571 matches
-
teoretic atribuibil și fiindcă propunea o nouă logistică a mesajului, considerat un sistem de gîndire neînregimentat care nu putea determina, în consecință, apariția unei școli și cu atît mai puțin a unei mișcări de idei identificabile cu un -ism (ca existențialismul sau structuralismul). Îi cunoaștem după nume și după chip pe toți noii filosofi, dar nu știm cu exactitate ce și cum gîndesc lucru puțin important de altfel. Trăsătura distinctivă este reprezentată de supremația enunțătorului asupra enunțului, de conectarea în direct
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
din momentul când am cunoscut-o pe Iris Murdoch, s-o epatez, deși poate că „epatez“ e prea mult spus. Să-i demonstrez că mi-am făcut temele, că sunt la curent cu preocupările ei metafizice, cu studiile ei despre existențialismul lui Sartre și Simone Weil, la începutul carierei filozofice, cu virajul spre budism și nirvanatică din romanele ei mai recente. Dar la convulsiile mele filozofice ea îmi răspundea descriindu-mi guturaiul lui John, soțul ei. Cred că-și exorciza încărcătura
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
ați ține un curs despre literatura engleză contemporană, cum ați caracteriza-o pe Iris Murdoch: o continuatoare - în coordonate moderne - a romanului rea list englez, o ex ponentă a realismului simbolic, o reprezentantă a roma nului psihologic post-proustian sau a existențialismului postbelic? Sau (cum) altfel? I.M. Într-adevăr, ezit în fața etichetărilor în critica literară. Eu sunt o romancieră de tradiție engleză și europeană. Strămoșii mei sunt Jane Austen, Dostoievski, Tolstoi, Henry James, Proust și alții. Nu sunt o realistă simbolică și
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
care se bazează filozoful care studiază ființa: monoteismul, dualismul, panteismul, fetișismul, gnosticismul, atomismul, stoicismul, sofismul, cinismul, epicureismul, scolasticismul, empirismul, pragmatismul, transcendentalismul, scepticismul, enciclopedismul, tradiționalismul, idealismul, criticismul, ontologismul, ocazionalismul, dinamismul, sensismul, evoluționismul, raționalismul, materialismul, pozitivismul, eclectismul, neoplatonismul, neo-scolasticismul, modernismul, imanentismul, istoricismul, existențialismul, actualismul, teozofia. Să observăm că toate sistemele în care militează grupuri, mai mult sau mai puțin alimentate de filozofi, prezintă la rândul lor diferite subtilități și variante. Idealismul, de exemplu, poate fi subiectiv, obiectiv sau absolut. Scepticismul poate fi parțial
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
și satisfacția individualistă, egoistă; curent de reconsiderare a ideilor e. în Renaștere și în filosofia iluministă și materialistă din sec. XVII-XVIII 16. evoluționism = concepție după care lumea vie (universul, ființele, societatea) este supusă unui proces continuu de evoluție istorică 17. existențialism = curent filozofic idealist contemporan; propaga concepția tragică asupra existenței și susținea utopia dobândirii libertății „autentice“ prin desprinderea individului de contextul relațiilor social-istorice concrete; a influențat teologia (P. Tillich, R. Bultmann, M. Buber); e. creștin se oprește asupra persoanei umane și
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
în straturile noastre culturale, dar o clipă de găndire este de ajuns pentru a conștientiza cu părere de rău că nu știm cu adevărat despre ce sau despre cine anume vorbim. Activitatea și opera lui Gabriel Marcel sunt semnificative pentru „existențialismul religios”<footnote id=”75”>Gabriel Marcel, Dialoguri cu Pierre Boutang, Op. Cit., p. 104: „Trebuie menționat faptul că G. Marcel a tolerat expresia de „existențialism creștin” fără o prea mare emfază, pentru o scurtă perioadă de timp: „Îmi spuneam în fond
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
despre ce sau despre cine anume vorbim. Activitatea și opera lui Gabriel Marcel sunt semnificative pentru „existențialismul religios”<footnote id=”75”>Gabriel Marcel, Dialoguri cu Pierre Boutang, Op. Cit., p. 104: „Trebuie menționat faptul că G. Marcel a tolerat expresia de „existențialism creștin” fără o prea mare emfază, pentru o scurtă perioadă de timp: „Îmi spuneam în fond, filosofia existenței, așa cum o concep eu, este o filosofie deschisă care nu se poate închide pentru mine așa cum este cazul cu toate <<ismele>>, oricare
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Alin Negomireanu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2276]
-
gloria de a fi fost adoptată în secolul următor, de către Stendhal. E oricum preferabil ca o filozofie nu prea bună să inspire o artă mare, decât ca o filozofie profundă să inspire o artă mediocră (cum s-a întâmplat cu existențialismul). De unde reiese că arta e mai importantă decât filozofia, dar pentru asta are nevoie de o filozofie „la bază”, dacă mi se permite să mă exprim astfel. Libertinajul, care există de când lumea, având mai totdeauna și o susținere cât de
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
numai. Mai era și filozofia. Nimeni probabil nu citise L’être et le néant, dar ce putea să fie decât o filozofie dușmănoasă, idealistă, burgheză și decadentă ? Mai ales că, așa se auzise, era inspirată dintr-o filozofie nemțească numită „existențialism” a unuia Heidegger, hitlerist notoriu. Așa că în lunga perioadă a realismului socialist Sartre era făcut albie de porci și prin urmare noi, elementele nesănătoase, îl priveam ca pe unul de ai noștri, ne procuram cum puteam câte unele din cărțile
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
universul postumelor. Această poziție, în fond pasională, îl face să se derobeze de a vedea neptunicul existent totuși în postume, nu numai când e amestecat cu plutonicul, dar nici în stare pură. „Raportul existențial” (nu existențialist, dar apropierea e posibilă, existențialismul fiind în definitiv o filozofie romantică de un tip mai profan) îl duce pe I. Negoițescu la aprehendarea sâmburelui ontic al poeziei eminesciene, pe care îl caută, firește, în zona plutonică. Se poate introduce aici o remarcă privitoare la deosebirea
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
a „ipocriziei disperării”, cum foarte bine a numit-o Teodor Mazilu. Iar pentru acești oameni atât de febrili, atât de dramatici, așa-numiții „trăiriști”, despre care se poate spune că la noi, în epoca respectivă, au anticipat, într-un fel, existențialismul de după război, Caragiale era un antidot incomod. Binențeles, și acuma i un antidot foarte incomod, la alt soi de supralicitări, și sunt unii acum care, dacă ar putea - da’ noroc că nu se poate - l-ar suprima din cultura noastră
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
ajunge să amintesc câteva titluri marcante: Être et avoir, de Gabriel Marcel, L’Être et les êtres, de Maurice Blondel, ambele apărute În 1935. Atât Marcel, cât și Blondel vor deveni nume de referință pentru ceea ce se va numi ulterior „existențialismul ontologic creștin”. Ambii vor influența „sub mantou” noua generație de teologi catolici, constituindu-se și Într-o alternativă fecundă, pe de o parte, la existențialismul sartrian, pe de altă parte, la marxismul althusserian. În 1937, Yves Congar publică o carte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Marcel, cât și Blondel vor deveni nume de referință pentru ceea ce se va numi ulterior „existențialismul ontologic creștin”. Ambii vor influența „sub mantou” noua generație de teologi catolici, constituindu-se și Într-o alternativă fecundă, pe de o parte, la existențialismul sartrian, pe de altă parte, la marxismul althusserian. În 1937, Yves Congar publică o carte de pionierat În materie de ecumenism, Chrétiens désunis, și tot În același an apare manifestul lui Marie-Dominique Chenu, Une école de théologie: le Saulchoir, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2307_a_3632]
-
Copilul Dănuț merge la școală, se- ndrăgostește de mai multe pioniere, suferă persecuțiile „tovarășei“. La liceu, Abagiu Daniel face muzică, fumează la closet tot soiul de țigări, debutează în viața sexuală cu o intensă ipsațiune, iar în cea intelectuală cu existențialismul francez (convergență deloc întîm plătoare), apoi inevitabilul Emil Cioran intră în viața lui. Atît de cîntatele de poeți „primul sărut“ și „prima noapte de dragoste“ sînt printre cele mai rușinoase experiențe pentru protagonistul nostru. Ultima, cel puțin, e de o
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
noimă: scrierea cărții semnifică depășirea impasului. Thanatos este, deopotrivă, și fructul unui climat spiritual frisonant, chiar dacă autorul acceptă sau nu opiniile unor Sören Kierkegaard, Sigmund Freud, Martin Heidegger, Leon Șestov, Mircea Eliade, Emil Cioran sau, mai târziu, pe cele ale existențialismului francez. Opțiunea consolatoare primește în Individualitate și destin o întemeiere de principiu în constatarea alcătuirii dizarmonice a ființei. Neliniștea se revelează a fi însăși forța modelatoare a umanității din om. Între robia corpului și libertatea spiritului, omul, ființă cosmică prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285719_a_287048]
-
istoriei. Ceea ce în generația lor fusese interzis (marii filosofi clasici, filosofii nemarxiști contemporani), pentru noi devenise obligatoriu. „Represiunea” funcționa astfel încât n-aveam ce căuta la examene fără operele originale citite și înțelese. Preferințele profesorilor pentru diferite filosofii: neopozitivism, pragmatism, freudo-marxism, existențialism, structuralism, marxism althuserian, ne marcau biografia intelectuală prin pluralitatea ofertelor. În programă figurau atât critica marxistă a oricărei filosofii, cât și (mult mai rar), documentele de partid. Dacă exista câte un profesor răzleț care să ne-o ceară pe prima
[Corola-publishinghouse/Administrative/1964_a_3289]
-
a găsi o perspectivă sigură și o bază de cunoștințe solidă. Studiasem timp de șase semestre cursurile de filozofie și istoria filozofiei ce includeau o excelentă introducere în gândirea lui Kant și Hegel, terminând cu o lucrare de licență despre existențialismul înțeles ca umanism în gândirea lui Jean-Paul Sartre, temă la modă în anii '50. La Roma am învățat lucruri la care nu aș renunța sub nici o formă: claritatea limbii latine, precizia terminologiei, argumentarea coerentă în sine și mai ales exigența
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Ființa într-adevăr nu este Non-Ființă? Fiecare existență ca atare are în proprietate identitatea, adevărul și bunătatea. Dar existența nu este deseori contradictorie, neadevărată și lipsită de bunătate? Cum se judecă răul prezent în lume? În epoca nihilismului și a existențialismului, principiile clasice ale Ființei puteau fi contestate făcându-se referire la dualismul, caducitatea, decadența, abandonul și nimicnicia existenței umane. Jean-Paul Sartre, care înțelegea (propriul) existențialism ca pe un umanism, nu a descris oare omul ca pe un trou d'être
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lipsită de bunătate? Cum se judecă răul prezent în lume? În epoca nihilismului și a existențialismului, principiile clasice ale Ființei puteau fi contestate făcându-se referire la dualismul, caducitatea, decadența, abandonul și nimicnicia existenței umane. Jean-Paul Sartre, care înțelegea (propriul) existențialism ca pe un umanism, nu a descris oare omul ca pe un trou d'être, o gaură a ființei care trebuie să se proiecteze de la sine? Iar Nietzsche nu a insistat asupra suspiciunii, bănuielii, neîncrederii în tot ceea ce există și
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
Child in His Family, John Wiley, New York, 1970. Rutter, Michael, „Parent-child separation: Psychological effects on the children”, Journal of Child Psychology and Psychiatry and Allied Disciplines, vol. XII, 1971. Sartori, Giovanni, Teoria democrației reinterpretată, Editura Polirom, Iași, 1999. Sartre, Jean-Paul, „Existențialismul este un umanism” (1946), în Umanism și libertate. Caiet documentar, Cluj-Napoca, 1977. Schaffer, E., „Consolidation of softwood artifacts”, Studies in Conservation, 15 (3), 1971. Schaffer, H.R.; Emerson, P.E., „The development of social attachments in infancy”, Monographs for the Society for
[Corola-publishinghouse/Administrative/1978_a_3303]
-
situația confuză imediat postbelică (în Cel iubit), recursul la scenarii pseudopolițiste extrem de discrete și complet opacizate în elementul lor anecdotic. Odată cu Caii sălbatici, prozatorul își ajustează strategia, abandonează vidul anecdotic și (în parte) aspirația spre perfecțiune stilistică în beneficiul unui existențialism susținut de un relief narativ mai viguros. Cartea este un bildungsroman, care încearcă să ofere, cum s-a remarcat, „radiografia unei generații”, fiind prezente numeroase elemente autobiografice, amendate și topite în ficțiune. Firul narativ urmărește traseele biografice ale câtorva tineri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288011_a_289340]
-
și mai grăitoare - tăcerea lui” (articolul este publicat în 1951). C. de d. propune cititorilor, așa cum, de altfel, precizează chiar subtitlul revistei, domeniul metafizicii, prin studii (Martin Heidegger, Ce este metafizica, traducere în limba română de W. Biemel, Gr. Popa, Existențialismul, Mircea Popescu, De consolatione philosophiae. Câteva teze provizorii), eseuri filosofice, adeseori în marginea unor texte literare, precum și ample bibliografii și consemnări de apariții editoriale. Materia revistei este structurată în mai multe rubrici permanente. „Povestea vorbei”, dedicată cu precădere liricii, publică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285990_a_287319]
-
noastră pentru teologia istoriei n-ar trebui să existe decât o problemă de formă, semantică, care nu afectează fondul obiectului nostru de studiu. Preeminența metafizicii față de teologie la Berdiaev se explică prin interesul său pentru misticismul german (Meister Eckhart), influența existențialismului specific epocii și, nu în ultimul rând, prin trecutul său contestatar în raport cu Biserica Ortodoxă Rusă, care-l acuzase de blasfemie după un articol critic la adresa Sfântului Sinod din 1913. Între a filozofa și a teologhisi există totuși o breșă epistemologică
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
său"20. A separa istoria sacră de istoria profană, avertizează Gilbertson, ar alimenta un soi de gnosticism în cadrul căruia accesul la misterele divine s-ar face independent de orice fapt petrecut în istorie 21. Acest tip de gnosticism este anticamera existențialismului. Pentru Fericitul Augustin, istoria sfântă nu este numai cea care constituie cele două Testamente. Ea se continuă în lumea noastră, noi trăim în plină istorie sfântă. Dumnezeu continuă să-și împlinească lucrările sale minunate, care sunt cele ale convertirii, ale
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
a-l menționa pe Karl Barth, socotit cel mai important teolog al secolului al XX-lea. Dezamăgit de teologia protestantă liberală, care punea accent pe "viața interioară a lui Iisus", redus la statutul de moralist sau iluminat, Barth, sub influența existențialismului lui Kierkegaard, reafirmă teandria lui Iisus, Dumnezeu și om. După ce, încă din 1914, dezavuase sprijinul acordat de numeroși teologi Kaiser-ului, văzând în aceasta falimentul teologiei liberale, Barth publică în 1919 comentariul său la Epistola către Romani, unde repune pe
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]