacționar, si nu spre autorul Condiției umane, socializantul, cu vederi excesive sau extremiste, comuniste... André Gide, cunoscut și el, o perioadă, ca simpatizant, devenise un adversar al Uniunii Sovietice după ce culturnicii de la Moscova îl acuzaseră că ar fi fost cumpărat de burghezia occidentală să denigreze regimul, la care Gide răspunsese în
O ipoteză trăznită by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16235_a_17560]
-
doua, grație îndesirii aparițiilor protagonistului), precar actoricește (tocmai acolo unde rolurile celelalte aveau însemnătatea lor) și cu stîngăcii scenografice (neoane deasupra tablourilor de pe pereți!), spectacolul a sfîrșit prin a mă obosi. El se poate, cred, lucra, strînge, ritma (atenție la excesivele coruri de și de la țigani!). Nu știu ce e de făcut cu unii actori. Nu-i văd capabili să se îndrepte. Să nu uit: foarte frumoasă e muzica lui Nicu Alifantis. Lăudabil în tot cazul efortul regizorului și al Naționalului de a
Singur printre actori by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/16236_a_17561]
-
o uniformă murdară de mecanic. Pletosul "înger exterminator" ce-l vizitează nu e decît un alter ego mai puțin precaut: "Într-o dimineață în care zorelele/ Răsăriseră la fereastra mea ca într-o romanță/ Vine îngerul exterminator cu pletele lui excesive/ Și-mi bate la ușă./ Eu îi deschid toate calcarurile, dar nu uit să-i reamintesc:/ "Ar trebui să te cam tunzi, amice,/ Ți-o spun așa, din pură simpatie""(Într-o dimineață). Condescendența ironic conotată cu care îi vorbește
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
și tinerii noștri intelectuali afișează din ce în ce mai des acest universalism, să-l numim exhibiționist... Ținuta simpatetică a lui Nicolae Steinhardt se vădește și în propensiunea sa (cochet bătrînească sau recalcitrant juvenilă, cum vrem s-o luăm!) de-a recuza pedanteria, "sistemul" excesiv, secătuitor de viață. Mustrat ușor pentru că plătește un tribut unui "material măcar în parte fenomenologic, psihanalist, semiotic", același Toma Pavel e lăudat pentru că "izbutește a da - între J.L.Borges și Hermann Hesse - o răcoroasă și senină senzație de a fi
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
și a-și descreți fruntea, voita lor ferecare într-un perimetru îngust și etanș (alimentat de un singur izvor energetic - și acela nu al naturii, al unor stații intermediare), confundarea severității științifice cu prețiozitatea terminologiei". Și, în genere, osîndind abstragerea excesivă, fetișizarea doctrinelor și a sistemelor: "Prea mult devotament față de o anumită școală ori o anumită modalitate de receptare și exegeză a faptelor poate oricînd lua înfățișare de pedantism, automatizare, încremenire". Lanțurile doctrinei sînt comparate cu cele metalice, reducînd sensibilitatea, mărginind
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
critică a școlii de la Chicago, dar sosită după ce ultimele ecouri ale romantismului de secol 19 se stinseseră. Generația anilor 20-30 din veacul trecut. Dar Austin Warren e zgîrcit cu detaliile și nu are farmec de povestitor. O anumită modestie personală excesivă acoperă, ca o cortină cenușie, "platoul de filmare" pe care mi-aș fi dorit să văd renăscînd personaje ca Irving Babbitt sau Wellek însuși. Harvard-ul începutului de secol pare o școală de provincie, nu pentru că nu s-ar face serios
Memoriile unui profesor de literatură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16380_a_17705]
-
cu părul alb... (Nedatat) * "Mărturisesc că nu mi-a venit să cred; dar, citind cărțile de necromanție ale magicienilor, am descoperit că sentimentele și voința oamenilor erau singura sursă și cauza principală a tuturor lucrurilor, fie că, printr-o înclinare excesivă, vrăjitorul își transformă corpul și tot ce pătrunde în acest corp, fie că, din pricina puterii sale, toate lucrurile ce se află deasupra lui, îl ascultă, fie, în sfîrșit, că există un ceas prielnic sau o ordine superioară ce concură cu
Chinul facerii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16394_a_17719]
-
-și încarcă aparițiile de schimbări de ton și registru, încercînd, uneori, și nuanțe. Sigur că și Găitan se află la o distanță de ceea ce ne-am imagina că poate să construiască, dar Karenin are evoluție, are stări. De o linearitate excesivă este Silvia Luca, atît de emoționantă în alte apariții. Această Anna Karenina este aproape plată și cînd este vorba despre soț, amant sau copil. Este mai degrabă o întrupare selenară, desprinsă de realități, de tumulturi. Prea dramatic, și plat în
Turnul de fildeș by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16437_a_17762]