335 matches
-
-i cunoaște toată comoara de splendori dăltuite în piatra care a înfruntat veacurile! Nu exagerez dacă spun că mi se dilatau pupilele ochilor admirând tot ceea ce întâlneam în cale! Îmi amintesc faptul că un sfert de oră am rămas mut, extaziat în admirație atunci când am văzut monumentalitatea Catedralei din Chartres cu splendidele ei vitralii! Aici am aprins lumânări cu pioșenie deosebită, gândindu-mă la soția dispărută cu nouă ani în urmă. Nu am notat nimic din peregrinările mele de atunci și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Totuși nu știam niciodată cu precizie când era serioasă și când nu. Râsul ei generos și unduitor, vorbirea rapidă, r-ul rostogolit și foarte uvular, strălucirea umedă, tandră a pleoapelor inferioare - Într-adevăr toate trăsăturile ei mă fascinau și mă extaziau, dar nu știu cum se făcea că, În loc să-mi dezvăluie mai bine persoana ei, ele tindeau să formeze un văl sclipitor În care nu mă Încurcam ori de câte ori Încercam să aflu mai multe despre ea. Când Îi spuneam mereu că ne vom căsători
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
piesele componente ale psihicului. Încearcă să le restaureze și să le pună la loc, dar rezultatul seamănă cu o scenetă a lui Chaplin: fiind ceasornicar, i se aduce la reparat un ceas scump, care "întârzie, dar merge"; îl desface meticulos, extaziat de perfecțiunea mecanismelor; masa la care lucrează se umple de măruntaiele ceasului. Când încearcă să remonteze obiectul, nimic nu se articulează, ceasul a devenit o grămadă de piese izolate... Nu pot uita fermecătorul gest de neputință al lui Chaplin, îngrămădind
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
urmă, unde, surprins, l-am întâlnit, exercitând aceeași ocupație de vagabond, pe ieșeanul profesor Mangeron: "Iubite domnule doctor, ce minune toamna asta!... m-a întâmpinat cu gesturi largi, de nabab al vieții... ce minune că ne-am întâlnit aici...", se extazia, cu flacăra albastră a privirii sale memorabile, neuitatul profesor. Avea un suflet înțelegător de minuni. Citesc, de câteva zile, aceeași frunză. Texte uitate, din alte toamne, cu piețe multicolore, invadate de roșii "foarte roșii", castraveți, vinete, harbuji gravi, cu burta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
legenda mea... Unii au crezut... Frederic al Prusiei spunea despre viața mea: "c'est un conte pour rire"... Nici dumneavoastră nu credeți... dar mai mulți țari, unele femei celebre (mai ales Madame de Pompadour) m-au cunoscut și s-au extaziat în fața existenței mele...". Îl ascultam avid pe acest om teribil; mărturisesc, nu mai văzusem un astfel de delirant. ÎI întrerupeam doar din când în când... Așa am aflat că, în anul în care l-am cunoscut, era un modest laborant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
mă îndeamnă către poezia trecutului, către eleganța obiectelor demodate, vetuste, cărora le caut și, binevoitor, părtinitor, le găsesc un rafinament special; poate că acest rafinament estetic se conjugă cu senzația tristă care se potrivește timpului judecat la trecut. Nu mă extaziez totuși în fața obiectelor închise în anticariate; de acolo mă alungă un miros "vechi", aromă care îmi pare dezagreabilă ca o urmă de putrezire; dar obiectul vechi, în sine (să spunem un gramofon, din acelea splendide prin disimetria lor sau un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
știam că Isus, Fiul lui Dumnezeu, murise în chinuri, după cum știam și despre enorma întâmplare a învierii Lui, dar legenda era atât de îndepărtată în timp și cu oameni atât de străini, încât nu mă mai impresiona cine știe cât, nu mă extazia, nici nu mă îngrozea. Era o poveste, având destinul fictiv al poveștilor. * Atunci s-a petrecut mica întâmplare cu "Țurcănița", care a acordat această filosofie la persoana întâi. Adică întâmplarea cu doamna Țurcanu, căreia i se spunea "Țurcănița". Există astfel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
actul de suire, de urcare, de ascendență. Așadar, este vorba despre o repoziționare de ordin spiritual. Misticului i se oferă revelația, dar el trebuie să ajungă prin urcuș la înălțimea revelației, trebuie să devină consubstanțial cu tensiunea acesteia, să se extazieze prin așezarea pe creste, pe altitudinile angelice. Nu revelația se coboară spre el, ci el trebuie să urce la vederea spirituală ce îi așteaptă ajungerea exaltată. Porțile acestui palier-dimensiune sunt deschise pentru mistic, așa cum o mărturisește că observă privind spre
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
conștientizez suficent de clar riscul de alunecare prin învârtire, pericolul deplasării ce mută anulând staționarea, schimbă locul în trecerea spre altul prin mobilitate rotativă, primejdia pierderii din mâini, întru rostogolirea în afara ariei mele ontice apropiate, a iubirii ce m-a extaziat. Scara amorului meu este formată din săgețile lui Cupidon dispuse ca trepte. Acest zeu-copil este capricios adică alunecos în actele sale ce vizează afectivitatea oamenilor. Săgețile sale nu pot fi decât asemeni lui, alunecoase. Alături de persoana iubită, ce mi-a
Ascunderi și înfățișări: explorări metafizice decriptive by Marius Cucu () [Corola-publishinghouse/Science/84933_a_85718]
-
un cabotin ridicul, plin însă de o vibrație de sine adâncă el își compune o mască tragică de o extraordinară expresie. Sacerdotal, declamatoriu, cu o părere despre valoarea sa nebună, simțindu-se din esența aurului, diamantelor, eterului, divinității, poetul se extaziază de gloria eternă. Macedonski este acum prerafaelit și dantesc, adorând nu o Madonna ci propriul Geniu văzut în Empireu. El se declară împărat și joacă rolul imperial cu o ținută poate actoricească, dar, sub durata scenei, magistrală. Când mulțimea neghioabă
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
aibă dorința ca aceleași convingeri și simțiminte să le aibă și poeții, cu atât mai mult cu cât poeții sugerează simțimintele, pe care le au, cititorilor lor". Aplicând această inchizitorială estetică, Gherea osândește Doina lui Eminescu pentru xenofobie și se extaziază în fața unei palide Doine de O. Carp, pentru că e "generoasă". Alecsandri e condamnat fiindcă ne înfățișează un trecut războinic față de un prezent laș, și e știut că războiul e un lucru grozav. Caragiale e aprobat că biciuiește burghezia capitalistă de la
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu fenomene fulgurante, într-o ritmică moale, încetinită, elementele fiind ninsoarea, ploaia măruntă, cristalul, sideful, violinele, poleiala, zăpada, scama, borangicul, chihlimbarul. Dintr-o sensibilitate excitată și din excesul de lamentație poetul scoate un fel de euforie a delirului blajin, lăsîndu-se extaziat de viziuni procesionale, de ceremonia anticipată a morții: Și poate că, voind să mă așeze în capelă, mă vor purta descoperit prin grădină, și cum mă vor plimba tăcut pe alei, în dimineața vibrând ca o coardă de violină, se
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ca om de știință -, nimene nu poate face abstracție de nici o manifestare literară, pentru că orice școală sau curent e un fenomen tot atât de real și de legitim ca oricare altul. Domnișoara care se plimbă printr o grădină e firesc să se extazieze înaintea trandafirului mareșal și să nu bage-n seamă vizdoaga și chiar bujorul. Botanistul care ar face ca dânsa ar fi un dobitoc. E drept, într-o opera literară, elementul "frumos" e o "notă" esențială pentru definirea și clasificarea literară
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
ridica această problemă în presă sau într-un eventual interviu nu o face? Pe noi nu ne consolează faptul că la Europa Liberă relatați ceea ce știm saturați fiind până la dezgust. Am dori campanii de lămurire a opiniei publice care se extaziază în fața faptului divers al unei participări la Olimpiadă sau a unor jonglerii de politică externă făcute, fiți convinși, cu aprobarea Moscovei. Jocul perfid și viclean al Kremlinului încă mai duce de nas cohorte de naivi, de fanatizați, în Germania, Italia
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
acestuia. Ionel Spânu - un artist ce vibrează odată cu natura pe care o percepe cu ochii, sufletul și emoția îndrăgostitului de frumos și pe care o imortalizează întru veșnicie în tablourile sale. Este poetul întru culoare și forme al meleagurilor scânteiene, extaziat în fața unui apus de soare sau al încremenirii reci a iernii purificatoare ori a pâlcului de copaci ce străjuiesc cu statornicie un drum de țară, un colț de sat cu căsuțe azvârlite de vâltoarea vieții pe coame de deal sau
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_571]
-
acestuia. Ionel Spânu - un artist ce vibrează odată cu natura pe care o percepe cu ochii, sufletul și emoția îndrăgostitului de frumos și pe care o imortalizează întru veșnicie în tablourile sale. Este poetul întru culoare și forme al meleagurilor scânteiene, extaziat în fața unui apus de soare sau al încremenirii reci a iernii purificatoare ori a pâlcului de copaci ce străjuiesc cu statornicie un drum de țară, un colț de sat cu căsuțe azvârlite de vâltoarea vieții pe coame de deal sau
ASCULTÂND TĂCERI… by IONEL SPÂNU, DOINIŢA SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Science/286_a_570]
-
nelimitate pentru producția literară a culturilor periferice. Poezia se găsește cam peste tot în dicționarul unei limbi odată ce se convine că orice cuvânt separat din corpul sintactic al unui enunț poate face literatură: în "frunza verde" în fața căreia s-au extaziat romanticii noștri, în rimele populare stereotipe pe care le aprecia Titu Maiorescu sau în numele Luceafărului, așa cum a încercat să o demonstreze Dimitrie Caracostea într-o analiză celebră 37. Așadar, pe baza unui raport polemic cu geniul limbii franceze, reamintit cu
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
de vagă instituționalizare a statului ca să ai un Cap de bour. Prima marcă poștală din lume a fost tipărită în Anglia, dar cele mai valoroase provin din țări mici, entități statale precare și culturi cvasi-anonime. Pe plicul în fața căruia se extaziază expertul filatelist se găsește o piesă emisă în Suedia, una tipărită de misionarii creștini din Hawaii, alta de principatul moldav care avea să dispară după doar un an. Oricine poate intra în această competiție. Nu există cultură, fie cât de
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
estetice. "Peticeala", care numește aici un potpourri realizat din colajul a 13 poeme, e conținută ca posibilitate în recuzita de metafore care proliferează în marginea literaturii: suntem în interiorul aceluiași univers de reprezentări figurate, care pe unii îi ajută să se extazieze în fața bogăției corpusului folcloric, iar pe alții să se amuze cu rezultatele unei combinatorici textuale și cu efectele ei destructive. "Peticeala" e celălalt versant al "mozaicului", ca un fel de dublu negativ al imaginației minerale care cristalizează relațiile estetice în
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
cojocarul de 72 de ani, care "șucăie" și geme toată noaptea! Și întreaga vedenie a acelei odăi mocnite, cu candela aprinsă, sub care se spulber închegarea unor gânduri frumoase! Iacă talentul literar 126. Tânărul își mărturisește mizeria, iar criticul se extaziază în fața stilului mărturisirii. Această deturnare a textului pentru a-l face să exprime "talentul" nu e la îndemâna oricui, implicând formele superioare ale actului lecturii. Și nu mă refer aici doar la acuitatea privirii, ci și la amoralitatea acestei perspective estetizante
Fabrica de geniu. Nașterea unei mitologii a productivității literare în cultura română (1825-1875) by Adrian Tudurachi () [Corola-publishinghouse/Science/84955_a_85740]
-
în cuplu. Britanicii întotdeauna vor constata laxitatea moravurilor la Dunărea de Jos. Nu același lucru li se întâmplă călătorilor ruși. Prusacii constată mai curând murdăria străzilor, iar referințele la morală sunt rare. Francezii verifică apetența pentru limba străină și se extaziază când văd că se pot înțelege în franceză mai oriunde în casele avute. E o diferență de subiectivitate și de ea de fapt se ține cont în momentul în care, la un moment dat, eseistul, nu istoricul, poate trage concluzia
Întotdeauna loial by Mihai Răzvan Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/2017_a_3342]
-
de toate și ne-au lăsat totul... Ne-au lăsat cuvintele" ( "Cuvîntul" în Mărturisesc că am trăit, volum postum de memorii, 1974). Așa este, poetul iubește cuvintele, pentru că ele sunt suportul lui, forța sa vitală, îl scot din sine, îl extaziază, îl smulg eului său pentru a-l înapoia propriei și realei sale ființe: pentru a-l face să fie ceea ce este. Aici se îndeplinește ceea ce poetul grec Pindar cerea în Pítice ( II, v. 72): "Să ajungi să fii cel care
Poetica unui gînditor by Elena Lincan () [Corola-journal/Journalistic/13723_a_15048]
-
epoca de aur"rivalizau în acte de adulație și servilism: poeți care cântau conducătorul și marile realizări, istorici care elogiau programul de distrugere a satelor și-l descriau pe Burebista visând la instaurarea comunismului pe pământurile “românești”, scriitori care se extaziau în fața “ideilor novatoare” ale cuplului prezidențial, pictori care îi zugrăveau pe cei doi potentați pe fundaluri albastre, diafane. Și văzându-i pe acești adulatori defilând imperturbabili pe micile ecrane, de multe ori explicând și cât de cumplit au fost ei
Figuri anacronice pe ecranele TV by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14324_a_15649]
-
astfel de exemplu. Aici trebuie să precizez un lucru, pe care n-aveai cum să nu-l observi și tu: relația noastră, a românilor, cu regizorii veniți din străinătate este una cât se poate de încrâncenată și schizoidă. Ba ne extaziem în fața unor nume mari și îi acceptăm fără rezerve (chiar și atunci când fac spectacole inepte), ba îi respingem în mod violent (pe unii dintre ei) pentru că nu fac „teatru adevărat”. Cazul tău e aparte, pentru că ești format la școala rusă
Scrisoare către Andriy Zholdak () [Corola-website/Science/295749_a_297078]
-
zburat pe spatele unei păsări imense și că s-a întâlnit cu amazoanele. Acesta ar fi descoperit și fântâna tinereții. Atât de divinizat a fost Alexandru cel Mare pentru realizările sale, încât europenii și oamenii din Orientul Mijlociu erau încântați și extaziați de inventarea și istorisirea acestor legende. Alexandru cel Mare era de asemenea, standardul cu care voiau să se măsoare alți cuceritori, ca: Iulius Cezar care a căzut plângând când i-a vizitat o statuie de-a sa și când a
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]