327 matches
-
orientează din ce în ce mai mult către servicii, consum și imaginea de tip multimedia", sistemul muzeal riscă să devieze către un compromis dacă nu va găsi o modalitate de clarificare a activităților sale43. Posibil ca acesta să elaboreze un model al spațiului arhitectural expozitiv adaptat unei societăți îndreptate către practici ale timpului liber, astfel că preocupările muzeului trec dincolo de etalarea colecțiilor către activități specifice consumatorilor de timp liber. Instituțiile muzeale se află într-un moment de răscruce: care este calea pe care o vor
by IULIAN-DALIN IONEL TOMA [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
prezenta”, „a expune” etc. - autorul are, de regulă, o atitudine obiectivă, de neidentificare, neparticipare; sau se poate ascunde sub înfățișarea unui personaj oarecare;el nu se situează în prim Ț plan; locul acesta revine naratorului sau personajului principal. 2. forma expozitivă proprie genului liric: - se fac confesiuni, de dezvăluie stări sufletești; (!!) verbele comentatorului: „a-și dezvălui”; „a-și exprima”; „a se confesa”; „a se destăinui”, etc. - autorul are o atitudine subiectivă, de regulă, se exprimă pe sine; sentimentele dezvăluite sunt ale
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
variantă a dialogului. - este de fapt o replică mai lungă, ce s-a detașat din dialog; - personajul își rostește gândurile, își analizează anumite sentimente și rațiuni ale acțiunilor sale; - ca discurs, monologul poate fi: a.(1) narativ; (2) descriptiv; (3)expozitiv; (4) argumentativ; etc.; b. (1) monolog propriu Ț zis; (2) monolog interior; (3)aparteu; (4) discurs retoric; etc. Monologul propriu Ț zis: - presupune prezența unui interlocutor (!! dar interlocutorul nu își exercită menirea: nu dă replica); - este o formă de retorism
Noțiuni de teorie literară pentru gimnaziu by Doina Munteanu () [Corola-publishinghouse/Science/91833_a_93194]
-
semnificația enunțului sau este o consecință a acesteia și ar trebui tratat separat? Chiar dacă Austin Încearcă o taxinomie a valorilor pe care le poate lua forța ilocuționară a unui act de limbaj (el identifică cinci clase: verdicve, exercitive, promisive, comportative, expozitive <ref id=”69”> Moeschler și Reboul 1999, p. 54 referință </ref>), este evidentă imposibilitatea identificării tuturor tipurilor de forțe ilocuționare și construirea unui sistem Închis, independent de context. Deoarece forța ilocuționară este marcată nu doar lingvistic, ci și prin actul
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
mai multe discursuri centrate în jurul unei singure teme și compuse fiecare din mai multe texte, deoarece fiecare replică a schimbului conversațional constituie o unitate comunicațională, și deci un text, în sine)" (Ducrot & Schaeffer, 1996, p. 384); * coroborare text (narativ, descriptiv, expozitiv, instructiv, argumentativ Rovența-Frumușani, 2000, pp. 140-141) condiții de producere a acestuia. Orice "schematizare discursivă" are ca premise intenționalitatea (cf. Sălăvăstru, 2003, p. 381; Dospinescu, 1998, p. 83 etc.), jocul subiectivităților locutorului/interlocutorului și, implicit, intersubiectivitatea și contextualizarea. Construirea/actualizarea unui
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
convins că sunt reale. A treia categorie o reprezintă limbajul bolnavilor psihici care relatează în mod curent stările lor sufletești anormale, pe care le resimt în forme dintre cele mai variate, ca „transformări” ale persoanei lor. De regulă acest limbaj expozitiv are caracterul unei „relatări narative”, având ca tematică „transformarea persoanei bolnavului”, iar ca motiv central „persoana” acestuia. De regulă aceste relatări au un caracter de expunere psiho-biografică cu caracter patografic; ca formă de expunere-expresie, este în raport cu nivelul de inteligență al
[Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
de diversificată. Forma de bază a activității lingvistice de acest tip constă în adunarea, explicarea și interpretarea faptelor de limbă, iar teoriile, concepțiile sau metodele antrenate și rezultate sînt raportate la alte fenomene sociale. Ca atare, lingvistica limbilor populare este expozitivă și analitică, ea nu face decît să constate fapte și să le dea explicații de diferite tipuri. Mult înainte însă de secolul al XIX-lea, o dată cu începerea scrierii limbilor antice și, mai evident, o dată cu crearea limbilor literare ale popoarelor romanice
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
norme de folosire a limbii și, în același timp, sintetizează elemente, uneori divergente, în direcții unice de realizare și de dezvoltare. Lingvistica limbilor literare nu are însă numai acest aspect, prescriptiv și sintetic, ea are și o latură analitică și expozitivă, manifestată în cercetarea textelor și a faptelor de limbă pe care le conțin, ceea ce o apropie de filologie. Aceasta este însă și latura cea mai apropiată de lingvistica limbilor populare și, de aceea, cele două lingvistici nu pot merge pe
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
de modernizare a strategiilor de predare învățare: 1. O primă direcție în acest sens o constituie reevaluarea metodelor tradiționale, de multe ori criticate pentru caracterul pasiv al elevilor și centrarea actului didactic pe profesor, mai ales a celor de tip expozitiv. Au fost propuse câteva procedee de modernizare a expunerii, printre care amintim: folosirea explicației, ancorarea în realitatea timpului, valorificarea cercetării personale a cadrului didactic, problematizarea, anunțarea în prealabil a planului și a obiectivelor urmărite, întrebări retorice, folosirea unor elemente ale
SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Iuliana Avădăni () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_897]
-
aceste accente În discursul unui poem. Luăm, ca exemplu, O noapte pe ruinele TÎrgoviștei unde imaginația este mai pozitiv terestră. Poemul, distrus de interpretările didactice, mi se pare caracteristic pentru retorica heliadescă. Cel puțin pentru partea ei potolită, constructivă, normal expozitivă, moralizatoare. Există Însă și altă retorică (aceea din poemele vizionariste) care este mai nebună, mai ambițioasă. Acolo căderile estetice sînt mai mari dar și zvîcnetul creației este mai puternic. Poemul are o construcție limpede: Întîi cadrul general (peisajul, locul meditației
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
situațiile de instruire. Abordarea didacticistă este abordarea tradițională, aflată în continuu regres, în care predarea e privită ca un proces de selectare a cunoștințelor, priceperilor și aspectelor culturale de învățat și de transmitere a lor, prin intermediul unor metode și tehnici expozitive/argumentative. Profesorul controlează continuu finalitățile, vehiculând conținuturile în manieră structurată și sistematică, iar cursanții iau notițe, apoi reproduc corect și cât mai exact respectivele informații. Abordarea socratică/euristică, mult încurajată, se bazează pe punerea unor întrebări. Ea constă în adresarea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
colaborare). Am preluat doar un posibil model de analiză a învățării la adulți, din perspectiva raportării la abordările-cadru în predare și în structurarea învățării, deoarece generic divizăm strategiile de predare-învățare în această manieră: strategii centrate pe profesor și predarea sa (expozitive), respectiv strategii centrate pe cursant și învățarea sa (acționale, interacționale)1. Detalii cu privire la maniera în care adulții învață au fost prezentate în capitolul anterior. De asemenea, în subcapitolul anterior, ca și din considerațiile de până acum, am putut desprinde variabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pe profesor, de prezentare, informative: sunt metode de transmitere a unor cunoștințe, care le „oferă” studenților informații structurate, sistematice, prelucrate didactic. Avantajul este transmiterea unui volum mare de informații într-un timp scurt. De obicei, metodele centrate pe profesor sunt expozitive, având ca obiectiv transmiterea unui conținut prestabilit, a unui grupaj ideatic și tematic dens. Activitatea cursantului se reduce aparent la a asculta, a lua notițe și a pune întrebări. Dar receptarea presupune a fi atent la informațiile care sunt oferite
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
situațiile de instruire. Abordarea didacticistă este abordarea tradițională, aflată în continuu regres, în care predarea e privită ca un proces de selectare a cunoștințelor, priceperilor și aspectelor culturale de învățat și de transmitere a lor, prin intermediul unor metode și tehnici expozitive/argumentative. Profesorul controlează continuu finalitățile, vehiculând conținuturile în manieră structurată și sistematică, iar cursanții iau notițe, apoi reproduc corect și cât mai exact respectivele informații. Abordarea socratică/euristică, mult încurajată, se bazează pe punerea unor întrebări. Ea constă în adresarea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
colaborare). Am preluat doar un posibil model de analiză a învățării la adulți, din perspectiva raportării la abordările-cadru în predare și în structurarea învățării, deoarece generic divizăm strategiile de predare-învățare în această manieră: strategii centrate pe profesor și predarea sa (expozitive), respectiv strategii centrate pe cursant și învățarea sa (acționale, interacționale)1. Detalii cu privire la maniera în care adulții învață au fost prezentate în capitolul anterior. De asemenea, în subcapitolul anterior, ca și din considerațiile de până acum, am putut desprinde variabilitatea
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pe profesor, de prezentare, informative: sunt metode de transmitere a unor cunoștințe, care le „oferă” studenților informații structurate, sistematice, prelucrate didactic. Avantajul este transmiterea unui volum mare de informații într-un timp scurt. De obicei, metodele centrate pe profesor sunt expozitive, având ca obiectiv transmiterea unui conținut prestabilit, a unui grupaj ideatic și tematic dens. Activitatea cursantului se reduce aparent la a asculta, a lua notițe și a pune întrebări. Dar receptarea presupune a fi atent la informațiile care sunt oferite
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
cu această interpretare, fiindcă se anunță anumite sensuri non-judicative. 3.2.2.3. Topică transcendentală vs. amfibolie transcendentală Despre topică a mai fost vorba în această prezentare a lui Kant (în prima parte a aplicației). Acum însă nu am intenții expozitive, nici unele care să vizeze direct "stilul" judicativ al acestei discipline transcendentale, care își are, totuși, sensul foarte apropiat de cel propriu dialecticii transcendentale. Intenționez doar să descriu calea kantiană de trecere de la analitică la dialectică. Fără îndoială, neuitând să întăresc
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
este scoasă în evidență prietenia adevărată. Profesorul insistă asupra următorului aspect: „prietenul adevărat este cel ce nu rămâne indiferent, ci se implică sufletește, deoarece, prietenia adevărată se vede la vreme de necaz, de cumpănă în viața cuiva.” Argumentarea este metoda expozitivă prin care se formulează un raționament, în vederea susținerii unei anumite idei în legătură cu care există sau ar putea să existe opinii diferite. În predarea religiei, prin argumentare se formează și se întăresc convingerile despre adevărurile religioase și se înlătură învățăturile greșite
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
Popa s-a dovedit mai versat în piesele de teatru, scrise ireproșabil din punctul de vedere al replicii, nu dramaturgia a profitat substanțial de pe urma acestei virtuozități, ci proza care a asimilat epic dialogul, replica naivă și insinuantă, cu ajutorul cărora latura expozitivă, aparent facilă, se transformă de fiecare dată într-un conflict subteran de rezonanță estetică. Piesele sale alternează între tabloul idilic care face să dispară contradicțiile realității și drama sumbră, cu referire la critica socială, cu final ce alunecă spre tragic
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93463]
-
participanții la desfășurarea modulului de instruire se realizează prin studiu individual. ... (5) Prezentarea și dezbaterea temelor prevăzute în planul de lecție se organizează și se realizează prin metode utilizate în educația adulților, astfel: ... - metode pasive de instruire: - metode interogative; - metode expozitive; - metode active de instruire: - metode simulative; - metode demonstrative; - metode interactive de grup; - metode de instruire în sistem e-learning sau asistată de calculator. (6) Evaluarea curentă a nivelului de cunoștințe și deprinderi corespunzătoare unei competențe profesionale, care rezultă din tematica de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/226745_a_228074]
-
participanții la desfășurarea modulului de instruire se realizează prin studiu individual. ... (5) Prezentarea și dezbaterea temelor prevăzute în planul de lecție se organizează și se realizează prin metode utilizate în educația adulților, astfel: ... - metode pasive de instruire: - metode interogative; - metode expozitive; - metode active de instruire: - metode simulative; - metode demonstrative; - metode interactive de grup; - metode de instruire în sistem e-learning sau asistată de calculator. (6) Evaluarea curentă a nivelului de cunoștințe și deprinderi corespunzătoare unei competențe profesionale, care rezultă din tematica de
EUR-Lex () [Corola-website/Law/230024_a_231353]
-
totuși strunit, menținut între limitele unei estetici „modernizate”, și poate convinge. Poetului îi este firească și postura de „cetățean”, el perorând, uneori vaticinar, cu discretă vigoare, pe tema vicisitudinilor veacului: e, în fond, un răzvrătit, probabil împotriva unor nedreptăți - neprecizate expozitiv - ale istoriei și ale actualității (obiectul revoltei rămâne relativ nebulos, dar tensiunea „insurecției” verbale denotă un sentiment poetic real). În asemenea ocazii filonul folcloric și haloul euforic sunt absente, tonul e rece, deloc calofil, stilul frust, cumva căznit și, în pofida
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287641_a_288970]
-
culturală, în speță pe cea teatrală. În structura comentariului intră, de obicei, prezentarea autorului, povestirea textului, modul în care s-a realizat punerea în scenă (regizorul, actorii) și reacția publicului. Dar acesta nu este un parcurs steril, cu rol strict expozitiv, ci o incursiune analitică atât în ceea ce privește piesa, cât și mizanscena. Unele cronici se opresc asupra spectacolelor ce pleacă de la scrieri aparținând unor autori români (Mihail Sebastian, Horia Lovinescu, Miron Radu Paraschivescu, Teodor Mazilu ș.a.), altele se ocupă de montări din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288941_a_290270]
-
ca să accepți eforturi imense la efecte infime. Și atunci să rămănă paradigma aceasta de școală incluzivă doar o dulce nostalgie paradisiacă și atăt? Altă paradigmă ispititoare este centrarea pe elev. De ani buni magistrocentrismul se anunță falimentar, cu metodele sale expozitive cu tot. Intrumentarul audiovideo a devenit pentru copiii noștri terminație a corpului lor, aproape că nu se mai pot dezlipi de imagini însoțite sau nu de sunete emergente din tehnologii tot mai sofisticate cu care ei se simt tot mai
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2311]
-
interioare ale subiecților, aleși cu grijă. Gândită și lucrată ca o adevărată teză de doctorat, Cartea eșecurilor (1990) analizează „structurile narative” ale prozei lui William Faulkner, dar și strategiile scriitorului față de cititor; demersul istoric nu neglijează analiza psiho-textuală, iar modalitatea expozitivă este constant dublată de voința (și plăcerea) radiografierii zonelor umbroase, psihanalizabile. Cea mai reprezentativă pentru temperamentul critic al lui M. va fi însă prima carte scrisă și publicată după 1989, Cărțile crude. Jurnalul intim și sinuciderea (1995). Vecine cu „temele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288118_a_289447]