612 matches
-
și Noului Testament, coordonator I.C. Chițimia, București, 1988 (în colaborare); Povestea țărilor Asiei. Cosmografie românească veche, pref. edit., cu ilustrații după desene de epocă de Mihaela Dumitru, București, 1997 (în colaborare cu V. Guruianu); Fiziolog - Bestiar, introd. edit., cu un excurs de Mihaela Anton, cu ilustrații după desene de epocă de Mihaela Dumitru, București, 2001 (în colaborare cu V. Guruianu); Texte uitate - texte regăsite, I-II, București, 2002-2003 (în colaborare). Repere bibliografice: Mircea Popa, Bibliografia analitică a cărților populare laice, „Synthesis
VELCULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290478_a_291807]
-
romantismul românesc și cel polon, receptarea unor prozatori români în Polonia (Ion Creangă, Mateiu I. Caragiale, G. Călinescu, Zaharia Stancu, Eugen Barbu ș.a.) și a unor scriitori polonezi în România, precum și circulația unor motive. Tot în perspectivă comparatistă se înscrie excursul Interferențe literare româno-polone (1989), construit pe două dimensiuni: imaginea globală a răspândirii literaturii române în spațiul polon și viziunea caleidoscopică asupra circulației literaturii polone în țara noastră prin creatorii ei reprezentativi. Scopul fundamental al lui V. a fost de a
VELEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290479_a_291808]
-
fost influențat, evident, de teoreticienii postmoderni ai curriculumului. Modelul curricular propus de el ar merita o expunere mai detaliată. Cum însă în capitolul următor propunem o sinteză a conceptelor și ideilor unitare care animă toate curricula moderne, renunțăm la acest excurs particular. 10.10. Curricula moderne la apogeutc "10.10. Curricula moderne la apogeu" Cercetările curriculare și instrucționale moderne au triumfat în perioada postbelică. Se poate considera că apogeul a fost atins odată cu identificarea mecanismelor de învățare solicitate în instruire de către
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
orice moment cu fiecare dintre noi. Eu consider că această duplicitate (puțin spus duplicitate!), decursă din desfășurarea unor programe „în spate” și scuzată prin justificări protecționiste față de imixtiunea celorlalți în sfera intimă, este, în orice relație, semnul unei perversiuni. Orice excurs mental desfășurat paralel în fantezie și fără o legătură directă/sinceră cu intențiile afișate public este semnul duplicității cu tentă perversă. Problema trecerii planului doi din spate „în față”, din latent în manifest este numai una de timp și împrejurări
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
vernală, în Ultima noapte de dragoste și întâia noapte de filosofie (1992), vorbesc titlurile textelor componente, în sine edificatoare: Vânătorul de ciori merită o prefață cinegetică, Fragmente dintr-un discurs ornitologic, Întrebarea leneșului, Soacra cu ochi pineal și semnificantul transcendental, Excurs în limba povestirilor humuleștene, Reîntoarcerea la soacră (dar și la nurori), Moș Nichifor Perlocuționariul, Al patrulea codoșlâc, Patafizica omenească. Exercițiile de hermeneutică și studiile de „patafizică” ale lui P. pot părea expresia unui răsfăț gratuit și „evazionist”, dar, în pofida aparențelor
PIŢU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
stabilit în Germania. Debutează la „Viața studențească” în 1965, colaborează apoi la „Luceafărul”, „Săptămâna”, „România literară”, „Viața românească”, „Convorbiri literare”, Steaua” ș.a. Prima carte, Homo fictus, îi apare în 1968. Homo fictus evidențiază precumpănitor modalități proprii teoriei literare, susținute de excursuri istorico-literare comparatiste și, oarecum spre exterior, de o abordare eseistică. Interdisciplinaritatea procedeelor decurge din aceea a temei, P. propunându-și să asambleze un fel de poetică ilustrată a personajului literar din proza modernă universală. Considerarea personajului ca structură logică ori
POPA-9. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288911_a_290240]
-
impus. Este cazul doctorului din nuvela Noaptea, care, cunoscându-și diagnosticul de canceros, își trăiește ultimele clipe cu demnitate și decență și evită compasiunea semenilor. Cea mai izbutită carte a lui R. rămâne romanul Păsările mari nu cântă (1976). Tot excursul narativ este alcătuit din amintirile disparate ale unui medic care suferă un puternic traumatism psihic după ce a leșinat în timp ce își opera propriul băiat. Deși aparent incoerente, rememorările se dovedesc suficient de logice ca să se poată reconstitui nu doar destinul personajului
RADULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289114_a_290443]
-
Metafora teoretică centrală a scrierii o constituie mitul lui Narcis, regăsibil, în maniere diferite, în cele două tipuri de discurs. Respingând de la bun început echivalarea comodă a mimezei cu noțiuni ca „imitatio”, „copiere”, „reproducere”, „zugrăvire” etc. și recurgând la un excurs în filosofia europeană (Hobbes, Pascal, Spinoza, Leibniz, Kant, Fichte, Hegel, Nietzsche, Husserl, Heidegger), M. propune o înțelegere lărgită a noțiunii de mimesis ca „scenariu cataptropic complex”, în subteranele căruia există camuflată, uneori în manieră inconștientă, „suispecularitatea”, adică autoreflectarea, detectabilă fie
MORARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288245_a_289574]
-
date de invarianții modali (adică satira, parodia, ironia etc.). Pentru a-și susține demonstrația, autorul recurge la nume reputate, ca Roman Jakobson, Gérard Genette, Marc Angenot, Tzvetan Todorov ș.a. În căutarea valorii estetice și a literarității pamfletului se întreprinde un excurs prin toată literatura română, preferându-se, pentru exemplificări și comentarii, perioada pașoptistă și cea interbelică. Pamfletul ca discurs literar se impune ca o lucrare erudită, minuțios elaborată. SCRIERI: Marin Preda. Fascinația iubirii, București, 1996; Romulus Guga. Polifonia unei voci, Târgu
MUNTEANU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288289_a_289618]
-
se diversifică enorm, pornind de la realismul picaresc baroc și ajungând uneori la forme clasice, embrionar prefigurându-se acum și aproape toate formele de discurs romanesc. În sfârșit, ultimul volum cuprinde analitic fabula, poemul eroic și dramaturgia, încheindu-se cu un excurs teoretic legat de cele două sisteme estetice fundamentale care se confruntă în epocă, clasicismul și barocul. Într-un cuvânt, o vastă interpretare în care M. urmărește contrastele și asemănările dintre clasicism, baroc și manierism. Toate aceste sinteze, despre literatura română
MUNTEANU-14. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
contre le livre du sieur Claude, ministre de Charenton, cu precizarea „Écrit d’un seigneur moldave sur la croyance des Grecs”. Pe lângă „tema” transsubstanțierii, M. prezintă pe scurt toate dogmele și normele fundamentale ale ortodoxiei, făcând loc și unor mici excursuri în istoria Bisericii Răsăritene și luând parte la o dezbatere religioasă a Apusului, cea dintre janseniști și reformați. A fost chiar învinuit de cel ce conducea „combaterea” din partea reformaților, pastorul calvinist Jean Claude, că ar fi nutrit simpatii catolice, fiind
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
de cei noi” - împrejur, de la gura râului Angara prin care acesta pornește din Baikal, și până iarăși la ea, Descrierea lacului Dalai și a râului Argun), fac loc, când și când, unor pete de „culoare literară”, câtorva legende și unor excursuri savante. De pildă, discuția despre hotarul „adevărat” dintre Europa și Asia. Cu o cosmografie în mână, pesemne, și cu multă știință adunată înainte, M. cel învățat și călcând cu piciorul locurile descrise și de alții (colportori - în genere - de „năzdrăvănii
MILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288140_a_289469]
-
creației autohtone. Din luminile veacului proiectează comparatist scriitori români: Liviu Rebreanu, G. Călinescu, Tudor Arghezi ș.a., invocând alte universuri naționale, ceea ce le întărește contururile originalității și îi plasează pe o scară valorică mai largă. Iar în Poezia lui Eminescu (1971), excursul analitic, concentrat asupra „elementelor structurale”, asupra dimensiunilor liricii eminesciene și a legăturilor dintre ele, afirmă datele universalității poetului național și căile prin care aceasta se realizează - perfecționarea expresiei poetice preexistente, întregirea momentului trăit și prezența germenilor anticipativi. Aceleași rațiuni vor
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
1977; Existența romantică. Schiță morfologică a romantismului, București, 1980; Orizonturi la început de veac, București, 1982; Motive literare românești, București, 1983; Apolo sau Ontologia clasicismului, București, 1985; Despre stiluri, București, 1986; Lumini perene. Retrospecții asupra unor clasici români, București, 1989; Excurs prin literatura lumii, București, 1990; Scriitori-filosofi în cultura română, Craiova, 1994. Traduceri: Epicur, Lucrețiu, Texte alese, introd. C.I. Gulian și Marcel Breazu, București, 1950 (în colaborare cu H. Mihăescu); Florencio Sanchez, În familie, București, 1957; Cervantes, Iscusitul hidalgo Don Quijote de la
PAPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288683_a_290012]
-
1994), are o alcătuire mozaicată, care trădează aceeași îngemănare între vocația de istoric și preocupările istorico-literare. Mai consistent și mai strict delimitat metodologic și tematic este capitolul Teme românești în viziune poloneză, în care autorul reia, într-o versiune îmbunătățită, excursul privind câteva evenimente istorice și imaginea lor în literatura polonă, cu adăugiri notabile în sfera interpretării analitice. Toate motivele înfățișate - Codrul Cosminului, Despot Vodă, Domnița Ruxandra, revoluția lui Tudor Vladimirescu și Războiul pentru Independență din 1877 - au surse în realitate
PETRICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288795_a_290124]
-
cu O călătorie la Constantinopol, și ale Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, absolvită în 1945. Își susține teza de doctorat, Romanul de senzație în literatura română din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, cu excursul suplimentar Contribuțiuni la biografia lui Ion Pillat, în 1947, îndrumător fiindu-i G. Călinescu, al cărui asistent a fost între 1945 și 1947. Își pierde postul de la Universitate și străbate o lungă perioadă de privațiuni, optând forțat pentru soluții disperate
PILLAT-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288814_a_290143]
-
clasicistul P. a dat o traducere a Poeticii lui Aristotel (1940), cu comentarii și întregiri bibliografice la reeditarea din 1965, constituind un model de exegeză atât prin pertinentele note pe marginea textului, pe care aproape îl dublează, cât și prin excursurile referitoare la principalele probleme ridicate de acesta - teoria despre comedie și concepția despre istorie a Stagiritului -, precum și despre natura inspirației la Aristotel și Horațiu. Ca traducător, a publicat Fragmentele eleaților, cu texte din Xenofon, Parmenide, Zenon și Melissos (1947), incluse
PIPPIDI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288823_a_290152]
-
lui Perpessicius, RITL, 1967, 1 (număr special); Ciopraga, Portrete, 260-273; Martin, Poeți, I, 36-44; Regman, Cărți, 292-300; Baconsky, Marginalii, 66-77, 193-198; Piru, Panorama, 491-493; Cesereanu, Ipostaze, 55-89; Vârgolici, Retrospective, 264-285; Zaciu, Glose, 199-204; Alexandrescu, Confesiuni, 116-125; Manolescu, Poezia, 44-47, 159-171; Excurs sentimental Perpessicius, București, 1971; Felea, Poezie, 214-220; Liviu Călin, Portrete și opinii literare, București, 1972, 132-141; Vasile Netea, Interviuri literare, București, 1972, 221-230; Rotaru, O ist., II, 738-742; Grigurcu, Teritoriu, 18-22; Zaciu, Colaje, 173-175, 180-183; Bucur, Istoriografia, 520-529; Cioculescu, Itinerar
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
achiziții teoretice recente sau pentru etalarea ultimelor lecturi. Din cuprinsul comentariului, liricii lui Cristian Popescu i se rezervă doar o treime, restul consumându-se prin divagații fastidioase despre metoda critică, conceptele de generație, optzecism, nouăzecism, poetica autorului ș.a. Astfel încât, în lipsa excursului analitic și a contextualizării istorice, ideea principală a cărții - poezia lui Cristian Popescu „e o configurare de destin literar și personal, linia distinctivă între text și eu fiind tot mai firavă” - rămâne suspendată între truism și incontinență. Aceleași carențe apar
POENAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288862_a_290191]
-
urmat de editarea unor texte, predici, cuvântări și pastorale. Fundamentală este editarea lucrării Loghica, „scrisă în limba franțuză de Lazăr Leon Asachi, membru al Academiei Parisului și a Berlinului”. Între paginile care privesc în bună parte istoria literară se înscriu excursul Dascăli de cuget și simțire românească (1981) și altele cu același profil, preeminent documentar. De interes este și volumul intitulat Amintirile mitropolitului Antonie Plămădeală... Convorbiri cu Carmen Dumitriu și Dragoș Șeuleanu (1999). Pe lângă discuțiile despre numeroasele și adeseori complicatele probleme
PLAMADEALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288842_a_290171]
-
cu Nietzsche și Bergson. Vocea „faunesei”, eruptiva, „nenumărata”, pendulând între „strigat ascuțit” și torpoare extatica, pornind din excesivu-mi suflet” - „savana cutreierata de lei” -, isi revendică o „amprenta” de orgoliu pe „întristarea lumii”. L’Ombre des jours și Leș Éblouissements adâncesc excursul în paradoxul numinos al uimirii orbitoare, al martiriului revelației cotidiene, cu euforia rănită de proximitatea furișa a întunericului, iar pe pragul disoluției în neant, o rugăciune „amețitor de aprigă”, în semeața îngenunchere, si îndrăzneață conversie egolatra, e înălțata soarelui, dublul
NOAILLES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288468_a_289797]
-
putearea statului decât de ura publică față de o anumită comunitate. Desigur, cele două nu se exclud reciproc, dar relația dintre ele include pogromurile fie ca fenomene derivate din practicile genocidare ale puterii statului totalitar, fie ca pași strategici ai acestora. Excursul autorului prin literatura de specialitate dedicată chestiunii arată că, pe baza unei asemenea distincții, genocidul poate fi clasificat În câteva tipuri pure, weberiene: de pedepsire a unei populații, instituțional (În cazul cuceririi unui teritoriu) sau utilitar (exterminarea populațiilor băștinașe Înaintea
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
spontaneitate și varietate a sistematizărilor sepulcrale”, este neglijat de turiști. Potrivit lui Lörinczi, examinarea crucilor pictate din cimitirul vesel indică Începuturile lucrării lor În anii ’50, și nu În anii ’30, așa cum pretindea Stan Ion Pătraș, Întemeitorul acestei tradiții. După un excurs comparativ asupra mai multor specii de lamentații funebre În Europa Centrală și de Est (Între altele, pe marginea unor culegeri de texte ale lui Simion Florea Marian și Béla Bartók), autoarea analizează evoluția crucii policrome de la Săpânța pe baza a
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
1994). Vintilă Mihăilescu asociază ,,problema tradiției” cu un ,,demers inevitabil Într-o abordare critică a etnologiei românești”. Obiect al unui atare demers, sarmaua - un „«gastronemăă mai mult sau mai puțin «reală” ca referent identitar - Îi prilejuiește lui Mihăilescu un amplu excurs teoretic asupra temei apartenenței sau aproprierii culturale (și) la români. Stabilirea unui locus of control (J.B. Rotter 1966), fie restrospectiv, prin cutume, la un nivel cosmocentric, fie prospectiv, prin strategii, În plan antropocentric, relevă (În opinia autorului) Însuși sensul vieții
Sociologie românească () [Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
criticul fiind coordonatorul volumelor XI-XIV. SCRIERI: Panait Istrati, București, 1964; Mișcarea prozei, București, 1967; 5 prozatori iluștri, 5 procese literare, București, 1971; Panaït Istrati. Un chevalier errant moderne (Dossier de la vie et de l’oeuvre), București, 1973; Mitul „faurului aburit”. Excurs în atelierul de creație al prozatorilor români moderni, București, 1974; Incidențe critice, București, 1975; Panait Istrati. Dosar al vieții și al operei, București, 1976; J.-J. Rousseau și L. N. Tolstoi. În căutarea vârstei de aur (în colaborare cu Galina
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]