424 matches
-
dar există în mod virtual, ceea ce e "posibil", adică ceea ce poate fi creat după regulile funcționale ale limbii." Pentru Coșeriu, nivelul de referință al semanticii structurale îl reprezintă sistemul (opozițiile funcționale), și nu norma, care poate varia în funcție de diverși factori extralingvistici. 4.1.3. Prin urmare, sistemul este acela care, grație opozițiilor distinctive, determină semnificatul lexical al unui cuvânt, care constituie tipul de "conținut" vizat de lexematică. Cu toate acestea, semnificatul lexical nu este singurul tip de semnificat dintr-o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
alte semne, asocieri stabilite prin similaritatea sau prin contiguitatea atât a semnificanților, cât și a semnificaților. În rest, o parte dintre acestea se referă la asocieri privind lucrurile, și nu la unități lingvistice ca atare."310 Un exemplu de configurație "extralingvistică" este acela împrumutat de la Charles Bally: "Cuvântul "bou" ne duce cu gândul: 1) la "vacă, taur, vițel, coarne, a rumega, a boncălui" etc.; 2) la "arătură, car, jug" etc.; în sfârșit, 3) poate să sugereze, și sugerează în franceză, ideea
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
bou" (și imaginea sa), nu cuvântul bou e acela care sugerează ideile de forță, de rezistență etc.; și el le sugerează în comunitatea franceză, nu în (limba) franceză, așa cum afirmă Bally"312. Însă nu toate configurațiile asociative au un statut "extralingvistic"; unele dintre ele (acelea caracteristice "discursului repetat") constituie "fapte de limbă". Un textem precum la nuit tous les chats sont gris nu reprezintă o doar "idee" (figurată) caracteristică doar comunității franceze, ci, în egală măsură, un fapt idiomatic, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
să confirme faptul că textemele diasketice sunt niște unități fixate și "repetate" nu doar în tradiția unei colectivități, dar și în aceea a unei limbi "istorice". Din acest motiv, ele nu trebuie confundate cu simplele "aserțiuni generice" bazate "pe cunoașterea extralingvistică și pe atitudinile și credințele despre "lucruri"", care ascund "caracteristici și evaluări adesea declarat subiective" și pe care Coșeriu le-a exclus din sfera semanticii "idiomatice"353. Asemenea aserțiuni ("spaniolii sunt cinstiți/ cavaleri/buni luptători", "catalanii sunt negustori/muncitori/ harnici
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
pragmatem A ⊕ B în L este o sintagmă fixată [set phrase] compusă din două lexeme A și B astfel încât semnificatul A ⊕ B nu este construit nerestricționat - deși e construit în mod obișnuit - pe baza unei ConceptR date (a unei situații extralingvistice SIT pe care vorbitorul vrea să o verbalizeze) în afara semnificaților ₍A și B₎ ai lexemelor ₍A₎ și ₍B₎ din L. [₍A ⊕ B₎ este o sumă obișnuită a lui ₍A₎ și ₍B₎, dar nu poate fi înlocuit prin niciun semnificat (total
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
al structurii propoziționale față de care este antepus. În această situație, citirea pe care o imprimă enunțului este "uitați-vă ce scaune cool are, nu vă uitați la altceva". De regulă, ambiguitatea nu apare în textul oral, unde elemente paralingvistice și extralingvistice contribuie la decodarea corectă. În textul literar, această ambiguitate este uneori exploatată în mod voit: Marile lui bătălii numărau mai puțini morți decât bombardamentele, numai, ale obișnuitelor noastre războaie mondiale (Ana Blandiana, Calitatea de martor). 3.4. Doar prezintă același
[Corola-publishinghouse/Science/85006_a_85792]
-
gospodărirea comunicării este importantă. Barierele în calea comunicării sunt multiple și pot fi clasificate în diverse categorii. Cercetătorii fenomenului informațional descoperă bariere de infrastructură (exprimă posibilitățile desfășurării concrete), de structură (reprezintă realitatea desfășurărrii fenomenelor comunicaționale și pot fi lingvistice sau extralingvistice) și de suprastructură informațională (rezultatul tehnicizării, numite și bariere de acces). Astfel în comunicarea profesor elev pot apărea: a) Blocaje datorate stilului didactic autoritar al profesorului. Un profesor adept al stilului de lucru tradițional caută să dispună în clasă de
COMUNICAREA PROFESOR, ELEV, FAMILIE ÎN CONTEXTUL SOCIAL ACTUAL by IOANA PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/657_a_1272]
-
mimico-gestual a fost studiat sub aspect teoretic și metodologic de către V. Mare și D. Ciumăgeanu (Mare, V., Ciumăgeanu, D.,1956),V. Țârdea (V.Țârdea, 1962) și C. Pufan (Pufan, C., 1972). Mimica și gesturile fac parte din categoria limbajelor extralingvistice. Mimica este arta de a exprima prin mișcarea mușchilor feței sentimente și idei, iar gestul este mișcarea mâinii, a capului, a corpului, care exprimă o idee, un sentiment, o intenție, înlocuind uneori cuvintele și dă expresivitate vorbirii.Cea mai subtilă
Metode folosite de-a lungul timpului ?n educa?ia persoanelor deficiente de auz by Savo? Iulia , Pralea Raluca [Corola-publishinghouse/Science/83977_a_85302]
-
dactilolalie, sistemul dactil sau metoda dactilă de comunicare, instruire și educație a persoanelor deficiente de auz. Atât limbajul mimico-gestual cât și dactilemele, în transmiterea mesajelor utilizează semnele manuale. Din această cauză unii cercetători consideră gesticulația și dactiologia ca fiind limbaje extralingvistice. În realitate numai limbajul mimico-gestual este un limbaj extralingvistic. Dactilemele nu au nimic comun cu mimico-gesticulația, în comunicare decât folosirea mâinilor în aer,dar dactiologia apelează la mână în aceeași măsură în care și scrisul necesită înregistrarea manuală a grafemelor
Metode folosite de-a lungul timpului ?n educa?ia persoanelor deficiente de auz by Savo? Iulia , Pralea Raluca [Corola-publishinghouse/Science/83977_a_85302]
-
și educație a persoanelor deficiente de auz. Atât limbajul mimico-gestual cât și dactilemele, în transmiterea mesajelor utilizează semnele manuale. Din această cauză unii cercetători consideră gesticulația și dactiologia ca fiind limbaje extralingvistice. În realitate numai limbajul mimico-gestual este un limbaj extralingvistic. Dactilemele nu au nimic comun cu mimico-gesticulația, în comunicare decât folosirea mâinilor în aer,dar dactiologia apelează la mână în aceeași măsură în care și scrisul necesită înregistrarea manuală a grafemelor. Prin comparație putem spune că în timp ce grafemele, scrisul, sunt
Metode folosite de-a lungul timpului ?n educa?ia persoanelor deficiente de auz by Savo? Iulia , Pralea Raluca [Corola-publishinghouse/Science/83977_a_85302]
-
fenomen lingvistic este de strictă actualitate: avalanșă de termeni din engleză britanică sau americană care au invadat limba noastră mai ales în ultimele decenii este într-o continuă creștere. Motivația acestor împrumuturi constă în necesitatea de a desemna anumite necesități extralingvistice noi. Aceste realități au nevoie de termeni neechivoci (termenii tehnici fiind de obicei monosemantici, asadar foarte preciși). Sextil Pușcariu, Limba română actuala I, vorbeste de două tipuri de împrumuturi, necesare și de lux. Împrumuturile necesare sunt acele cuvinte, unități sintactice
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Cătălina Rotaru () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92811]
-
pantomime, imitări ale unor zgomote din natură și sunete emise de animale. Pot fi acceptate diferite metode de psihoterapie, atât terapia directă, prin cuvânt cât și cea indirectă prin modificările ambientale cu mai mult efect dacă sunt asociate cu procedee extralingvistice (ton hotărât, mimica expresivă, gesturi sigure). Pentru că A. are tendințe agresive s-a folosit descărcarea fizică, prin exerciții ce include mișcări specifice instinctive, care duc treptat la liniștire. În această perioadă s-a apelat la povești scurte și atractive, cântece
CAIET DE LUCRĂRI PRACTICE LOGOPEDIE by IOLANDA TOBOLCEA () [Corola-publishinghouse/Science/473_a_777]
-
și, ulterior, de refacerea acestuia în limba-țintă. În acest proces nu se transpun, se știe, cuvinte separate, ci texte întregi. Limbile, chiar cele foarte înrudite între ele, sunt, prin natura lor, fundamental diferite ca modalități de reprezentare (semantizare) a realității extralingvistice. Orice text are la bază o limbă în care se construiește, așadar, un cod specific. Pe baza acestui cod, în fiecare text se construiește o arhitectură de sensuri, care se referă, adică desemnează, obiecte sau stări de lucruri extralingvistice, cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
realității extralingvistice. Orice text are la bază o limbă în care se construiește, așadar, un cod specific. Pe baza acestui cod, în fiecare text se construiește o arhitectură de sensuri, care se referă, adică desemnează, obiecte sau stări de lucruri extralingvistice, cu ajutorul semnificațiilor lexicalizate la un moment dat într-o limbă istorică dată. Or, semnificațiile pre-existente în limbi diferite fiind diferite, rezultă că traducerea implică refacerea actului de desemnare, precum și a sensurilor în limba-țintă, folosindu-se de semnificațiile acestei de-a
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
stării civile instituie starea de „căsătorit” pentru persoanele spre care este direcționat actul de vorbire. Prin cuvinte se performează o acțiune în mod convențional. Pentru ca actul de vorbire să fie performat în condiții de succes este nevoie ca anumite condiții extralingvistice, instituționale, să fie satisfăcute. „A declara căsătoriți”, „a boteza”, „a declara război”, „a declara ședința închisă/deschisă” sunt acte de vorbire declarative. Maxima cantității: cantitatea de informație oferită de vorbitor trebuie să satisfacă scopul curent al conversației (să nu fie
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
deplasează sfera de interes a cercetărilor de la stabilirea mecanismelor de structurare, de producere a unor unități funcționale, concrete (texte), la recompunerea unor virtualități imanente ori inedite, inefabile, în esență: "în măsura în care sensul, în interiorul textului se exprimă nu numai lingvistic, ci și extralingvistic ceea ce se întîmplă în mare măsură cu această lingvistică a textului, pe care o considerăm cea adevărată și adecvată trebuie să treacă dincolo de sfera lingvistică"(t. n., RN, după E. Coșeriu, Linguistica del testo. Introduzione a una ermeneutica del senso
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
devierea enunțurilor considerate agramaticale. Defectuos definită, noțiunea desemnează atît "elementele care completează sau care asigură interpretarea globală a unui enunț", cît și "zonele din care provin aceste elemente, fie direct, fie indirect, adică prin inferență" (Kleiber 1994, p. 14): • Mediul extralingvistic: context sau situație de interacțiune sociodiscursivă, situațiile de enunțare și de interpretare decalate sau nu în timp și/sau în spațiu. • Mediul lingvistic imediat: cotext și cunoștințe construite din punct de vedere lingvistic prin text. • Cunoștințele generale presupuse a fi
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
16) • b. Contextul este ales în funcție de accesibilitatea sa. Construirea unui context pertinent pornește întotdeauna de la contextul cel mai accesibil. Accesibilitatea este guvernată de două principii: Dacă un cotext lingvistic este disponibil, nu avem de ce să căutăm un element în situația extralingvistică, deoarece acesta este considerat mai puțin accesibil decît elementul introdus lingvistic în memorie și deci mai relevant. Contextul specific este mai important decît contextul general: Nu recurgem la contextul general decît în cazul în care nu există un context specific
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
contextul general: Nu recurgem la contextul general decît în cazul în care nu există un context specific accesibil." (Kleiber 1994: 19) • c. Contextul implică memoria. Realitate istorică și cognitivă totodată, contextul nu este un dat exterior subiectului: Context lingvistic, situație extralingvistică, cunoștințe generale, toate acestea trec prin memorie: toate au statut de reprezentare internă, chiar dacă se deosebesc prin originea și nivelul de reprezentare (memorie de scurtă durată, de lungă durată etc.) (Kleiber 1994: 19) Reprezentarea discursivă, ca schematizare, mobilizează cunoștințe parțiale
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
memorie). Afirmația că MD este alimentată permanent de către evenimente co(n)textuale ne permite să insistăm asupra caracterului progresiv și parțial al construcției, prin text, a unei schematizări sau reprezentări discursive. MD nu este alimentată în permanență atît de evenimentele extralingvistice, cît de enunțurile despre acele evenimente, constituind ele înseși evenimente. Orice enunțare, odată săvîrșită, este de asemenea obiectul unei tranzacții: "O enunțare care nu este recuzată pe loc, este validată automat, și nu numai ea și conținutul ei literal, ci
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
față de un enunț explicit "vă avertizez că...". Indicatorul este un simplu semnal: vă rămîne sarcina să decideți ce vreți cu privire la comportamentul dumneavoastră. Numai formula "vă avertizez că..." (care presupunem că este produsă de o autoritate) este performativă de avertisment. Explicația extralingvistică nu trebuie considerată echivalentă cu îndeplinirea lingvistică; cele două specii țin de categorii complet diferite. În cazul semnalului, noi sîntem cei care suplinim funcția de avertisment. (Benveniste, 2000: 261) Dacă ne uităm îndeaproape, aici avem de-a face cu o
by JEANMICHEL ADAM [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
definiție a TEXTULUI, ca obiect abstract, opus DISCURSULUI, este admisă, astăzi, de către majoritatea lingviștilor. Astfel, C. Fuchs, întocmai lui D. Slakta, definește discursul după cum urmează: obiect concret, produs într-o anumită situație, ca efect al unei rețele complexe de determinări extralingvistice (sociale, ideologice)" (1985: 22). Textul este un obiect de studiu atât de dificil de delimitat încât, din punct de vedere metodologic, este absolut necesar să operăm o selecție. Putem lăsa la o parte, pentru moment, dimensiunea propriu-zis discursivă a faptelor
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
singular, se manifestă ambiguitatea fundamentală între valoarea de desemnare clasificatoare a unui grup prin referire la individul reprezentativ (2.2.1) sau a individului însuși, prin evocarea statutului său reprezentativ (2.4.2). În asemenea cazuri, doar contextul și cunoștințele extralingvistice comune interlocutorilor decid dacă atitudinea depreciativă privește un prototip uman sau mai curând o persoană anume 17. Uneori, contextul impune sau chiar explicitează lectura unică: Noi rămânem cu alde Olăroiu - un nimeni pe toate posturile ("Cronica Română", 8.VIII.2005
[Corola-publishinghouse/Science/85032_a_85818]
-
devine pragmatic lingvistică. Atunci beneficiază de aportul cercetărilor psihosociologice ale lui Vîgotski, în domeniul interacționismului social, efectuate mai ales de echipa genoveză din jurul lui J.-P. Bronckart. Dacă vom considera limbajul drept o practică socială, implicit vom studia și factorii extralingvistici; un prim obiectiv al demersului ar fi teoretizarea parametrilor externi prin care se postulează o influență observabilă asupra producției de limbaj. Un al doilea obiectiv constă în definirea și clasificarea unităților lingvistice prezente la suprafața discursului. Și, în sfîrșit, un
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
producției de limbaj. Un al doilea obiectiv constă în definirea și clasificarea unităților lingvistice prezente la suprafața discursului. Și, în sfîrșit, un al treilea obiectiv ar fi elaborarea unui aparat ipotetic de operații de limbaj prin analiza relațiilor dintre parametrii extralingvistici și unitățile lingvistice observabile. Astfel, limbajul poate fi definit ca activitate proprie oricărui obiect, subînțeleasă printr-o motivare generală de comunicare și reprezentare. Foarte concret, ca acțiuni de limbaj specifice, elementele paratextului se desfășoară într-o "zonă de cooperare socială
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]