571 matches
-
revistei”, P. a dat o poezie „de concepție”, marcată de retorism, discursivitate, exces de abstracțiuni și intelectualizare, așadar lipsită de lirism convingător, într-un „travesti” simbolist, cum remarca E. Lovinescu: „Travestiul simbolist constă, în afară de un verslibrism frenetic, într-un oarecare exotism de expresie”. Atributele de modernitate constau totuși în recursul la versul liber și în abordarea unei zone tematice noi. Astfel, într-un Imn muncei se glorifică sobru efortul aducător de schimbare în industrie. Ovid Densusianu consemna faptul că versurile lui
PARASCHIVESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288690_a_290019]
-
liric prin acomodare cu contingentul. „Peisagistica lăuntrică” și cea exterioară intră în comunicare și reverberează în același registru, de regulă fără picturalitate. Se rețin câteva crochiuri „de voiaj”, ocazionale, cu subiect lutețian sau, mai larg, galic, tributare întrucâtva unui anumit „exotism” cultural convențional (Luteția dezbrăcată, Din Turnul Eiffel, Pădurea de la Barbizon, Amurg breton ș.a.), precum și câteva „cărți poștale” bucolice, agreabile. Arsenalul lexical, imagistic și prozodic este cel curent în epocă, metaforele sunt câteodată ingenioase, dar nu frapante prin originalitate, stilul e
BALAJ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285567_a_286896]
-
Miazăzi. O, da, templierii. Îi adoraseră pe musulmani. Un fir de păr de pe capul unui sarazin era mai de preț decât tot trupul unui creștin. Asemenea fervoare nebună! Și acum tot rasismul, toate afiliațiile erotice ciudate, turismul și culoarea locală, exotismele sale se fărâmaseră, dar masele demente, moștenind totul Într-o stare decăzută, Își formaseră o idee despre boala corupătoare a stării de a fi alb și despre puterea vindecătoare a negrului. Visele poeților din veacul al nouăsprezecelea poluau atmosfera psihică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trăi, gata, e destul!”. Cristina suferă pentru I. Și I, suferă de tensiuni și incertitudini. Nu știe dacă mai poate fi primită la un program anti-body... iar eu o plimb după grâu, spirulină, după semințe, crezând realmente că nu există exotisme nelegitime cât există speranță. Îmi amintesc ce rai liniștit era aici în 2001, la prima mea venire. Părea că necazul nu atinge nici ca o umbră, iar dacă o face, e temporar și rezolvabil. M-am contaminat de starea lor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
avea pe ea doar o pereche de chiloți cu șliț, a intrat în vârful picioarelor în cameră. În fine, uite și cineva care se pricepe, într-adevăr, la chiloți, mi-am spus eu. Pielea ei avea un colorit de un exotism caraghios. De unde era? Borneo, Madagascar, Mercury? Își acoperise fața cu o mână în timp ce își căuta geanta. Nu-i păsa că cineva putea să-i vadă sânii de mahon. Lucrurile stăteau ca și cum o mulțime de oameni îi pipăiseră deja. În spatele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
erau dintr-un lemn lucios și Închis la culoare, aproape negru, iar canapelele din brocart și satin, țesute cu filigran auriu. Era cu totul descoperit, cu excepția câtorva pânze albe, care fluturau În vânt și confereau Întregului loc un aer de exotism sexy; singura lumină venea dinspre felinarele de sticlă În stil turcesc și de la sutele de lumânări din suporturi Împodobite cu mărgele. Boluri din cherestea neprelucrată, cu caise mici și fistic erau așezate pe toate suprafețele disponibile. Era fără Îndoială cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
pus câte un manual. Așa cum era de așteptat, elevii erau fii de seniori și vasali provinciali. Se înclinară solemn în fața lui Nobunaga. Copiii aveau între zece și cincisprezece ani. Cu toții făceau parte din familii nobile și întreaga scenă, pătrunsă de exotismul culturii europene, era ca o grădină de flori cu care nu putea rivaliza nici o școală din vreun templu japonez din Azuchi. Dar se părea că în mintea lui Nobunaga se dăduse deja răspunsul la întrebarea privind ce fel de școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
la asemenea abateri, acolo schimbarea de secol se făcea cu o ipocrită circumspecție. Poate că nu la New York sau la San Francisco, dar În orașul meu cu siguranță. O mamă franțuzoaică și o tichie persană reprezentau un Înalt grad de exotism pentru Annapolis. Asta sub aspect negativ. Sub aspect pozitiv, acea toană mi-a adus, numaidecât, o reputație nemeritată de mare explorator al Orientului. Directorul ziarului local, Matthias Webb, care aflase ceva despre preumblarea mea, mi-a sugerat să scriu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
În sala de gimnastică, Între bara fixă și cal, o cămilă electrică, menită să-i insufle călărețului, la simpla apăsare a unui buton miraculos, senzațiile săltărețe ale unei călătorii prin deșert. Dar, explorând Titanicul, nu căutam numai să-i descoperim exotismul. Ni se Întâmpla să ne dedăm și unor plăceri pur europene, să degustăm stridii, apoi un soté de pui à la lyonnaise, specialitatea maestrului bucătar Proctor, stropit cu un Cos-d’Estournel 1887, ascultând orchestra, Îmbrăcată În smochinguri albastru-Închis, cum interpreta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
întors mai tîrziu la ea. Era o carte frumos făcută, cu coperți negre rigide și xilogravuri decorative, cu pagina de titlu și textul într-un stil care amintea de Eric Gill. La fel ca textul, era un amestec convingător de exotism și mundan. Se afla pe raftul din mijloc al bibliotecii noastre din dormitorul din Riddrie. Raftul de sus era blocat în întregime de cotoarele portocalii ale Clubului de carte de stînga, patru cincimi fiind operele complete ale lui Lenin în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
De la The general died at dawn până la The bitter tea of general Yen, China interbelică este un decor ale cărui potențialități nu par epuizate. Tintin și Milou sunt absorbiți, la rândul lor, în acest vârtej de intrigă și de mistere. Exotismul este însă absent din ecuația ficțiunii. Ceea ce predomină, dincolo de desenul rocambolesc al confruntării cu japonezii, este natura profetică a criticii politice a lui Hergé. Umanismul său este incompatibil cu excesele sanguinare ale unei administrații japoneze în care se poate întrevedea
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
se apropie de colțul țării Dankali. Scrisă cu acea forță vizionară unică a lui Pratt, Ann de la Jungle este aproape de fascinația textelor lui Rider Haggard. Fără a avea un Allan Quatermain, saga lui Pratt este atentă la această dialectică a exotismului bine temperat, delimitân du-se însă de rasismul pe care Hollywoodul interbelic îl plasează în peliculele sale. Ann de la Jungle este și încercarea fantasmatică de a revizita locurile copilăriei africane a lui Pratt. Colonia engleză în care trăiește Ann se
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
și Phoebe înseamnă, înainte de toate, îndepărtarea de cumințenia placidă a Europei natale. Înainte ca imperiile să colonizeze întinderile nesfârșite de mări și de ostroave, Pacificul veacului al XVIII-lea este cosmosul guvernat de propriile sale legi, fascinante prin combinația de exotism și de cruzime. Doar în marginile acestui ocean încă nedomesticit se mai pot întâlni făpturi feroce în apetitul lor sexual precum regina Fita, atrasă irezistibil de Light și de părul său blond. Doar aici, departe de echilibrul cartezian al Occidentului
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ca într-un castel de cărți de joc, trăiește o umanitate ce adună împreună elemente germanice (recognoscibile la nivel onomastic și antropologic) și balcanice (gustul pentru răzbunare, violență și intrigă). De aici, atracția pe care o exercită Ruritania, expresia unui exotism bine temperat. În Ruritania lui Milani și Micheluzzi, Molly Manderling este chemată să îndeplinească același rol justițiar pe care Hope i-l atribuie neștiutorului călător englez Rassendyll. De data aceasta, cheia intrigii nu mai este asemănarea fizică, ci disponibilitatea de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ce deține întreg arsenalul de soluții științifice al secolului XX. Niciodată împăcat cu înfrângerea, Ming este cu atât mai redutabil cu cât creaturile sale dețin știința de a duplica, până la nerecunoaștere, comportamentul uman. Suspansul și misterul, ca și un anumit exotism bine temperat cultural sunt atuurile pe care textele din Bob Morane le valorifică programatic. Entertainment-ul nu este niciodată plictisitor, iar schimbarea de decoruri și de provocări este parte din convenția genului. Fascinația benzii desenate derivă și din ambiguitatea relației ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
nume Bradley... — Trebuie înlocuit imediat, spuse ea. — Știu, dar unchiul lui ... — Lăsați asta în seama noastră, zise ea. Chelnerul se întoarse și ea comandă prânzul. Pe măsură ce conversația continua, se simțea tot mai atras de ea. Jacqueline Maurer avea un anumit exotism și o reținere personală care i se părea foarte provocatoare. Nu îi venea greu să se decidă să o angajeze. Voia să o revadă. La sfârșitul mesei, ieșiră afară. Ea îi strânse mâna, cu fermitate. Când veți începe? întrebă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
înregistrează nici o contestare - modernistă sau avangardistă - a geniului eminescian fondator; estetismul românesc chiar va încerca, prin unii reprezentanți ai săi - Ștefan Petică, D. Anghel, Nicolae Davidescu, B. Fundoianu -, să îl recupereze, dintr-o nevoie de legitimare internă. Evadarea în vis, exotism și imaginar, muzicalitatea, melancolia, inefabilul liric, idealismul - proprii romantismului german - sînt revendicate ca elemente de continuitate, unii autori identificînd elemente de legătură între acesta și simbolism; un sunet eminescian autentic răsună în versurile lui D. Anghel, Șt. Petică sau G.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a caricaturilor preexpresionistului Iser, pentru care „linia, în seria anguloasă, ca și în seria îndulcită”, reprezintă „sinteza planurilor văzute în raccourci și nu delimitarea seacă și fără personalitate a unei forme”, considerațiile privind caracterul lor sintetic, esențializat, antirealist, rîndurile despre „exotismul” lui Puvis de Chavannes, despre „idealismul mitologic” al lui Gustave Moreau, despre „simplitatea naivă a artei primitive” a lui Cézanne sau despre „splendoarea barbară” a exotismului lui Gauguin îndreptățesc oarecum situarea lui Theodor Cornel în „avangarda” criticii noastre de artă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fără personalitate a unei forme”, considerațiile privind caracterul lor sintetic, esențializat, antirealist, rîndurile despre „exotismul” lui Puvis de Chavannes, despre „idealismul mitologic” al lui Gustave Moreau, despre „simplitatea naivă a artei primitive” a lui Cézanne sau despre „splendoarea barbară” a exotismului lui Gauguin îndreptățesc oarecum situarea lui Theodor Cornel în „avangarda” criticii noastre de artă din acel moment. Observațiile sale indică într-adevăr o estetică postimpresionistă sau, mai exact, preexpresionistă. Însă, privită la scară în context central-european și occidental, reflecția românească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un scurt și condescendent comentariu despre mutarea la București a revistei Viața românească, apoi cu o recenzie elogioasă despre Isabel și apele diavolului a congenerului Mircea Eliade. Recenzia venea să contracareze atacurile din Gîndirea, pledînd - cu solidaritate entuziast-amicală - pentru originalitatea, exotismul și profunzimea problematică a romanului. Eliade însuși va fi prezent ulterior în paginile Contimporanului cu o proză scurtă („Visul“, în nr. 78), într-o perioadă în care Vinea se arată tot mai preocupat de onirism, divinație și alte marote comune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
identităților periferice”/„excluse” împotriva „identităților centrale” pe care le subminează din interior, iar Suprarealismul - deși, la origine, un fenomen „tipic francez”, cu ecouri mai ales în țările latine și meridionale - refuză vehement identitatea franceză canonică în favoarea diferitelor forme de „barbarie”, „exotism” și „primitivism”, a tradițiilor uitate, marginalizate sau ocultate (ezoterism, ocultism, alchimie, demonologie ș.a.). Pe urmele teoreticienilor postbelici ai noțiunii de „central-europenitate”, cercetătorii români mai recenți (în special Cornel Ungureanu și grupul timișorean de studii interdisciplinare „A Treia Europă”) vorbesc despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aduce vestea cea bună; peste tot masele laice se prezintă entuziaste în jurul conducătorilor pentru a le aduce omagii. Mass-media a făcut din noi participanții și contemporanii tuturor nebuniilor de pe această planetă, ai tuturor admirațiilor și îngenuncherilor extaziate. Nu mai există exotismul idolatriei, nici uimire în fața succesiunii evenimentelor. Un popor trece cu viteză supersonică de la eliberare entuziastă la supunere necondiționată. Structura sa diluată se schimbă în structură concentrată în jurul unui ins. Rari sînt cei care rezistă sau măcar își dau seama de ce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
de seci. Dar noutatea, interesul lor nu sînt prin nimic diminuate. Aceste calități se pierd însă. Astăzi ele par inutile, pentru că discipolii se adresează inițiaților. Ei nu încearcă decît să confirme certitudinile unui public dinainte convins. Strălucirea limbajului, manierismul gîndirii, exotismul situațiilor alese pentru studiu vizează seducerea celor deja convinși. Clipirile complice, formulele esoterice, subînțelesurile veșnic prezente supraîncarcă lucrările psihanaliștilor, lucrări scrise exclusiv pentru psihanaliști și filosofi care le citesc unul peste umărul celuilalt. Va trebui să mă întorc eu însumi
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
după cum putem cu ușurință constata, pe exploatarea analogiei, a comparației și, nu în ultimul rând, a asociațiilor surprinzătoare, menite să dezvăluie aspectele stranii ale lucrurilor. Înainte de orice, trebuie să notăm că „portocala”, obiect poetic prin excelență, „grație în primul rând exotismului său”256, este înfățișată aici într-una dintre acele ipostaze profund „nepoetice” sau, oricum, prea puțin favorabile decantării unei imagini ideale: este vorba de momentul stoarcerii, al „sfărmării” și „sfâșierii” țesuturilor ei. Ca în mai toate „proemele”257 lui Ponge
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
reticența față de feminism, chiar și partidele femeilor din aceste țări16 nuau fost și nu sunt feministexe "„feminist" în sens emancipator (vezi Ishiyamaxe "„Ishiyama,John", 2003). Feminismul est-european a fost tolerat, susține Laura Grünbergxe "„Grunberg,Laura" (2000), mai degrabă ca un exotism civic decât ca o mișcare politică relevantă. Țările central și est-europene par să accepte mai degrabă un paternalismxe "„paternalism", chiar și un liberalismxe "„liberalism" impus în mod paternalist, dacă Pater este Uniunea Europeanăxe "„Uniunea Europeană" sau Statele Unite. Dar aceste state au
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]