377 matches
-
că se întâmplă. În fond, teatrul, ca și filozofia, este o pregătire pentru moarte. Cu deosebirea, pentru mine capitală, că spectacolul anticipează revelația morții, pentru că îți arată toate acestea aici, pe pământ, în viața de toate zilele..."613. (Statistic, ideea exorcizării spaimei de moarte, prin spectacol, se poate susține prin ocurența în text a unităților lexicale: frică (douăzeci și șapte), teama (nouă), spaimă (două), moarte (cincisprezece), cuvinte din familia lexicală a cuvântului moarte (unsprezece), spectacol (cincisprezece, la egalitate cu termenul moarte
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
încropește o lume relativ stabilă și suportabilă îndărătul ochelarilor săi negri de piele, ce ecranează adevărurile mai profunde și neliniștitoare ale perspectivei. Socotea că, pentru om ca făptură funciar locuibilă de către demoni, propria-i locuire trebuia să echivaleze cu o exorcizare măcar temporară; darul din dar și tihna din tihnă se fac. Să fie atunci tocmai liniștirea sedativă rostul principal al locuinței, dacă nu chiar al funcționalului în ansamblul său? se întreba. Ignorarea profunzimii, ecranarea abisului poate da o necesară încredere
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
considerată și vie, și moartă. Pe scurt, date fiind condițiile favorabile, urma în mediu a unui eveniment deja petrecut ar fi putut fi readusă la o viață nouă mai intensă chiar decât cea a evenimentului "inițial" - inițializat mai mult pentru exorcizarea fricii omenești de nesfârșit și neînceput. Concepu vaca menită s-o ascundă pe Pasife din lemn de pin rezonant doborât chiar de el în munți și acoperit cu piele de vită. Trei nopți dormise sub copac așteptând să primească încuviințarea
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ei educată, sofisticată - poate, de aceea, și militantă. Când începi să vezi adevărul altora, tinzi să te alături cauzei lor cu zelul caracteristic noilor recruți; la grămadă curajul vine mai ușor. Refugiul găsit era un avanpost de lansat contraatacuri întru exorcizarea spectrelor afară din contururile tremurătoare ale fapticului. Își învinsese singură frica de relativul valorilor și trecerea timpului, simțindu-se ulterior capabilă să treacă la o reeducare multidirecțională a turbulentului personaj romantic - termenul de multidirecțional venea din vocabularul fostului ei domeniu
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
intrat în purgatoriu, de unde ar trebui să ies neapărat! Îmi e necesar, cred... Voi reuși să-l trec...? Îl am numai pe Dumnezeu în suflet, deci vom coborî amândoi braț la braț, în acest...indefinibil al societății moderne. Cred că exorcizarea trupului se va întâmpla cu chimicale drămuite de minți deștepte ori apocaliptice...în numele unui Stat ce nu are nimic de-a face cu nevoile stringente în ceea ce privește cetățenii săi, aflați în starea regretabilă de suferinzi, de pacienți ai unui spital dintr-
FOAIE DE OBSERVAŢIE -jurnalul unei conştiinţe- by VIRGIL ANDRONESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/274_a_499]
-
de serviciu este, după mulți, și...pisica. În culturi ca ale noastre, vinovații de serviciu sunt demonizați, minimalizați, în spatele lor se aruncă toate poverile imaginare ale unei majorități ce are nevoie, astfel, într-un mod foarte primitiv, de relegitimare prin... exorcizări. Prețul acestei relegitimări stă în limojarea publică și mentală a vinovaților de serviciu. De multe ori, procesele așa-zis purificatoare au loc în contextul unei organizări oculte, de tip omerta. După legile nescrise ale unei atari constituiri, femeia neexistând ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
celor urmăriți. Comunismul s-a menținut prin terorism de stat, asigurat de Securitatea care controla diabolic viețile tuturor. Pînă cînd legea lustrației și, implicit, procesul comunismului vor deveni realitate, memoria rămîne singura formă de afirmare a justiției, minimă cale de exorcizare a răului. (Convorbiri literare, nr. 2, februarie, 2007) VIEȚI ÎNCĂTUȘATE (O ISTORIE CARE ÎNCĂ NU SE ÎNVAȚĂ LA ȘCOALĂ) La volumele despre spațiul concentraționar românesc publicate pînă în '89 în exil, după căderea comunismului s-a adăugat în Țară o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
se va întâmpla după decontaminare? Am scăpat ceva? Va mai exista vreunul dintre noi? În ce lume mă mutasem? Ce îmi ținea mintea ocupată? - Ceea ce se va întâmpla după decontaminare, zise Miller, aprinzându-și o altă Newport, va fi o exorcizare. Începusem să-mi fac un plan. - Domnule Ellis, sunt curios în privința unui amănunt. Nu știam că planul meu coincidea cu al lui Miller. - Tatăl a fost incinerat? Aveam de gând să călătoresc, și am dat din cap drept răspuns. - Unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
se umfla” (Covasna - Iași). Dinamica intensă a versurilor de 4-8 silabe corespunde unei agresiuni puternice a elementelor distructive, a căror imagine se hiperbolizează prin acumulările de apelative. Cuvântul are aici două funcții, pe două niveluri ale funcționalității: prima este a exorcizării prin numire, cea de a doua, la nivel stilistic, este de a construi cadrul magic al tărâmului infernal în care s-a pătruns și de a crea acel mysterium tremendum necesar pentru eficiența leacului. Pustiul pare să fie un decor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
mănușa la care vine în zbor șoimul, măcar asta ar trebui să știe toți cei care țin o carte în palme. Transfigurarea chiar există, n-o fi scriitorul un zeu, dar actul de a scrie poeme este unul alchimic, de exorcizare a pielii ce conservă formele care suntem pe lumea asta. Bine zicea Nietzsche: "pentru un adevăr este mai primejdios să fie aprobat de poet, decât să fie contrazis de el". Poemul este omul așa cum ar arăta fără pielea ce-i
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
suntem este pentru că undeva ratăm drumul corect ... Ești un om liber? Cât de liber poate fi un scriitor/ artist în acest veac marcat de apocalipse cântate, descântate, atrase, respinse...? Arta e, în aceste contexte, o rană sau o tentativă de exorcizare a răului? Care veac nu și-a avut apocalipsa lui sau holocaustul său? Fii puțin atent: ele nu au fost scrise/descrise de contemporanii noștri, ci de cei bătrâni. Istoria pământului se derulează între o apocalipsă și alta. Cei vechi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
citește poezie, nu poate face nici un rău Ești un om liber? Cât de liber poate fi un scriitor/ artist în acest veac marcat de apocalipse cântate, descântate, atrase, respinse...? Arta e, în aceste contexte, o rană sau o tentativă de exorcizare a răului? De un lucru sunt sigur, dragă Adrian. În timp ce un om citește poezie, nu poate face nici un rău. Măcar în unitatea de timp dedicată lecturii. Iar după lectură, cine știe, poate fi (avem dreptul să sperăm) mai bun. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
cine știe, poate fi (avem dreptul să sperăm) mai bun. Nu știu dacă scrisul poeziei îi face pe poeți mai buni, dar lectura poeziei are virtuți tămăduitoare. Nu pentru naturile incurabil patologice. În cazul acestora, sunt necesare rugăciuni puternice și exorcizări. Poetul e cel mai liber dintre oameni. Ai avut în viață și niște... antimodele? Te-au influențat în vreun fel? Ce nu-ți place (detești) din mediul literar românesc? De ieri și mai ales de azi? Detest injectarea vieții literare
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
am talent la ele. Totuși mai încerc... Ești un om liber? Cât de liber poate fi un scriitor/ artist în acest veac marcat de apocalipse cântate, descântate, atrase, respinse...? Arta e, în aceste contexte, o rană sau o tentativă de exorcizare a răului? Cum pot fi liber și independent ca artist când văd câte se întâmplă în jurul meu? Când văd câte perversități se întâmplă zilnic în lume sau pe străzi în fața ochilor mei? Nu, nicidecum nu pot fi liber și nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de dragoste avem pe urmă tot timpul. Rolul nostru, dacă există urechi, este să batem toba până ne va auzi cineva. În aceste contexte arta începe ca rană ce duce spre cicatrizare sau ca să folosesc termenii tăi, o tentativă de exorcizare a răului! În ce relație ești cu critica literară? Te vede, te citește cum trebuie? Ce s-a spus despre tine și tu nu ești de acord? Ce ai fi vrut să se spună și nu s-a spus? Cât
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
groasă pe noi și mergem la culcare“. Fraze care par decupate tot dintr-un astfel de banc. Sau dintr-un text suprarealist. Chiar plăcerea de a povesti anii ăia poate avea tot conotații patologice. Ca un fel de voluptate a exorcizării absurdului și inconsistenței vieții de atunci. O aberație comună fonda comunitatea noastră patologică de tâmpiți. Povești tâmpite care circulau. Cum ar fi cea despre individul care venise aici cu un cățel de usturoi în ureche. Și-l băgase el mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
pe care le citeau ei alături de Dracula și Fenomene... Întâmplarea făcea că un coleg al meu de la facultate lucrase la revista aceea și avea groaznice mustrări de conștiință, pentru că inventa tot felul de drăcii despre femei măritate cu extratereștri și exorcizări eficiente pe care oamenii le luau de bune. Și de aici încurcături în lanț. Oameni care trăiau urât, foarte urât, ăsta e cuvântul, chiar dacă îmi vine greu să spun ceva de rău despre ei, pentru că trebuie să recunosc: cu mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
faptul că simt nevoia să trec prin tăișul ascuțitorii batalioane de creioane, sau că schimb de trei ori culoarea cernelei din stilou înainte să încep scriitura propriu-zisă. "Ritualurile, mai ales cele ce preced trecerea la actul scrisului, au ca funcțiune exorcizarea fricii de a scrie". 24 noiembrie 2002 Religie unu: răspunsul dat de Mons. Vladimir Ghika, chestionat de ce s-a convertit la catolicism: "Ca să devin un mai bun ortodox". Fără drept de apel; orice comentariu-inutil. Religie doi: "Isus Hristos nu a fost
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Daniel Abagiu de Cezar Paul Bădescu și O lume dispărută. Mărturii despre comunism, scrisă de patru tineri de vârsta mea, patru cavaleri memoriali ai apocalipsei comuniste. Le-am citit cu furie, cu dragoste, cu disperare, ca pe un ritual de exorcizare a dorului față de o țară care nu merită să fie iubită, veșnic condamnată la un destin mediocru. Pe de altă parte, am simțit că "recuperez" o parte din adolescența mea irosită aiurea într-un sistem comunist stupid, condamnat să se
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
19 iunie 2005 Citesc cu uimire în presa canadiană că, într-o mănăstire din județul Vaslui, o tânără călugăriță de numai 23 de ani a fost cruficată și apoi lăsată să moară de foame și de sete. Un exercițiu de "exorcizare" practicat de un preot ortodox asupra unei schizofrene. Totul se întâmplă la puțină vreme după ce un alt episod macabru a avut tot în Moldova profundă și "ortodoxă", acolo unde un preot, duhovnic renumit, a fost asasinat într-un moment de
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fotografia VAPORUL, la Expoziția Națională de Artă Fotografică Viitorul Mării Negre, Constanța - 2004; Premiul II cu lucrarea de pictură ULTIMUL STROP, Salonul de primăvară, Iași - 2005; Premiul III cu lucrarea CETATEA NAIVILOR, Salonul de primăvară, Iași - 2005; Premiul I cu lucrarea EXORCIZARE, la Salonul de primăvară, Iași - 2007; Premiul I cu lucrarea ÎN GURA LUMII, la Salonul de toamnă, Iași - 2007. Aprecieri critice Aurel Istrati - Membru al Uniunii Artiștilor Plastici, Muzeograf principal la Muzeul de Artă - Iași. „Reliefurile în lemn ale lui
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
ci după un timp în care regizorul și colaboratorii săi au fost copii sau adolescenți. Despărțirea de acea epocă (un fel de Ciao, Ceaușescu, așa cum se intitula o cronică apărută astăzi în Le film français) este, în același timp, o exorcizare și o celebrare. Este un film necesar, dar, întâmplător, nu este singurul care tratează această temă. Debutul în lungmetraj al lui Corneliu Porumboiu, A fost sau n-a fost ? (prezentat în secțiunea ”Quinzaine des realisateurs”, în care mai fusese selecționat
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
endnote id="(259, p. 214)"/> ; sau : „Antihristul are să se nască, În vremea de apoi, dintr-o femeie roșie” <endnote id="(137, p. 6)"/>. Când o casă era bântuită de Diavol, se aplica un ritual de legare a demonului și de exorcizare. Pentru a fi ademenit, descântătoarea Îi promitea Diavolului nu numai „un copil nebotezat,/ necreștinat”, ci și o evreică văduvă : Tu aice nu ședea, Da vină la mine, Că eu ție ț-oi da : O casă mai frumoasă Ș-o femeie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a trăi pe această axă morală.” „Moralul” devine un termen cheie al grupului cerchist, de aceea devine necesară radiografierea „amoralității”, aducerea ei în pla- nul conștiinței, supunerea ei unui demers analitic, rațio- nalist, cu un ultimativ sens soteriologic. Ceea ce presupune exorcizarea demonului comic din comediile lui Caragiale. În centru stă dezbaterea „asupra structurii axiologice a spiritului românesc” subliniază Negoițescu în scrisoarea din 13 august 1947. Negoițescu socotește comediile lui I.L.Caragiale plasate în afara Binelui sau a Răului, în spațiul amoralității, iar
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
ci și una culturală a spațiului din care provine. Cerchiștii încearcă să exorcizeze în comedia lui Caragiale tocmai această dimensiune profund neserioasă, această superficialitate pe care o regăsesc la nivelul unui model cultural, dar și pe străzile capitalei. Expresia acestei exorcizări o constituie „descoperirea” în comedia lui Caragiale a filonului tragic, iar critica cerchistă a forțat această anamneză făcută operei comediografului, fapt care corespundea asimilării unui model cultural de către o sensibilitate contrariată, nepre- gătită să-l accepte. Întreaga polemică, precum și lectura
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]