659 matches
-
care pot distorsiona receptarea acestui tip de discurs. Vom evidenția, așadar, metodele de distorsionare a discursului jurnalistic pe care le pot utiliza diverși actori implicați 134. V.3.1. Manipularea la nivelul sprijinitorilor financiari Conceptul de sprijinitori financiari cuprinde, în extensiunea sa, două mari categorii: proprietarii de media, care gestionează economic instituțiile, și plătitorii de publicitate, care pot fi agenți economici și instituții de stat. Sprijinitorii financiari pot deturna sensul discursului jurnalistic prin folosirea poziției pe care o dețin ca instrument
Discursul jurnalistic şi manipularea by Alina Căprioară [Corola-publishinghouse/Science/1409_a_2651]
-
Glatthorn, 1987) „Curriculum general sau care curriculum oferă o bază de cunoștințe, abilități și comportamente obligatorii pentru toți cursanții, pe parcursul primelor stadii ale școlarității. Durata educației generale variază în funcție de sistemul național de învățământ. Conținuturile educației generale cunosc un proces de extensiune, prin integrarea, pe lângă ariile curriculare tradiționale, circumscrise unor discipline consacrate în planurile de învățământ, a unor tematici interdisciplinare, în special din sfera de studiu a „noilor educații”. Curriculum general reprezintă fundamentul pe care aptitudinile speciale pot fi dezvoltate”. (Carmen Crețu
Medierea conflictelor by Lorena Bujor () [Corola-publishinghouse/Science/1597_a_3041]
-
termenului de natio, elasticizând astfel categoria restrictivă pentru a cuprinde întreaga "populație plătitoare de biruri" unită printr-o comuniune de obiceiuri, limbaj și credință. Desfacerea populară a națiunii închise în granițele exclusiviste ale elitei sociale își atinge momentul de maximă extensiune în 1744 cu prilejul Sinodului convocat de episcopul uniat în vederea organizării luptei pentru emanciparea românilor transilvăneni. În cadrul acestuia, națiunea română este lărgită pentru a deveni coextensivă cu întreaga românine transilvană. Înainte de plecarea sa la Viena, unde a fost solicitat să
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
puteri a se întinde prea departe cu cuceririle sale. Tot astfel dacă, ceea ce se poate întîmpla, pericolul ar veni din partea pangermanismului, apoi n-ar trebui să căutăm sprijinul nostru în puterea interesată, ca și noi, a pune o margine acestei extensiuni? Ce este asta decât politică de echilibru, politică de prevedere, politică de patriotism? Dar d-nii de la " Romînul", învățați a căuta în orice mișcare, orice manifestare a unui om politic, un interes imediat și tangibil, și-au pus întrebarea nu dacă
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
Să zgudui temelia de fapte-n răsărire Și-n biruinți și-nfrângeri cu pieptul în vâlvătaie Văzduhul să te afle și-o auroră să-ți răspundă. Sunt accente prezente, cum am remarcat, și în cărțile precedente, dar capătă acum o extensiune și o intensitate nouă, deschizând, de fapt, o altă etapă a scrisului lui Voronca, din ce în ce mai angajat în afirmarea idealului umanitar, cum urmează s-o dovedească ultimele sale culegeri de poeme publicate în limba română, Petre Schlemihl și Patmos. Funciara sa
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
surprinsă în deschiderile ei cât o lume ce se deschide și așteaptă să fie deschisă. Dintr-o perspectivă ideală, ochiul se cade să cuprindă totul, - iar această obsesie e constantă pe parcursul întregii opere. Ea se referă în egală măsură la extensiunea spațiului imaginar și la intensitatea cu care exteriorul se oferă sensibilității transformatoare. Acumularea, enorma adițiune de imagini, merge mână în mână cu frenezia afectivă a întâmpinării lor, încât e greu de spus care dintre ele e cauza celeilalte sau consecința
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
-și conservă în chip firesc reperele tradiționale de bază, - nu însă, cum preciza autorul unor articole din revista Punct, și „interpretarea” veche: are loc, altfel spus, o remodelare a „obiectelor” tradiționale în tiparele noii sensibilități, îmbogățite cu date inedite. Dacă extensiunea universului imaginar spre toposurile „metropolitane” era o noutate relativă (simbolismul familiarizase publicul cu ea), mai șocantă putea să apară introducerea în relația metaforică vizând, bunăoară, „sentimentul naturii” sau erosul, a unor termeni mai mult sau mai puțin prozaici, din sfera
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
corelație, reușita fiind direct proporțională cu rezistențele obiective învinse”. Or, încercând să degajăm ceva din toposurile imaginarului lui Voronca, ne-au întâmpinat la tot pasul figuri ale însumării, etalării, succesiunii de elemente „văzute” de ochiul-ecran, întemeiate tocmai pe multiplicare și extensiune ca și nelimitată, a câmpului vizual-imaginativ. În versurile de dinainte de Colomba exigența programatică a „expresiei plastice, stricte și rapide” apare astfel ilustrată în modul cel mai direct în construcția poemului prin juxtapunere (de unde impresia de independență a fiecărei unități textuale
A scrie și a fi. Ilarie Voronca și metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
educația acestora fiind o „chestiune de competență, pentru care e necesară o temeinică pregătire științifică, tehnică, filosofică”. Educația populară devine, astfel, obiect de interes pentru marile universități românești. La Universitatea din Cluj, V. Bărbat a lansat în România conceptul de extensiune universitară, ca mod de a concepe un sistem de rețea pentru educația populară în care rolul de căpătâi să-l aibă universitatea, determinată să acționeze dincolo de zidurile ei. În aceeași perioadă, au funcționat o serie de universități țărănești, ale căror
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
educația acestora fiind o „chestiune de competență, pentru care e necesară o temeinică pregătire științifică, tehnică, filosofică”. Educația populară devine, astfel, obiect de interes pentru marile universități românești. La Universitatea din Cluj, V. Bărbat a lansat în România conceptul de extensiune universitară, ca mod de a concepe un sistem de rețea pentru educația populară în care rolul de căpătâi să-l aibă universitatea, determinată să acționeze dincolo de zidurile ei. În aceeași perioadă, au funcționat o serie de universități țărănești, ale căror
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
desemnează cele două tipuri majore de construcții relative, relativă periferică, respectiv relativă integrată sintactic, care se deosebesc prin gradul de dependență față de matrice, v. descrierea infra 3. 12 Excepțiile sunt posibile doar în cazurile de antonomază sau când relativa reduce extensiunea antecedentului nume propriu sau de rudenie cu referent unic, de exemplu: Luchianul pe care îl moștenise de la bunici..., Mama care l-a născut, nu cea care l-a crescut i-a fost aproape. 13 Diferența de 19% sunt relativele libere
[Corola-publishinghouse/Science/85026_a_85812]
-
multe valori semantice sau semantic-stilistice, mai greu definibile" (Irimia 1997: 295-296). 15 "Din punct de vedere semantic, semiadverbele îndeplinesc, în raport cu suportul, rolul de modificatori. Au sens de intensificare sau de precizare: chiar, și, nici, încă, tocmai, tot [...], de restrângere a extensiunii predicatului: numai, doar, decât, măcar (...), de aproximare: cam, mai [...], de negare: nu [...], de redare a unor semnificații temporale sau aspectuale: tot, mai (...)." GALR I: 586-587. 16 Vezi GALR II: 241-247. 17 Raport contrazis, de fapt, în primul component al structurii
[Corola-publishinghouse/Science/85016_a_85802]
-
și abstracți se referă la entități neobservabile, precum oxigen, atom, etc., conceptul desemnat de cuvântul respectiv se manifestă pe latura intensională, de conținut, latura extensională sau sfera rămânând oarecum vidă. Oprindu-ne asupra distincției, făcute de Carnap, între intensiune și extensiune, am putea spune că există o consubstanționalitate între sens, intensitate și conținut și între semnificație (referință), extensiune și sferă. Prin urmare, “sensul unui cuvânt se va defini atunci ca ansamblul proprietăților pe care o entitate trebuie să le posede pentru
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
manifestă pe latura intensională, de conținut, latura extensională sau sfera rămânând oarecum vidă. Oprindu-ne asupra distincției, făcute de Carnap, între intensiune și extensiune, am putea spune că există o consubstanționalitate între sens, intensitate și conținut și între semnificație (referință), extensiune și sferă. Prin urmare, “sensul unui cuvânt se va defini atunci ca ansamblul proprietăților pe care o entitate trebuie să le posede pentru a fi desemnată prin acest cuvânt.” (Ch. Baylon, 2000:120). Din această definiție mai rezultă și faptul
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
un sens mai restrâns, doar relația sau “operațiunea prin care se stabilește corespondența dintre un referent și un enunț”, prin referent înțelegându-se “o entitate a lumii exterioare.” (idem:117-118). Într-un sens mai larg, referința înseamnă și referentul sau extensiunea, sfera, semnificația în concepția lui Frege. În ceea ce privește sensul, luăm contact, în practica discursivă, cu o serie de probleme de receptare și comprehensiune, deoarece intervin o serie de fenomene cum ar fi: polisemia cuvintelor, distincția sens literar, denotativ - sens figurat, conotativ
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
joc estetic. Urmarea este „iluzia cunoașterii”. Cele spuse mai sus, ar putea fi sintetizate astfel: metafora sau enunțul metaforic, fie poate persuada printr-o fericită combinație de semnificanți, a căror semnificație nu e decât un joc al intensiunilor ce eludează extensiunea, fie poate convinge printr-o inspirată sinteză între semn, sens și referință. Pledăm pentru un limbaj metaforic de tip peircean, ca produs estetic ce emerge din combinația semn-sens-referință, și mai puțin pentru unul de tip saussurean, ce are la bază
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
efectivă a locuirii în peșteri (facilitate naturală nu întotdeauna prezentă în peisaj, sau măcar apreciată); importanța prezumtivă a instrumentarului din materiale organice, rar conservate etc. Însă cel mai important aspect ține, fără îndoială, de durata uriașă a epocii și de extensiunea geografică a fenomenului paleolitic, care expediază în ridicol pretențiile celui mai bine studiat areal, Europa, de a oferi modelul (inclusiv social) al epocii (McBrearty & Brooks 2000). Amplasarea geografică și profilul climatic al acestui „fund de sac” continental pare a fi
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
glaciară” solicitând o drastică adnotare. Precizia reconstituirilor paleoclimatice actuale, permise, de exemplu, de geocronologia izotopică, indică scenarii complicate, deloc dominate de perioade riguroase (de exemplu, pentru OIS 3, vezi Van Andel și Davies 2003). Nu trebuie uitat că prima mare extensiune a oikumenei umane, cea inițiată de Homo erectus, s-a realizat pe seama unor contexte climatice apropiate savanei (Bettis et al. 2009; Finlayson 2005; Roebroeks 2006), doar stăpânirea focului permițând colonizarea, de altfel foarte discutabilă<footnote Fără ajutorul focului pentru procesarea
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
asemănător, tropical sau subtropical, intervalul uriaș dintre primul indiciu fosil - Omo-Kibish, 195 ka BP (McDougall et al. 2005) - și colonizarea spațiilor temperate europene (45-40 ka BP) fiind grăitor în sine. Astfel că, în măsura în care se poate stabili o corelație fină între extensiunea populației și oscilațiile climatice - Pleistocenul superior oferind cel mai solid exemplu (Finlayson 2004, 2005; Van Andel & Davies 2003) - reiese că, „oamenii paleolitici” nu erau vânători arctici și evitau condițiile climatice extreme, fapt valabil inclusiv pentru speciile presupus adaptate mediului rece
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
care abundă dovezile privind existența unor rețele de contact între populații foarte distante. Chiar și pentru paleoliticul inferior și mijlociu, ipoteza este mai greu de probat: dacă macro-izolarea grupurilor umane poate fi susținută - episoadele de speciație fiind grăitoare în sine -, extensiunea geografică a acestor populații sugerează identificarea, în epocă, a unor soluții proprii pentru această problemă<footnote Corelația dintre creșterea în dimensiuni a neocortexului și extensiunea grupurilor sociale efective conduce, de altfel, la estimări „confortabile” din punct de vedere ale viabilității
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
probat: dacă macro-izolarea grupurilor umane poate fi susținută - episoadele de speciație fiind grăitoare în sine -, extensiunea geografică a acestor populații sugerează identificarea, în epocă, a unor soluții proprii pentru această problemă<footnote Corelația dintre creșterea în dimensiuni a neocortexului și extensiunea grupurilor sociale efective conduce, de altfel, la estimări „confortabile” din punct de vedere ale viabilității genetice, în medie între 150 și 300 de indivizi, cu un minim de 80 de indivizi la Homo habilis/rudolfensis (Aiello & Dunbar 1993; Dunbar 1996
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
nutrițional din partea masculilor (Graves-Brown 1996: 313). Reducerea dimorfismului sexual, inclusiv prin creșterea robusteții femelelor, vizibilă la Homo erectus, susține această posibilitate a autonomiei mamelor, așa cum indică, fără dubiu, scăderea competiției sexuale masculine. Singurul argument contrar, unul puternic, însă, îl reprezintă extensiunea nișei ecologice a genului Homo mult în afara celor restrânse, proprii altor primate, și creșterea mobilității teritoriale, ocazional pe distanțe de zeci de kilometri (Gowlett 2008; Roebroeks 2006). Ele atestă apariția unei baze de subzistență și a unor formule sociale deja
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
ecologice preferate, care ofereau femeilor o autonomie nutrițională rezonabilă. Fără un suport tehnologic adecvat, primele hominide aveau cu necesitate nevoie de mediul stabil impus de propria biologie (Clark 1997). Absența unor tehnologii extractive eficiente, ca și a oricăror dovezi de extensiune majoră a rețelelor sociale regionale, reprezintă argumente puternice pentru a postula concentrarea geografică a acestor comunități, a căror M. ANGHELINU, L. NIȚĂ 69 expansiune a urmat cu strictețe gradiente pur ecologice, cel puțin până acum 500.000 de ani (Gamble
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
și, îndeosebi, acvatice (Kuhn & Stiner 2001; Lalueza et al. 1996; Richards 2009; Stiner & Munro 2002). Sunt inovațiile tehnologice și vitalitatea acestor populații cele care au făcut posibilă colonizarea efectivă a zonelor reci, cu întregul cortegiu de implicații ale acestui fapt: extensiunea rețelelor demografice, evadarea din „proximitatea” relațiilor sociale și apariția unei „diaspore globale” (Gamble 1999, 2008), escaladarea identității etno-stilistice a grupurilor (Vanhaeren & D’Errico 2006) și apariția manifestă a unor forme de inegalitate socială (Vanhaeren & D’Errico 2005, Zilhao 2005, Harrold
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]
-
a resurselor din mediile temperate și reci expune comunitățile din aceste zone unor riscuri crescute, în ciuda tehnologiei lor superioare. Astfel că, deși contraintuitiv, comunitățile cele mai vulnerabile în fața oscilațiilor în accesibilitatea resurselor trebuie să fi fost cele din paleoliticul superior. Extensiunea rețelelor sociale, ele însele sisteme de „evitare a riscului” exprimă elocvent această realitate, așa cum indică și emergența unor mecanisme sociale capabile să i minimalizeze efectele. Prin contrast, tehnologia de exploatare minimă a lui Homo erectus l-a ținut efectiv pe
CEI UITAŢI: FEMEILE ŞI COPIII ÎN CERCETAREA EPOCII PALEOLITICE. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by Mircea Anghelinu, Loredana Niţă () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_645]