879 matches
-
secolului XX, înființând mișcarea artistică numită Fauvism. Din aceasta au derivat ulterior alte mișcări și curente artistice, ce au primit conotații internaționale. Demersul lui van Dongen a început cu impresionismul, a trecut prin fauvism ca ulterior să se oprească la expresionism. Dacă impresionismul punea accent pe impresia produsă de un subiect, filtrată prin sufletul artistului și apoi redată pe pânză, expresionismul pune accent pe expresia culorii, pe forța ei și pe ceea ce trezește aceasta în sufletul privitorului. Au existat două grupări
SUBIECT FASCINANT PENTRU PICTORUL KEES VAN DONGEN de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371715_a_373044]
-
conotații internaționale. Demersul lui van Dongen a început cu impresionismul, a trecut prin fauvism ca ulterior să se oprească la expresionism. Dacă impresionismul punea accent pe impresia produsă de un subiect, filtrată prin sufletul artistului și apoi redată pe pânză, expresionismul pune accent pe expresia culorii, pe forța ei și pe ceea ce trezește aceasta în sufletul privitorului. Au existat două grupări de artiști expresioniști germani ce au dezvoltat două centre de cultură - la Dresda si la Munchen - unii ce s-au
SUBIECT FASCINANT PENTRU PICTORUL KEES VAN DONGEN de CRISTINA OPREA în ediţia nr. 2228 din 05 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371715_a_373044]
-
cât mai ales prin originalitate. Ca și în filozofie, în artă se căuta, cu orice preț, originalitatea. Din cauza unui complex de împrejurări favorabil (noutate absolută, șocare, publicitate, teribilism, snobism, prostie) Picasso și alți reprezentanți ai unor curente precum suprarealismul, dadaismul, expresionismul, cubismul ori Pop Art au devenit celebri. Operele lor „artistice” se vând și astăzi la prețuri exorbitante. Picasso însuși a recunoscut, la un moment dat, într-o exclamație care a cam fost uitată: „I-am păcălit pe toți și m-
CU DURERE ŞI DRAGOSTE PENTRU ARTISTUL CONTEMPORAN, DE FLORIN T ROMAN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371718_a_373047]
-
văzîndu-l pe Hitler trecînd urcat pe Mercedesul campaniei sale electorale și gesticulînd gata să zboare, el, Hindemburg, format la spiritul laconic prusac. (De reținut, paralela, riscată oarecum, operată de sagacele Alexandru George între gestica exacerbată a lui Hitler și epatanța expresionismului german). Regii noștri au avut, și ei, fără excepție, cultul conciziei și al reticenței. Vi-l imaginați pe Regele Mihai vorbind pe stadioane sau, cu atît mai mult, pe taciturnul și eficientul Carol I? Sînt sigur însă că vi-l
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
acum, în Muzeul cu piese emblematice. Ei bine, nimic din cele două opere nu poate (nici măcar vag) sugera că zămislitorii lor ar fi fost marcați de vagi derapări de la psihismul normal. Dimpotrivă, tonalitatea liric-luminoasă și robust-frustă a picturii lui Craiu, expresionismul stenic al pînzelor lui Boușcă indică naturi sănătoase, tonice și tonifiante. Și, totuși, cei doi au cunoscut, periodic, apelul la protecție clinică, fără ca asta să presupună obnubilarea conștiinței, ba, în aceste perioade, conversația cu ei, în plan spiritual, se menținea
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
o imersiune parșivă în temă, nu ezita să iei din raft Timpul regăsit al lui Proust (1871-1922), pigmentatul bestiar al foștilor companioni, acum expunîndu-se dezarmați ochiului sagace al oricum invertitului amic. Impresionismului trandafiriu-sudic al Timpului pierdut îi ia locul un expresionism frisonat-nordic: "Te înspăimînți cînd te gîndești la tot timpul scurs pînă a ajunge la o astfel de revoluție geologică a feței, pînă a putea vedea ce eroziuni s-au produs de-a lungul nasului, ce aluviuni enorme pe marginea bujorilor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vizibile, memorabile. Ei bine, documentarul de pe "Mezzo" ne arată că César e mult mai mult. Filmul pleacă de la atelierul ce mai păstrează ca benefic memento cîteva din vechile lucrări, torsuri de femei în frumoasă descendență Bourdelle, Maillol, supuse unui cuceritor expresionism obraznic, defel vexant pentru ochiul nostru atît de exersat deja în aventurile primei avangarde europene. Acest atelier (încă al armoniilor) e părăsit, iar aparatul trece brusc afară, acolo unde sculpturile etapei următoare își confirmă, într-adevăr, derutanta expresivitate.E de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
și el, tot așa de cuminte de la Rodin?) plecase deci de la potolit armonicul său profesor Vladimir Hegel (cel cu statuia lui Miron Costin de lîngă Teatrul Național din Iași) și-l "anulase" pe acesta, opunîndu-i suita de himere de un expresionism nu atît oripilant ca al nordicilor, cît atent armonic, nu și mai puțin răscolitor. Ce bine i-ar fi stat acestui sculptor la fel de plin de har ca Rodin, Bourdelle, Maillol, dacă ar fi fost să-și depășească statutul de provincial
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
se încrustează simbolurile unor trăiri potolite. Cerul, arcuit ocrotitor, și apele răsfrâng imaginea frustă a unui eden rustic, apropiat și prielnic omului, unde gesturile cele mai simple capătă o solemnitate ceremonioasă. Bucolică, fără a fi convențională, lirica evoluează firesc de la expresionismul formal, vizibil în stilizarea peisajului și extatica mișcării, la ortodoxismul imnic, celebrând „ploile și bobul”. Poezia lui A., elaborată, de o anume prospețime a metaforei, tinde să se înscrie printre metamorfozele moderne ale tradiției. SCRIERI: Neuitatele plaiuri natale, vol. I
ANTONESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285387_a_286716]
-
De la Ștefan George la Enzensberger, I-II, București, 1967 (în colaborare); Arthur Rimbaud, Scrieri alese, îngr. Irina Bădescu, București, 1969 (în colaborare cu Petre Solomon); Fr. Schiller, Teatru. Hoții, București, 1969; Cesare Pavese, Poeme, pref. trad., București, 1971; Poeți ai expresionismului, București, 1971 (în colaborare cu Dan Constantinescu și Petre Stoica). Repere bibliografice: Adrian Beldeanu, Nicolae Argintescu-Amza, „Expresivitate, valoare și mesaj plastic”, SPM, 1973, 143; Andrei Pleșu, Servituțile și măreția inteligenței, CNT, 1973, 32; Mircea Iorgulescu, N. Argintescu-Amza, „Expresivitate, valoare și
ARGINTESCU-AMZA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285439_a_286768]
-
redactor, ci și în „România literară”, „Contemporanul” ș.a. În 1987 se stabilește în Italia, unde lucrează la Consiglio Nazionale delle Ricerche. Volumul de debut propune o formulă lirică de factură clasicizantă (în sensul clasicității greco-latine), un amestec de onirism și expresionism (poate influențat și de modelul poeziei lui Ioan Alexandru), exterior, decorativ, a cărui artificialitate se complică până la ermetism și manierism, tendință accentuată în volumele următoare. „Universul poetic”, „imaginea” sunt construite, livrești, circulare, închise. Ele comunică de fapt lipsa de comunicare
ARBORE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285416_a_286745]
-
supliciul agresării sale exterioare, poeziile lui D. poartă amprenta sensibilității ultragiate a nouăzecismului, a cărei notă comună este perceperea realului ca un spectacol dezarticulat și coroziv. Față de ludicul optzeciștilor, care îmbiba terapeutic versificația, nouăzecismul are o gesticulație mai în nota expresionismului, a exasperării de a fi, semn, acesta, de radicalizare în timp a aceluiași fond sufletesc. În Efebia și Spălându-mi ciorapii (1994), sunt tatonate teritoriile fragilității adolescentine, se exploatează liric nevoia de sprijin în logica sentimentelor. Gestul cotidian este înregistrat
DOBRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286798_a_288127]
-
Drumul unei vieți (1946). Între 1949 și 1956, la Iași, a fost pentru puțin timp profesor la o școală de arte plastice, apoi pictor scenograf. A ilustrat cărți de G. Bacovia, Tudor Arghezi, Zaharia Stancu, Ștefan Baciu. Influențat inițial de expresionism, a lucrat într-o tehnică modernă, dar personală, caracterizată prin fantezie și inventivitate, fapt care i-a adus numeroase premii și diferite invitații la expoziții în mai multe țări europene și latino-americane. În 1975, a înființat în satul natal Colecția
DOBRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286801_a_288130]
-
inginer în 1947. Nu își va folosi niciodată această diplomă, dar va păstra toată viața rigoarea, precizia, aplicarea la obiect a gândirii inginerești. În 1970 obține titlul de doctor în filologie al Universității din București, cu teza Literatura română și expresionismul (publicată în 1971; Premiul Uniunii Scriitorilor). La această dată era de peste două decenii profesor la Facultatea de Limba și Literatura Română (unde a predat între 1948 și 1991, până la pensionare), și reprezenta unul dintre numele de referință ale criticii și
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
dintre personalitățile-reper ale scrisului românesc, cu toate frământările și metamorfozele prin care a trecut acesta. Stâlp al realismului socialist, cu toată simplificarea canonică a gândirii literare impuse în anii ’50, istoric literar onest și cu deschidere spre universalismul originar al expresionismului în anii ’60, sprijin de nădejde al generației care avea să impună postmodernismul în anii ’80, C. a schimbat cel puțin trei atitudini critice antagonice, oferind, în fiecare dintre etapele prin care a trecut literatura română, cel puțin o lucrare
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
față de temele sale. Accentul se pune pe tendințele de sincronizare a literaturii române cu marile literaturi contemporane, pe citadinism și obiectivitate în structurarea prozei, pe complexitatea analizei psihologice, pe experimentarea tuturor formelor lirice, de la ermetism la avangardă. Literatura română și expresionismul respectă formal structurile didactice: definirea mișcării, istoricul ei, demonstrarea reflexelor ei în literatura română. Noutatea consta în faptul că tendințe până atunci izolate apăreau ca fundamentale în orientarea literaturii române moderne, că se discutau, reunite sub aceeași viziune ce ținea
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
vizionar, mitic, originar, spre stilizarea expresiei, spre impunerea formelor eului liric, oferind astfel o tradiție unor direcții care începuseră deja să se contureze în literatura epocii. Succesul ei a fost imediat și constant: astăzi se vorbește în mod curent de expresionismul interbelic, mai ales în teatru. Artiștii și scriitorii evrei, de la Marcel Iancu la H. Bonciu, sunt bine puși în evidență. Cum se va dovedi prin publicarea manuscriselor lui postume consacrate contribuției scriitorilor evrei la cultura română, ca în Evreii în
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
consacrate contribuției scriitorilor evrei la cultura română, ca în Evreii în mișcarea de avangardă românească (2001), C. a considerat că are de spus un cuvânt hotărât despre acele tendințe consonante cu spiritul iudaic: avangarda cu programul ei de perpetuă înnoire, expresionismul ca reunire a contrariilor. Studiile de istorie literară interbelică permit aplicarea unei viziuni noi asupra unei materii clasificate. În etapa următoare C. aplică metodele înnoitoare atât literaturii contemporane, cât și materiei de istorie literară pe care o cercetase deja cu
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
Liviu Rebreanu, București, 1954; Despre originalitate, București, 1955; Cronici literare. 1954-1956, București, 1957; Pentru realismul socialist, București, 1960; Tudor Arghezi, București, 1960; Lucian Blaga, București, 1963; Literatura română între cele două războaie mondiale, I-III, București, 1967-1975; Literatura română și expresionismul, București, 1971; Istorii insolite, București, 1980; Pâinea noastră cea de toate zilele, București, 1981; Cinci prozatori în cinci feluri de lectură, București, 1984; Alte istorii insolite, București, 1986; Al doilea suflu, București, 1989; Amintiri deghizate, București, 1994; Cercul Literar de la
CROHMALNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286519_a_287848]
-
număr, Lucian Blaga oferă un fragment din volumul Filosofia stilului, atunci în curs de apariție, fragment intitulat Lecția lui Van Gogh. Dincolo de analiza strălucită a unei picturi a artistului olandez, articolul operează o fenomenologie a trecerii de la naturalismul impresionist la expresionismul de marcă al începutului de secol în pictură, din perspectivă estetică, o estetică însă nu numai a creației, ci și a receptării. Într-o pledoarie pentru receptarea avizată a operei de artă (elitism așadar, însă fondat pe precepte estetice, validat
CUVANTUL LITERAR SI ARTISTIC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286619_a_287948]
-
episoade sunt tratate superficial, stilul se menține la nivelul foiletonului de gazetă. Cel de al doilea roman, Poiana Sângerului, care urmărește cu aceleași mijloace experiențele erotice ale sculptorului Ștefan Cerna, nu aduce vreun progres de tehnică sau de expresivitate. Un expresionism târziu, oarecum caduc, domină versurile libere din Poemele destinului. Căutările lui C., neîmplinite în roman și rămase doar intenții în eseu, par acum mai aproape de o izbândă; nucleul poetic, prezență indiscutabilă, este însă pus în umbră de o tendință spre
CONSTANTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286368_a_287697]
-
poate face abstracție de importanța pe care studiile sale au avut-o pentru recunoașterea creației brâncușiene, a unor muzicieni contemporani, mai târziu a lui Ion Țuculescu), nu a acceptat niciodată suprarealismul. Opunându-se suprarealismului, C. va accepta în schimb programul expresionismului, „generalizare și fundament pentru alte explicații”. Singurul element important al teoriei expresioniste asupra căruia insistă este empatia (termenul însă a apărut în opera unor esteticieni - îndeosebi W. Worringer - care nu aveau în vedere neapărat expresionismul și de la care l-au
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
va accepta în schimb programul expresionismului, „generalizare și fundament pentru alte explicații”. Singurul element important al teoriei expresioniste asupra căruia insistă este empatia (termenul însă a apărut în opera unor esteticieni - îndeosebi W. Worringer - care nu aveau în vedere neapărat expresionismul și de la care l-au preluat partizanii curentului). Concluzia lui C. răstoarnă, de fapt, raportul worringerian: nu arta imprimă mișcare vieții emoționale, ci activitatea estetică este aceea care exprimă „impresiile eterogene”, ce constituie „viața fenomenală”. În această ordine a ideilor
COMARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286341_a_287670]
-
București, 1968 (în colaborare); Oskar Pastior, Versuri, București, 1968; Antologia poeziei romantice germane, îngr. și pref. Hertha Perez, București, 1968 (în colaborare); Din lirica japoneză, îngr. Ion Acsan, pref. Vasile Nicolescu, București, 1970 (în colaborare cu Ion Acsan); Poeți ai expresionismului, îngr. și pref. Petre Stoica, București, 1971 (în colaborare); Haiku. Lirică niponă (secolele XVI-XX), I-V, pref. trad., București, 1974; Tanka-haiku. Antologie de poezie clasică japoneză, pref. Ion Acsan, București, 1981 (în colaborare cu Ion Acsan); Țara cireșilor în floare
CONSTANTINESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286369_a_287698]
-
rezumată, fie și parțial, prin versul lui Lucian Blaga „Eu cred că veșnicia s-a născut la sat”. C. demonstrează că, în genere, „înnoirea poeziei românești se dezvoltă pe un substrat tradițional vechi și foarte vechi. Orice ferment exterior - simbolism, expresionism, suprarealism, ermetism - nu face decât să potențeze un fond de creativitate generat de o realitate în care orizontul rustic este o dimensiune fundamentală”. În Fețele orașului (1988), autoarea urmărește „constituirea unor tipologii specifice lumii urbane, succesiunea vârstelor orașului românesc”, începând
CRAIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286468_a_287797]