458 matches
-
altă variantă de reflexie a instanței postulate drept demiurgice: "Dumnezeu e mort spune Nietzsche/ e doar obosit spun eu -/ și câteodată amnezic". Sătul să stea "pieziș în umbra lui Dumnezeu" (Ceea ce flacăra nu știe)/, actantul liric se încumetă să își exhibe minusurile, convertindu-le pe loc în rechizitoriu cu finalitate declarată: "lasă-mă cu același gust al lepădării de sine/ în gură/ și pe cât am așteptat încă mai aștept să cazi/ din carul mare între spinii întrebărilor mele/ sau din ursa
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că e bun de sărit". Majoritatea textelor din această carte privesc, la fel, "prin ocheanul invers" al unei sensibilități retro, pe deplin conștiente de propriile atuuri: o retorică bine stăpânită, pliată pe o interioritate vulnerată, înduioșătoare, dar demnă, care își exhibă singurătatea în volute clasic(izant)e, până la urmă luminoase. Pentru că, exact ca în poezia celui mai cunoscut dintre congeneri, Geo Dumitrescu, back ground-ul textual al lui Mircea Popovici ține de un sentimentalism profund, ce își conservă prospețimea și vitalitatea chiar
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
text pot fi izolate și citite exact ca mostre de minipoeme nipone). În ambele volume, punctul centrifugal al poemelor este, firește, nevoia de confesiune a unei feminități pe deplin conștiente de ea însăși și mult mai dornică de a-și exhiba trăirile și de a le converti în meditație lirică. Cărțile conțin, așadar, o poezie în care stăruie îndelung semnele feminității pure, care își găsește corespondenți în regnuri și specii diferite, dar și în ritmurile sau hieroglifele transcendentului (a se vedea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
de lună, sunt subtil persiflate de excelentul cunoscător de poezie Mihai Ursachi, care s-a declarat în mai multe rânduri împotriva -ismelor de orice fel. Spre deosebire de cohorta nesfârșită de versificatori care și-au făcut, din contestarea acestor -isme, un blazon exhibat fără pic de pudoare, Mihai Ursachi a și avut suficiente motive care să-i permită delimitarea orgolioasă de tot ce a însemnat, atunci și acum, spirit gregar. Referințe critice (selectiv): Lucian Raicu, Critica formă de viață, 1976; Dan Laurențiu, Eseuri
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
-și salveze ideile și să-și lovească din când în când buzele cu el. Dar numai în acea seară, spre sfârșitul săptămânii, când mi-a povestit despre bruta fericită ce-i fusese coleg, mi-am dat brusc seama că nu exhiba întâmplător prețiosul stilou intrat prin cine știe ce împrejurări în posesia sa și personalizat pentru eternitate. Strâmbat sau nu, Boby Cacoveanu ajunsese vădit la convingerea că nu mai lăsase nimic la întâmplare în destinul său de când ieșise din Dunăre. Anii de mizerie
Destin by Constantin Stoicu () [Corola-journal/Imaginative/8428_a_9753]
-
ceremonial ludic cu măscărici și toboșari, iar versul liber înlocuiește formele prozodice clasice, conferind poeziei un caracter prozaic, anecdotic. Demitizarea rolurilor decadente, prozaismul și intertextul subliniază ecartul ironic față de o estetică simbolisto-decadentă resimțită ca epuizată și al cărei instrumentar este exhibat demonstrativ în felul unei mutatis mutandis postmoderne denudări a procedeului. XI.2. Salomeea în arta plastică Salomeea este o figură de frontieră, între istorie și mit, o figură cu o tradiție îndelungată în arta plastică, asociată uneia dintre imaginile obsedante
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care trebuie operată o alegere între cele două izotopii care o alcătuiesc. Enunțul ironic semnifică explicit o alegere făcută în acest cadru normat, comentînd auto-referențial enunțarea ca pe un argument cu un anumit scop. Dar, în același timp, enunțarea se exhibă simptomatic ca un argument ce se îndreaptă în sens opus. [...] Ironia nu e lipsită de valoare argumentativă, ea le are pe toate (1981, p. 237). Acest citat marchează foarte clar principala funcție a ironiei. În ceea ce privește corpusul nostru, ea are trei
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
de VIP! La noi, e plin de vipuri și vipițe, e pentru tot cartierul, ca să citez o vipiță de acum vreo zece ani! Star systemul a produs niște monstruozități care, dacă se ocupă de muzică, nu au voce și-și exhibă cracii, dacă sunt sportivi, ni-i pozează prin cârciumi sau înțepându-se în venă ș.a.m.d. În condițiile astea, să-ți dorești condiția de VIP... Oricum, vedetismul nu poate înlocui talentul, cum am văzut din cazurile amintite. Cred că
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
oarecum uluit, cum uluit ești când o valoare sigură, intangibilă îți este furată cu seninătate, incredibil, într-o secundă. Părea că Breban asista la viața sa și aceasta ar putea fi cu totul alta decât o știa el. Nu-și exhiba suferința, nu și-o ascundea, ci părea să spună: "Aha, deci și așa (pot să) stau (stea) lucrurile!" Liviu Antonesei: Înțeleg foarte bine ce spui și cred că înțeleg și ceea ce-a simțit Breban, mai ales în prima fază
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
de deasupra scrisului. Cristoiu a eșuat și pentru că era deja unsuros, urduros, din cauza presei comuniste pe care o slujise, cu toate micile lui izbânzi pe care le trâmbițează acum ca pe niște autentice fapte de arme. Tocmai trâmbițându-le își exhibă limitarea. CTP era proaspăt, fără datorii și posibile încrengături subterane. În 1981, student fiind, redactor-șef al revistei Universității "Al.I.Cuza" "Dialog" într-o întâlnire studențească, la Suceava, Ion Cristoiu deplângea absența jurnaliștilor tineri preocupați de politică și de
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
aici "fatalitatea" (personificată de vocea "prezicătorului" Ciprian), afirmată deopotrivă ca principiu coercitiv și catalizator al energiilor sufletești 196. Apoi, cum "individualistul" Andrei se confruntă cu imperativul etic al comunității (ilustrat de niște personaje vag particularizate, de o instinctualitate frustă, "animalică", exhibată în practica discursivă), e de așteptat ca intriga să dezvolte povestea unei "convertiri" (de la suferință la bucurie, de la moarte la viață), ca în orice tragedie. În fapt, "legea" căreia se vede constrâns să i se supună acum tânărul intelectual înclinat
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
anume aceea a "posibililor teroriști" (pentru amănunte vezi C. Vasile, op. cit., în special p.265). Din rîndul ei ar fi făcut parte "activiștii de mîna a doua", demnitarii îndepărtați de Ceaușescu și copios plătiți de agenturile străine, persoane care își exhibau umorile și frustările la Televiziune, nepăsîndu-le de faptul că "din cauza diversiunii lor erau uciși oameni nevinovați" (Ibidem, p.262). Constantin Vasile își exemplifică teza "posibililor teroriști" cu nume celebre cum ar fi: Ion Iliescu și Nicolae Militaru; Victor Atanasie Stănculescu
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
că ele nu povestesc, nu descriu, nu rostesc vreo sentință și nici nu vor să convingă de ceva. Iată un prim sens al acestor poeme aride, concise, austere: mărturisirea implicită a unei atitudini rezervate, reținute, parcimonioase. Sobrietate care refuză să exhibe, să-și declare, să-și mărturisească zgomotos simțirea. Ce spune totuși textul? El numește, cît mai concis, două lucruri și, În felul acesta, le evocă În fața ochilor noștri. În puritatea lor, fără zorzoane metaforice, fără să chocheteze cu vreo intruziune
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
pescarului doar deznădejde Simona Dobrescu Despre ce vorbesc totuși cele două pome? Ele nu vorbesc. Cel puțin nu În felul În care sîntem obișnuiți s-o facem: descriind ceva, povestind o Întîmplare, convingînd pe cineva de ceva. Sau măcar exultînd, exhibînd frumusețea vreunor șiraguri de mărgele verbale, exaltînd ceva, bucurîndu ne sau Întristîndu-ne. Despre toate acestea, ele tac. Cuvintele conturează doar, cu o anume acribie aproape chirurgicală, numindu-le foarte lapidar, cîteva imagini: "aurul" (frunzarul galben al toamnei), palma În care
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
structura și a descifra sensul omisiunilor, acesta se remarcă mai curînd printr-un fel de onestitate a dezvoltării gradate dar ferme a Înțelesului. Și asta nu pentru că ar fi un poem simplist indiscret, declarativ, patetic. Din contra, emoția nu este exhibată În niciun fel, iar sugestia pe care articularea lui o degajă și o conturează treptat este cum nu se poate mai bine strunită. Primul vers, gătită de drum, desface generos un evantai larg de posibilități. GÎndul explorează mai curînd variantele
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
a pamfletarului de a defula, prin scriitură, instinctul primar al încăierării fizice, ca semn al dominației și forței masculine. Sau poate avem de-a face doar cu intenția estetizării violenței, a cărei esență arhetipală, cenzurată de morala comună, se cere exhibată în discurs. Probabil că un răspuns complex nu ar trebui să neglijeze nici unul din aspectele de mai sus, pentru că, e limpede, în rândurile care invocă violența regăsim deopotrivă umorile omului, năzuința artistului, precum și regulile "practice" ale moralistului care-și afirmă
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
în tranzitivitatea limbajului. Jankélévitch pune funcția ironiei în relație manifestă cu duplicitatea conștiinței, relevând "disjuncția continuu agravată dintre spirit și semnele spiritului" și, în final, dihotomia adevăr-opinie. Dacă parodia se întemeiază pe un contrast prelungit, pe care textul parodiant îl exhibă într-o manieră amuzantă, ironia se construiește pe un contrast simultan, în care exprimatul contrazice flagrant realitatea gândului prin ton, mimică, gestică sau, în scris, prin indici metatextuali. Când aceștia nu există, ironia ambiguizează demersul polemic și pretinde un grad
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
mod, cu noua imagine caricaturizată. Sub pretextul că îi vinde "amicului" pontul executării rapide a unui costum de baie, care-i va garanta succesul pe plajă, Arghezi recompune, minuțios, până în cele mai mici și sugestive detalii, portretul ridicol al adversarului, exhibându-i caraghios nuditatea: "Pântecul și corespondentele lui, acoperite cu două triunghiuri, vor lăsa vizibilă grațios carnea șoldului albă, iar ombilicul cu mimica lui, reproducând în miniatură expresia de inteligență și sarcasm a figurii dumitale cu frunte abdominală, nu este imoral
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
al persiflării, în pamfletul "Cu prilejul...". Mai întâi, precizează, fără echivoc, natura sublinierilor: prima, a pronumelui posesiv, aparține adversarului și e îndeajuns, pentru polemist, să o folosească pe post de bumerang, glosând, ironic, în marginea modului în care acesta își exhibă simțul proprietății; a doua subliniere aparține polemistului care, prin aceeași strategie a retorsiunii, deconspiră nu doar excesul de orgoliu, ci și vulnerabilitatea logică a enunțului. Arghezi atrage atenția asupra paralogismului advers, continuându-l perfid: "[...] nu oricare carte e neapărat a
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
trei publiciști, violența limbajului, în sintagma autoarei "fratricidul lingvistic". Din unghiul cercetării mentalului colectiv, demersul său se dorește a fi o aventură a deconspirării "imaginarului violent", o "scanare" a unor stereotipii psiho-etnice pe care însuși discursul celor trei scriitori le exhibă. Reținem cu deosebit interes punctul de vedere al autoarei, însă credem că perspectiva retorico-literară va nuanța mai ales traiectoria și semnificația distinctă a publicisticii eminesciene și argheziene, iar mai departe aceeași perspectivă va decela natura contiguității caragialiene și argheziene. Evident
Tudor Arghezi : discursul polemic by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
Mica lucarnă, spuneam, are luminescența ei incorporată. De aceea cinemaul, oricât de dogmatică ar fi poziția sa de imagine, lasă să răzbată realul fiindcă nu se prezintă niciodată pe deplin drept realul însuși, spre deosebire de televiziune. În această lume unde sunt exhibați toți câștigătorii, unde cei săraci și urâți au dreptul (și datoria) de a-i privi pe cei bogați și frumoși, dar nu să fie priviți pentru ei înșiși (decât ca gură-cască sau pentru a-i pune în valoare pe ceilalți
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
245. Chiar luând în serios avertismentul necesității încadrării socio-istorice a analizei lui Mannheim, consider că e interesantă relaționarea emergenței mentalității utopice de grupurile sociale. Ca formă a imaginarului social, utopia contează și își manifestă influența atunci când are impact asupra comportamentul exhibat de anumite grupuri sociale. Acest comportament se opune ordinii existente, reprezentate de ideologie. În măsura în care se realizează prin influența exercitată asupra prezentului, utopia înlocuiește ideologia. Revenind însă la apariția utopiei în plan social, Mannheim notează că aceasta se poate datora și
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
totalitarismului utopia nu se raportează decât negativ la structurile ordinii prezente, insistând pe o proiectare rațională a unui viitor mai bun. Pentru a schimba prezentul, pe care-l denunță critic-negativ, utopia legitimează viitorul. În sensul de critică a ideologiei, utopia exhibă propensiunea spre predicții asupra consecințelor cărora dacă e să le raportăm chiar și la prezentul imperfect nu avem control, în sensul controlului pe care omul de știință, spre exemplu, îl are asupra unui experiment desfășurat în laborator. Fie și asumând
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
deținând funcția fundamentală a integrării sociale, oferă unei comunități date și un anumit sens al cunoașterii sociale, iar acest lucru pare a fi valabil chiar și atunci când gândim ideologia în termenii unei distorsiuni a realității. Desigur, societatea contemporană nu mai exhibă un astfel de înțeles, din moment ce, cel puțin în lumea occidentală, aranjamentele instituționale, procedurile și principiile care fac posibilă existența comunității fundamentate democratic nu mai admit monopolul unei singure ideologii. Chiar și așa, când spunem că noi cunoaștem realitatea socială în
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
însă, în acest context, variabila fundamentală, iar când este luată în discuție e pusă în relație cu fenomene precum dominația și interesele. Nu intenționez, desigur, să resping sau să neg importanța acestor fenomene pentru înțelegerea diverselor forme de manifestare ideologică exhibate de diferite grupuri în plan social. Așa cum am arătat pe parcursul primului capitol, conceptul de ideologie reține o ambivalență genuină, care poate fi identificată prin trimiteri de ordin epistemologic, dar și prin trimiteri de ordin socio-politic. Tocmai de aceea, îmi propun
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]