417 matches
-
primar: De pe aceste realități vedem noi arta (îi plăcea să spună noi și nu eu, ca să arate că nu e singur), nu după idealul burghez al zugrăvirii impasibile a ceea ce are turbure omul...” (M. Preda, Viața..., 166), • descrierea unei manifestări extralingvistice: „Of! crăișorule, crede-mă, că să aibi tu puterea mea, ai vântura țările și mările, pământul l-ai da de-a dura, lumea ceasta ai purta-o, uite așa, pe degete și toate ar fi după gândul tău.” (I. Creangă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
duce în spinare.” (I. Creangă, 214) „Harap Alb atunci se bate cu mâna peste gură și zice: - Doamne ferește de omul nebun, că tare-i de jelit, sărmanul!” (I. Creangă) NOTE II. SINTAXAtc "II. SINTAXA" CATEGORII SINTACTICEtc "Categorii SINTACTICE" 1. „Realitatea extralingvistică” nu se confundă cu realitatea obiectelor naturale. Ea este o „realitate” abstractă, rezultând dintr-un raport, variabil, între realitatea obiectivă și reflectarea ei în planul gândirii. Interpretarea lingvistică a realității extralingvistice implică două raporturi imanente cunoașterii: realitate obiectivă-gândire și gândire-limbă
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
SINTAXAtc "II. SINTAXA" CATEGORII SINTACTICEtc "Categorii SINTACTICE" 1. „Realitatea extralingvistică” nu se confundă cu realitatea obiectelor naturale. Ea este o „realitate” abstractă, rezultând dintr-un raport, variabil, între realitatea obiectivă și reflectarea ei în planul gândirii. Interpretarea lingvistică a realității extralingvistice implică două raporturi imanente cunoașterii: realitate obiectivă-gândire și gândire-limbă, precum și dezvoltarea unui raport subiectiv, între lumea obiectelor și planul perceperii ei afective. 2. Cf. definiția concisă dată enunțului de către V. Guțu-Romalo (Sintaxa limbii române. Probleme și interpretări, București, Ed. Didactică
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
nr. 5 și Propoziția subiectivă, București, Editura Științifică, 1972, pp. 93-101. 10. Prin faptul că într-un enunț precum „L-am văzut pe Mircea la meci”, doi termeni (aici pronumele l și substantivul Mircea) trimit spre același obiect din realitatea extralingvistică, V.Guțu-Romalo (lucr. cit., p. 45) consideră „dubla exprimare a unei funcții sintactice un caz special al relației de echivalență (= relației de apoziție). Între unele cazuri de „dublă realizare” a unei funcții sintactice și relația de apoziție există similitudini, dar
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
11. Autonomia acestor enunțuri are caracter relativ și trebuie înțeleasă dintr-o perspectivă strict sintactică. Altfel, d.p.d.v. semantic, unii constituenți pot cere, pentru înțelegerea exactă și completă a mesajului, raportarea enunțului la alte enunțuri din același text sau la contextul extralingvistic. Așa, de exemplu, sub aspect sintactic, enunțul „A doua zi era acolo.” este autonom. Sensul său informațional concret, însă, implică punerea lui în legătură cu un alt enunț prin care să se fixeze conținutul semantic concret al termenilor reprezentativi - el și acolo
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
11.12.2003 Clasa: a VII-a F Aria curriculara: Limba și comunicare Obiect: F.A.C. (formarea abilităților de comunicare) Subiect: Joc de comunicare orală „Plicul cu surprize”; joc „Mim” Scop: Exersarea capacității de comunicare orală și nonverbală (utilizând mijloace extralingvistice: mimica, gesturi) Tipul lecției: fixare/sistematizare de cunoștințe Operaționalizarea obiectivelor Domeniul cognitiv O1: să citească corect și conștient scurte mesaje înscrise pe litere; O2: să folosească formule de adresare corecte, într-un dialog oral; O3: să comunice fluent enunțuri verbale
Copilul cu dificultăţi de învăţare - Comportamentul lexic şi grafic by Raus Gabriela () [Corola-publishinghouse/Science/742_a_1231]
-
a personalității echilibrată, relativ apropiată de cea a copiilor auzitori. Stănică afirmă că acești copii își însușesc limbajul mimico-gestual în același fel în care un copil auzitor învață limba română. Și totuși, nu îi recunoaște limbajului mimico-gestual decât un nivel extralingvistic, adică nu are nici o legătură cu limbajul verbal, „materializarea” unică prin excelență a lingvisticului spre deosebire de dactileme, considerate a fi forma manuală a acestuia din urmă, alăturându-se celorlalte două forme, orală și scrisă. Mariana Popa merge mai departe și afirmă
Ad-Studium Nr.3 by Asociaţia Naţională a Profesorilor pentru Elevi cu Deficienţe de Auz VIRGIL FLOREA () [Corola-publishinghouse/Science/788_a_1651]
-
deplasează sfera de interes a cercetărilor de la stabilirea mecanismelor de structurare, de producere a unor unități funcționale, concrete (texte), la recompunerea unor virtualități imanente ori inedite, inefabile, în esență: "în măsura în care sensul, în interiorul textului se exprimă nu numai lingvistic, ci și extralingvistic ceea ce se întîmplă în mare măsură cu această lingvistică a textului, pe care o considerăm cea adevărată și adecvată trebuie să treacă dincolo de sfera lingvistică"(t. n., RN, după E. Coșeriu, Linguistica del testo. Introduzione a una ermeneutica del senso
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
devierea enunțurilor considerate agramaticale. Defectuos definită, noțiunea desemnează atît "elementele care completează sau care asigură interpretarea globală a unui enunț", cît și "zonele din care provin aceste elemente, fie direct, fie indirect, adică prin inferență" (Kleiber 1994, p. 14): • Mediul extralingvistic: context sau situație de interacțiune sociodiscursivă, situațiile de enunțare și de interpretare decalate sau nu în timp și/sau în spațiu. • Mediul lingvistic imediat: cotext și cunoștințe construite din punct de vedere lingvistic prin text. • Cunoștințele generale presupuse a fi
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
16) • b. Contextul este ales în funcție de accesibilitatea sa. Construirea unui context pertinent pornește întotdeauna de la contextul cel mai accesibil. Accesibilitatea este guvernată de două principii: Dacă un cotext lingvistic este disponibil, nu avem de ce să căutăm un element în situația extralingvistică, deoarece acesta este considerat mai puțin accesibil decît elementul introdus lingvistic în memorie și deci mai relevant. Contextul specific este mai important decît contextul general: Nu recurgem la contextul general decît în cazul în care nu există un context specific
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
contextul general: Nu recurgem la contextul general decît în cazul în care nu există un context specific accesibil." (Kleiber 1994: 19) • c. Contextul implică memoria. Realitate istorică și cognitivă totodată, contextul nu este un dat exterior subiectului: Context lingvistic, situație extralingvistică, cunoștințe generale, toate acestea trec prin memorie: toate au statut de reprezentare internă, chiar dacă se deosebesc prin originea și nivelul de reprezentare (memorie de scurtă durată, de lungă durată etc.) (Kleiber 1994: 19) Reprezentarea discursivă, ca schematizare, mobilizează cunoștințe parțiale
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
memorie). Afirmația că MD este alimentată permanent de către evenimente co(n)textuale ne permite să insistăm asupra caracterului progresiv și parțial al construcției, prin text, a unei schematizări sau reprezentări discursive. MD nu este alimentată în permanență atît de evenimentele extralingvistice, cît de enunțurile despre acele evenimente, constituind ele înseși evenimente. Orice enunțare, odată săvîrșită, este de asemenea obiectul unei tranzacții: "O enunțare care nu este recuzată pe loc, este validată automat, și nu numai ea și conținutul ei literal, ci
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
față de un enunț explicit "vă avertizez că...". Indicatorul este un simplu semnal: vă rămîne sarcina să decideți ce vreți cu privire la comportamentul dumneavoastră. Numai formula "vă avertizez că..." (care presupunem că este produsă de o autoritate) este performativă de avertisment. Explicația extralingvistică nu trebuie considerată echivalentă cu îndeplinirea lingvistică; cele două specii țin de categorii complet diferite. În cazul semnalului, noi sîntem cei care suplinim funcția de avertisment. (Benveniste, 2000: 261) Dacă ne uităm îndeaproape, aici avem de-a face cu o
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
a făcut distincția între două tipuri de dependență față de context: una inesențială, atunci când contextul pertinent pentru o frază este constituit din frazele ce o preced (ceea ce pragmatica și analiza discursului numesc azi cotext) și alta esențială, atunci când contextul pertinent este extralingvistic. Preocupat de analiza actelor de limbaj, Stalnaker propune analiza contextului în ceea ce privește intenția (sau intențiile) interlocutorilor, credințele, cunoștințele, interesele și așteptările lor comune, momentul și locul, efectele, valoarea de adevăr a mesajului etc. El introduce două concepte importante: cel de presupoziție
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
lui Saussure. De aici rezultă că studierea acestui enunț în singularitatea lui, în încercarea de a stabili circumstanțele și motivele care stau la baza producerii sale, le revine istoricilor. Teoriile lingvistice referitoare la enunțare resping tocmai diferențierea dintre lingvistică și "extralingvistică". Ele disting două aspecte în evenimentul enunțiativ: pe de o parte, ceea ce este specific fiecărei enunțări, ceea ce rămâne exterior câmpului de investigație al lingvisticii; pe de altă parte, schema generală a enunțării, regulile care permit existența, în sistemul limbii, a
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
la o întrebare de tipul "Cine este statul?" enunțarea fiind organizată pornind de la acest punct de reper. Subiectul își poate tematiza astfel propriul enunț datorită faptului că sistemul limbii îi oferă structuri pertinente și că tematizarea nu este un fenomen extralingvistic. De asemenea, prezența subiectului enunțării este vizibilă în "eu". Dacă, în acest caz, eul este interpretat ca desemnându-l pe Ludovic al XIV-lea, aceasta se întâmplă datorită unor cunoștințe exterioare enunțului propriu-zis, deoarece în afara acestui context, eu îl poate
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
măsuri de cositor, ale cărei elemente sunt asociate în virtutea faptului că toate coexistă material pe tejghea; serii care țin de ceea ce lingviștii numesc câmpuri semantice conceptuale, obiecte privilegiate ale analizei semice structuraliste. Plecând de la un domeniu lexical decupat în univers extralingvistic (vocabularul locuinței, al transporturilor, etc.) comparăm unități: 1) are aparțin aceleiași categorii sintactice (substantive, adjective...); 2) ale căror semnificați se delimitează unii de ceilalți, își obțin "valoarea" (în sens saussurian) din opoziții. În textul nostru, avem cazul tripletului verdele-crud, auriul-stins
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
a fi interpretate; în acest caz, le putem schimba ordinea fără probleme. Dacă citesc un text în care apar succesiv " Doamna Bovary" și "Amanta lui Léon Dupuis" sau "Ludovic al XIV-lea" și "fiul Annei de Austria", cunoștințele de ordin extralingvistic (în ocurență, faptul că îmi sunt familiare romanul lui Flaubert și istoria Franței) sunt cele care îmi permit să identific cei doi termeni, substantivul propriu și descrierea definită, ca desemnând același individ: nu poate fi vorba aici de anaforă. În
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
B. Buică, p. 208; apud. Stănică, Popa, Popovici, p. 52) Stănică afirmă că acești copii își însușesc limbajul mimico-gestual în același fel în care un copil auzitor învață limba română. Și totuși, nu îi recunoaște limbajului mimico-gestual decât un nivel extralingvistic, adică nu are nici o legătură cu limbajul verbal, „materializarea” unică prin excelență a lingvisticului spre deosebire de dactileme, considerate a fi forma manuală a acestuia din urmă, alăturându-se celorlalte două forme, orală și scrisă. (2001, Stănică, Popa, Popovici, p. 55) Mariana
Limba rom?n? ? limba matern? pentru surzi? by Marinela Istrat () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84350_a_85675]
-
inteligibilitatea, lungimea frazelor, parantezele făcute, utilizarea și frecvența cuvintelor cheie, decalajul dintre intențiile explicite și cele implicite formulate de profesor etc. constituie dimensiunea semantică a discursului didactic. Pentru a înțelege referința tematică, să definim mai întâi referentul unui cuvânt: obiectul extralingvistic pe care acesta îl denotă sau termenul modern pentru lucruri privite ca fiind ,,denumite" sau ,,semnificate" de cuvinte. Relația care leagă cuvintele de referenții lor poartă numele de referință. Un cuvânt este neautonom din punct de vedere referențial: îi putem
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
fiind ,,denumite" sau ,,semnificate" de cuvinte. Relația care leagă cuvintele de referenții lor poartă numele de referință. Un cuvânt este neautonom din punct de vedere referențial: îi putem atașa un referent decât dacă apelăm la un text concret, lingvistic sau extralingvistic. Atunci când precizarea referentului se face prin mijloace extralingvistice, cuvântul funcționează ca un ,,deictic" (de exemplu: dacă un elev spune ,, Acela este profesorul meu" și arată cu degetul arătător spre el, conferă termenului acela un referent printr-o procedură extralingvistică). În
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
leagă cuvintele de referenții lor poartă numele de referință. Un cuvânt este neautonom din punct de vedere referențial: îi putem atașa un referent decât dacă apelăm la un text concret, lingvistic sau extralingvistic. Atunci când precizarea referentului se face prin mijloace extralingvistice, cuvântul funcționează ca un ,,deictic" (de exemplu: dacă un elev spune ,, Acela este profesorul meu" și arată cu degetul arătător spre el, conferă termenului acela un referent printr-o procedură extralingvistică). În cazul pronumelor ,,eu", ,,tu" care sunt deictice, nu
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
sau extralingvistic. Atunci când precizarea referentului se face prin mijloace extralingvistice, cuvântul funcționează ca un ,,deictic" (de exemplu: dacă un elev spune ,, Acela este profesorul meu" și arată cu degetul arătător spre el, conferă termenului acela un referent printr-o procedură extralingvistică). În cazul pronumelor ,,eu", ,,tu" care sunt deictice, nu mai avem nevoie de gesturi. Identificarea referentului unui pronume personal constituie numai un caz particular de deixis. După Mihai Dinu (2004), există și alte manifestări ale deixisului: • deixis spațial: prin folosirea
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de propoziție. Posibilitatea omiterii unor secvențe ale propoziției sau frazei și a construirii unor "enunțuri (structuri sintactice) nepropoziționale" (într-un dialog de tipul următor: Ai înțeles? Da sau Ba bine că nu!)10 este asigurată și depinde, așadar, de circumstanțele extralingvistice în care are loc comunicarea (în împrejurări concrete relevante, care nu pun la îndoială conținutul semantic al enunțului incomplet), de contextul lingvistic (de pildă în limbajul conversației, al dialogului, inclusiv în cel al dramaturgiei, sau, în general, în cazurile în
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]
-
sunt de acord" etc. ca replici la îndemnuri ca "ia o prăjitură", respectiv la aserțiuni ca "trebuie să economisim ca să o ducem mai bine", deoarece există multiple alte formulări posibile, astfel încât ceea ce lipsește nu este deductibil din contextul lingvistic sau extralingvistic (situațional). Pușcariu, pp. 39-40: "Cel mai tipic caz de economie (a limbii n.n.) e elipsa (care nu trebuie însă identificată cu brevilocvența). Când o idee e atât de prezentă în mintea noastră, încât devine de la sine înțeleasă, ea poate rămâne
Condensarea lexico-semantică by Emil Suciu () [Corola-publishinghouse/Science/925_a_2433]