767 matches
-
Lăncrănjan (Cordovanii, ediție și lectură nouăă se recunosc „ca virtuți creatoare aptitudinea realistă și intuiția omului în grup.”1 Imaginea despre criticul Vladimir Streinu n-ar fi completă dacă nu neam referi și la un alt compartiment al activității sale exegetice, acela în care comentează cărțile confraților întru critică, ale criticilor, istoricilor literari și eseiștilor. Urmând lecția maioresciană, Vladimir Streinu se dovedește și aici un spirit transparent, care citește cu aplicație și judecă mereu cu o cordialitate comprehensivă și în același
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
politică (N. Davidescu și controversa Caragialeă din celebrul studiu negator intitulat Caragiale, ultimul ocupant fanariot sau inaderența lui la spiritul românesc, iar Eugen Ionescu (autorul vestitului volum de eseuri critice Nuă este mustrat pentru iconoclastia jucăușă, ce-i minimalizează demersurile exegetice: „Pentru atitudinea de respingere nostimă a câtorva scriitori (...Ă Eugen Ionescu nu prea e luat în serios.” 1 Scriind despre câțiva critici și eseiști contemporani, Vladimir Streinu este succint, aproape expeditiv, ceea ce nu exclude prețuirea și justa evaluare axiologică. Edgar
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
în baza unui instrumentar riguros și a unor îndelung cântărite valorizări, Vladimir Streinu cercetează pozitivist, fără exces, biografia autorilor, îngăduindu-și zborul planat asupra operei și contemplația estetică sistematică și consecventă. Trei autori diferiți ca structură intelectuală și ca posibilități exegetice au dat o Istorie unitară, ce-și afirmă cu superbă modestie organicitatea, coeziunea și coerența lăuntrică. Versificația modernă În 1966, Vladimir Streinu publica un masiv „Studiu istoric și teoretic asupra versului liber”, intitulat Versificația modernă (Editura pentru literaturăă, surprinzător prin
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
înverșunata căutare a preciziunii, caracteristice criticii lui Pompiliu Constantinescu, Șerban Cioculescu și Vladimir Streinu, se întâlnesc și se confruntă la acesta din urmă cu o evidentă preocupare de stil artistic.”3 Criticul a probat în peste patru decenii de activitate exegetică un mare scrupul față de cuvinte: „De viața neprevăzută, proliferantă, de foșnetul prea material al cuvintelor, de tot ceea ce agitația ascunsă a acestora rezervă prelungirilor inefabile ale operei literare, de vrajă, dar și de amenințarea lor, criticul se apără elaborând un
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
înțelegerea critică (...Ă se nuanțează nemăsurat, într-o infinitate de percepții locale și cu o capacitate de a vibra la „timbrul unic” și de a-l circumscrie, în comentariu strâns analitic, de-a dreptul exemplar.”5 Întro mereu reînnoită tentativă exegetică, Vladimir Streinu a tins, așadar, sisific - „spre nucleul iradiant al operei și spre un mereu altceva, obsedant, virginal, fremătător.”6 În suita de contribuții exegetice contemporane, unele aplicate și exacte, altele mai expediate și complezente și doar puține substanțiale ca
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
-l circumscrie, în comentariu strâns analitic, de-a dreptul exemplar.”5 Întro mereu reînnoită tentativă exegetică, Vladimir Streinu a tins, așadar, sisific - „spre nucleul iradiant al operei și spre un mereu altceva, obsedant, virginal, fremătător.”6 În suita de contribuții exegetice contemporane, unele aplicate și exacte, altele mai expediate și complezente și doar puține substanțiale ca densitate ideatică, paginile lui Lucian Raicu sunt profund instructive și pilduitoare din perspectiva exigențelor critice autentice: o sagacitate 1 op. cit., p. 127 2 op. cit., p.
Un senior al spiritului VLADIMIR STREINU Eseu critic by TEODOR PRACSIU, DANIELA OATU () [Corola-publishinghouse/Science/91676_a_92909]
-
aventurile fictivului Baudolino, perfectul anonim cu mari șanse de simbol național, un fel de arhitalian de secol XII, sau un Ulise creștin, pelerin între Occident și Orient, creator de istorie prin mistica fabulației. Registrul ironic și parodic, insertul poematic și exegetic, citatul biblic pe fundalul unei mari risipe de comentarii religioase și teologale, reconfirmă relieful epic ce a contribuit la faima de romancier a lui Umberto Eco. Cascade de stil baroc, alegorii și simbologii medievale fac parte din recuzita grupului de
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
în timp și spațiu garantează farmecul unei cărți de primă mărime în literatura spaniolă, dar și mondială. Stăpân pe tehnica numită mise en récit, Torrente Ballester păstrează un echilibru admirabil între convenția realistă, familiară informației reminiscente a cititorului, și demersul exegetic, decolând uneori în fantastic, rezultatul fiind acel inefabil elan de autenticitate la nivelul tuturor secvențelor, în ciuda deturnărilor de planuri epice, discursive, spațio-temporale. Așadar cititorul se lasă teleportat dus-întors între Parisul veacului XX, început și sfârșit al mitului revizitat (rescris) și
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
apologetică nu este strict evanghelică, mărturisind Cuvântul Crucii. De fapt, nici o referință la Hristos Cel răstignit și înviat nu apare în introducerea TDO1, iar tratatul de teologie dogmatică ca atare nu este anunțat ca o organizare sistematică a monumentelor tradiției exegetice bisericești. Mai precis, dogmatica nu apare ca disciplină auxiliară a hermeneuticii teologice a Scripturii, așa cum, de pildă, istoria sinoadelor ecumenice ne prezintă geneza simbolurilor de credință. Din acest punct de vedere deci, Stăniloae rămâne în mod consecvent - de la Iisus Hristos
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
constituția dogmatică a Crezului apostolic al Bisericii creștine. Când campionii tradiției recurg la Scripturi, Scripturile nu rămân niște texte, ci devin un veritabil periscop al economiei divine. Aceeași întrebare a lui Iisus - „cine ziceți voi că sunt Eu?” - ghidează pasiunea exegetică a primilor Părinți ai Bisericii. Concentrarea asupra Scripturilor nu ține, în subsidiar, de o voință oarbă de a construi un sistem teologic 2. Sistematizarea gândirii dogmatice a teologiei Bisericii reprezintă reflexul natural al unei mentalități bisericești (ekklesiastikon phronema) inspirate de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
spune că diferența de viziune între episcopul Atanasie și presbiterul Arie din Alexandria nu trebuie căutată în carnetul de notițe luate la ora de cateheză biblică. Așa cum numeroase studii recente au arătat 2, amândoi erau în mod egal atașați principiilor exegetice ale școlii teologice alexandrine. Nu faptul de a cunoaște beneficiile lecturii tipologice, nici prestigiul apofatismului, ori importanța lecturii literale îl deosebea atât de mult pe ereziarhul Arie de ortodoxul Atanasie cel Mare, cât faptul că hermeneutica lor nu beneficia de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
un prim moment al „intuiției categorice” - cum, este, de exemplu, răspunsul lui Petru la întrebarea lui Iisus: „Dar voi cine ziceți că sunt Eu?” (Mc 8,29; întrebarea apare la toți sinopticii: Mt 16,15; Lc 19,20) - trebuia desfășurată exegetic. Urma apoi momentul articulării teologice, în care înțelepții Bisericii s-au folosit de structurile de gândire și limbaj ale culturii vernaculare. Prin forjarea unui limbaj ontologic în Crezul nicean, de pildă, Biserica n-a intenționat decât să transmită Revelația la
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
întrebărilor teologice, un student doritor să descopere geniul Ortodoxiei se va racorda la dinamica invizibilă a predaniei apostolice. A înota în marele fluviu al tradiției Bisericii este mai important decât repetiția năucă a unor formule de credință, a unor scheme exegetice sau a unor cronologii patristice. Pentru a înțelege sensul binefăcător și terapeutic al răspunsurilor oferite de Crezul Bisericii, învățăceii teologiei ortodoxe vor sesiza fără pripeală, complexitatea planului hermeneutic de conversație cu Verbul Scripturii. Totul, doar pentru a duce la lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
tâlcuitor, pe orice treaptă a virtuții s-ar afla acesta. Alegoria este, în fapt, aplicația semiotică a unei teologii eshatologice a istoriei. Convertirea literei în Duh se aseamănă prefacerii pâinii în Euharistie, fapt care confirmă relația de intimitate între practica exegetică și mistagogia Liturghiei. Pentru a cântări „măsura bună, îndesată, clătinată și cu vârf” a judecății Cuvântului, interpretul trebuie să accepte afilierea la Trupul mistic al Bisericii. Este concluzia asumată și de autorul Deslușirii Tainei. Într-o admirabilă logică hermeneutică dusă
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
operele unor autori ca Vasile cel Mare sau Ioan Casian a putut dezlega atacul împotriva pieței concurențiale, favorizând ideea centralismului dirijist în economie și - astfel - demisia responsabilității individuale 1. În fine, uzul inept al Scripturilor a negat - în plin contrasens exegetic - achizițiile indispensabile ale civilizației europene, fie că vorbim despre elogiul libertății, inviolabilitatea proprietății ori sacralitatea vieții. Pacifismul friciitc "Pacifismul fricii" Această solidaritate între relativismul postmodern și teologia politicilor oportuniste s-a constituit în segmente de timp uneori paralele, alteori consecutive
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
I-II, 1995-2001), U. va întreprinde o amplă acțiune de recuperare a „exilaților”, printre cei „regăsiți” numărându-se nu numai Mircea Eliade, ci și Panait Istrati, Aron Cotruș, Emil Cioran, Vintilă Horia, Petru Dumitriu, Monica Lovinescu ș.a. În fine, demersul exegetic va fi însoțit de unul memorialistic, prezent în Fragmente despre teatru (1998), A muri în Tibet. Jurnal (1998) și Despre regi, saltimbanci și morminte (I-II, 2001-2003). Toate direcțiile se vor reuni în Geografia literaturii române, azi, proiect anticipat de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290347_a_291676]
-
cu pas încă de la începutul cuvântării, Sfântul se înflăcăra, iar lumina gândirii ca și impetuozitatea sentimentului atrăgeau atenția auditoriului<footnote Bonifacio Borghini, Introduzione, în vol. S. Giovanni Crisostomo. Invito a penitenza, Edizioni Paoline, 1975, pp. 14-15. footnote>. Cele mai multe omilii sunt exegetice, ele interpretând textul Sfintei Scripturi : Geneza, unele capitole din Cărțile Regilor, un număr de Psalmi (58), ceva din Iov, ceva despre profeți, la puține capitole din opera unora, de exemplu Isaia, etc., apoi omiliile devenite clasice la Noul Testament : la Matei
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
Eutropiu, etc.), și alte piese a căror autenticitate e încă discutată<footnote Pr. Prof. Dr. Ioan G. Coman, Personalitatea Sfântului Ioan Gură de Aur, în rev. Studii Teologice, Seria a II-a, Anul IX (1957), Nr. 9-10, p. 611. footnote>. Exegetice, panegirice, ascetice, praznicale, ocazionale, catehetice sau de diverse alte genuri, omiliile hrisostomice atrag în general și azi ca în vremea când au fost rostite; ele nu s-au învechit ca atâtea alte cuvântări rostite de oamenii lumii vechi, pentru că în
Sfântul Ioan Gură de Aur († 407) – Mare dascăl al lumii şi Ierarh. Studii academice comemorative by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/171_a_156]
-
imprecis modulata de Quasimodo, cănd urmând sugestii leopardiene, cănd independent de acestea, răspunde așteptărilor cititorilor a caror apetenta pentru rafinament nu este obnubilata de cunoașterea vocilor variate din ultimele decenii, de o cu totul altă factura, chiar si disonante. Semnalările exegetice cuprinse între paginile prezenței cărți, funcționale, desigur, prilejuiesc totodată parcurgerea sau, după caz, reparcurgerea pe un alt fond perceptiv a unor texte încă de mare rezonanță. Doina CONDREA DERER 1. Introducere În secolul al XIX-lea și mai ales la
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
Analiza conduce la secțiunea a treia a capitolului de față, în care experiența urbană va fi definită, în sfârșit, pe baza determinărilor și a gesturilor interpretative schițate deja. 1.3.1. Alegoria: natură și istorie Unul dintre locurile comune ale exegeticii, pe care mizează de altfel și Benjamin, îl reprezintă opoziția dintre alegorie și simbol. O serie de considerații preliminare pot demarca această discuție. În capitolul despre „reabilitarea alegoriei“ din Wahrheit und Methode, Gadamer sintetizează diferența tradițională dintre cei doi termeni
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
nu mai trimit exclusiv la alte nume, ci la sursa „emanației“ lor reale. Spre deosebire de alegorie, așadar, simbolul nu distruge și nici nu pune între paranteze sensul literal, ci îl îmbogățește cu „puterea“ misterului revelației. Idel aduce un corectiv acestei tradiții exegetice: diferența nu este aceea dintre învățătura exo terică, alegorică și cea ezoterică, simbolică a Cabalei. Mai degrabă, dintre funcții diferite ale semnificării: „o diviziune funcțională între descrieri de procese teozofice, prin intermediul unei ample serii de simboluri și descrieri de procese
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
serii de simboluri și descrieri de procese psihologice obținute, în special, cu ajutorul metodei alegorice“. Misticii iudei, arată Idel, tind să confere experienței lor o dimensiune preponderent obiectivă, spre deosebire de misticii creștini, ale căror descrieri sunt, în mare măsură, personale. Sub aspect exegetic, alegoria se referă tocmai la acest proces al cunoașterii mistice, în timp ce simbolul vizează „adevărul“ care survine în cadrul acestuia. O ultimă observație, premergătoare analizei textului lui Benjamin, poate fi făcută plecând de la un comentariu al lui U. Eco la „turnura“ cabalistă
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
orice identitate sau semnificație ideală. Analiza gramatologică a lui Derrida, mai exact modul în care, arată autorul francez, semnificatul transcendental este deconstruit pentru a surveni mișca rea diferanței poate fi invocată din nou în acest loc. Din punct de vedere exegetic, alegoria păstrează caracterul de expresie a istoriei ca decădere și moarte. Ea are un caracter convențional, este scriere codificată, al cărei interpret nu mai este geniul care vizează, dincolo de forma materială, înțelesul etern, ci autoritatea ezoterică, cel care descifrează, în
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
anume acela că am folosit termenul generație în sens larg, referindu-ne însă doar la o grup de poeți debutanți în preajma celui de-al Doilea Război Mondial (termenul grupare era mult mai potrivit, dar celălalt este deja consacrat în uzul exegetic). Sintagma definește însă destul de bine și restul reprezentanților acestei generații. Aparent punctul de plecare este revista Albatros și atunci se justifică modul exclusiv în care este folosită pentru a desemna poeții/scriitorii care au apărut în paginile acesteia sau al
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fiind incompatibil cu propria structură, tonul sentențios, de catedră. Generozitatea, nu una de natură sentimentală, gratuit caritabilă, ci căldură a înțelegerii, bucurie a sentimentului de prietenie, aură a înțelepciunii, delicatețe în formularea opiniilor, sunt tot atâtea atribute ale modalității sale exegetice. Având deschidere spre variate zone ale culturii moderne, criticul nu respinge niciodată, preconceput, inovațiile și experimentele. Le acceptă, nu motivat de snobism, ci parcurgând un traseu al investigației care descoperă valoarea artistică. De pildă, salută entuziast versurile lui Ion Barbu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]