735 matches
-
V. scrie un roman al eului ce trimite la scrierile lui M. Blecher și în care se regăsește ceva din strania atmosferă mateină. Anunțând într-un fel rafinamentul poeziei expresive a târgoviștenilor, dar - s-a spus - și profunzimea poemului filosofic existențialist al lui Mircea Ivănescu sau aspectul controlat al proiecțiilor oniricilor din anii ’70, cartea, livrescă fără a pastișa, sugerează, aidoma lucrărilor contemporane ale lui Pavel Chihaia, Mihail Villara sau Dinu Pillat, cum ar fi putut arăta literatura română imediat postbelică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290641_a_291970]
-
noastră întrebați care este complicația cronică a diabetului care-i sperie cel mai tare, în majoritatea lor, dar mai ales femeile au răspus că se simt cele mai vulnerabile, mai angoasate față de perspectiva orbirii. În conformitate cu conceptul „de întâlnire” din fenomenologia existențialistă, se consideră că modus-ul vivendi al femeii este acela „de a fi împreună”. Ochiul este tocmai instrumentul esențial pentru această nevoie feminină „de a fi împreună”și aceasta cu atât mai mult cu cît trăim într-o societate dominată de
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
în care se desfășoară acțiunea creativă. Principala limită a curentului behaviorist, în explicarea fenomenului creativității, este reducerea complexității fenomenului creativității la formarea legăturilor de tipul S-R, prin premierea răspunsurilor pozitive și sancționarea celor greșite. I 1.2.3. Teoria existențialistă (umanistă) a creativității Inițiatorii teoriei existențialiste ( A. Maslow, C. Monstakas, C. L. Rogers, R. May, E. Fromm) consideră că ființa umană prin creație își poate valorifica unicitatea. În viziunea acestora, creativitatea „ia ființă” prin întâlnirea omului cu lumea, ghidat fiind
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
Principala limită a curentului behaviorist, în explicarea fenomenului creativității, este reducerea complexității fenomenului creativității la formarea legăturilor de tipul S-R, prin premierea răspunsurilor pozitive și sancționarea celor greșite. I 1.2.3. Teoria existențialistă (umanistă) a creativității Inițiatorii teoriei existențialiste ( A. Maslow, C. Monstakas, C. L. Rogers, R. May, E. Fromm) consideră că ființa umană prin creație își poate valorifica unicitatea. În viziunea acestora, creativitatea „ia ființă” prin întâlnirea omului cu lumea, ghidat fiind de tendința spre autorealizare. Conform acestei
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
retrăit în poezie, eseuri, filosofie, literatură ș.a. Mereu neliniștit, incitant și agresiv, Unamuno a creat o operă variată, contradictorie, caleidoscopică și inedită, ceea ce i-a derutat pe exegeți, care l-au considerat, rând pe rând, catolic, protestant, ateu raționalist, mistic, existențialist, vitalist, pragmatist, iar ca orientare politică: monarhist, republican, socialist 4. De fapt, Unamuno a fost mereu conștient de contradicțiile sale, fie în timp ce le cultiva, fie după aceea, considerând că "biografia intimă a filosofilor, a celor care au filosofat, ocupă [din
by Miguel de Unamuno; [Corola-publishinghouse/Science/1089_a_2597]
-
personajelor, acestea apărând ca variațiuni ale unei teme unice: mântuirea personală. C. a preluat mult din arsenalul Noului Roman francez, dar a făcut-o cu o finalitate specifică. În Miercuri, joi pe strada circulară (1998), ceea ce primează este viziunea (neo)existențialistă, romanul fiind cronica unei drame umane: cea a unui artist, un pictor aparent nerealizat, care își ratează deopotrivă și vocația artistică, și viața familială, afectivă, socială. Nici nu se știe, la urma urmei, dacă acesta chiar e un artist ratat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286339_a_287668]
-
ani după volumul lui Martin Esslin (The Theatre of the Absurd, 1961), atât opera lui Albee, cât și a întregului canon (în primul rând Beckett, Ionescu, Pinter, dar și Albee), merită reconsiderată din prisma legăturii sale foarte speciale cu filosofia existențialistă, mai degrabă ca o revoltă împotriva ei, decât ca una din expresiile sale, susține Michael Bennett, într-un studiu publicat în 2011 (vezi bibliografia). Deși prima piesă importantă a lui Albee a fost The Zoo Story (1958), The American Dream
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
mai importanți ucigași în serie din literatura universală timp de 1001 nopți, autorul postmodern trebuie să îl țeasă pentru cititorul avid de povești. În anii cincizeci, pe când existențialismul avea impact în cercuri intelectuale americane, Barth se lansase cu romane considerate existențialiste (The Floating Opera, 1956, și The End of the Road, 1958), dar care sunt mai degrabă abordări parodice a ceea ce el numea literatură premodernistă, precum și ale filozofiei existențialiste. Ficțiunile care l-au consacrat printre protagoniștii paradigmei postmoderne au apărut în
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
avea impact în cercuri intelectuale americane, Barth se lansase cu romane considerate existențialiste (The Floating Opera, 1956, și The End of the Road, 1958), dar care sunt mai degrabă abordări parodice a ceea ce el numea literatură premodernistă, precum și ale filozofiei existențialiste. Ficțiunile care l-au consacrat printre protagoniștii paradigmei postmoderne au apărut în anii șaizeci (romanele The Sot-Weed Factor, 1960, și Giles Goat- Boy, 1966, precum și celebra culegere de povestiri Lost in the Funhouse, 1968). The Sot-Weed Factor (literal, neguțătorul de
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
liber arbitru. Îngerul slut și Don Juan apocalipticul, reprezentative pentru imaginarul lui S., sunt parabole despre malignitatea dictatorului, ingenioasă fiind decriptarea cauzalităților psihologice și descripția profilului tipologic. În Îngerul slut, recitire inovatoare a motivului faustic prin Dostoievski, Kafka și teatrul existențialist, tiranul este văzut, în chip neașteptat, ca un Hamlet sangvinar care ucide dintr-o stranie necesitate, ca urmare a pactului semnat cu Mephiticus, însăși viața fiindu-i condiționată de săvârșirea zilnică a unui omor. Acest Sisif al morții mereu amânate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289652_a_290981]
-
României, emblema la Bălteni, cîte generalizări atîtea truisme! kilometru de kilometru planuri amenajate, caroiaj din rădăcina dealului, hectare socotite, mai mult concepția de lucru, peisajul va fi interpretarea peisagistului, se mai dă o șansă de naturalizare omului înstrăinat marxist, azvîrlit existențialist, grația cromatică pe tarlale arate în negru, cenușiu, maro, lumina estetică este transcendența lumina neapropiată, să comute singurătatea păcatului cînd cerul aderă, chiar dacă este de pămînt, cenușiu de nori, tapițeria zilei, săltați în fire, fiilor, cerul ia ființa norilor, cele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
zece zile, dar la 30 august e din nou arestat. În răstimpul dintre cele două detenții pregătește teza de doctorat cu tema Problemele economiei românești după al doilea război mondial și, paralel, își face note în vederea unui studiu despre filosofia existențialistă a lui Jean-Paul Sartre și unul despre „o filosofie românească a nonrezistenței” (neîncheiat). Este condamnat la opt ani de detenție în lotul „criminalilor de război”. La proces, în favoarea lui depun mărturie D. Gusti, Vasile Băncilă, Anton Dumitriu, N. Georgescu-Roegen. La
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
existenței, cel mai original eseu al lui V., printre puținele proiecte pe care le-a dus la capăt cât de cât. Eseul, tipărit în „Izvoare de filosofie” (1943), încearcă să fixeze, în treizeci de pagini, specificul nostru sau ceea ce filosofii existențialiști numesc „modul de a te situa în lume”. Autorul vorbește de „faptul și felul de a fi” și de „firea ființei”, pornind, pe urmele lui Nietzsche și Heidegger, de la gramatică pentru a ajunge la gramatica spiritului românesc. Este ce va
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
face mai târziu, mai documentat, C. Noica în două cărți ale sale. Dintr-o însemnare rămasă în manuscris se poate înțelege că această „schiță fenomenologică” (numită ca atare de V.) ar fi o încercare de „metafizică existențială”, devenită ulterior „metafizică existențialistă”. Față de Mihai Eminescu, N. Iorga, G. Ibrăileanu, Ovid Densusianu, Dumitru Drăghicescu, Vasile Pârvan, C. Rădulescu-Motru, E. Lovinescu și atâția alți istorici, filosofi și critici literari care s-au ocupat de problema spiritului național, el schimbă radical unghiul de percepție și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
parcă o expresie de completă, adâncă și intensă absorbire. Seamănă leit cu expresia unui câine în fața unui cadavru: concentrat lăuntric, beat de voluptate..." Judecățile ei de valoare, tăioase, exacte, ades incomode, încheie totdeauna concluziv actul lecturii: "Aseară am citit din existențialiștii francezi: J.P. Sartre, Simone de Beauvoir etc. Nu sunt major interesanți. Oameni mediocri, care se joacă printre lucruri mari..." O ființă atât de rațională a eșuat firește, am spune în dragoste. Și-a analizat amantul cu infinitezimală minuție microscopică ("Trebuie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
condamnându-le la dezintegrare; Uitarea părăduiește nediscriminator zestrea cognitivă și afectivă tezaurizată în cămările memoriei; Și timpul acționează distructiv asupra personalității umane, în integritatea ei, făcând-o de nerecunoscut. Acestea - și multe altele - sunt adevăruri care se însumează în filosofia existențialistă a lui Dumitru Dascălu acum când se află tot mai aproape de capătul drumului. Dar să rostogolim timpul înapoi pentru a înțelege ceea ce l-a condus pe octogenarul educator la aserțiunile de mai sus. Cu puțin timp în urmă, una dintre
CHEMAREA AMINTIRILOR by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/504_a_769]
-
opere de artă, facilităm „Înțelegerea”, realizăm condițiile optime unei desăvârșite contemplații estetice. CAPITOLUL al IIIlea FORMELE SACRULUI ÎN HERMENEUTICĂ ȘI CREAłIA ARTISTICĂ A LUI M. ELIADE M. Eliade este cel dintâi care introduce În literatura română o problematică de tip existențialist, ceea ce vrea să spună, Înainte de orice, o intuiție globală a lumii și a existenței. Este ceea ce lipsește spiritului nostru. Indivizii se mulțumesc să aibă adevăruri mărginite și infecunde, ei nu vor să-și „cosmicizeze” opțiunile, intuițiile, să facă - altfel spusfilosofie
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cum spunea Eugen Simion, un text (o istorie de suprafață) și un subtext În care trebuie să pătrunzi pentru a putea descoperi Întreaga semnificație a romanului” (/46). Există, totuși, o deosebire importantă Între cele două tipuri de narațiune: una (cea existențialistă) duce spre o metafizică ascunsă, nedeslușit legată de noțiunea de destin, cealaltă (mitică, fantastică) merge spre un sistem de simboluri foarte complicat și cere un anumit tip de lectură: „lectură inițiatică” (/46). Scopul ei este tocmai acela de a descoperi
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
indecisului verlainian (definit de S. prin imaginea „malurilor neprecise ce despart raționalul de irațional”) către „tăcutul susur al tristeții” și al tainei. Precumpănește însă pastelul de tradiție autohtonă, pe fundalul căruia se proiectează, surprinzător, izbucniri de tragism, cu brutale accente existențialiste, născut din închiderea în cotidian (Un cerșetor vorbește toamnei, Fecioarele albe). Esențial este S. în tabletele, cronicile ori în anchetele privind actualitatea - foarte numeroase și niciodată adunate într-o carte -, întrucât aici exigența sa extremă, de „bijutier” (Petre Pascu), nu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289643_a_290972]
-
prin „formarea [...] unui supraeu indulgent și lejer” (Tușki). Însă centrul de greutate îl reprezintă analiza Momentelor, unde eseistul polemizează cu trei prejudecăți adânc înrădăcinate în exegeza caragialiană: valoarea strict contingentă a operei, unde, dimpotrivă, V. descoperă, urmare a unei lecturi existențialiste în linia Kierkegaard-Heidegger-Jaspers, „multe dintre elementele de bază ale unei posibile ontologii a cotidianității”; lipsa de organizare a volumului Momente din 1901, în fapt construit, potrivit comentatorului, conform „tehnicii muzicale” a temei cu variațiuni; incultura prozatorului, acesta - demonstrează convingător V.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290439_a_291768]
-
un comportament mitologic: "imitația arhetipurilor trădează un anume dezgust de propria istorie personală și tendința obscură de a transcende momentul istoric local, provincial și de a regăsi "Marele Timp", oricare fie el chiar Timpul mitic al primei manifestări suprarealiste sau existențialiste. [...] Angoasa în fața timpului istoric, însoțită de dorința obscură de a participa la un Timp glorios, primordial, total se trădează la moderni printr-o încercare uneori disperată de a sparge omogenitatea Timpului, pentru "a ieși" din durată și a reintegra un
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
doctoratul în filologie (2001) cu teza Augustin Buzura și structurile prozei generației ’60, susținută la Universitatea de Vest din Timișoara. Precedat de o îndelungată activitate publicistică, debutul editorial al lui P. are loc târziu, cu eseul Augustin Buzura. De la romanul existențialist la sociografia romanescă (1993; Premiul Filialei din Timișoara a Uniunii Scriitorilor). Bine documentată, lucrarea surprinde proteismul estetic al scriitorului și insistă pe elementele novatoare pe care scrierile lui Augustin Buzura le impun în proza generației ’60. Cartea următoare, Fragmentarium (1995
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]
-
Sorin Titel, care a înțeles printre primii că adâncirea viziunii realiste nu se poate face fără revoluționarea scriiturii. Bine scris și documentat, studiul îl situează pe P. în rândul comentatorilor avizați ai romanului românesc postbelic. SCRIERI: Augustin Buzura. De la romanul existențialist la sociografia romanescă, Timișoara, 1993; Fragmentarium, Timișoara, 1995; Generația ’60 și redescoperirea modernității/modernismului, pref. Iosif Cheie-Pantea, postfață Gheorghe Glodeanu, Reșița, 2001. Repere bibliografice: Ionel Bota, Prima monografie despre proza lui Augustin Buzura, „Timpul” (Reșița), 1994, 39; Adrian Dinu Rachieru
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]
-
modernismului, pref. Iosif Cheie-Pantea, postfață Gheorghe Glodeanu, Reșița, 2001. Repere bibliografice: Ionel Bota, Prima monografie despre proza lui Augustin Buzura, „Timpul” (Reșița), 1994, 39; Adrian Dinu Rachieru, Cruciada pentru adevăr, „Orient latin”, 1994, 3; Horea Poenar, „Augustin Buzura. De la romanul existențialist la sociografia romanescă”, ST, 1994, 9; Alexandru Ruja, „Fragmentarium”, „Renașterea bănățeană”, 1995, 126; Gheorghe Jurma, Un spirit creator, „Timpul”, 1995, 133; Ionel Bota, Metafora spiritului creator, „Timpul”, 1995, 208. G.G.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288827_a_290156]
-
arta. Dialogurile dovedesc erudiție, o strălucire a replicii și a paradoxului în genul lui Oscar Wilde. În piesa lui I. Ibsen, Oscar Wilde, Shakespeare, Pușkin, Joyce, Lope de Vega, Cervantes, Gide, teatrul expresionist și teatrul absurdului, fantasticul eminescian și drama existențialistă se amestecă într-un puzzle enciclopedic autodevorator. Se poate afirma, fără îndoială, că antractul presupune o conștiință postmodernă a scriiturii dramatice: „E meritul meu: să scot din fraze moarte, arlequinade ce par noi... Nimic nu se pierde, totul se... citează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]