337 matches
-
intonație, accent, timbru, durată, intensitate și înălțimea sunetelor, care capătă valențe stilistice, sugerând trăiri afective diferite 255. Cu alte cuvinte, "prin intrare în relația cu accentul dinamic al cuvântului, accentul muzical devine accent stilistic și, în acest fel, intonația interogativă, exclamativă sau neutră ascendentă sau egal distribuită se constituie în mărci stilistice, sugerând diverse trăiri afective"256. În acest sens, menționăm prezența frecventă a aliterației 257, în majoritatea textelor interzise, redată prin repetiția nazalei dentale n, care accentuează strigătul: "Un întreg
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
biruitor. Vreau să Te pipăi și să urlu: Este!" (Tudor Arghezi, Psalm - Te drămuiesc în zgomot și-n tăcere...) 1.Scrie sinonimele cuvintelor: (a) cere, biruitor. 2.Precizează modul de formare a cuvintelor: dârz și vânat. 3.Explică rolul propoziției exclamative din final. 4.Motivează utilizarea frecventă a verbelor la modul conjunctiv. 5.Menționează două elemente specifice lirismului subiectiv. 6.Comentează figura de stil din primul vers, strofa a doua. 7.Prezintă conceptul modern psalm, pornind de la fragmentele date. 8.Evidențiază
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
formată de ani, pe care am trăito eu? (M. Sorescu) Exclamația retorică se concretizează ca enunț sau serie de enunțuri ce contrastează în contextul stilistic prin intensitatea sentimentelor pe care le exprimă. Mărcile subiectivității și ale afectivității sunt interjecțiile, construcțiile exclamative (cu indici ai superlativului, de cele mai multe ori), intonația specifică: Lumina ce largă e! / Albastru ce crud! (L. Blaga); ȘTEFAN: Oh! pădure tânără!... (B. Șt. Delavrancea); Tu nu ești om, Lică, ci diavol! (I. Slavici) Invocația retorică este figura de stil
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Vorbirea directă a persona jelor este marcată subiectiv, afectiv și stilistic prin prezența indicilor lexicogramaticali ai persoanelor I și a IIa, a substantivelor și adjectivelor în cazul vocativ, a verbelor la imperativ, prin mărci afective exprimate prin interjecții sau adverbe exclamative, prin delimitarea sintactică a discursului naratorului de vorbirea personajelor (propoziții principale independente, având frecvent statut de incidentale), prin utilizarea dialogului și monologului și a unor registre stilistice variate. Medierea naratorială se realizează prin prezența verbelor dicendi (a zice, a spune
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de despărțirea fugitivă de Irina, de mo mentul plecării și de rezumarea existenței agitate la Paris. 9. Secvența selectată din confesiunea personajului narator dezvăluie stări afective și reflecții entuziaste legate de certitudinea plecării la Paris. Primul enunț comunică, întro formă exclamativă, euforia prilejuită de îndelung așteptata călătorie. Această mare fericire este motivată apoi prin evocarea copilăriei, al cărei ideal a fost Parisul, prin detalierea unor proiecții imaginare ale acestei metropole, devenită spațiu diegetic al unor nescrise încă romane. Întreaga secvență are
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
30 de puncte) (Camil Petrescu, Act venețian) 1. sinonim neologic: cinstit - onest; a îndura - a suporta 2. Izolând interjecția de restul enunțului, primul semn al exclamării are rolul de a marca intonația ascendentă specifică. Semnul al doilea evidențiază sfârșitul enunțului exclamativ, reliefând implicarea afectivă a locutorului/conotând dezamăgirea, frustrarea. 3. Acest tânăr este fiul meu. (substantiv); Era prea tânăr pentru a înțelege totul. (adjectiv) 4. adresare directă: substantive în cazul vocativ (Signor Proveditore); verbe la persoana a II a: ești, nai
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
presupune prezența unui interlocutor (!! dar interlocutorul nu își exercită menirea: nu dă replica); - este o formă de retorism; - prezența tuturor mărcilor formale ale exprimării orale adresate, din stilul oratoric; Deci: - (I) (1) interogații; (2) exclamații; (3) invocația retorică; (4) interjcții exclamative; (5) imprecații; etc.; - (II) (1) faze scurte; (2) propoziții exclamative; (3) aluzii; (4) suspensia; (5) enumerarea; (6) repetiția; (7) persoana a II-a verbală; etc.; - monologul permite personajului posibilitatea de a-și analiza adevăratele sentimente și adevăratele rațiuni ale gesturilor
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
nu dă replica); - este o formă de retorism; - prezența tuturor mărcilor formale ale exprimării orale adresate, din stilul oratoric; Deci: - (I) (1) interogații; (2) exclamații; (3) invocația retorică; (4) interjcții exclamative; (5) imprecații; etc.; - (II) (1) faze scurte; (2) propoziții exclamative; (3) aluzii; (4) suspensia; (5) enumerarea; (6) repetiția; (7) persoana a II-a verbală; etc.; - monologul permite personajului posibilitatea de a-și analiza adevăratele sentimente și adevăratele rațiuni ale gesturilor sale etc. Monologul interior: - este o formă de vorbire neadresată
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
pentru insistență, pentru sublinierea trăirii);expresii tipice („foaie verde”; „frunză verde”; etc. Ț de aceea se mai numesc și „cântece de frunză”);apar perechi antonimice: bine Ț rău; dragoste Ț ură etc.; - predomină diminutivele (care au un mare rol); - construcții exclamative; - adjective la toate gradele de comparație; (!!) dar predomină superlativul pentru sublinierea intensității sentimentelor, trăirilor etc.; - dativ etic;enumerări ample (uneori, un termen = un vers); - un efect deosebit al oralitățiiîl reprezintă repetiția; (!!) care dă impresia e a fi o trăsătură specifică
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
de obicei limbajul este simplu; - simetria se află secondată de mijloace demonstrative retorice;se utilizează mijloacele retorice ale convingerii și exaltării; - presupune un caracter de sublim sărbătoresc, de meditație avântată; - adeseori începe cu o invocație retorică. Se folosesc: 1. propoziții exclamative; 2. imperativul; 3. vocativul; 4. interjecții; 5. îndemnuri; 6. diferite formule de adresare. - ritm amplu, plin de avânt; comparații uimitoare; - de regulă, la început se găsește o invocație retorică; după care, motivația concentrată a sentimentului de preamărire și adorație; de
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
folosit simultan cu cel al exclamării: „Tu ești mă, tragedianule?!” G. Galaction). Între text și semnul Întrebării nu se lasă blanc (spațiu alb), așa cum procedează unii tehnoredactori. 5.3. Semnul exclamării. Acest semn marchează grafic intonația frazelor și a propozițiilor exclamative și imperative. El se utilizează și după interjecțiile și vocativele care exprimă diverse stări afective. Se pune semnul exclamării În următoarele cazuri: - după o propoziție exclamativă: „Ce ochi frumoși avea Margareta În seara aceea!” (A. Vlahuță); - după o propoziție imperativă
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
tehnoredactori. 5.3. Semnul exclamării. Acest semn marchează grafic intonația frazelor și a propozițiilor exclamative și imperative. El se utilizează și după interjecțiile și vocativele care exprimă diverse stări afective. Se pune semnul exclamării În următoarele cazuri: - după o propoziție exclamativă: „Ce ochi frumoși avea Margareta În seara aceea!” (A. Vlahuță); - după o propoziție imperativă: „Fugiți! Fugiți!” ( G. Galaction); - după interjecții: „He-he-he! râse jupân Năstase, s-au trecut acele vremuri!” (M. Sadoveanu); - după titluri exprimate prin substantive În cazul vocativ: Absalom
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
continuarea comunicării În același enunț și o pauză interioară mai mică, deci un tempo mai grăbit al vorbirii” (Beldescu, 1995, p. 72): „Vai de mine! nu-i bună asta!” (I.L. Caragiale); Domnilor!... Onorabili cetățeni!... Fraților!...” (I.L. Caragiale). După o propoziție exclamativă se pune punct doar dacă aceasta este Într-un citat: „Din schița lui Caragiale a reținut doar Îndemnul: «La Peleș! și mai iute!».” Uneori, se pot utiliza mai multe semne de exclamare, În funcție de caracterul emotiv al comunicării: „Atunci!!!! e-ngrozitor
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a empatiei față de acesta Îți stă foarte bine așa! Cum ți-a venit ideea să combini astfel culorile? Ești foarte entuziasmat! mimică deschisă mimică-oglindă pentru starea interlocutorului (congruență la nivelul mimicii și al gesturilor, în general) atingerea mâinii interlocutorului intonație exclamativă hiperbolizarea feedback-ului pozitiv dat interlocutorului Ai lucrat realmente foarte bine! Extraordinară reacție! aplauze mimică aprobatoare intonație exclamativă ton încurajator simetrizarea/echilibrarea (pe orizontală) a comunicării prin centrarea pe: (a) acord/ feedback provocat; (b) teritoriul comun locutorului și interlocutorului; (c
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Ești foarte entuziasmat! mimică deschisă mimică-oglindă pentru starea interlocutorului (congruență la nivelul mimicii și al gesturilor, în general) atingerea mâinii interlocutorului intonație exclamativă hiperbolizarea feedback-ului pozitiv dat interlocutorului Ai lucrat realmente foarte bine! Extraordinară reacție! aplauze mimică aprobatoare intonație exclamativă ton încurajator simetrizarea/echilibrarea (pe orizontală) a comunicării prin centrarea pe: (a) acord/ feedback provocat; (b) teritoriul comun locutorului și interlocutorului; (c) coparticipare (efectivă sau exprimată doar verbal); (d) reciprocitate/ responsabilizare (implicită sau impusă) (a) Ți-a plăcut cum am
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
din sistemul limbii, în detrimentul altora; explicarea unora dintre elementele lexicale, când este cazul; folosirea unor elemente ludice jocuri de cuvinte, glume etc.; utilizarea sau nu a construcțiilor eliptice; accent pus pe enunțiativ sau, dimpotrivă, pe interogativ, pe neexclamativ sau pe exclamativ; repetarea ideilor principale; folosirea citatelor/a exemplelor personale, în funcție de context etc.), paraverbal (tonul general al discursului, intonația, pauzele semnificative, cuvintele de umplutură ăăă, îîî, timbrul, ritmul vorbirii, intensitatea vocii etc.) și nonverbal (ținută, vestimentație, mimică, gestică etc.) al locutorului. I.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
că limba personajelor lui Caragiale este o limbă vorbită, subliniindu-se repulsia scriitorului față de scrisul frumos, disprețul său pentru rețetele estetice, modelele și procedeele tradiționale consacrate. În continuare sunt analizate formele stilului oral pe care le cităm: fraze interogative și exclamative, ziceri tipice, construcții întrerupte, așazisele anacolute, expresii idiomatice, proverbe, locuțiuni verbale, repetarea cu inversiunea ordinii cuvintelor, rotacizarea specifică limbii muntenești, mai-mult-ca-perfectul perifrastic ș.a. De asemenea se observă că, atunci când dialogul încetează și încep comentariile scriitorului, acesta folosește și aici felul
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
română sunt: * punctul marcă a sfârșitului unei construcții enunțiative: Plouă.; * semnul întrebării marcă a sfârșitului unei construcții interogative: Unde? sau semn valorificat în transcrierea unui dialog pentru a sugera nedumerirea, privirea întrebătoare etc.; * semnul exclamării marcă a sfârșitului unei construcții exclamative: Ce frumos! sau semn valorificat în transcrierea unui dialog pentru a sugera mirarea, bucuria etc.; * semnul întrebării urmat de semnul exclamării marcă a sfârșitului unei construcții interogative exclamative (Plouă?!) sau semn valorificat în transcrierea unui dialog pentru a sugera surpriza
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
sugera nedumerirea, privirea întrebătoare etc.; * semnul exclamării marcă a sfârșitului unei construcții exclamative: Ce frumos! sau semn valorificat în transcrierea unui dialog pentru a sugera mirarea, bucuria etc.; * semnul întrebării urmat de semnul exclamării marcă a sfârșitului unei construcții interogative exclamative (Plouă?!) sau semn valorificat în transcrierea unui dialog pentru a sugera surpriza, îndoiala etc.; * punctul și virgula marcă a raportului de coordonare la nivelul frazei: "De îndată ce intră în odaie, o cuprinse neliniștea; totul i se părea atât de ciudat, încât
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
de frumos; folosirea unor substantive (sintetice sau perifrastice): frumoasă foc, frumos de mama focului etc.; folosirea unor substantive în cadrul unor comparații: frumos ca soarele; repetarea adjectivului: frumos-frumos; lungirea unui sunet (consoană sau vocală) din componența adjectivului: frumooos; folosirea unui enunț exclamativ: ce frumos!; prefixarea neologică: super-/ hiper-/ ultra-/ mega-/.../ frumos; asocierea cu diminutive: frumos-frumușel etc. În afara funcției sintactice-tip de atribut adjectival (Admira florile frumoase.), adjectivul mai poate îndeplini, la nivelul propoziției, următoarele funcții sintactice 97: * nume predicativ: Viața este frumoasă
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
al opțiunii propoziții interogative optative (Ai face asta atât de repede?), nesigură propoziții interogative dubitative (Să scrie mai mult?), la care nu se așteaptă răspuns propoziții interogative retorice (Unde-am pus cartea?, Unde ești, copilărie?); * implicarea afectivă a locutorului: propoziții exclamative propoziții enunțiative exclamative (Plouă!) și propoziții interogative exclamative (Plouă?!) vs. propoziții neexclamative propoziții enunțiative neexclamative (Plouă.) și propoziții interogative neexclamative (Plouă?); * aspectul logic al comunicării: propoziții afirmative ( Va ajunge la timp.) vs. propoziții negative ( Nu va ajunge la timp.); în
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
interogative optative (Ai face asta atât de repede?), nesigură propoziții interogative dubitative (Să scrie mai mult?), la care nu se așteaptă răspuns propoziții interogative retorice (Unde-am pus cartea?, Unde ești, copilărie?); * implicarea afectivă a locutorului: propoziții exclamative propoziții enunțiative exclamative (Plouă!) și propoziții interogative exclamative (Plouă?!) vs. propoziții neexclamative propoziții enunțiative neexclamative (Plouă.) și propoziții interogative neexclamative (Plouă?); * aspectul logic al comunicării: propoziții afirmative ( Va ajunge la timp.) vs. propoziții negative ( Nu va ajunge la timp.); în planul formei, diferența
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
atât de repede?), nesigură propoziții interogative dubitative (Să scrie mai mult?), la care nu se așteaptă răspuns propoziții interogative retorice (Unde-am pus cartea?, Unde ești, copilărie?); * implicarea afectivă a locutorului: propoziții exclamative propoziții enunțiative exclamative (Plouă!) și propoziții interogative exclamative (Plouă?!) vs. propoziții neexclamative propoziții enunțiative neexclamative (Plouă.) și propoziții interogative neexclamative (Plouă?); * aspectul logic al comunicării: propoziții afirmative ( Va ajunge la timp.) vs. propoziții negative ( Nu va ajunge la timp.); în planul formei, diferența este marcată de aspectul verbului
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
cel al conversației familiare vs. impunerea topicii obiective în stilul conversației oficiale vs. valorificarea topicii subiective în stilul beletristic oral; * alternarea, în stilul conversației curente, în cel al conversației familiare și în stilul beletristic oral, a construcțiilor enunțiative/ interogative, neexclamative/ exclamative vs. predilecția pentru enunțuri neexclamative, fără implicare afectivă, în conversația oficială; * valorificarea, în stilul conversației curente, în cel al conversației familiare și în stilul beletristic oral, a unor structuri eliptice vs. evitarea acestor structuri în conversația oficială; * utilizarea, în stilul
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
și în cel juridico-administrativ, pentru construcții enunțiative neexclamative, structuri clare, concise, fără elipse, preponderența raportului de coordonare (alături de cel de subordonare în funcție de context), topică obiectivă etc. vs. valorificarea, în stilul beletristic și în cel publicistic, a construcțiilor interogative și enunțiative exclamative, a topicii subiective în alternanță cu cea obiectivă, a unor structuri cu raporturi de subordonare (uneori, fraze ample), cu raport mixt, explicativ, de incidență, a unor substitute de propoziții/ fraze sau resturi de propoziții, a construcțiilor eliptice etc.; * folosirea, în
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]