319 matches
-
părea de un comic absurd celor care nu au trăit acele timpuri și nu au cunoscut sinistrele personaje. Cei care le-au trăit știu însă că necruțătoarea caricatură dezvăluie o crudă realitate. Pentru că memoria noastră este scurtă, Alexa Visarion a exorcizat demonii trecutului depunând mărturie pentru posteritate prin Ana, necruțătoare radiografie a ratării schimbării de destin a României. Este menirea adevăraților artiști să pună în fața semenilor o oglindă a adevărului. Dar ei sunt rari. Un asemenea artist este Alexa Visarion. Manuela
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
înțelese ca "standarde care definesc ceea ce e normal sunt determinate de cultura însăși" (1987). Autorul oferă exemplul culturii populației Aymara din Anzii bolivieni, care interzice sinuciderea, dar o acceptă atunci când individul e posedat de "spirite rele" care nu pot fi exorcizate, în care caz sinuciderea e o alternativă rezonabilă și dezirabilă. Conținutul normativ al valorilor este subliniat și de L. A. Sarbaugh (1979), care definește normele culturale ca "standarde pentru convingeri și comportamente care se dezvoltă în orice grup pe care îl
Comunicarea interculturală. Paradigmă pentru managementul diversităţii by Silvia Popescu [Corola-publishinghouse/Science/923_a_2431]
-
După cum am văzut, avea toate motivele să-i pună această întrebare. Intrarea lui Isus în Ierusalim în strigătele mulțimii, purtarea îndrăzneață din incinta templului și evenimentul ungerii sale, toate indicau autoconștiința sa mesianică. Chiar și faptul că a vindecat și exorcizat persoane putea fi perceput ca un paralelism cu povestirile memorabile despre faimosul rege Solomon. Isus răspunde fără sfială la întrebarea marelui preot: „Eu sunt; și îl veți vedea pe Fiul Omului stând la dreapta puterii și venind pe norii cerului
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
schimb și comuniune: „Acelea În care oamenii dăruiesc ceva divinității cu speranță și cu credința că vor primi ceva În schimb” (p. 108); d) de aflicțiune: „Încercări de rectificare a unei stări care a fost perturbată sau distrusă; ele vindecă, exorcizează, protejează sau purifică” (p. 115); e) sărbători: „Unele dintre ele sunt social dramas prin care grupul intră În dialog cu sine, despre sine; altele sunt ocazii pentru inversiuni rituale prin care statu-quoul este atacat, relativizat și deseori reconstituit altfel decât
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
umane) În viața unei persoane. Intervenția provoacă boli obișnuite sau boli stigmatizatoare (nebunia, spre exemplu) sau alte nenorociri. Pentru a scăpa de ele este nevoie de rituri de purificare, vindecare sau gonire a puterilor malefice. Definiindu-le ca rituri care „vindecă, exorcizează, protejează și purifică”, Catherine Bell (1997, p. 115) consideră că modelul lui Turner poate fi lărgit pentru a include „și alte concepții despre suferință, precum cele pe care omul le atrage singur asupra sa, de tipul păcatului sau al karmei
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
atacurilor și condamnarea definitivă a realității adverse provoacă glisarea în spațiul tragicului sau al extraesteticului. Posibilitatea ameliorării obiectului scrutat, presupusă de echivocitatea discursului ironic sau de optimismul și înțelegerea care moderează tonul umoristic, este respinsă tranșant de sarcasmul decis să exorcizeze răul prin confruntare brutală: "Acolo unde ironia observă un nas puțin strâmb care poate fi corectat printr-o operație estetică ușoară, sarcasmul vede o hidoșenie care are nevoie de un transplant urgent. În schimb, humorul este dispus să observe că
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
concentrare și bucurie a creației. Pe rând, narațiunea alunecă din ratare în ratare. În cele cinci părți călătorim alături de un protagonist ascuns și mai ales de vocile pe care le adună, de la momentul copilăriei la maturitatea deznădăjduită. Poemul exprimă răul, exorcizează ratarea, și murmură spre autoloniștire, shantih... In mod paradoxal, pornind de la întuneric, degradare hidoasă și disperare, The Waste Land aduce pace și lumină. Poemul debutează cu strigăte disperate, cadavre dezgropate, hypocrite lecteur, mon semblable, mon frère!, pentru a se încheia
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de încălcarea moralei, a condamnat-o la moarte prin lapidare (omorârea cu pietre). Iisus a apărat-o de furia mulțimii și a îndemnat-o să nu mai păcătuiască. În Evanghelia după Luca se spune că, printre femeile care au fost exorcizate, eliberate de stăpânirea diavolilor, a fost și Maria din Magdala. Și unele femei care fuseseră vindecate de duhurile rele și de boli; Maria, numită Magdalena, din care ieșiseră șapte diavoli. (8: 2). După aceea, a devenit ucenica lui Iisus și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Mâinile mele sunt amândouă pe acest copil. Ambele mâini ale lui Isisxe "Isis" sunt peste el, la fel cum și-a pus mâinile pe fiul său Horusxe "Horus" (M. u. K. II 6 sqq). Bolile sunt considerate străine și sunt exorcizate cu un mit la care se face aluzie În Încheiere, mit pe care Îl cunoaștem bine și care este paradigmatic În textele magice. Adesea, aceste personificări unesc magia cu religia oficială, dar puterea sa autonomă este bine descrisă Într-o
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
inserată Într-un ritual magic, ce are ca scop Îmblânzirea mâniei zeului și obținerea Întoarcerii acestuia. În cadrul acestui tip de compoziții, mitul și ritualul sunt strâns legate din moment ce mitul oferă motivația evenimentului negativ pe care ritualul magic trebuie să-l exorcizeze: o astfel de nenorocire - boală, naștere grea, foamete, epidemie, dezordini sociale și politice etc. - apare, În concepția religioasă hitită, În urma Îndepărtării divinității căreia Îi revine respectiva sferă de influență; zeul se Îndepărtează pentru că s-a mâniat, magia Îl domolește, iar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
succesul. Un vot făcut anterior zeiței Athiratxe "Athirat" și nerespectat Îi provoacă imediat o boală cumplită care e pe punctul de a-l ucide, dacă nu ar fi intervenit zeii care l-au salvat trimițând o entitate tămăduitoare care să exorcizeze boala. Povestea este Întrețesută cu motive importante, subliniindu-se Îndeosebi tema echității morale și religioase a suveranului, care trebuie să fie impecabilă tocmai ca mediator Între sfera divină și societatea umană. Reiese, de asemenea, și rolul primar pe care trebuia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
se Întemeiază pe memoria unui trecut cu neputință de repetat, din care a izvorât realitatea actuală. Acel trecut este timpul mitului, al originilor ambigue dominate de dezordine, pe care cultul, prin repetarea periodică a actelor rituale, se Îngrijește să-l exorcizeze pentru a lăsa spațiu acțiunilor omenești din cetăți. Scopul ceremoniilor de cult este, așadar, păstrarea și apărarea ordinii instituționale, a cărei funcție pentru supraviețuirea cetății o exaltă și prin intermediul căreia se stabilește un raport dialectic cu lumea zeilor și cu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cultelor lor contribuia la cimentarea structurii sociale, distanța ireductibilă care Îi despărțea pe nemuritori de muritori se accentua, erodând, În mod paradoxal, concetățenia dintre oameni și zei pe care Însăși polisul părea să o realizeze. Cetatea năzuiește mai mult să exorcizeze decât să invoce intervenția divină, reclamată numai În legătură cu cel care Îi este potrivnic ei sau În situații critice deosebite. Efortul constant de a menține condiția de puritate, natural pentru orice om grec, dar și pentru fiecare cetate, și celebrarea periodică
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
nazist căruia majoritatea vienezilor i-au jurat frenetic credință. După ce Germania a fost Înfrântă, Austria, repartizată În tabăra vestică, a primit statutul de „primă victimă” a lui Hitler. Acest noroc de două ori nemeritat i-a permis Vienei să-și exorcizeze trecutul. Uitându-și În mod convenabil simpatiile naziste, capitala austriacă - un oraș „vestic” flancat de Europa „estică” sovietizată - a căpătat o nouă identitate ca avanpost și exponent al lumii libere. Pentru foștii ei supuși (captivi acum În Cehoslovacia, Polonia, Ungaria
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
lor de ocupație. Pe de altă parte, liderii comuniști germani i-au Încurajat pe foștii naziști care nu erau foarte vizibil compromiși să li se alăture. Cum era de așteptat, au avut un succes uriaș. Naziștii abia așteptau să-și exorcizeze trecutul, trecând În tabăra Învingătorilor. Ca membri de partid, funcționari locali, informatori și polițiști, erau ideali pentru nevoile statului comunist. La urma urmei, noul sistem era extrem de asemănător cu precedentul: comuniștii au preluat pur și simplu instituții naziste precum organizația
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
păstreze statutul imperial. Cu toate acestea, Londra nu acționa În 1950 doar din Încăpățânare sau prin prisma amăgirilor imperiale. Cum avea să recunoască mai târziu și Monnet În memoriile sale, Marea Britanie nu fusese invadată sau ocupată: „Nu simțea nevoia să exorcizeze istoria”. Britanicii au trăit al doilea război mondial ca pe un moment de unitate și reconciliere națională, și nu ca pe o breșă corozivă În structura statului și națiunii, cum a rămas În memoria celor de pe continent. În Franța, războiul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
social-democrații din Germania și Austria - ca și pe comuniștii din Italia -, amintirea luptelor devastatoare și proximitatea pericolului totalitar, fie În trecutul recent, fie imediat peste graniță, i-a făcut să valorizeze compromisul. Partidul Laburist britanic nu avea asemenea coșmaruri de exorcizat. și fusese Încă de la Început, precum echivalentul său din Belgia sau Olanda, mai degrabă o mișcare muncitorească decât un partid socialist, animată În special de preocupările (și de banii) sindicatelor afiliate. Avea așadar un caracter mai puțin ideologic, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
europeană): obligând guvernele să facă reforme nepopulare, care apoi puteau fi puse În cârca regulilor și tratatelor internaționale. Aceasta era, pe termen lung, adevărata semnificație a noilor acorduri. Mai important decât faptul (real) că ele au reușit În timp să exorcizeze demonul inflației este faptul că ele au privat constant de inițiativă guvernele naționale. Era o schimbare capitală, cu consecințe mai importante decât s-a crezut pe moment. În trecut, când un guvern apela la strategia „valutei forte”, aderând la etalonul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a interbelicului, ea însăși o prelungire a programului junimist de la sfârșitul secolului al XIX-lea, istoriografia socialistă a demistificat complet mitologia naționalistă care asigura eșafodajul ideologic al memoriei românești. "Duhul național" introdus în istoria românilor de M. Kogălniceanu a fost exorcizat de M. Roller cu intrumentele analizei marxiste. Pe de altă parte, meritele analitice care derivă din demistificarea naționalistă sunt compromise de dogmatismul cu care este aplicată paradigma marxistă (în special de reducționismul economic total), dar mai ales de bias-ul sovieto-centric
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]