432 matches
-
-lea de Valois, un bărbat ale cărui ambiții politice l-au încurajat să-și repudieze soția pentru a se căsători cu Anne în 1062. Acuzată de adulter, soția lui Raul a apelat la Papa Alexandru al II-lea, care a excomunicat cuplul. Tânărul rege Filip și-a iertat mama; el se va afla într-o situație asemănătoare în anii 1090. Raul a murit în septembrie 1074, moment în care Anne a revenit la curtea franceză. Ea a murit în 1075 și
Anna de Kiev () [Corola-website/Science/311648_a_312977]
-
Bisericii din Anglia, și de a reafirma privilegiile deținute de Henric I, atunci când Theobald, Arhiepiscopul deCanterbury, a murit, numindu-l pe prietenul său, Thomas Becket la conducere. Henric nu a fost deacord cu politica lui Becket, cu biserica să poată excomunica oficialii regali fără permisiunea lui, și să numească clericii, fără un acord din partea Romei. Becket s-a opus condițiilor lui Henric și a fugit în exil. Mai târziu, relațiile dintre ei s-au îmbunătățit, astfel Becket s-a putut întoarce
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
întoarce. Însă relațiile s-au răcit din nou, atunci când Becket a văzut că Henric dorea ca încoronarea fiului său ca co-regent să fie făcută de Arhiepiscopul de York. A considerant că este o provocare asupra autorității sale, astfel i-a excomunicat pe toți cei care l-au jignit. La auzul acestei vești, Henric a rostit următoarea frază: "Ce fel de trădători mizerabili am hrănit și promovat în casa mea, care își lasă stăpânul să fie tratat cu astfel de dispreț de către
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
să se supună. Regele s-a luptat pentru întoarcerea lui Gaveston, însă comportamentul său devenise reproșabil astfel regele a fost forțat să accepte numirea exilul său în Irlanda. Nu după mult timp, regele îl aduce înapoi în Anglia. Episcopii îl excomunică pe Gaveston iar regele fuge cu amantul său, părăsindu-și soția însărcinată în trei luni. În cele din urmă, Gaveston a fost capturat de contele de Pembroke și decapitat, înainte ca regele să-l poată salva. După moartea lui Gaveston
Casa de Plantagenet () [Corola-website/Science/310961_a_312290]
-
Legea Recuzanților Papistași întorcând Anglia la sistemul elisabetan de amenzi și restricții, a introdus un test sacramental și un jurământ de credință, impunând catolicilor să se lepede ca de o „erezie” de doctrina că „este permisă detronarea sau asasinarea principilor excomunicați de către Papă”. Emanciparea Catolicilor a trebui să aștepte încă 200 de ani, dar mulți catolici importanți și loiali și-au păstrat funcțiile înalte în timpul regelui Iacob I. Deși nu a existat nicio „epocă de aur” a „toleranței” catolicilor, la care
Complotul prafului de pușcă () [Corola-website/Science/311001_a_312330]
-
Franței în 1670 prevedea pedepse cu mult mai severe: corpul neînsuflețit era târât pe străzi, cu fața în jos, iar apoi spânzurat sau aruncat la groapa de gunoi. În plus, toate bunurile persoanei respective erau confiscate. În trecut, biserica creștină excomunica persoanele care încercaseră să se sinucidă, în timp ce sinucigașii erau înmormântați în afara cimitirelor. La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Marea Britanie, tentativa de suicid era considerată echivalentul crimei cu premeditare și putea fi pedepsită cu spânzurătoarea. În Europa secolului al XIX
Sinucidere () [Corola-website/Science/311390_a_312719]
-
pentru filosofie și pictură. Dealtfel, el și-a expus picturile în 1904, fără prea mare succes. În 1901 începe călătoria sa prin Europa, cu un scurt răgaz la Paris, unde începe să lucreze la culegerea de proză "Spiritele rebele". Este excomunicat din cadrul comunității creștine maronite din care făcea parte, datorită convingerilor sale religioase prea flexibile, poziției împăciuitoare față de religiile creștină și musulmană. În 1903 se stabilește din nou la Boston. Între 1902 și 1903 își pierde mama, fratele și una dintre
Khalil Gibran () [Corola-website/Science/312395_a_313724]
-
Este), este singura care-l contactează și se preocupă pentru el în timpul captivității. Terminată cu succes campania militară împotriva Veneției, papa răstoarnă alianțele politice și atacă Franța. Alfonso refuză să-l trădeze pe Ludovic al XII-lea, iar papa îl excomunică. Francesco Gonzaga, este eliberat după ce papa Iulius al II-lea îi cere să-i trimită ca ostatic propriul fiu, Federico. Apoi biserica îl pune la conducerea armatei, pentru a ataca Ferrara. De acord cu soția Isabella, găsește o scuză pentru
Lucreția Borgia () [Corola-website/Science/312388_a_313717]
-
Charles, care și-a asigurat sprijinul "ecclesiei" prin donarea de unei părți de teren confiscat de el înapoi între 724 și 732. Desigur, oficialii Bisericii s-au înfuriat, și, pentru un timp, se părea că ar fi putut fi chiar excomunicat pentru acțiunile sale. Dar apoi a venit o invazie semnificativă. Emiratul Cordoba a invadat Galia anterior, dar a fost oprit în bătălia de la Toulouse, în 721. Eroul acestui eveniment mai puțin celebru a fost Odo cel Mare, duce de Aquitania
Charles Martel () [Corola-website/Science/309471_a_310800]
-
Afonso al II-lea și-a permis să reducă din puterea clerului, și să folosească o parte din fondurile Bisericii Romano-Catolice pentru necesitățile statului. Aceste măsuri au avut drept rezultat un conflict diplomatic între papalitate și Portugalia. După ce a fost excomunicat pentru îndrăzneala sa de către Papa Honoriu al III-lea, Afonso al II-lea a promis reconcilierea cu Biserica, dar a murit în 1223, înainte să facă vreun efort serios în acest sens.
Afonso al II-lea al Portugaliei () [Corola-website/Science/310193_a_311522]
-
să limiteze puterea nobililor englezi (peerage) și să-și consolideze propria putere. Pentru că baronii englezi au început să exercite presiuni asupra lui Eduard împotriva "gasconului" Gaveston, regele îl exilează în Irlanda, însă nu pentru mult timp; îl recheamă, episcopii îl excomunică pe Gaveston iar regele fuge cu amantul său, părăsindu-și soția însărcinată în trei luni. În cele din urmă Gaveston este capturat de contele Pembroke și decapitat, inainte ca regele să-l poata salva. După moartea lui Gaveston regele crește
Eduard al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/310479_a_311808]
-
cedeze din nou controlul asupra Turnului. Henric a câștigat o victorie importantă în bătălia de la Evesham din 1265, ceea ce i-a permis să recâștige controlul asupra țării și asupra Turnului Londrei. Cardinalul Ottobuon a sosit în Anglia pentru a-i excomunica pe cei ce încă erau răzvrătiți; această faptă a fost foarte nepopulară, situația fiind exacerbată de acordarea custodiei Turnului către cardinal. Gilbert de Clare, al VI-lea Conte de Hertford, a venit cu oaste asupra Londrei în aprilie 1267 și
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
unirea de la Florența la Sfânta Sofia. Zvonul nu era neîntemeiat. A fost prins Ghenadie Scholaris, care i-a scris o lungă epistolă lui Constantin, în martie 1452. Ghenadie auzise că urma să vină un reprezentant al papei, împuternicit să-i excomunice pe bizantini dacă refuzau public să accepte unirea, să-l recheme pe patriarhul Grigorie și să pomenească numele papei în slujbele lor. Faptul că excomunicarea avea să fie lansată din colonia genoveză de la Galata, de pe țărmul opus, era o ofensă
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
și poate că-și reamintise și cum strămoșul lui din veacul al XIII-lea, Mihail al VIII-lea, în împrejurări asemănătoare, recursese la întemnițarea și persecutarea oponenților atunci când încercase să-i silească să accepte unirea cu Biserica Romei. Drept urmare, murise excomunicat de ambele Biserici, condamnat ca un cârpaci perfid la Roma și ca un trădător al credinței sale la Constantinopol. Constantin nu era un mare teolog, dar era neobișnuit de răbdător cu cei care erau obsedați de teologie. Singura sa obsesie
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
Robert al Flandrei, Robert al Normandiei (fratele mai mare al regelui William al II-lea al Angliei), Ștefan de Blois, și Hugo de Vermandois (fratele mai tânăr al regelui Filip I al Franței, căruia i s-a interzis participarea, fiind excomunicat). Diferitele armate au părăsit Europa la data stabilită din august și au mers pe drumuri diferite către Constantinopol, adunându-se în afara zidurilor orașului în decembrie 1096, la două luni după anihilarea cruciadei țăranilor de către turci. Cavalerii erau însoțiți de numeroși
Prima cruciadă () [Corola-website/Science/304708_a_306037]
-
vorbire imprudentă să nu îi atragă în eroare pe cei simpli, noi, atât dintre doctorii în Sacra Scriptură cât și dintre alți bărbați prudenți, fiind întrunit sfatul episcopatului, interzicem cu severitate ivirea unor asemenea teze și le condamnăm în totalitate, excomunicându-i pe toți cei care ar propune ca dogmă erorile numite sau pe vreuna dintre ele, sau și-ar lua îndrăzneala de a le apăra sau a le susține în vreun fel, precum și pe auditorii lui” ." Un act de prudență
Condamnarea din 1277 () [Corola-website/Science/305549_a_306878]
-
de doleanțele Bisericii Bulgare. Problemele continuă până când în 12 martie 1870, Poarta dă un decret care oferă bulgarilor șansa de a avea un exarhat independent. Ei formează un Sinod, în care îl aleg de mitropolit pe Iilarion, dar acesta fiind excomunicat, este ales ca exarh al Bisericii bulgare Antim, (adică o funcție superioară aceleia de mitropolit și inferioară aceleia de patriarh, funcție oferită de patriarhia de Constantinopol ), în anul 1872, care avea sediul la Constantinopole. Antim (1872-1877) a păstorit într-o
Biserica Ortodoxă Bulgară () [Corola-website/Science/305376_a_306705]
-
care dorea să obțină un statut de autocefalie. Maurus a primit și sprijinul direct al lui Constans al II-lea care a hotărât să scoată Ravenna din sfera de influență a papei. În final, papa și arhiepiscopul Ravennei s-au excomunicat reciproc. Abia sub papa Leon al II-lea arhiepiscopatul de Ravenna a intrat din nou în sânul bisericii romane. Se mai știe de Vitalian că a reușit să întindă influența papală în Anglia și pe insula Creta. În Anglia, conflictele
Papa Vitalian () [Corola-website/Science/305410_a_306739]
-
consacrat solemn în Bazilica Sfanțul Petru din Romă. Victor al III-lea s-a îmblnăvit însă și la sfârșitul lui iulie se reîntorcea în mănăstirea să, de unde a convocat la sfârșitul lui august un Conciliu la Benevento unde l-a excomunicat pe Clement al III-lea , aprobând și noi canoane împotriva simoniei. Tot aici a făcut un apel la cetățenii orașelor Pisa, Genova și Amalfi pentru organizarea unei cruciade împotriva sarazinilor care amenințau Italia din sud, aceștia reușind cucerirea câtorva orașe
Papa Victor al III-lea () [Corola-website/Science/305425_a_306754]
-
ceea ce nu l-a împiedicat însă să se considere în continuare papă de drept. Până-n 1049 i-a sabotat și pe Damas și pe succesorul acestuia, Leon al IX-lea. Abia în urma unui sinod ținut la Lateran Benedict a fost excomunicat. Și-a petrecut ultimii ani din viață la mănăstirea din Grottaferrata unde a și murit în jurul anului 1055.
Papa Benedict al IX-lea () [Corola-website/Science/305423_a_306752]
-
Principalele sale preocupări erau: restabilirea ordinii în statul papal, rezolvarea problemei siciliene , reînsuflețirea ideii cruciadelor și reforma Bisericii in capite et membris. În viziunea sa, principii și regii Europei își obțineau putere din autoritatea sa, ceea ce-i îngăduia să-i excomunice sau să-i detroneze, atunci când credea de cuviință. El credea chiar că, Dumnezeu a dat succesorului lui Petru sarcina de a conduce atât întreaga lume cât și Biserica. Papa era deasupra nivelului omului și imediat sub Dumnezeu . Relația dintre Stat
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
la 4 octombrie 1209. Deși a prestat jurământ de credință la încoronare, Otto al IV-lea a uitat repede și s-a grăbit să cucerească Sicilia. Inocențiu al III-lea se vede înșelat. În consecință, se îndepărtează de el, îl excomunică și favorizează alegerea lui Frederic al II-lea de Sicilia, pupilul său de odinioară, care între timp devenise major. Otto și-a pierdut toți susținătorii și a fost constrâns să se retragă în propriul ducat, unde moare în 1218. Deoarece
Papa Inocențiu al III-lea () [Corola-website/Science/305428_a_306757]
-
Împăratul "Grațian" a încetat de atunci să mai poarte titlul de "pontifex maximus", suveran pontif al cultului roman. Represaliile au făcut între șapte mii și zece mii de morți, în funcție de izvoare, ceea ce l-a determinat pe Ambrozie de la Milano să-l "excomunice". Victimele masacrelor erau, în marea lor majoritate, dintre "romani", iar masacratorii erau foști "barbari", populații din rândul cărora își recruta Teodosiu armata. Timp de mai multe luni "Teodosiu" și "Ambrozie" s-au aflat pe pozițiile respective. Apoi, Teodosiu, simțind că
Teodosiu I () [Corola-website/Science/299985_a_301314]
-
Poporul Londrei s-a dovedit pașnic, iar Essex și majoritatea rebelilor săi au fost executați. Amenințările veneau de asemenea și de peste granițe. În 1570, Papa Pius al V-lea, a emis o bulă papală, "Regnans in Excelsis", prin care o excomunica pe Elisabeta și îi elibera pe subiecții ei de sub puterea ei. Elisabeta era presată de Parlament, care dorea ca ea să ordone executarea Mariei, regina Scoției, pentru a preveni orice încercări suplimentare care să pună in pericol; deși, confruntându-se
Dinastia Tudor () [Corola-website/Science/313090_a_314419]
-
trei luni, Romă a devenit capitala Italiei, iar Papă, rămas de-abia cu 109 acri de teritoriu, se descria pe șine drept “prizonierul de la Vatican”, puterea să patrimoniala încetând. Papă a refuzat să accepte pensia de stat oferită lui, la excomunicat pe Victor Emmanuel și guvernul său dar nu a putut schimba situația. Biserică și statul au rămas în cele din urmă separate.
Victor Emanuel al II-lea al Italiei () [Corola-website/Science/314713_a_316042]