1,154 matches
-
după 1990. Scos, pe drept, de sub semnul „tradiționalismului”, el n-a fost perceput drept „exponențial” nici ca avangardist (fiind doar un tovarăș de drum al avangardelor), nici ca modernist „impur” (eclipsat de Arghezi) sau „purist” (eclipsat de Barbu), nici ca expresionist (pus în umbră de Blaga) sau post-simbolist precursor de noi orientări (eclipsat de Bacovia). Nu cred, de aceea, că recuperarea sub semnul postmodernismului (cum încearcă, timid, Mircea Cărtărescu în Postmodernismul românesc - N.B., printre puținele referințe bibliografice importante omise de Roxana
Pro-Fundoianu by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4803_a_6128]
-
Tocmai acest acompaniament pe care muzica îl face afectelor este redat cu talent de cei premiați. Premiul la secțiunea de animație a fost acordat lui Sebastian Cosor cu filmul The Scream, o animație cu totul specială după capodopera omonimă a expresionistului Edvard Munch. Regizorul a explicat că filmul său face parte dintr-un proiect provocator, și anume încercarea de a anima tablouri celebre conferindu- le în același timp și o interpretare, refăcând fictiv background-ul lor spiritual, de tensiuni și imaginar
„Filmul de Piatra“, ediția 3.0 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4990_a_6315]
-
și execută plonjări în timp și istorie, revizitând mituri și sentințe pentru a le dilua în semnele expresionismului regenerat. Lipsesc din roman o bună parte din termenii care invadează poezia lui Baghiu, cu precădere cei medicali, împrumutați, fără îndoială, de la expresioniștii germani. Atmosfera morbidă este refăcută doar de textul memorialistic al tatălui, Grigore Barna, pe care fiul Vili, naratorul, îl transcrie în timpul unei burse culturale în Occident. Aceasta este și povestea romanului. O confesiune de departe, cu teleportări întrun trecut ramificat
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]
-
împinsă până la cruzime a regizorului austriac este susțintuă de doi mari actori Jean-Louis Trintignant și Emmanuelle Riva. Premiul pentru regie i-a revenit regizorului mexican Carlos Reygadas pentru Post Tenebras Lux, film parțial autobiografic, cu expunerea de o manieră aproape expresionistă a unor états d’âme. După impresionantul Gomorrah (2008) despre Camorra napolitană, regizorul italian Matteo Garrone se întoarce cu filmul Reality cu care ia Grand Prix, un film între comedie și dramă despre babilonia mediatică, despre putere și felul în
Succes pentru cinematografia românească la Cannes by A.M. () [Corola-journal/Journalistic/4613_a_5938]
-
Tim Burton, nimic la prima mână, totul tăiat cu foarfecele sau cu briciul și relipit într-un colaj fastuos în care umbra lui Michael Jackson se întâlnește în spiritul suprarealist de care pomeneam cu o morgă shakespeariană și cu umbre expresioniste invocate ironic, în care goticul cu mucegai victorian se ciocnește de consumerismul McDo și de siropurile sentimentale ale love story-ului lui Erich Segal etc. Mai mult decât atât, regizorul reînvie nu numai un vampir din secolul XVIII, Barnabas Collins (Johnny
Diavolul din cutie – carnavalul pop al lui Tim Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4493_a_5818]
-
păstrezi blana de hermină imaculată. A devenit indezirabil mișcării hitleriste, după acel scurt preludiu amoros, iar în 1938 era dat afară din Uniunea Scriitorilor Germani; acuzațiile nu au întârziat să apară, mergând de la culpa de, ceea ce poate azi părea hilar, „expresionist”, până la foarte gravul: „evreu”. A făcut cercetări genealogice pentru a demonstra că este „arian” - iată unde l-a dus viața. Într-un ziar SS-ist era acuzat că scrie „porcării contra naturii”. Estetizarea politicii, de care vorbea Walter Benjamin, un
Gottfried Benn – melancolie și distrugere by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3450_a_4775]
-
70 le pune acum deplin în valoare în recitalurile ei, ca și în orele de compoziție pe care le predă, sau în work shop-uri. Plutește în aerul acestor spectacole, pe lângă puternica personalitate a Nataliei, un fin parfum al școlii expresioniste germane, de veche tradiție în acele locuri, poate chiar fără voia ei. Și, dacă mi se îngăduie să am preferințe, atunci una dintre cele mai bogate și subtile compoziții o consider a fi Selbst ist die Frau, prin intermediul căreia, fără
Cioburi de portret Natașa – Natalia by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/3674_a_4999]
-
de retragere a cotului”, în „mâna mai nesigură” etc. Apocalipsa e cu atât mai perversă, se sugerează în Cobalt, cu cât ea se insinuează, pe tonuri șoptite, aproape senzuale, în fapte banale. Cea mai deconcertantă nu e monotonia tematică (formula expresionistă legitimează și încurajează obsesiile), ci combinatorica stilistică extrem de previzibilă. Inflația de anafore, comparații, metafore și alte construcții simetrice, de parcă poetul șiar pune în scenă disperarea în forme fixe, e susținută de o un vocabular expresionist leneș. Oriunde te-ntorci, aceeași
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
nu e monotonia tematică (formula expresionistă legitimează și încurajează obsesiile), ci combinatorica stilistică extrem de previzibilă. Inflația de anafore, comparații, metafore și alte construcții simetrice, de parcă poetul șiar pune în scenă disperarea în forme fixe, e susținută de o un vocabular expresionist leneș. Oriunde te-ntorci, aceeași proliferare de organe bolnave și de eviscerări strict decorative: „mâinile erau un evantai prăbușit”; „fața mea și-a amintit totul despre dorință/ despre parfumul ei violent”; „și înapoi, cu brațele-nvinețite,/ cu gâtul stors ca o
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
de sine favorabile aventurii imagistice, ori avem a face cu o înclinație a eului liric feminin către o anume „masculinizare”. În orice caz edulcorările nu-și găsesc locul în acest mediu de gingășii aspre, de avînturi jugulate printr-un limbaj expresionist: „din cele știute dincoace dincolo/ nu te vor părăsi norii virginității/ pe tine care ai strălucit în rolul prea maculatei (...) pagini atîtea asudă și gem în neștire/ răbdarea își pune proteză/ impură și sfîntă la pîndă/ farmazoanca ar face cu
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
din poemul de debut, o artă poetică: „Scrie cu toate părțile corpului, adevărate și virtuale,/ cu prezentul și cu trecutul, / dar mai ales cu viitorul”. Nu voi insista aici pe rădăcinile suprarealiste ale poeziei lui Liviu Georgescu, nici pe terifiantul expresionist. Lucrul a fost făcut imediat după apariția volumului de debut. Nici nu știu dacă plusul de conceptualizare ar duce acum la o mai bună pătrundere în miezul poeziei sale. Un romantic în fond, dar unul de stirpe heliadescă, construind mari
Proiectul unificator by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3500_a_4825]
-
de pe atunci s-a umplut de rușine, dar se puteau citi și aluzii la samavolniciile la care erau supuși țăranii români chiar în perioada când apărea poemul - ticăloasa colectivizare. 1907 este un mare poem satiric, și deseori regăsim aici forța expresionistă a celui care scrisese în tinerețe blesteme sau pictase tablourile crude ale închisorilor prin care trecuse. Trebuie uneori să vină cineva din afară, ca să ne deschidă ochii! Să sperăm că Arghezi va ajunge să intre în circuitul marilor poeți europeni
Arghezi, într-o superbă traducere franceză by Dinu Flămând () [Corola-journal/Journalistic/3573_a_4898]
-
târâse lenea până la locul de unde izvorăște apa vie și apa moartă. Vitele răgeau la iesle, călcând în copite fânul. Femeia se opri în mijlocul curții și ascultă. De la răsărit și apus nu se auzea nimic. Nu avea nici o scăpare." În viziunea expresionistă a lui Marin Bucur, urgia vremelniciei istorice capătă proporții stihiale, afectând până și cadrul de natură în care eroina își duce existența de țărancă nevoiașă, cu gesturi de o ritualitate ancestrală în actele ei gospodărești: „Pomii cei tineri erau smulși
Noi contribuții la bibliografia lui Dinu Pillat by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/6244_a_7569]
-
neutru de desen naiv, relația accidentată a personajului cu lumea - rămânând, în fond, egal de puerile prin redundanță. Aproape fiecare piesă din volum inventariază mici terorisme și insolențe ale unui soi de domn Goe după majorat, mai crud și mai expresionist. Războiul de uzură cu convențiile sociale se poartă prin sadisme, care, cu tot aerul lor teatral și cu tot programul asumat ironic al autorului, rămân, din păcate, copilăreli în materie de poezie. Să luăm un exemplu din Macrometode, cu totul
Horror show by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3418_a_4743]
-
decât el, și pot să fac hexametri, pot să fac poezie în dolce stil nuovo, pot să fac poezie imitând poezia medievală de tip religios, pot să fac poezie romantică, pot să fac poezie barocă, pot să fac poezie modernă, expresionistă și așa mai departe. Toate acestea trebuie să se vadă. și atunci, această concepție a mea m-a încurajat să fac ceea ce .... Nu știu dacă am izbutit sau nu, în orice caz, am fost conștient că urmăresc acest țel. M.I.
Ștefan Aug. Doinaș în dialog cu Mircea Iorgulescu (1997) - "În Cercul literar de la Sibiu m-am născut a doua oară" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/11655_a_12980]
-
rubine/ În întunericul din noi“. Această profuziune figurativă clarifică mai bine decît orice raportul dintre poetul român și expresionism. Începînd cu primii săi comentatori și terminînd cu studii tardive, atmosfera, filozofia și viziunea lui Philippide au fost apropiate de poezia expresionistă germană; la o lectură fără prejudecăți însă, eventualele urme expresioniste devin absolut insignifiante. Nu există astfel nimic comun între lirica extraordinară a lui Gottfried Benn, de exemplu, și cea a lui Philippide - în afara paralelismului cronologic: poezia lui Benn se ridică
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
bine decît orice raportul dintre poetul român și expresionism. Începînd cu primii săi comentatori și terminînd cu studii tardive, atmosfera, filozofia și viziunea lui Philippide au fost apropiate de poezia expresionistă germană; la o lectură fără prejudecăți însă, eventualele urme expresioniste devin absolut insignifiante. Nu există astfel nimic comun între lirica extraordinară a lui Gottfried Benn, de exemplu, și cea a lui Philippide - în afara paralelismului cronologic: poezia lui Benn se ridică la ceruri plecînd de la pretexte materiale comune, de la scabros, de la
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
pentru Philippide. Iar versurile dure, disperate, în limbaj vulgar ale unui Georg Heym ori accentele social-mesianice ale unui Franz Werfel erau respinse instinctiv de admiratorul Helladei, de adeptul consecvent al poeziei pure. Nu doar temele - aflate la polul opus celor expresioniste - îl depărtează pe poetul român de curentul literar german, ci mai ales concepția sa specifică asupra limbajului poetic: tot ceea ce reprezenta prozaism, vocabular vulgar, limbaj marginal etc. nu putea găsi înțelegere la adeptul ferm al epurării lingvistice în poezie, la
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
prezent sub pana ambilor barzi șaizeciști, ar funcționa așijderea ca un reactiv al diferențierii lor: ,caii lui Nichita Stănescu bubuie pe Ťtoba de piatrăť a cîmpului înghețat, apoi rămîn încremeniți geometric, cu picioarele paralele. La Ioan Alexandru, în goana lor expresionistă, caii dispar în cer, și doar urmele lor mai bubuie, Ťdesfășurateť". Unui poem intitulat Trib I, al lui Ion Caraion (din volumul Cimitirul din stele), la prima vedere un soi de pastel expresionist, penetrat de solitudine, i se descifrează subtextul
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
paralele. La Ioan Alexandru, în goana lor expresionistă, caii dispar în cer, și doar urmele lor mai bubuie, Ťdesfășurateť". Unui poem intitulat Trib I, al lui Ion Caraion (din volumul Cimitirul din stele), la prima vedere un soi de pastel expresionist, penetrat de solitudine, i se descifrează subtextul politic, atît de legitim în scrisul unui fost deținut de conștiință și, mai mult decît atît, martir al Gulagului indigen unde a fost supus unor suferințe atroce din care i s-a tras
Un exemplu de obiectivitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11117_a_12442]
-
Ion Simuț E o frumoasă iluzie să crezi că prozatorul interbelic H. Bonciu (1893-1950), în bună măsură experimental în viziunea lui expresionistă și în scriitura anticonvențională, ar putea fi promovat spre vârful înnoit al unei ierarhii a valorilor. Poet întru totul modest, în sfera unui gen de lirism decadent (urmare a frecventării mediilor literare vieneze în anii 1917-1921), lirism perimat astăzi, H.
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
Personajul lansează în fața autorului o întrebare disperată și retorică: , Unde este omul de care să mă pot sprijini prin panorama searbădă a existenței, cu același spectacol mereu repetat" (p. 174). În fond, Sinidis este dedublarea autobiografică a autorului însuși. Grotescul expresionist al vieții se reflectă la toate nivelele, este regăsit de personaj în toate experiențele sale: războiul (mai ales în primul roman), dragostea, alcoolul, comunitatea socială mai mică (pensiunea) sau mai mare (întreaga lume). Moartea pândește de peste tot. Sinuciderea e o
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
de scuipat. De când nu ne-am văzut, ciuperca din spatele urechii i s-a mărit cât țelina și supurează. Un craniu pleșuv, lațe blonde la ceafă, un ochi bulbucat și celălalt pătat de albeață completează fizicul amicului meu" (p. 155-156). Grotescul expresionist din ,panorama searbădă a existenței" e, fără îndoială, specialitatea prozatorului. Amorul e zguduit intens de pornirile instinctuale și străbătut de un paroxism al corporalității dezlănțuite, care e tot o formă a disperării. Ramses din Bagaj descoperă timpuriu tentația cărnii feminine
Atentat la canonul interbelic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11162_a_12487]
-
sunt de o sarcastică elocvență. Simbolistica sacră nu mai are forță de iradiere, precum în Paradis în destrămare a lui Lucian Blaga, unde porumbelul Sfântului Duh stinge cu pliscul ultimele lumini, iar păianjenii au umplut apa vie. Pe aceeași filieră expresionistă, și cu o notă mai puțin acută decât în elegiile unui rural ultragiat ca Ion Gheorghe, lumea modernă, tehnologizată, industriile bine înșurubate, citadina conservă de beton configurează un decor cvasi-apocaliptic. Este o victorie a artificialului asupra naturalului, a realității sintetice
Elegii de când era mai tânăr by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10661_a_11986]
-
foarte ,împodobită", poate fiindcă lui Jerry, Jerryboss, ajuns la un moment dat șef de ziar, îi plac din cale-afară letrinele. Pauzele astea, vreo cincisprezece în tot volumul, refac, de fapt, viața lui Jerôme, pritocită pe îndelete, luată de pe drojdia ei expresionistă, în care se-nvîrt foste instalații de familie bună. Citez doar ultimul asemenea, discret poetic, jurnal: ,Un oraș. Fără nume. Fără case. Fără străzi. Fără oameni. Fără copaci. Fără cîini. Fără trecut. Fără cer. Doar cu felinare. Ce luminează un pat
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]